Capidava Fortress

Castrele romane din Dobrogea, situate strategic pe linia Dunării, au fost esențiale în apărarea granițelor Imperiului Roman. Construite în perioada ocupației romane, între secolele I și III d. Hr., aceste fortificații făceau parte din sistemul defensiv cunoscut sub numele de „Limes Moesiae” , menit să protejeze provincia Moesia Inferior de incursiunile popoarelor migratoare din nord. Printre cele mai importante castre se numără cele de la Troesmis (Iglița), Aegyssus (Tulcea), Noviodunum (Isaccea), Capidava și Durostorum (Silistra). Acestea erau construite pe malul drept al Dunării și aveau rol de supraveghere și control al traficului fluvial, precum și de organizare a garnizoanelor militare. Dacă vreți, asta arată că, încă de pe acea vreme, noi nu prea intram în Schengen, romanii aveau grijă să stăm acasă! :)) Castrele romane din Dobrogea au fost nu doar centre militare, ci și de influență culturală, favorizând romanizarea populațiilor locale și dezvoltarea economică în zonă. Vizitarea vechilor cetăți romane, precum Capidava și alte castre de pe linia Dunării, este importantă nu doar pentru a înțelege trecutul militar, ci și pentru a descoperi impactul cultural pe care aceste fortificații l-au avut asupra teritoriului nostru. Rolul lor defensiv a fost crucial în stabilirea și menținerea granițelor Imperiului Roman, dar prezența lor a dus și la apariția unor adevărate comunități multiculturale. Inițial locuite doar de soldați, garnizoanele au devenit în timp așezări complexe, unde militarii și-au adus familiile și au interacționat intens cu populația locală. Aceste cetăți au fost, de asemenea, centre de schimb cultural și economic, creând punți între civilizația romană și tradițiile geto-dacice. Oamenii locului au adoptat elemente din stilul de viață roman, în timp ce romanii s-au inspirat din obiceiurile locale, ceea ce a dus la un proces de romanizare și integrare culturală care a lăsat urme durabile. Vizitând aceste situri, putem înțelege mai bine modul în care civilizațiile se influențează reciproc și cum trecutul contribuie la identitatea noastră culturală de astăzi. Multe situri arheologice romane din Dobrogea, inclusiv castrele de pe linia Dunării, suferă din cauza administrării necorespunzătoare și a lipsei de întreținere. Printre greșelile comune se numără lipsa semnalizării și a panourilor informative, ceea ce lasă vizitatorii fără informații esențiale despre importanța siturilor. De asemenea, multe dintre aceste locații nu sunt protejate adecvat împotriva factorilor de mediu sau vandalismului, ceea ce duce la degradarea rapidă a ruinelor. În plus, lipsa investițiilor în infrastructură, cum ar fi drumurile de acces și facilitățile pentru turiști, descurajează vizitatorii și reduce vizibilitatea acestor obiective istorice valoroase. Neîntreținerea regulată și lipsa personalului calificat înseamnă că aceste situri continuă să se degradeze, punând în pericol conservarea patrimoniului cultural pentru generațiile viitoare. Cetatea Ulmetum, situată în apropierea satului Pantelimon din județul Constanța, este un exemplu trist de neglijență față de patrimoniul istoric al României. Ridicată în perioada romană târzie, Ulmetum a fost un important punct de apărare și un centru rural în care s-au stabilit soldați, familiile lor și populația locală. Deși ruinele cetății păstrează mărturii arhitecturale și artefacte valoroase, situl este, din păcate, abandonat, fără protecție și fără investiții care să îi conserve structura. Neîngrijită și lipsită de panouri informative, cetatea riscă să se piardă în uitare, iar trecerea timpului îi erodează constant rămășițele. Lipsa unei strategii de valorificare turistică și culturală a acestor locuri demonstrează o ignoranță față de moștenirea noastră istorică, privându-ne nu doar de posibilitatea de a învăța din trecut, ci și de o șansă de a atrage turiști și de a stimula economia locală prin valorificarea istoriei. Din câte am văzut, nici Cetatea Arrubium, de lângă Măcin nu se simte prea bine, peste ruine sunt aruncate, efectiv, deșeurile și gunoaiele menajere. Nu mai insist, dar e trist, păstrând vestigiile istorice și punându-le, cu adevărat, în valoare, ne-am demonstra vechimea pe acest teritoriu, faptul că nu ne-au adus vânturile stepei asiatice. Mă rog, dacă mai e util! Cum se ajunge: Dacă preferați varianta auto , că, mă gândesc eu, nu toți avem deltaplane sau elicoptere, pentru ajuns aici se merge pe E 60, de la Hârșova, la” Hanul Morilor” se face la dreapta, pe DJ 223, Tichilești-Topalu-Capidava. Același drum îl puteți folosi și dinspre Cernavodă, porțiunea pe care-am folosit-o eu era în stare foarte bună, drum asfaltat, impecabil. Marcaje care să te îndrume la locul căutat, corect amplasate, imposibil de ratat. Chiar în fața Muzeului veți găsi o parcare imensă, întreținută impecabil, care se poate folosi gratuit. Altfel, ce știu eu, mai puteți ajunge și de pe Dunăre, pe vremuri Capidava era port. Muzeul este frumos, cu o arhitectură deosebită, o sală imensă pe laturile căreia sunt expuse panouri explicative, hărți din care înțelegi importanța de atunci a Cetății, diferite obiecte, probabil găsite cu ocazia săpăturilor arheologice, mici artefacte dar și diferite obiecte oferite spre comercializare, care să-ți amintească de vizita făcută aici. Impresionantă este imaginea prin geamul panoramă prin care poți vedea Cetatea. Biletul costă 10 lei persoană adultă, are cod de bare, este imprimat după ce faci plata. Cetatea. Capidava se ridică pe malul drept al Dunării, la jumătatea distanței dintre Hârșova și Cernavodă, iar șoseaua ce leagă aceste localități trece chiar pe lângă zidurile cetății. Fortificația romană a fost construită în timpul împăratului Traian, la începutul secolului al II-lea, ca parte a măsurilor de consolidare a limes-ului dunărean. Poziția sa strategică, pe un masiv stâncos ce oferea o vastă arie de supraveghere, făcea ca cetatea să fie bine protejată de un șanț natural ce pornea din Dunăre și o înconjura pe latura de nord-est. Astăzi sunt construite pasarele cu care traversezi acel șanț care te conduce spre intrarea principală. Capidava nu doar că a servit drept castru pentru detașamente din Legiunea V Macedonica și Legiunea XI Claudia, ci a funcționat și ca un important centru civil roman, datorită vadului de trecere din apropiere, esențial pentru comunicațiile între dacii din Dobrogea și cei din Câmpia Munteană. Toponimul getic, „cetatea de la cotitură,” sugerează existența unei așezări preromane, consolidând semnificația strategică a locului. De asemenea, Tabula Peutingeriana, o hartă romană, confirmă distanțele precise dintre Capidava și alte cetăți dunărene, iar descoperirea unui stâlp miliar la Seimenii Mici atestă distanța de 27 km între Axiopolis și Capidava, corespondentă celor 18.000 de pași romani. Frumusețea cetății Capidava, așezată pe malul Dunării, impresionează prin amplasarea sa pitorească și arhitectura robustă care pare să răsară din stâncile naturale. Ridicată pe un masiv stâncos la cotitura fluviului, cetatea oferă o priveliște vastă și dramatică asupra apei și a împrejurimilor, unde Dunărea se desfășoară larg, liniștită, între malurile sale înalte. Zidurile de piatră, masive și bine păstrate în unele porțiuni, evocă o atmosferă de măreție și istorie, amintind de vremurile în care soldații romani patrulau acest punct strategic. Capidava îmbină armonios elemente naturale cu cele construite, iar ruinele sale, conturate de liniile aspre ale stâncilor și de peisajul dunărean, au un farmec aparte, evocând trecerea timpului și importanța locului de-a lungul secolelor. Aflându-te într-un loc unde istoria măsoară mii de ani, emoția este copleșitoare, ca și cum ai păși pe urmele unor civilizații care au modelat lumea. Ruinele vechi și liniștea lor au o forță aparte, care te transportă în timp și îți oferă un sentiment de conexiune profundă cu trecutul. Fiecare piatră, fiecare fragment de zid păstrează amintiri tăcute, iar atmosfera încărcată de istorie te face să simți respect și admirație față de cei care au trăit, au luptat și au creat aici. Această întâlnire cu trecutul ne amintește de rădăcinile noastre și de eternitatea poveștilor omenești, făcându-ne să prețuim moștenirea culturală pe care o avem. Emoția constructivă pe care o simțim în fața vestigiilor istorice vine din aprecierea profundă a trecutului și din conștientizarea unui fir continuu al existenței umane, care se întinde din vremuri străvechi până în prezent. Este un sentiment care îndeamnă la respect și la responsabilitate, o chemare de a păstra vie moștenirea primită și de a o onora prin cunoaștere și conservare. Această emoție ne reamintește de eternitatea spiritului uman, care transcende timpul, și ne încurajează să privim cu încredere spre viitor, păstrând esența celor care au fost înaintea noastră. Conștientizăm că suntem parte a unei povești mai mari, iar această realizare poate fi profund înălțătoare și plină de inspirație. Cam atâta am avut de spus, despre periplul meu dobrogean. Nu vă mai obosesc cu descrierea Mării Negre, dar, doar așa, ca să vă oftic, week-end-ul ăsta de-a trecut, vremea a fost frumoasă, însorită, chiar călduroasă. Iar Marea, știți, că v-am tot spus, e frumoasă și are o poveste de spus, oricând, indiferent de anotimp. Trebuie doar să știi s-o asculți! Cel mai probabil, pe anul ăsta am terminat cu scrisul pe . Vă urez, chiar dacă e atât de devreme, să vă bucurați de sărbători liniștite, de sănătate și tot ceea ce mai vreți voi! Și, dac-om fi sănătoși, mă mai citiți pe la anul! Haidi, pa!

Incursiunea dobrogeană din primăvară a continuat prin frumoasele peisaje din apropierea Dunării, priveliști observate de pe DJ 222F și DJ 223, venind dinspre Peceneaga (de la Zander House – vezi impresii ) și mergând spre Cernavodă. Am trecut prin zona bacului de la Frecăței , pe lângă lanuri de cereale și grupuri de maci sângerii, prin Topalu unde se află un valoros muzeu rural de artă numit „Dinu și Sevasta Vintilă” (impresii de la

A venit vara peste noi și eu mă gândesc să vă aduc niște peisaje hibernale. Dar, tocmai pentru că acum este mult mai potrivită o vizită la Cetatea Capidava, n-o fi în zadar să o aduc în atenție. Dintre multele escapade de o zi mai scriu despre câte una pentru că și eu am mare nevoie să mă inspir și mă bucur când informațiile sunt multe și am de unde alege. În ultimul week-end din ianuarie au fost anunțate coduri galbene și portocalii de vânt și ninsoare la munte și aproape în toată țara și doar spre mare, mai exact prin Dobrogea, erau anunțate 7-9 grade, cu soare și puțini nori, prognoză verificată și în dimineața plecării. Astfel că pentru ziua aceea am ales Cetatea Capidava , care se află la jumătatea distanței dintre Cernavodă și Hârșova . Intenția era să mergem pe Autostrada Soarelui până la Cernavodă și apoi pe dealuri, dintr-un sat în altul până la Capidava , vreo 25 de km. Ca să nu ne întoarcem pe același drum, am zis că o luăm spre Hârșova, să căutăm să mâncăm pe acolo și având în vedere că ziua era scurtă să pornim spre casă pe la Vadu Oii-Giurgeni . Circuitul este de aprox 400 de km , bun pentru o escapadă de o zi, având în vedere că ne ajută și autostrada. Dar e și mai bun în zile mai lungi de primăvară. SMS pe drum pentru taxa de pod de la Fetești și după Cernavodă a început să fulguiască ușor, după care s-a pus pe o ninsoare de am crezut că ne împotmolim pe acolo. Nu eram pregătiți nici pentru un fulg de zăpadă, dar’mite pentru ninsoarea aceea. Așa că, naiba știe după ce să ne mai orientăm, dacă nu s-a mai adeverit nici prognoza pe care o citisem dimineață. Am mers înainte și am ajuns la cetate, moment în care s-a oprit și ninsoarea și a ieșit soarele conform prognozei. Chiar dacă ne-am panicat puțin, ne-am și bucurat pentru că a fost prima dată când am văzut o ninsoare frumoasă în iarna ce tocmai a trecut. Cetatea Capidava se află chiar la șoseaua principală care unește Cernavodă de Hârșova și se vede din șosea. Are o parcare amenajată pentru destule mașini, dar în ziua aceea am fost singuri în univers. Probabil din cauza viscolului din dimineața aceea, plecase și doamna de la casa de bilete , așa că nu știu cât ar fi costat intrarea, dar noi am vizitat cetatea prin bunăvoința bodyguardului, care ne-a lăsat să intrăm și a stat după noi ca o umbră, împreună cu un alt tânăr, care nu știu ce hram purta, dar părea mai instruit. Cu el am vorbit mai mult, știa destule lucruri despre cetate și împrejurimi și el ne-a îndrumat la plecare, spre Muzeul de Artă din Topalu, care era în drumul nostru, la 7 km de Capidava. Despre el am scris la vremea aceea pentru că n-am rezistat, la cât de mult ne impresionase. În clădirea cu casa de bilete care se află vis-à-vis de intrarea în cetate cred că se mai amenajează un muzeu, dar nefiind cineva acolo nu ne-am lămurit. Am ales Capidava pentru că în căutările de escapade prin Dobrogea am dat și de ea la un moment dat, apoi am citit niște articole despre restaurarea care s-a făcut acolo și apoi am citit că va fi redată publicului în mai-iunie 2021 , astfel încât am pus-o pe lista scurtă. Romanii au construit pe vremea Împăratului Traian peste 200 de fortificații pe granița Imperiului pentru a-și apăra teritoriile . Cele construite de-a lungul Dunării se numeau limes (dunărean) și una dintre ele este Capidava, care a fost centru militar timp de câteva secole. Această cetate a fost uitată cu zecile de ani de toată lumea, ca multe alte obiective de interes major din țara noastră și asta a dus, evident, la degradarea și distrugerea ei. Citisem ce mare scandal a fost cu atribuirea contractului de restaurare pe baza nepotismelor, dar ce ne mai miră în țara asta? Cert este că cetatea veche de peste 2000 de ani a fost restaurată cu cântec în perioada 2013 – 2021, cu destule orbecăieli și întreruperi, că așa îi stă bine românului, dar ce este mai grav este că a fost restaurată iresponsabil. Veți merge acolo și veți vedea că nu este vorba de restaurare, ci de o cârpeală cu ciment a unor ziduri, inclusiv cu blocuri de ciment de tip BCA, aplicate pe rămășițele cetății. Prea târziu s-a observat distrugerea fortăreței și sistarea lucrărilor începute. Până la urmă, ce mai era de salvat, au făcut procurorii DNA care mergând pe firul banilor de restaurare au descoperit fapte grave de corupție și au salvat fără să vrea o parte a cetății, care nu apucase să fie distrusă. Lucrările sistate au fost reluate cu mai mult simț de răspundere, dar răul fusese făcut și nu se știe dacă Cetatea Capidava mai are vreo șansă să ajungă pe Lista UNESCO , așa cum era prevăzut în proiectul” Limes, frontierele Imperiului Roman” , din care fac parte 24 de situri arheologice din Dobrogea, printre care și fortăreața. Asta a fost așa ca să mă răcoresc puțin pentru că mă enervasem tare când am citit. Și hai să zicem Doamne-Ajută că măcar a fost redată circuitului turistic și ne bucurăm de ea, iar lucrările de restaurare, care continuă și astăzi, sperăm să se facă cu toată responsabilitatea care trebuie acordată unui monument de categoria A . Dacă vedeți câteva poze de sus cu cetatea aflată pe malul Dunării sigur o să simțiți un imbold să o vedeți, așa cum a fost și în cazul nostru. Este destul de întinsă și foarte fotogenică, are colțurile rotunjite și un plan dreptunghiular, cu mai multe porți și turnuri, dar și o ieșire la Dunăre, acolo unde pe vremuri era portul. Au fost descoperite o basilică, therme, peste 1000 de bordeie în interior dar și în exterior, monede, amfore, obiecte de podoabă, de uz personal, de bucătărie… iar cercetările continuă și se pare că vor continua încă mult timp de aici înainte. Traseul turistic urmează niște pasarele de metal, cu balustrade și numai pe acolo poți să mergi, nu ai voie să te abați. Iar peisajul cu Dunărea alături a fost foarte frumos, chiar dacă era iarnă. Îmi imaginez că primăvara este și mai frumos. Sunt mai multe puncte de belvedere spre Dunăre și am văzut multe păsări. Mi-ar fi plăcut să zăbovim mai mult dar poate ne va mai ieși în cale, mi-ar plăcea să o văd și primăvara. La Hârșova voiam doar să mâncăm în drumul spre casă dar am avut noroc de vreme bună și după ce am parcat în fața Bisericii Sfinții Împărați Constantin și Elena, o biserică nouă, cu turle aurii care se văd de departe, ne-am plimbat pe malul Dunării, în zona portului, în dreapta și în stânga, printre Canaralele Țigănești , în dreapta și Canaraua Turcească și Cetatea Carsium , în stânga. De sus, de pe Canarale am avut niște priveliști spectaculoase cu Dunărea. Orașul l-am văzut doar așa de la depărtare, de pe Canarale și nu mi s-a părut cine știe ce, dar mă voi întoarce să îmi fac o impresie mai clară, acum a fost doar în trecere. Dar plimbarea din zona portului, printre Canarale ne-a plăcut. Am mâncat între cele 2 Canarale, în Portul Dunării Hârșova la La Mura : 2 storceag, care au fost așa și așa, un somn prăjit cu mămăliguță și mujdei, un șalău pane cu mămăliguță și mujdei, nici ele prea grozave, am băut un jagermeister, o bere fără alcool, un cappuccino, un ceai de mușetel și ne-a costat 200 lei. Restaurantul ăsta este foarte bine amplasat pe malul Dunării și arată bine înăuntru și la toaletă, dar mâncarea mi s-a părut veche, nu-mi dă inima ghes să îl recomand. Dar poate doar fiindcă era iarnă și week-end-ul ăla nu începuse tocmai bine dpdv meteo și nu se așteptau la clienți… ce să zic, poate când dă colțul ierbii e altfel. Are și o terasă pe malul Dunării și se pregătea de un apus spectaculos când am plecat noi. Aș fi curioasă dacă cineva a mai mâncat acolo, să ne spună cum i s-a părut. Am revenit în autostradă după Slobozia, după ce am plătit taxa de pod, 11 lei, la Vadu Oii-Giugeni și ne-a apucat noaptea pe drum, ca de obicei. Cetatea Capidava este perfectă pentru o escapadă de primăvară și ideal ar fi să o uniți cu Muzeul de Artă din Topalu.

Dacă de la Cernavodă, unde descoperi podul Carol I proiectat de marele inginer Anghel Saligny ( vezi impresii ), pornești pe drumuri dobrogene, pe lângă bătrânul fluviu Danubius, vei descoperi locuri pitorești, încărcate de istorie și spiritualitate. La o diferență de 10 ani am ajuns la ruinele vechii cetăți antice Capidava , element important de defensivă a romanilor în zona danubiano-pontică. Acces și poziționare. Din orașul Cernavodă se urmează DJ 223 care desenează meandrele unui braț al Dunării străbătând și câteva localități și după aproximativ 22 de kilometri ajungem la Capidava. Din loc în loc, la întretăieri de drumuri, am observat câteva indicatoare turistice către monument. Până la Hârșova sunt circa 33 de kilometri distanță. Practic, la obiectiv se parchează unde ai loc, teoretic, există o parcare amenajată, dar nu e deschisă încă. Ce reprezintă Capidava? Este vorba de un fort roman construit de împăratul roman Traian pentru a găzdui o cohortă (unitate de infanterie formată din câteva sute de ostași, de obicei a zecea parte dintr-o legiune; aici a staționat Cohors I Ubiorum, apoi Cohors I Germanorum) care avea rolul de a supraveghea vadul peste Dunăre (vara apa scădea atât de mult încât se vedea fundul apei). Fortificația deținea și un cheu pentru vase și magazii în apropierea portului. Toponimul getic „Capidava” înseamnă cetatea/așezarea de la cotitură ; în această zonă s-ar fi aflat în epoca preromană centrul politic al regatului getic a lui Dapyx. Proconsulul Macedoniei, Marcus Licinius Crassus este cel care cucerește și distruge centrele de putere getice din centrul și nordul Dobrogei în prima jumătate a secolului I d. Hr. Cetatea romană e părăsită atunci când valurile de popoare migratoare se perindă peste teritoriile dobrogene. În secolul al IX-lea bizantinii refac cetatea dunăreană pentru o perioadă de timp, dar pecenegii vor distruge definitiv fortificația. În jurul fortificației încă din timpul romanilor se înfiripează o așezare civilă cu valențe protourbane. În afara zidurilor s-au descoperit termele militare, dar și necropolele romane și bizantine; așezarea civilă se află în mare parte sub localitatea de azi. Fortificația de la Capidava (sau „castelul” cum îl numea Vasile Pârvan) este așezată pe o înălțime râpoasă chiar pe malul Dunării, are forma unui trapez neregulat și o suprafață de circa 1,5 hectare. Zidul de incintă are 2 m grosime și e prevăzut cu 7 turnuri de apărare. Proiectul de restaurare. În 2015 autoritățile județene accesează fonduri europene punând în practică proiectul intitulat „Restaurarea, consolidarea, protecția, conservarea și punerea în valoare a sitului arheologic Cetatea Capidava”. Proiectul inițial cuprindea lucrări ample de restaurare și conservare, înființarea de trasee turistice în cetate, construirea unui centru turistic și a unei parcări moderne, punct de belvedere, centru transfrontalier, iluminarea ambientală a obiectivului turistic. La nici un an de la demararea proiectului a izbucnit un scandal privind modul de „restaurare” al cetății vechi de secole ( digi24.ro/stiri/actualita ... staurare-581755 ). Circa 16 milioane de euro au fost parțial risipiți (centrul de informare turistică și parcarea sunt probabil singurele lucruri bine făcute) – căutați în mass-media online, veți găsi suficiente informații privind acest scandal. La sfârșitul anului 2018 o altă firmă a câștigat licitația pentru refacerea proiectului inițial, lucrările începând din noiembrie, de data aceasta fondurile fiind din bugetul județului Constanța. În vizită la Capidava. Atunci și acum. Cu 10 ani în urmă am vizitat ruinele cetății într-o zi călduroasă de august, în incinta sitului arheologic nu se afla nimeni. Am intrat nestingheriți prin partea nordică, accesând turnul 1 prin poarta secundară (poternă). De sus, de la nivelul zidurilor se vede perfect apa Dunării și zăvoaiele de pe celălalt mal. Privim zidurile unde fiecare piatră e așezată cu precizie în locul perfect pentru a contribui la duritatea structurii. Ici-acolo se văd arcade din cărămidă, semiîngropate încă. În anumite secțiuni ale cetății s-au efectuat cercetări arheologice, vedem etalate pe ziduri fragmente de ceramică, iar la locul săpăturilor chiar bucăți dintr-un vas uriaș de lut. Ne plimbăm printre ziduri, spre sud se află poarta principală (turnul 7), lângă el fiind corpul de gardă (horrem). În stânga porții principale, pe latura estică, ne pierdem printre compartimentări multiple, părți ale unor clădiri; ajungem sus pe zidurile cetății și vedem o parte din turnurile patrulatere (pe laturile lungi) și sub formă de evantai (în colțuri). În vara lui 2018 nu te mai poți apropia de cetate, punctul de informare și parcarea construite recent nu sunt accesibile; un gard de sârmă înconjoară străvechile ruine. Aproape de casa arheologilor, loc de acces altădată, se află acum cabina unui paznic care te informează că cetatea nu se poate vizita. Poți cel mult să o privești dinafară și să „admiri” așa-zisa restaurare. Turnurile și colțurile zidurilor au fost completate cu piatră nouă, fasonată, zidurile propriu-zise au fost înălțate cu un fel de bolțari de ciment. În mijlocul cetății tronează un turn de lemn, probabil punctul de belvedere. Se vede cu ochiul liber că s-a exagerat, s-a exagerat mult ( youtube ). Poate la sfârșitul lui 2019 când ar trebui să se termine lucrările propriu zise efectuate de noua firmă cetatea Capidava să arate mai „autentic”. Ne-am învârtit puțin în jurul cetății și am plecat. Cu speranțe… Concluzii. Totuși, de ce nu ne respectăm istoria? La Capidava s-a descoperit o bazilică paleocreștină din prima jumătate a secolului al VI-lea d. Hr., ridicată pe ruinele uneia mai vechi. A fost descoperită și o criptă miniaturală care a conținut probabil moaștele unui martir (a fost deschisă în antichitate, probabil atunci când locașul de cult a fost dezafectat). Tot la Capidava a fost scos la lumină un urcior care are incizat cu alfabet grecesc numele „Petre” – o fi vorba de primul onomastic în formă românească? ( ziarulnatiunea.ro/2017/04 ... -de-la-capidava ). De asemenea, în vechea cetate a fost descoperit și un frumos basorelief reprezentând pe Cavalerul trac ( observator.ro/articole-cu ... ean-340172.html ). Câte lucruri minunate… Sperăm că lucrările de restaurare, conservare și punere în valoare a sitului arheologic Capidava se vor desfășura acum în conformitate cu cerințele ocrotirii monumentelor istorice și peste un an de zile vom putea vizita din nou vechea cetate antică. Așteptăm vești bune. Cu durere în suflet, dar istoricul Vasile Pârvan, cred, se zvârcolește în mormânt, asemenea prof. Daicoviciu și care or mai fi. Neglijență și indiferență crasă. Asta e! Și bani cheltuiți de pomană, sau intrați în buzunarele unora. Ce punct turistic interesant ar putea fi Capidava dacă s-ar scoate la lumină ce ascunde ea și dacă s-ar deschide un muzeu. Așezarea pe malul Dunării este superbă și pozele la fel. Reviewul, de excepție. Un obiectiv turistic și istoric deosebit de interesant, tratat, așa cum ne-am obișnuit din partea lui @tata124, cu multă atenție și cu multă muncă de documentare. Sunt obiective la care omul de rând ajunge mai greu sau mai rar, iar impresiile de o asemenea calitate suplinesc această situație. Personal, ca tot omu care a auzit de Capidava, presupuneam că poți vedea aici doar două-trei pietre. Realitatea depășește așteptările. Referitor la refacerea cetății am constatat deseori la alte obiective din țară că aceste lucrări nu urmăresc neapărat aducerea la forma inițială a obiectivelor, ci mai mult impresia artistică, atracția turistică și astfel pot să apară multe elemente ”inovative”, discutabile din punct de vedere istoric.

Noi am dorit sa facem o miniexcursie in ziua de Sf. Marie asa ca am luat masina si am pornit la drum. Plecand de la Constanta-Cernavoda am ajuns la Capidava si de aici la Histria. Nu recomand drumurile judetene de legatura intre Capidava si Histria pentru ca sunt de fapt niste drumuri de tara pietruite si pline de gropi. Trebuie sa faci slalom printre cratere si viteza maxima de deplasare e de 20 km/h. Peisajul este frumos iar ruinele cetatilor sunt documente vii ale istoriei noastre. Dar la noi in Romania conceptul de turism a ramas suspendat in aer. Ideea este ca trebuie sa pleci de acasa cu lectiile facute pentru ca nu exista ghid sau descrieri din care sa ramai cu ceva in cap! La Capidava e pustietate, intrii printr-o poarta de fier si …admiri… La Histria ti se iau banii pentru intrarea la muzeu (14 ron adultii / 7 ron copiii) dar nu vezi bilet. Si muzeul…e o epava: 3-4 harti ingalbenite de vreme, facute cu carioca de cine stie ce student, cateva ulcele cu superba descriere –“ceramica din secolul…” si machete de pe timpul lui Raposatu’ in care elementele constitutive sunt lipite cu aracet! Cetatea Histria este cel mai vechi oraș atestat de pe actualul teritoriu al României! Din 2007 a fost înscrisă oficial pe Lista Patrimoniului European! Pacat de frumusetea ei (are si o zona de rezervatie naturala) si de ignoranta celor care se ocupa de acest sector. Fac comparatie cu muzeele din Viena si imi dau seama ca suntem... ”la ani lumina distanta” de ceea ce inseamna civilizatie. Daca totusi va incumetati sa vizitati cetatile si pe parcurs va cuprinde „foametea” :)), sa stiti ca in incinta cetatii Histria se afla o cherhana, un restaurant cu specific pescaresc unde se mananca bine. Ca sa va faceti o idee, o saramura de crap si o portie de hamsii cu mamaliguta ne-a ajuns la vreo 40 de lei. Acestea fiind spuse, va doresc numai drumetii reusite pe plaiurile romanesti!