St. Michael's Church

În ceea ce privește restaurantele, cafenelele și barurile, Clujul pare a fi inepuizabil! Am testat deja un număr impresionant dintre ele; mergem și de 2 ori în același loc dacă se întâmplă să ne placă foarte mult sau în anumite circumstanțe, dar în general ne place să explorăm alte și alte locuri. Și cum mereu apar chestii noi... nicio șansă să ne plictisim! Vă spuneam în articolul precedent că unul dintre criteriile după care am ales locul de cazare a fost apropierea de mâncătorii cu recenzii bune. Și s-a nimerit bine: am avut o cafenea chiar la parterul blocului, iar în blocul alăturat un restaurant unde am mâncat de prânz, dar și a doua zi dimineață. Cina am luat-o în altă parte. Să le luăm pe rând. Twelve by Brava – str. Constanța 12, corp B, restauranttwelve.ro , program zilnic 9:00-22:00, nota 4,4/din 612 recenzii pe Google De la intrarea în blocul nostru erau cam 30 m până la intrarea în restaurant. Ne-am cazat după ora 15:00, după cum era stipulat în condițiile rezervării și apoi am pornit să mâncăm. Doar Paul ne însoțea, cu ceilalți aveam să ne întâlnim mai târziu. Am zis să fie ceva subțire, să ne amețim doar un pic foamea, să păstrăm loc și pentru cină. Twelve se descrie ca restaurant familial , decorul nu-i foarte sofisticat, dar modern, se duce spre zona industrială, care-i destul de la modă, din câte am remarcat și prin alte părți. Doar 2-3 mese erau ocupate, având în vedere ora ciudată la care ne-am dus. În zilele lucrătoare oferă un meniu al zilei între orele 11:30 și 16:00 , cu 2 variante cu carne și una vegetariană (2 feluri + desert), la prețuri totale cuprinse între 38 și 44 lei. Din păcate noi tocmai ce ieșiserăm din acest interval, deci a trebuit să ne concentrăm pe meniul a la carte, ce reunește mai multe feluri de aperitive, ciorbe și supe, salate, paste, burgeri și wrap, pizza și șnițele, tot felul de preparate din carne, garnituri și deserturi. Prețuri surprinzător de mici pentru Cluj! Ce-i drept, nu ne aflăm chiar în buricul centrului; dar nici departe... S-au comandat următoarele: supă-cremă de ciuperci (21 lei), tigaie picantă de porc (39 lei), șnițel de curcan (33 lei) cu salată de sfeclă roșie (12 lei) și o salată Caesar cu pui (36 lei). De băut, câte o bere mică (10-14 lei, în funcție de sortiment). Am primit repede băuturile, de budă n-am avut nevoie, că tocmai veneam de „acasă” . Timpul până a venit mâncarea (câteva minute) l-am petrecut punându-ne la curent cu ultimele noutăți și bucurându-ne unii de alții. Supa a fost servită cu crutoane de pâine; foarte gustoasă, am încercat și eu o lingură-două. Șnițelul mi-a revenit, de fapt au fost 2 șnițele măricele – perfect de crocante la exterior, suculente înăuntru. Tigaia picantă a fost a lui Tati, iar salata a lui Paul, ambii declarându-se satisfăcuți. Nota a totalizat 175 lei, un preț mai mult decât rezonabil pentru 3 persoane. Am revenit la Twelve a doua zi dimineață pentru micul dejun . De fapt, am împărțit micul dejun în 2, cafeaua ne-am băut-o la Meron, care-i mai matinală, așteptând să facă ochișori și Twelve. Pentru masa de dimineață au meniu separat cu 8 variante, gen sendvișuri sau preparate cu ouă, la prețuri între 22 și 26 lei. Noi am luat câte o porție de ouă Benedict, una cu avocado și alta cu somon, împreună au făcut fix 50 lei. Nu chiar memorabile ca gust (țin minte că alea cu somon erau cam sărate), dar totuși un bun început de zi. Câteva cuvinte despre Cafeneaua Meron – str. Constanța 10, meron.ro/en , program zilnic de la 7:00, închide la ore diferite (17:00 duminica, 19:00 sâmbăta, în rest 20:00), 4,7/331 pe Google Face parte dintr-un brand autohton, numele provenind din grecescul „meron” , care înseamnă „zile” și are legătură cu conceptul „acum, aici” . Au început prin a prăji delicioasele boabe de cafea provenind din țări producătoare de pe tot globul, s-au dezvoltat și au mai multe locații răspândite în Transilvania, dar și în București și Budapesta. Pe site găsiți povestea completă și filosofia ce stă în spatele ei. Se pare că sunt foarte apreciați, era un du-te-vino permanent, din câte am remarcat, majoritatea clienților alegând varianta „to go” . Noi am comandat câte un cappuccino pe care am preferat să-l savurăm la fața locului. Nu-s decât 3-4 mese înăuntru, însă am găsit loc cu ușurință. Am primit cafelele pe niște suporturi speciale de lemn, alături de câte un pahar mare de apă. Gustul a fost absolut divin! Au și magazin de desfacere și pentru că ne-a plăcut ce am băut, am luat și vreo 2 pachete de cafea măcinată pentru acasă. Minunată! A, aveau și câte ceva de mâncare pretabil pentru micul dejun, gen produse de patiserie, dar eram chitiți deja pe Twelve. Pentru cină am ales Restaurantul Cimbru – str. Decebal 37, cimbru.net/restaurant , acolo găsiți și programul, care e mai ciudat, are 4,7/1652 pe Google Îl aveam în vizor de ceva vreme. Mai precis, din vara precedentă, când am stat la Hanul Fullton și a trebuit să alegem între Cimbru și Rochelle; l-am ales pe celălalt, cumva la întâmplare sau să zic că a cântărit faptul că are o terasă cu vedere la Someșul Mic. V-am povestit la momentul respectiv, a fost bine. Pe urmă, în toamnă, când am venit la congres, am experimentat Cimbru Author , cu meniu fix gourmet ; și despre ăsta v-am povestit. E fratele mai fițos al lui Cimbru. (Și mai au un frate... mai din topor, Uzina de Mici , cu care încă n-am avut plăcerea.) Constatând că apartamentul închiriat de noi nu era prea departe de Cimbru (cam 20-25 de minute de mers pe jos), am rugat-o pe Milena să rezerve acolo pentru cină. De data asta a venit toată gașca, 6 bucăți eram. A fost bine că am rezervat, altfel n-am fi găsit masă, locul nefiind foarte mare – un pic de interior și o terasă într-o curte. Ca ambient, e genul rustic cu influențe hipsterești, gen care mie îmi place foarte mult. N-am avut timp să pozez meniul; mai bine, căci probabil că nici n-ar mai fi fost de actualitate, din moment ce pe site scrie că „schimbăm meniul în funcție de sezonalitate, de poftă și de inspirație” . Ceea ce mi se pare corect. Deci îl puteți consulta printr-un simplu click. Puteți consulta și prețurile, care-s mai degrabă în categoria medii-mari. Ce am luat noi? Păi: risotto cu sfeclă și brânză de capră (eu; un deliciu! ; 52 lei), angus beef steak (72 lei) și bol cu legume și vită (69 lei). Pare puțin, dar nu e, că astea au fost în număr de câte 2 porții din fiecare. De băut, bere a la Cluj (artizanală, draft, 22 lei), Konig Ludwig (40 lei), limonadă (19 lei), sifon Cimbru (10 lei/1 litru) și vreo 2 cocktailuri (33-35 lei). Servirea a fost impecabilă, totul a arătat într-un mare fel și a fost extrem, extrem de gustos. Toaletele curate și dotate cum trebuie. Total-general 589 lei. Dai un ban, dar... Cimbru chiar s-a dovedit o experiență și nu m-aș da în lături defel să-i trec din nou pragul! Probabil că o voi face. Sau o vom face, depinde de context...

La mijlocul lui noiembrie, anul trecut, am petrecut la Cluj-Napoca un weekend prelungit care ne-a adus o mare bucurie în suflete, deşi momentul nu era tocmai prielnic, dată fiind pandemia pe care o trăim şi rata ridicată a infectărilor în acele zile, peste şapte la mia de locuitori, din oraşul de pe Someşul Mic. După cum am scris şi în articolul de cazare ( vezi impresii ), am ajuns în Cluj cu o cursă Blue Air, încurajaţi de tarifele bune din perioada de promoţii ale acestei companii aeriene. Orarul de zbor a fost excelent: am decolat într-o zi de joi la orele 10,15 de pe Otopeni şi într-una de duminică la orele 18,15, de pe aeroportul „Avram Iancu” din Cluj-Napoca, aşa încât am avut parte de trei zile pline de minivacanţă tocmai bune de cutreierat prin oraş şi nu numai. Deplasarea de la/la aeroportul din Cluj-Napoca am făcut-o cu transportul public, respectiv troleibuzul nr. 5, iar biletele (2,5 lei/persoană/sens ) le-am cumpărat singuri din troleibuz cu cardul, de la automatul din interior. Am coborât în centru, la staţia Sora, așa cum am fost sfătuiți de câțiva clujeni foarte amabili, apoi am pornit per pedes cu aplicaţia de pe telefon ce ne-a dus fix la hotel, cam în douăzeci de minute. În acele zile, vremea, conform prognozei, se prefigura a fi bună, cu soare şi nori, dar fără ploaie, însă realitatea s-a dovedit un pic altfel, având soare din plin pe cer abia în ultima zi, dar cel mai bun lucru a fost că nu ne-a plouat şi nici nu a fost prea frig. Aşadar, liber la plimbare! După ce ne-am cazat şi am luat masa de prânz la restaurantul hotelului, deşi luaserăm un prim contact cu oraşul, eram curioşi să-l simţim la picior, aşa cum obişnuim când suntem pentru prima dată într-un loc anume. Așadar, în prima zi , ne propuseserăm să ne familiarizăm oarecum cu inima orașului și să identificăm neapărat unul dintre cele două centre de informații turistice pentru ceva recomandări avizate și pentru a lua hărți, pliante, broșuri care să ne fie de folos în explorarea orașului. Zis și făcut, de la hotel, am luat la pas Calea Turzii zărind pe partea opusă monumentala Catedrală Greco-Catolică , aflată în construcție, despre care am întrebat câțiva trecători ce reprezintă, că deveniserăm tare curioși. Apoi, am trecut pe lângă Turnul Croitorilor , despre care am aflat ulterior că a avut rol de apărare, fiind ridicat în secolul al XV-lea în urma privilegiului acordat clujenilor în anul 1405 de către regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, și fiind întreținut de breasla croitorilor, așa cum i-a rămas numele. Acum turnul, restaurat în mai multe rânduri în decursul timpului, arată bine și găzduiește Centrul de Cultură Urbană. Lângă acesta, veghează statuia lui Baba Novac, căpitanul oștii de haiduci a armatei lui Mihai Viteazul. Deplasându-ne drept înainte, pe str. Cuza Vodă, observăm pe partea cealaltă, mai întâi Piața Ștefan , apoi maiestuoasa clădire a Operei Naționale Române/ Teatrului Național „Lucian Blaga” care îți atrage privirea ca un magnet. Ne oprim să fotografiem și traversăm fiindcă ne intrase în raza vizuală statuia lui Avram Iancu din piața cu același nume, dar și, un pic mai încolo, Catedrala Mitropolitană Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” , măreață și impunătoare. Era timpul să intrăm să aducem mulțumiri că ajunserserăm cu bine pe tărâmuri clujene. De pe scurtul istoric al catedralei aflat la vedere, citim că a fost construită între anii 1923-1933 în stil neobizantin, cu elemente stilistice ale arhitecturii brâncovenești și ale vechilor biserici românești din lemn. După restaurare, a primit o iconografie monumentală realizată în tehnica mozaicului de Murano, iar iconostasul său somptuos este decorat cu motive brâncovenești. Pe una dintre părțile catedralei este organizat și Muzeul Mitropoliei Clujului , cu o colecție de de obiecte de artă veche, manuscrise, cărți, documente de istorie bisericească. De acolo, am luat-o la stânga, pe b-dul 21 Decembrie 1989 până am ajuns în inima orașului, Piața Unirii unde ochii îți sunt luați de impresionanta Biserică Romano-Catolică Sf. Mihail . Ne pierdem un pic prin piață cu ochii jur-împrejur și deodată zărim semnul ce indica un centru info către care ne grăbim căci vroiam să mai găsim deschis. Intrăm și găsim o doamnă foarte amabilă care ne răspunde la toate întrebările, ne recomandă ce să vizităm prin oraș, după ce ne-a spus că momentul nu era tocmai unul prielnic din cauza pandemiei ce ar putea determina ca multe să fie închise, ne înmânează hărți și materiale informative. După ce i-am mulțumit, într-o doară, când am dat să plecăm, o întreb dacă Salina Turda este deschisă. Pune mâna pe telefon și sună la salină de unde află ce ne trebuie: este deschisă, biletul costă 40 lei/persoană , orele de vizitare între 09-16,00. Apoi ne zice cum trebuie să facem să luăm microbuzul, de unde, ne printează un orar al mersului acestora, ne însemnează pe o hartă parcursul de la hotel la stație, totul mură-n gură. Complet și foarte corect! Pe urmă, cu harta-n mână, am purces la plimbare, în descoperirea celor mai emblematice clădiri și străzi centrale ale Clujului. De fapt, ne-am propus să nu ne scape niciunul dintre obiectivele marcate pe o hartă foarte bună a orașului, tridimensională, ce erau descrise succint pe reversul hărții. Am uitat să vă spun că la o primă privire, Clujul mi s-a părut deosebit de frumos, curat, civilizat, cu oameni prietenoși, săritori și foarte calmi. Biserica Romano-Catolică Sf. Mihail cred că reprezintă punctul zero al orașului, fiind edificiul care uimește prin măreție și splendoare, însăși poziția sa oarecum în mijlocul Pieței Unirii, conferindu-i o importanță deosebită. Este unul dintre cele mai frumoase exemple de arhitectură gotică din țara noastră și deține cel mai înalt turn din Transilvania. A fost construită într-un interval mai îndelungat, între anii 1350-1487. Lângă falnica biserică, mai pot fi admirate sub geamuri groase de sticlă, câteva ruine romane, de pe vremea orașului antic Napoca, iar ceva mai încolo pe partea opusă, Ansamblul Statuar Matia Corvin care îl înfățișează pe regele cu același nume în ținută ecvestră, înconjurat, conform tradiției, de patru dintre dregătorii săi. Matia Corvin, unul dintre cei mai puternici și erudiți regi ai Ungariei, fiul lui Ioan de Hunedoara, s-a născut în anul 1443 la Cluj, iar casa în care s-a născut marele rege este un monument istoric și de arhitectură laică, situată aproape de Piața Unirii, astăzi în aceasta desfășurându-și activitatea Universitatea de Arte și Design . Pașii ne-au purtat în preajmă, apoi am dat de clădire pe când se însera și luminile stradale se aprindeau feeric. Am admirat-o, apoi am luat-o în dreapta din instinct, pe străduțele înguste aflându-ne deja în zona pietonală, la gândul că nu ne-om rătăci și om ieși undeva, lucru ce s-a concretizat în Piața Muzeului . Este cea mai veche piață a orașului, în care se află mai multe ansambluri arhitectonice și religioase gotice și baroce, chiar și ruine romane. Primul lucru ce ne-a atras atenția pe seară în arealul acesteia a fost multitudinea de terase care funcționau semi-acoperit, desi frigul se întețise de-a binelea. Fiecare dintre ele avea improvizat sistem de radiatoare sau arzătoare pentru a face temperaturile mai prietenoase, e drept că nu duceau lipsă de clienți, numeroși tineri, majoritatea studenţi, înghesuindu-se la mese. După ce ne-am dezmeticit, am luat seama la toate monumentele situate în perimetrul pieței: biserica și mănăstirea Franciscană (în care am și intrat într-una dintre acele zile), Obeliscul Carolina- primul monument laic al orașului-, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei . Dezavantajul major al zilelor de toamnă târzie este că se înnoptează devreme, de aceea ne-am zis că cel mai bine ar fi să ne întoarcem a doua zi, pe lumină, pentru a ne orienta în areal și pentru a putea admira în voie edificiile orașului, hotărând să ne retragem ușor spre hotel. A doua zi rămăsese că mergem la Salina Turda și bine am făcut deoarece, dacă mai amânam cu numai o zi, o găseam închisă din lipsă de vizitatori (mai puțini de o sută zilnic). Desigur, atunci nu știam, dar am prins un ultim tren, așa cum ni se întâmplase cu multe altele în această perioadă plină de incertitudini. Așa cum ne sfătuise doamna de la centrul info, ne-am înființat la orele 10,00 în stația de lângă Podul Traian, iar microbuzul a sosit fără întârziere. Biletul a costat 9 lei/persoană/sens , șoferul fiind amabil să ne anunțe unde trebuie să coborâm, iar deplasarea a durat aproximativ o jumătate de oră. Despre salină nu voi scrie separat, un articol complet și foarte frumos despre aceasta a scris colega noastră, @krisstinna. Eu voi spune doar că am găsit-o aproape pustie, abia dacă ne-am întâlnit cu zece vizitatori, în schimb voi atașa câteva fotografii. În toată experiența asta care-ți dădea un sentiment de tristețe de parcă ar fi fost un loc părăsit, a existat și o parte bună, aceea că am putut face o vizită pe îndelete, fără a fi „încurcați” la poze de altcineva. În lifturile, despre care citeam alte dăți că trebuia să iei cozi serioase în nas pentru a te putea urca în ele, eram singuri, iar eu mă gândeam cu groază cum ar fi să rămânem blocați în ele. Imediat după prânz, am făcut cale întoarsă la Cluj, neașteptând decât vreo zece minute în stație până să apară vreun microbuz care să mai aibă locuri și să mai fie dispus să oprească. După-amiaza acelei zile ne-a găsit tot în centrul istoric al Clujului, dornici să descoperim cu privirile alte clădiri istorice, alte bulevarde sau străduțe, doar că atmosfera n-a fost una foarte prietenoasă, oamenii nefiind încurajați să iasă afară, ci mai degrabă să se ascundă în case pentru a limita răspândirea virusului. Așa am luat seama mai bine la clădirile istorice (foste palate) și străzile ce mărginesc patrulaterul Pieței Unirii: Palatul Bánffy, astăzi Muzeul de Artă-cel mai reprezentativ edificiu baroc al Transilvaniei-, Consulatul General al Ungariei, Colecția de istorie a Farmaciei, Casa Filstich-Kemény, Casa Slewig, Palatul Jósika-casa pe coloane-, Casa Rhédey, primăria (unul dintre sedii), alte palate, Strada în Oglindă . Câteva dintre edificiile din areal erau în restaurare, prin urmare parțial acoperite, ceea ce nu-i știrbea cu nimic din frumusețe. Plimbarea noastră a fost mai mult decât agreabilă, apoi am luat-o pe b-dul Regele Ferdinand spre Podul Horea de peste Someșul Mic, vestit pentru superbele palate situate în cele patru colțuri: Palatul Berde, Palatul Eilan, Palatul Babos, Palatul Széki, îndreptându-ne atenția către arhitectura stil seccesion vienez. De asemenea, Palatul Urania, situat în apropiere, este tot un exemplu de arhitectură seccesion. Despre palatele acestea și poveștile din spatele lor există un excelent articol al colegei @Maya_C pe care vi-l recomand cu drag. De la Palatul Babos, ținând-o drept înainte spre podul Traian, dăm în Piața Mihai Viteazul în care domină statuia ecvestră a marelui voievod. Apoi, ne strecurăm după cinema „Florin Piersic” și ne încadrăm pe strada Cuza Vodă de-a lungul căreia avem ceva de parcurs, până în Calea Turzii, în drum spre hotel, căci venise vremea să ne retragem la odihnă. Pentru cea de- a treia zi făcuserăm un program tare încărcat, poate cam prea ambițios, dar a fost dus la îndeplinire în cea mai mare parte. Imediat după micul-dejun, am pornit cu gândul la Grădina Botanică , vestit obiectiv al Clujului, însă până să jungem acolo, am inclus şi trecerea în revistă a edificiilor bisericii Reformate şi Universităţii „Babeş-Bolyai” . Biserica Reformată se găseşte destul de aproape de cazarea noastră, este masivă, deosebit de frumoasă şi foarte veche, fiind construită cu sprijinul regelui Matia Corvin la fine de secol XV- început de secol al XVI, în stil gotic. Este renumită pentru acustica sa, iar în faţa acesteia, tronează statuia „Sf. Gheorghe ucigând balaurul” , de fapt o copie din bronz a unei sculpturi foarte vechi al cărei original se află la Praga. De acolo, am ţinut-o înainte pe str. M. Kogălniceanu şi am admirat stânga-dreapta clădirile-palate, între ele şi Universitatea „Babeş-Bolyai” , edificată între 1893-1902 în stil neo-renascentist. Este cea mai prestigioasă instituţie de învăţământ din Transilvania care face din Cluj-Napoca unul dintre cele mai importante centre universitare din ţară. La fel, o clădire care impresionează trecătorul este Biserica Piariştilor, ridicată în stil baroc. A urmat Grădina Botanică , după ce am trecut prin Piaţa Lucian Blaga în care am admirat sediul Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” , o frumoasă clădire edificată în stil Art Nouveau. Grădina Botanică “Alexandru Borza” , recunoscută ca fiind una dintre cele mai frumoase şi mai complexe grădini botanice din Europa, a fost reorganizată în 1920 de profesorul al cărui nume l-a preluat, împlinind anul trecut un veac de existenţă nouă. Toamna târzie în care ne aflam şi faptul că multe incinte închise (sere, Muzeul Botanic) din complex nu erau deschise publicului din cauza pandemiei, nu au constituit tocmai cel mai bun moment de vizitare, însă noi ne-am asumat toate acestea şi ne-am dorit să facem o plimbare prin areal. E drept că suprafaţa de 14 ha este mai mult decât generoasă, dar noi ne-am limitat la câteva alei mai „bătute” , din punctele sale de atracţie precum grădina romană sau cea japoneză nerămânând mare lucru de văzut, de fapt anotimpul îşi spunea cuvântul, totul fiind mai sărac şi mai pustiu. Biletul de intrare a costat 7 lei/persoană şi, în mod similar cu salina, nu voi mai scrie separat, pe sait fiind articole şi fotografii foarte bune despre acest obiectiv. După câteva ture prin ampla grădină botanică, ne-am întors în Piaţa Lucian Blaga, înscriindu-ne apoi pe strada Clinicilor, la capătul căreia vroiam să facem dreapta pentru a ajunge la stadionul Cluj Arena şi Sala Polivalentă, alte două destinaţii vizate pentru acea zi. Cele două construcţii cu o arhitectură futuristă reprezintă inima modernă a oraşului, locul de desfăşurare a celor mai mari evenimente sportive şi culturale din Transilvania. Îmi amintesc că stadionul Cluj Arena a fost primul stadion modern construit la noi în ţară acum zece ani, cu o capacitate remarcabilă. Lângă Sala Polivalentă, am poposit un pic la o terasă şi ne-am hidratat cu bere, suc, cafea. De acolo, ne-am gândit să facem o mică incursiune prin Parcul Central „Simion Bărnuţiu” , că tot eram în vecinătate, iar acesta este unul dintre principalele locuri de recreere din oraş, cu o vechime e peste 180 de ani şi poveşti fel de fel. Am intrat pe Aleea Stadionului şi pe dreapta am dat de Lacul Chios şi eleganta clădire a restaurantului cu acelaşi nume, iar pe lac am urmărit cu privirea raţele ce alunecau pe oglinda apei. În parc, mai multe cupluri de tineri aflaţi în ziua căsătoriei lor făceau fotografii de grup cu rudele şi prietenii, cu măşti sau cu acestea în barbă. Cam ciudat, ce-i drept! Foarte aproape, am remarcat edificiul Centrului de Cultură Urbană Casino , monument istoric, ridicată la sfârşit de secol XIX în stil eclectic de factură vieneză. Aici au fost pe rând: casino, muzeu, şcoală de arte frumoase, restaurant. În faţa sa, tronează o frumoasă fântână arteziană cu numeroase statui de marmură. Pe urmă, ne-am pierdut pe aleile parcului, dând de busturile unor mari personalităţi ale culturii neamului nostru (Liviu Rebreanu, Octavian Goga), ca mai apoi să ieşim pe Splaiul Independenţei, în dreptul podului Elisabeta de pe care am fotografiat, traversând de partea cealaltă a Someşului pe care am mers până la podul Horea, iar de acolo din nou în inima oraşului. Turul nostru se încheiase şi abia aşteptam să mergem la masă, la hotel. În ziua plecării , se anunţa vreme însorită, numai bună de privit oraşul de sus, de la înălţime, aşa că ne programaserăm o mică excursie pe dealul Cetăţuia , în parcul omonim, aflat la 405 metri altitudine, pentru o bună vedere panoramică. Însă cum Clujul este situat la 390 metri deasupra mării, diferenţa de nivel nu-i dificil de parcurs. Imediat după micul-dejun, ne-am decazat, lăsând bagajele la hotel, apoi am pornit cu sârg la plimbare. Socotind să ajungem în jurul prânzului pe deal, ne gândim că avem timp să trecem o privire şi către Zidurile Cetăţii , rămăşiţe din perioada medievală când cetatea Clujului, după invazia tătară din 1241, a fost întărită cu un impunător zid de piatră având turnuri la porţile de acces din colţuri. Am luat-o, deci, de pe Calea Turzii la stânga, pe strada Avram Iancu, pe lângă Turnul Croitorilor, parte din aceleaşi fortificații, apoi pe strada Potaissa unde mai există o centură bună a acestora, inclusiv încă un turn, cel al Cizmarilor (Pantofarilor). După câteva fotografii făcute în voie, străduţele fiind pustii în acea dimineaţă de duminică, traversând iarăşi centrul oraşului şi Someşul Mic pe Podul Horea, ne îndreptăm către Aleea Scărilor ce ne duce pe Cetăţuia . Numele de Cetăţuia vine de la fortificaţia construită de austrieci între 1715-1735 pe deal constând în clădiri administrative, garnizoana, depozitul de armament. Astăzi, pe deal am găsit uriaşul hotel Belvedere, Monumentul Eroilor Neamului, alei şi cărări ce străbat arealul. Ba mai mult, am văzut şi câteva ruine de ziduri, dar mai presus de toate, priveliştea către oraş este extraordinară. După plimbări asidue în sus şi în jos, un pic obosiţi, ne-am oprit la o terasă pentru a admira peisajul în voie şi cu soarele blând mângâindu-ne feţele la un pahar de bere, la o cafea. Am încheiat vizita noastră revenind tot în Piaţa Unirii, inima Clujului, de unde ne-am urnit la hotel pentru prânz şi pentru a ne lua bagajele în primire, căci vacanţa se terminase şi trebuia să ajungem la aeroport. Acest articol se vrea a fi un jurnal de vacanţă, practic o descriere cronologică a ceea ce am făcut în timpul șederii noastre acolo, nefăcând prea multe referiri la date geografice, istorice ș. a., plecând de la premisa că acestea sunt de prisos, Clujul fiind unul dintre orașele supercunoscute ale țării noastre, neavând nevoie de nicio prezentare suplimentară. Ţin să spun că ne-am simţit foarte bine la Cluj, ne-a plăcut mult oraşul cu frumoasa lui arhitectură din perioada Belle Epoque, predominantă aş zice, ne-au plăcut oamenii care ne-au impresionat în mod deosebit. De aceea am şi scris acest articol, conştientă fiind că nu conţine noutăţi, ci doar propriul mod în care am perceput acest oraş. Cu siguranţă, vom mai reveni la Cluj! Vă rog, ataşaţi următorul videoclip: youtube

V-am lăsat ieri în timp ce călătoream de la Sovata spre Cluj-Napoca, unde urma să ne cazăm. Mai exact, ne cazam în Florești, de Cluj, la Pensiunea Julia. Drumul de la Sovata la Cluj-Napoca l-am făcut fără nicio problemă, mai ales că băusem patru halbe cu bere la Sovata, convins că acolo aveam să dormim peste noapte. Și-atunci, cum de am călătorit fără probleme?! Simplu, de la Sovata a condus Luminița, fiie-mea! Și, nu, am trecut prin Apahida dar nu era niciun radar?! Am ajuns la Florești cumva odată cu căderea serii, a durat ceva până ne-am cazat efectiv, am parcat și am scăpat de hainele de fusesem pân'atunci îmbrăcați cu ele, duș, alea-alea. Despre Pensiunea Julia nu voi povesti mai nimic, nu e nici prea-prea nici foarte-foarte. E drept că nici n-aveam așteptări de la ea, în mod normal urma să stăm acolo numai cât dormeam. Să spun doar că prețul, 80 de lei pe cameră/zi este absolut corect față de ceea ce oferă: cameră, baie proprie, posibilitatea de bucătărie pentru o cafea și a prăji niște ouă, grătar în curte. Proprietarii sunt maghiari dar asta nu-nseamnă că nu sunt ospitalieri; ne-am înțeles de minune și chiar ne-am dezlegat limbile la un rachiu din Vrancea, stins cu o palinca din Cluj. Ce mai, melanj de băuturi și idei, de pe urma căruia am ajuns la concluzia, logică, că n-aveam nimic de împărțit, unii cu alții! Ceea ce, cumva, bănuiam! Faptul că am ajuns în Cluj-Napoca mai devreme cu o seară, a fost în avantajul nostru, am gândit inițial. Creștea timpul ce urma să-l alocăm vizitării acestui minunat oraș. Acuma, dați-vă seamă ce ridicol gândesc: ce poți să vezi, într-o zi, în Cluj, de așa natură încât să surprinzi esențialul?! Un oraș cum este Clujul are nevoie de vreo săptămână ca să poți să spui că l-ai vizitat și că ai rămas cu ceva în nuca dintre urechi, nu să-l vizitezi pe ”repede-nainte” cum aveam s-o facem noi! Și, totuși, am luat de bază ceea ce aveam, adică, o zi pentru a ne plimba prin oraș. După ce am făcut un sfat al bătrânilor, la care cel mai bătrân din grup eram eu, la 52 de ani, ăilalți fiind cu prefixul ”4”, am stabilit așa: Musai să vedem Grădina Botanică! Argumentele au fost acceptate, fără vreun scandal, cu toții am vrut asta. Apoi, am hotărât ca, în funcție de timpul care ne rămâne, să facem celelalte: să ne plimbăm, să vedem ceva reprezentativ, să mâncăm și ce-o mai fi! Ce-a ieșit, iacă, vă pot spune numaidecât! Aaa, știu că, judecând după câtă lume citește ceea ce spun eu, prezentul review nu se vrea ghid de vizitat Clui-Napoca, deci, nu vă luați după mine! Vă garantez că cei care locuiesc în Cluj -Napoca vor râde de vor da pe spate citind ce am considerat eu că merită vizitat, așa că, nu trageți în pianist, face și el ce poate! Scrie în cărți scrise de oameni deștepți că Grădina Botanică din Cluj-Napoca este vizitată, anual, de circa 150.000 de oameni. Eu, unul, sunt mulțumit, pentru anul 2017 sunt acolo, în ăia, de i-au numărat ei. Cum se ajunge la acest așezământ? Relativ simplu, am folosit GPS-ul de pe telefon. Am parcat undeva, lângă clinica ”Centrul de Diabet”, ptiu, ptiu, ptiu ! și am plecat repede, dar repede de tot, după cum vorbea vocea aia cu mine. Hei, aud voci, cumva? Oricum, e mai bine decât să le văd! :D Începuturile Grădinii Botanice sunt din anii 1920, din cauza lui Alexandru Borza, cel care avea pregătire teologică dar era și un pasionat botanist . Astfel, după unirea Ardealului cu România, omul de v-am zis de el avea să înființeze această grădină precum și Muzeul Botanic. Plus că, la inițiativa sa a fost înființat Parcul Național Retezat, primul parc național românesc, aicea avându-l alături și pe Emil Racoviță, cel cu Antarctida, ați aflat de el, nu? Grădina Botanică se întinde pe 14 hectare și conține, pe teritoriul ei, peste 10.000 de specii de plante. Este structurată pe mai multe sectoare: ornamental, fitogeografic, sistematic, economic și medicinal, dar, mai mult de atât, vă pot spune că este foarte, foarte frumoasă! . Grădina, în sine, este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj. Este evident că nu vă voi face o istorie a Grădinii, mai ales că aș minți dacă aș spune că știu asta, nu mai mult decât tot ceea ce puteți și voi citi pe internet. Și totuși, pentru deplina înțelegere a ceea ce este de vizitat aici, voi reda, așa cum este trecut în pagina dedicată de către Universitatea Babeș-Bolyai acestui obiectiv: ”Sectorul Ornamental este menit să ofere vizitatorului o paletă largă de specii şi varietăţi horticole decorative a căror formă şi culoare se schimbă după sezon. Menţionăm aici rosariumul ce conţine aproximativ 250 de soiuri de trandafiri şi colecţiile de: lalele, narcise, zambile, dalii, cane, gladiole şi crini ce se schimbă în funcţie de sezon. Sectorul Fitogeografic cuprinde mai multe obiective cu tematici menite să grupeze plante din diferite regiuni geografice. Orientul este reprezentat de Grădina Japoneză aranjată în stilul tradiţional “gyo-no-niwa”. Flora din diferite regiuni geografice ale ţării noastre este, de asemenea, foarte bine reprezentată pentru: câmpia şi podişul transilvan, vegetaţia Munţilor Carpaţi şi litoralul Mării Negre. O atracţie deosebită este şi Grădina Romană, cunoscută şi sub denumirea de grădina lui Pliniu, dominată de statuia zeiţei Ceres şi încadrată de două sicrie veritabile descoperite în vechiul oraş roman Napoca. Sectorul Sistematic grupează plantele în funcţie de familia din care fac parte şi amplasamentul lor pe scara evoluţiei filogenetice, iar Sectorul Economic grupează plantele după modul lor de utilizare în plante: alimentare, tehnice, furajere, melifere şi tinctoriale. Complexul de sere cuprinde şase compartimente: sera acvariu, palmariul, sera cu plante mediteraneene şi australiene, sera cu plante suculente, sera cu bromeliaceae şi sera cu orhidee şi ferigi. Institutul Botanic adăposteşte, la parter, Muzeul Botanic, cu o colecţie de aproximativ 7.000 de exponate, grupate, în prima parte sub forma unor colecţii cu importanţă ştiinţifică sau economică, iar în partea a doua, filogenetic, în ordinea evolutivă, de la plantele cu organizare simplă (alge, muşchi, licheni, ciuperci), spre cele cu organizare complexă (gimnosperme şi angiosperme). La etajul clădirii, funcţionează Herbarul Grădinii Botanice, cel mai mare şi mai important din ţară, atribute conferite de cele 750.000 de coli de plante presate, de existenţa unor coli numite holotipuri, care certifică pentru prima dată identitatea unei anumite specii, precum şi de prezenţa herbarelor proprii ale unor personalităţi ale botanicii precum: Baumgarten, Porcius, Borza. Herbarul a stat la baza elaborării monumentalei lucrări în 13 volume - Flora României, în care sunt descrise caracterele botanice ale tuturor speciilor de plante care cresc în ţară. Pe baza schimburilor de seminţe sau material vegetal, de coli de herbar sau publicaţii ştiinţifice, Grădina Botanică are legături cu aproximativ 450 de grădini botanice de pe toate continentele, dar şi cu institute de cercetare sau biblioteci. Este modalitatea prin care se pot îmbogăţi colecţiile de plante şi una dintre modalităţile de realizare a schimburilor ştiinţifice. De asemenea, Grădina Botanică pregăteşte anual două publicaţii: revista Contribuţii Botanice şi Catalogul de seminţe. ” Mai adaug faptul că biletul de intrare costă 10 lei de persoană adultă, 5 lei elevi, studenți și pensionari. Mi-a fost rușine să spun că-s pensionar, am plătit banii, cinstit! Ca primă trăire personală, m-au impresionat, Grădina Japoneză, serele, nuferii, bine, nu-ți dau lacrimile când ajungi aici, dar, este de apreciat efortul de a creea arealul pentru a crește niște plante care își au obârșia la mii de kilometri distanță. Am urcat pe Turnul de Apă și am făcut fotografii cu peisajul din jur, ne-am plimbat-plimbare, ca atunci când îți lași gândurile să umble, liber, odihnind celula nervoasă. Am plecat din Grădina Botanică după câteva ore petrecute aici, care au trecut ca gândul. Mă rog, vreau să descriu faptul că am fost plăcut impresionat dar nu vreau să par patetic, nu de alta, vă cunosc eu pe voi, abia așteptați să faceți mișto de mine! Plecând de la Grădina Botanică, undeva, pe la orele 14,00, după ce intrasem pe la 11,30, ne-am dat seama că mare brânză nu prea mai aveam de făcut: vizitarea unor muzee era destul de dificil de realizat, așa că ne-am orientat, rapid, spre locurile relativ simplu de ajuns: Piața Uniri, cu Biserica Sf. Mihail, Piața Avram Iancu cu Catedrala Mitropolitană și Bastionul Croitorilor, toate ținte la care se putea merge per-pedes. În ordinea în care am ajuns aici, iată ce-a urmat: Am aflat că această piață, care, în trecut, s-a chemat și Piața Regele Matia este downtownul Clujului, un adevărat km 0. Mai mult, această piață a fost una dintre cele mai mari piețe ale Evului Mediu din țările din sud-estul Europei. Centrul Pieței este marcat cu Biserica Sf. Mihail și de statuia regelui Matei Corvin. Pentru conformitate, ia să dăm un ochi pe net, că tot avem 3G full : ”Biserica Romano-Catolică Sfântul Mihail este unul dintre cele mai reprezentative monumente ale arhitecturii gotice din Transilvania, și, totodată, unul dintre cele mai impozante edificii de cult din România, cu 70 de metri lungime și cu o înălțime maximă a turlei de 80 de metri. Laturile pieței conțin mai multe clădiri celebre: astfel pe latura estică se află Palatul Bánffy, care adăpostește acum Muzeul de Artă și cele 2 clădiri construite în oglindă, de la care pornește strada Iuliu Maniu. Pe latura sudică se află clădirea fostei primării și cea a Băncii Naționale. La colțul sud-vestic se află clădirea Hotelului Continental, ridicată la 1894. Monumentul dedicat lui Matia Corvin este alcătuit din cinci statui reprezentându-i pe regele Matia (ecvestru) și pe cei patru generali ai săi. Ansamblul arhitectonic a fost dezvelit în anul 1902 în Piața Mare a Clujului dar, de remarcat este faptul că macheta lucrării, operă a artiștilor János Fadrusz și Lajos Pákey, a obținut în anul 1900 Marele Premiu al Expoziției Universale de la Paris. Monumentul clujean a devenit de-a lungul timpului unul din semnele distinctive ale orașului.” În plus, în Piața Unirii au început lucrări de restaurare a vestigiilor romane, descoperite cu ocazia lucrărilor de refacere și reconstrucție a Pieței, zic eu. Piața Avram Iancu este una din cele mai importante piețe ale Clujului. De aceea, poate ca o contrapondere a Monumentului lui Matia Corvin, aici a fost ridicată statuia lui Avram Iancu, statuie ce a ridicat, la vremea dezvelirii ei, multe polemici, legat de necesitatea ridicării sau a unor aspecte de natură estetică. Cert este că această piață a avut o istorie mai aparte : inițial a fost câmp de instrucție, pășune, târg de lemne sau de animale. Apoi, când zona a fost inclusă pentru dezvoltare urbană, piața a purtat diferite nume, după cum a fost stăpânirea în zonă:maghiară sau românească, abia din 1993 piața având actualul nume. ”În această piață se găsesc următoarele clădiri: Catedrala Mitropolitană din Cluj (sfințită în noiembrie 1933), Palatul de Finanțe (construit în anii 1880), Palatul Arhiepiscopiei Ortodoxe a Clujului (edificiu din 1887), Palatul Regionalei de Căi Ferate (fostul sediu al EMKE), clădirea Institutului Teologic Protestant (1894-1895), Palatul Prefecturii și sediul Consiliului Județean. Pe latura vestică a pieței se află clădirea Cercului Militar, care încă adăpostește la parter fostul cinematograf Royal, fost Corvin, fost Popular și actualul Victoria (din 1964). În spatele Catedralei Ortodoxe este amplasat monumentul „Glorie Ostașului Român”, inițiat de administrația Gheorghe Funar pe locul unui monument al tanchiștilor sovietici. ” ne spune Wikipedia, făcând referire la importanța zonei. Noi am vizitat doar Catedrala Ortodoxă din Cluj-Napoca, ce a fost ridicată în perioada anilor 1920-1930, imediat după unirea Transilvaniei cu România. Este unul din principalele edificii religioase din municipiul Cluj-Napoca. Poartă hramul "Adormirea Maicii Domnului". În anul 1973, odată cu ridicarea scaunului eparhial al Clujului la rangul de arhiepiscopie, lăcașul de cult a devenit catedrală arhiepiscopală. Din anul 2006 edificiul servește drept catedrală a arhiepiscopului Vadului, Feleacului și Clujului, care este totodată și mitropolit al Clujului, Maramureșului și Sălajului. Este în prezent a treia catedrală din România ca înălțime, după cea ortodoxă din Timișoara și cea evanghelică din Sibiu. De asemenea, este clasată ca monument istoric, Cea mai sigură descriere este cea făcută de Wikipedia:”Bastionul reprezintă colțul de Sud-Est al cetății medievale ridicate începând cu secolul al XV-lea (este amintit deja în anul 1475). Între anii 1627-1629, în perioada principelui Gabriel Bethlen, bastionul a fost reconstruit, ajungând la forma actuală. Este construit din piatră dăltuită, zidurile masive păstrând încă lăcașurile de tragere. Spre nord se mai păstrează încă o bucată din zidul de piatră cu creneluri și drumul de strajă pe zid. A fost denumit dupa breasla croitorilor din Cluj care l-a întreținut și a avut obligația pazei orașului în acel punct, fiind singurul bastion al cetății vechi care s-a păstrat integral. După bătălia de la Mirăslău, Baba Novac și preotul Saski au fost prinși, torturați și executați în cetatea Clujului de către nobilii transilvăneni. În apropierea bastionului a fost expus, în 1601, trupul tras în țeapă al lui Baba Novac, general al lui Mihai Viteazul. În amintirea lui Baba Novac a fost ridicată în 1975 o statuie, operă a sculptorului Virgil Fulicea. Bastionul a fost restaurat în anul 1924 și transformat în muzeu de către Comisiunea Monumentelor Istorice. O altă restaurare a avut loc în 1959. În 2007-2009, după două decenii de paragină, bastionul a fost din nou restaurat, iar în prezent găzduiește Centrul de cultură urbană, care cuprinde o cafenea literară la subsol, o sală de conferințe și spații expoziționale. ” Da, știu, nu pot spune că am vizitat ceva de foarte mare importanță ci a fost o plimbare prelungă prin Cluj -Napoca, de aceea, v-am rugat, nu fiți abrazivi cu mine! Și, ca să vă-mbunez, în Cluj-Napoca fiind, uite, vă invit și pe voi la terasa ”Che Guevarra” pentru o bere, o cafea și alte răcoritoare, așa cum am făcut și noi, la vremea respectivă. O terasă amplasată în Piața Unirii de unde-l vedeam pe M; atia Corvin cum stătea pe cal, negru de sete. Nu i-am dat nicio bere, nu pot uita că el l-a judecat și condamnat pe Vlad Țepeș, pe baza unor scrisori contrafăcute de negustorii brașoveni și i-a tras 14 ani de pârnaie! În schimb noi chiar ne-am simțit bine, berea rece, răcoritoarele comandate de fete au fost bune, după afirmația lor, deci, da, m-am bucurat de ora aia de tihnă. Per total, din Cluj am ratat Cetățuia dar, sigur, cu prima ocazie nu o voi mai face! Altfel, da, nouă ne-a plăcut ieșirea! Am plecat, a doua zi, de dimineață, spre Alba-Iulia dar, urma să ne oprim la Salina Turda. Ce este și ce-am văzut noi acolo, poate că vă voi povesti mâine sau alt'dat'. Până atunci, vă salut, haidi, pa! Web, rog frumos :https://www.youtube.com/watch?v=WWuDiwr30SI

Spre sfârșitul lui iulie, a trebuit să facem încă un drum cu mașina la Cluj, să-i aducem pe copii acasă. Inițial am zis că-l las pe Tati să se ducă singur, însă cu puțin timp înainte m-am decis să-l însoțesc. Ba, chiar mi-a venit o idee și mai bună. Ce-ar fi să împărțim drumul de întoarcere în 2 și să adăstăm puțin pe undeva-drăguț?! Ar fi ca o minivacanță! Cui nu-i plac vacanțele, fie ele și mini?! ???? Totuși, pentru că de la Galați la Cluj faci o zi pe șoselele patriei, am hotărât să ne odihnim prima noapte în Cluj. Ca de obicei, speranța mi-am pus-o în amicul booking, care în primă fază m-a cam dezamăgit, că n-avea liber la „căsuța cu arici” , dar l-am iertat (ce variantă aș fi avut?!) și m-am apucat să scotocesc printre cele câteva oferte pe care mi le scosese la înaintare, destul de puține. Criterii de căutare: parcare, mic dejun, minim o mâncătorie prin preajmă, pentru cină. În final m-am oprit asupra Hanului Fullton (8,8 pe booking) și am rezervat o cameră twin cu mic dejun inclus , cu anulare gratuită până cu 5 zile înainte, garantată cu cardul, dar cu plata la proprietate. Prețul a fost 360 lei, însă, la o căutare ulterioară, peste câteva zile (că mă mai „joc” uneori așa, poate-poate apare ceva și mai bun) am remarcat că la același tip de cameră (singurul disponibil) prețul scăzuse la 306 lei, deci am anulat-o pe prima și am rezervat din nou ????. În plus, am remarcat că acceptă animale de companie , ceea ce însemna că puteam să-l luăm cu noi pe bișonelul moșneguț Cuky, a cărui supremă fericire este să plece în excursie cu Mami și cu Tati! Hanul Fullton este un hotel de 3* situat relativ central în Cluj, pe str. Decebal 22-24 , în apropierea podului Traian peste râul Someș. ( A nu se confunda cu Hotel Fullton , aflat nu departe, în centrul vechi!) Din câte am remarcat studiind harta, mintenaș se ajunge la km 0 al orașului, ceea ce pe noi de data asta nu ne interesa defel; nu intenționam decât să mâncăm și să ne culcăm, pentru ca în ziua următoare să încărcăm calabalâcul copiilor și să ne tirăm. Am ajuns ghidați de Waze, fără probleme. Pe booking apare ca nedispunând de parcare , însă din recenzii am dedus că există câteva locuri în curtea interioară , iar pe site-ul hotelului (www.hanulfullton.ro) am găsit următoarele informații: se poate parca în limita locurilor disponibile (cam 6 , am constatat la fața locului), care nu se pot rezerva, pentru 30 lei/noapte; într-adevăr, se acceptă animale de companie contracost, tot 30 lei/noapte. A, și dacă interesează pe cineva, patul suplimentar costă 50 lei/noapte. Când am ajuns noi, mai era un singur loc de parcare liber ????, cred că pe noi ne aștepta. Altfel, ar fi trebuit să ne agităm să găsim loc pe stradă, contracost (ne aflam în zona a 2-a, parcă). Clădirea ce găzduiește hotelul este cu siguranță una veche (din loc în loc, inclusiv în cameră, aveam să găsim expuse zone din vechiul zid de piatră), în formă de U, cu o curte interioară pietruită. Camerele sunt dispuse pe 2 etaje, în ele se intră din niște terase comune, lungi cât tot perimetrul clădirii. M-a uimit abundența de plante verzi, foarte bine îngrijite, sunt zeci de ghivece și jardiniere, ceea ce dă un aer proaspăt și extrem de plăcut. Recepția se află la parter, cum intri, în colțul din stânga. Aveam s-o vizualizăm abia la plecare, căci la sosire s-a nimerit ca angajata să fie pe-afară, doar ce ne-a spus numărul camerei și ne-a indicat direcția, precizând că vom găsi cheia în ușă. Check-in făcusem deja online, am uitat să zic. Camera 106 am avut, la etajul 1. Sunt 2 rânduri de scări ce urcă, poți apuca pe oricare din ele. Mare bagaj nu prea aveam, am urcat totuși să scăpăm de el și să ne luăm în primire „domeniul” . Camera e simplă, dar curată și echipată cu toate cele necesare; paletă cromatică destul de sobră, predomină alb și maro închis. Ne așteptau 2 paturi de o persoană cu niște cadre metalice impresionante (veți vedea în poze), fiecare acoperit cu lenjerie albă, pilote subțiri pentru învelit și câte 2 perne de căciulă. Pe post de noptiere sunt niște blaturi mititele fixate de marginile paturilor, prizele sunt un pic mai sus, iar deasupra, pe perete, niște aplice cu un design interesant, cu aer... medieval. Răcitorul este încastrat într-un fel de birou, mai avem un taburet și 2 fotolii, o măsuță de cafea (cam în plus, după mine), un dulap încăpător (cu rafturi, spații pentru umerașe și seif) și încă o măsuță-suport pentru cana electrică&Co. Oglinzi erau 2, una semiovală pe perete și alta pe ușa culisantă a dulapului. Aer condiționat portabil, plasat într-un colț, n-a fost nevoie să-l pornim; sătui deja de canicula de acasă, la Cluj ne-am bucurat de confort termic de la Doamne-Doamne, ba chiar aveam să prindem, seara târziu, și o ploicică revigorantă... Fereastra dă spre terasă și este protejată cu perdele albe, fine, plus o draperie cu flori vesele. Baia – nu ne-a lipsit nimic. Am avut cabină de duș, tron, chiuvetă încastrată într-un blat foarte simpatic (parcă un școlar năstrușnic se jucase pe el, scuturând-și stiloul ????), oglindă generoasă, coș de gunoi. Pe un stativ ne așteptau prosoape albe, 2 bucăți de fiecare și încă unul pentru duș, precum și câteva suluri de hârtie igienică. Într-o casetă erau consumabile: săpunele, plicuri cu șampon și gel de duș, căști pentru păr, chiar și paduri demachiante și bețișoare de urechi. Camera de mic dejun se află tot la parter, dar în alt colț decât recepția ????. Prima masă a zilei se servește între orele 7:30 și 10 în zilele lucrătoare, cu începere de la 8 în weekend. Ceaiul și cafeaua sunt disponibile pentru oaspeții hotelului pe tot parcursul zilei , după cum scria (română/engleză) pe afișul de pe ușă. Sala e spațioasă și foarte luminoasă, bună parte din tavan fiind de fapt un iluminator. Unii pereți sunt acoperiți cu cărămidă aparentă, alții cu piatră fasonată, ambele creează un contrast plăcut și relaxant cu puzderia de plante verzi. Există și un cuptor-șemineu, nu cred că-i funcțional, dar dă bine în peisaj. Am găsit oferta expusă pe 2 mese alăturate: 2 feluri de salam, brânză telemea și tofu, cașcaval normal și afumat, măsline, ouă ochiuri, bacon prăjit, crenvurști, legume (roșii cherry și ardei gras), pâine, unt și câteva sortimente de gem, iaurt și lapte. Uimitor – un bol cu nuci, migdale, fistic. Cafea bună, preparată de cele 2 domnișoare zâmbitoare și amabile. Mai mult decât decent! După micul dejun, ne-am decazat, n-avem de ce să mai stăm prin zonă. În acest scop, ne-am prezentat la recepție, unde am regăsit una din domnișoarele de mai devreme, metamorfozată în recepționistă ????. Am plătit cu cardul contravaloarea cazării, parcarea a zis că-i din partea casei. Mai că nu ne-ar fi luat niciun ban nici pentru cățel; de fapt, dacă nu i-aș fi dus eu aminte, ea n-ar fi percutat. Una peste alta, a fost o afacere bună Hanul Fullton! Chiar mi-a plăcut! Un loc care ne-a priit, unde ne-am odihnit bine și pe care cu siguranță o să-l mai luăm în calcul și în viitor. Ceea ce aș recomanda oricui! Mutat, la reorganizare, în rubrica "Hanul Fullton Hotel, CLUJ" (deja existentă pe sait) Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici . Ne poţi spune dacă-i ok? (măreşte zoom -ul de pe hartă cât e necesar, până la afişarea poziţionării / încadrării la nivel de stradă etc)

De cele mai multe ori cand am pornit din aeroportul Someseni din Cluj, spre una dintre destinatiile mult asteptate ale vacantelor mele, numite Franta, Grecia sau Egipt, am inoptat la pensiunea mea preferata, pensiunea Paris. Pensiunea se afla pe strada Paris (Nr. 105), si nu este prea departe de gara sau autogara din Cluj, nici de centrul orasului. Pana la aeroportul Someseni insa, e ceva de mers, ai nevoie de un taxi, mai ales daca ai zbor de dimineata. In perioada postrevolutionara, a marilor infratiri culturale franco-romane dintre localitati din Franta cu localitati din Transilvania, atunci cand faceam pe ghidul-translator mai ales pentru numeroasele grupuri de francezi, multi parizieni, la intoarcerea grupului, alegeam mereu aceasta pensiune, pentru a-i caza pentru o noapte. "Avionul lor pornea spre Paris, din hotelul Paris, de pe strada Paris! " Serviciu de 5 stele! ???? Turistii din Lyon, Nantes sau Bordeaux, ma intrebeau in gluma, daca n-avem cumva la Cluj si-o pensiune cu numele de Lyon, Bordeaux sau Nantes, cu zbor direct, caci si orasele lor aveau aeroport, nu numai Clujul si Parisul. In aprilie a. c., mi-am petrecut concediul in Egipt si avionul de Hurghada pleca din Cluj dimineata, asadar, trebuia sa poposesc pentru o zi, mai intai la "Paris". Din Tg. Mures, poti ajunge cu "CFR"-ul in 3 ore la Cluj dar exista si autobuze rapide (2 ore) ce te transporta pana la aeroportul din Cluj. Pensiunea Paris e preferata mea, preturile la cazare sunt mici, pensiunea functioneaza "non-stop" (24 de ore din 24), strada Paris e linistita si ori de cate ori am dat telefon pentru rezervare, o voce feminina mi-a raspuns amabil :"Da, avem camere si cu un pat si cu doua si cu mai multe, la etaj". In aprilie pentru o camera "single", am platit 100 lei, acum, m-am interesat din nou prin telefon, pretul e de 131 lei pentru "single" si 161 lei, camera dubla/noapte. Voiam sa mai fac o Hurghada in Decembrie, (ofertele sunt foarte tentante), ca sa-mi mai incalzesc oasele, dar m-am razgandit dupa ce-am urmarit situatia internationala si mai ales "atentionarea de calatorie" a ambasadei Egiptului. In luna aprilie, odata cazat la pensiune, (cazarea se face dupa ora 12), mi-am dat intalnire cu baiatul meu (care avea sa ma duca si a doua zi, de dimineata la aeroport) si am iesit la un pahar de vorba in oras. Camera "single" are cam tot ce trebuie: un pat, un televizor si camera de baie. Holul pensiunii e elegant, exista si-o mica sala de mese si o mini-chicineta, unde, dimineata poti sa-ti prepari un ceai sau un "Cappucino", oferit de pensiune. O alta mica terasa exista si in afara pensiunii, pentru a-ti servi ceaiul sau cafeaua in zilele de vara. Asadar, daca aveti vreodata zbor de dimineata din Cluj, puteti sa luati in considerare si aceasta pensiune ieftina si eleganta. @all- Review aproape in stil "uxi", scris si incarcat in mai putin de o ora. Se pare ca asta va fi viitorul review-urilor: scurte, strict informative, fara floricele, fara pasaje interminabile de pe "wiki-google", si fara inutile extinderi poetice sau istorice. Mai ales ca nu peste mult timp, se zvoneste ca robotizarea va fi generala, chiar si la nivel uman!