Seat Fortress of Suceava

Voi părăsi mănăstirile sucevene, vezi impresii , dar voi rămâne în oraș pentru a vedea niște obiective pe care îmi place să le văd și încerc să nu le ratez în excursiile mele. Este vorba despre Muzee , cele din Suceava fiind alături de Case Muzee și Case Memoriale componente ale Muzeul Național al Bucovinei . Cu o tradiție de peste 120 de ani, muzeistica din Suceava a pornit de la Societatea „Muzeul” înființată cu scopul de a păstra şi valorifica pentru public vestigiile istorice ale oraşului, trecând prin mai multe etape și denumiri, a ajuns la sfârșitul secolului 20 la denumirea actuală, iar în secolul 21 și la forma actuală, cuprinzând azi 7 muzee, 4 case memoriale și 2 case muzeu. Are sediul în Strada Ștefan cel Mare, 33, site, muzeulbucovinei.ro , mail și telefon, dar nu are un tichet de intrare pentru toate obiectivele ce le administrează, are doar pentru o parte din ele, fiecare având program și tarif de vizitare propriu. Muzeul de Istorie unul dintre cele mai importante muzee din Suceava, unul dintre cele mai moderne muzee din țară, a fost primul pe care l-am văzut, acolo ne-a lăsat taxiul, vezi impresii . Funcționează în clădirea unde se află administrația Muzeul Național al Bucovinei, o clădire monument istoric, fosta Prefectură în perioada austriacă, construită la începutul secolul 20 ce îşi păstrează faţada aproape neschimbată, interiorul suferind numeroase transformări de-a lungul timpului, mai ales din momentul în care a devenit sediul Muzeului de Istorie. Ultimile modificări și dotări au fost realizate între anii 2014 şi 2016, în cadrul proiectului european O clădire de patrimoniu-muzeu pentru mileniul III când clădirea a fost modernizată total, spaţiile pentru public au fost mărite, s-a deschis o nouă expoziţie permanentă conform cerinţelor muzeografiei de astăzi unde obiecte de patrimoniu expuse sunt explicate în contextul lor istoric cu ajutorul touchscreen-urilor existente în întreaga expoziţie, iar Sala Sfatului Domnesc a fost mult îmbunătăţită căpătând o nouă identitate vizuală. Astăzi Muzeul are trei secții, Expoziția Permanentă, Sala Sfatului Domnesc și Tezaurul. Are pagină pe site-ul Muzeului Bucovinei, muzeulbucovinei.ro/obiect ... istorie-suceava , cont pe FB , telefon și fax, se vizitează de marți până duminică de la 10 la 18, între 1 aprilie și 31 octombrie, și de la 9 la 17, în rest. Bilete de acces costă 12 lei de persoană, pensionarii achită 6 lei, iar elevii și studenții 3 lei de persoană. Are și o Vitrină cu trofee la parter. Tot aici este și Sala Ion Nistor amenajată în memoria lui Ion Nistor, istoric și academician, luptător activ pentru Unirea Bucovinei cu Țara și deținut politic la Sighet, născut în Bucovina, sală reconstituită cu piese de mobilier și obiecte personale de la mansarda din București în care a locuit după ridicarea titlului de academician și eliberarea de la Sighet. Impresionantă!! Am urcat apoi la etaj și am mers la Expoziția Permanentă , amenajată în 27 de săli, ce prezintă cronologic istoria Bucovinei începând cu Paleoliticul inferior până la Evenimentele din 1989, în care sunt expuse cele mai valoroase podoabe, arme, monede, vase, textile, scrieri, documente, descoperite în regiune. În Sala 1 Noțiuni generale de arheologie privirea mi-a fost atrasă de „Stratigrafia verticală” a zonei, interesant mod de abordare a dezvoltării culturii, nu aveam cunoștințe despre noțiune, dar am continuat plimbarea prin Sălile 2,3 și 4, Civilizația Cucuteni, cultură preistorică misterioasă nu doar ca mod de viață ci și prin dispariția ei care a lăsat în urmă mii de vase și figurine de ceramică pictată, unice în Europa, dintre acestea multe sunt expuse în aceste săli. Mai văzusem astfel de exponate, mai interesante mi s-au părut „Tronul Miniatural"/ Altarul de cult de la Lipcani, bijuterie din lut cât palma unui om și „Atelierul cucutenian pentru producerea ceramicii” . Au urmat Sălile 5 și 6, Epoca Bronzului și Epoca Fierului , unde am văzut printre altele artefacte găsite în „Necropolele Tumulare din zona Rădăuți” și informații despre „Rituri şi practici funerare în epoca fierului” . Am trecut mai repede prin următoarele săli și m-am oprit în Sala 10, Locuitorii Sucevei , unde am admirat și pozat „cahlele” , plăcile de teracotă cu diferite reprezentări, scene de la curte sau religioase, animale fantastice sau din fabule, fiecare cu mesajul ei. Frumos colorate cahlele împodobeau sobele sucevenilor de odinioară. Mi-au plăcut Sala Armelor și Domnia lui Ștefan cel mare, Sălile 12 și 13 , dar mai mult Sala 14, Mode și Veșminte în Moldova . Ne-am oprit în Sala 19, Bucovina în Marele Război; de la bătălia imperiilor la Unirea cu România , apoi în Sala 23, Bucovina între Dictatul Stanulis și războiul sfânt, „Noi vrem la România” . A urmat perioada socialistă, m-a impresionat Sala 24, Celulă din fostul penitenciar Suceava , iar Sala 27, Începutul sfîrșitului: să strângem cureaua, să punem o haină în plus arată printre altele o „Alimentară cu de toate” din acea perioadă. Am văzut apoi Sala Sfatului Domnesc , cea mai importantă şi somptuoasă încăpere a Curții Domneşti de la Suceava, locul unde se afla simbolul puterii politice şi al dinastiei, dorit, râvnit, visat, pentru care se vărsa sânge şi se încheiau alianțe nebănuite, Tronul Țării Moldovei . Aici se întâlneau marii boieri moldoveni ai Sfatul domnesc cu domnul lor şi hotărau politica internă şi externă a țării, chibzuind până târziu la lumina lumânărilor fiecare cuvânt din textul vreunui tratat sau al unei scrisori către o putere a vremii. Aici i-am întâlnit și noi pe Marele Ștefan cel Mare cu fiul lui Bogdan III și soția Maria Vochița , Mitropolitul Moldovei , mari boieri cu importante funcţii de conducere, soli din mai multe părți ale lumii, tălmaci, grămătic, oșteni. Atmosfera de epocă realizată în sală la care se adauga vocea marelui actor George Calboreanu cu patrioticul fragment din piesa de teatru „Apus de soare” a lui Barbu Ştefănescu-Delavrancea făceau ca totul să pară real…. bing.com/videos/search?q= ... tail&FORM=VIRE. Cu vocea lui Ștefan încă răsunându-mi în urechi am coborât la demisol unde este păstrat Tezaurul Muzeului de istorie. Tezaurul este încuiat, se deschide numai când sunt vizitatori, noua ne-a deschis o doamnă din personalul muzeului. Sunt expuse în ordine cronologică începând cu Artefacte datate în secolul 6 î. Hr. descoperite în Necropolele Tumulare din zona Rădăuți până la Inelele de sigilare din secolele 16 – 17 , o piesă foarte valoroasă fiind „Inelul Domnitorului Lațcu” cu inscripția Allah, realizat în secolul 14, găsit în mormântul domnitorului din Biserica Sf. Nicolae din Rădăuți. Mulțumindu-i doamnei care ne-a însoțit am părăsit după aproape două ore muzeul continuând plimbarea până la numărul 22 de pe Strada Ștefan cel Mare, dar nu pe stradă ci prin Parcul Central în care se află Muzeul de Științele Naturii , al doilea muzeu pe care voiam să-l văd. Are pagină pe site-ul Muzeului Bucovinei, muzeulbucovinei.ro/obiect ... iintele-naturii , cont pe FB , telefon și fax, se vizitează de marți până duminică, cu același orar ca Muzeul de istorie. Bilete de acces costă 8 lei de persoană, pensionarii achită 4 lei iar elevii și studenții 2 lei de persoană. Am achiziționat biletele de la standul ce oferă și pliante, vederi, magneți, ceramică, pietre semipreţioase și ne-am îndreptat spre Sala Cristalelor ce prezintă frumoase şi valoroase eşantioane de flori de mină. Am admirat și pozat „Trandafirul Saharei” un adevărat trandafir din Gips, mai multe geode, scorburi în roci căptușite cu varietăți de Cuarț , cea cu „Ametist” fiind cea mai frumoasă, mi-au plăcut feliile de Agat , iar Fosilele expuse parcă erau pictate. A urmat Expoziția Ecosisteme din Bucovin a unde lumea animală și vegetală este prezentată atât prin vitrine și nișe, cât și prin Dioram e din care se remarcă „Turma de mistreți” , „Ursul brun din Bucovina” , „Boncănitul cerbilor” , „Haită de lupi - iarna” . Expoziția mai cuprinde câteva Acvarii și la demisol un mic Vivari u cu păsări exotice și animale mici. Pe circuitul expozițional sunt amplasate monitoare și alte mijloace audio pentru a reda animalele prezentate în diorame în mediul lor natural. Pentru grupuri organizate se fac vizionări de videodocumente în Sala de conferințe , unde pot avea loc simpozioane, sesiuni științifice, conferințe. Am părăsit Muzeul și după 3 – 4 minute eram în Strada Ciprian Porumbescu, numărul 5, la Muzeul Etnografic Hanul Domnesc , amenajat în fosta casă a lui Miron Barnovschi, domnitor al Moldovei prin anii 1630. Clădirea cu parter cu ziduri groase din piatră, etaj și pivnițe a fost donată de voievod Mitropoliei Sucevei pentru a fi transformată în han și a folosi fondurile obținute. Are pagină pe site-ul Muzeului Bucovinei, muzeulbucovinei.ro/obiect ... c-hanul-domnesc , cont pe FB , telefon și fax, se vizitează de marți până duminică, cu același orar ca cele două prezentate. Bilete de acces costă 6 lei de persoană, pensionarii achită 3 lei iar elevii și studenții 1,50 lei de persoană. Ce prețuri mici și tot nu se înghesuia lumea să le viziteze. Am fost singurii doritori, am vizitat în liniște. Am achiziționat biletele de intrare și am mers mai întăi la „Han” parterul fiind reconstituit la începutul secolului 21 ca un han din secolul 18 ce găzduia oaspeţi de seamă, dregători, negustori, ce se opreau în târgul Sucevei. Am trecut prin Gangul central în care sunt expuse piese de harnașament, obiecte legate de transport și vânătoare, chiar și o căruță. Din el se pătrunde în patru camere ce au portale în arc semicircular, pardoseli de cărămidă, tavane boltite și ferestre supraînălțate de arcuri semicirculare, toate fiind împodobite cu ștergare, covoare…. Intrând în Salonul de Oaspeț i privirile mi-au fost atrase de „Căminul” ornat cu cahle verzui, dar și de mobilierul de lemn sculptat. Interesante sunt piesele de porțelan, sticlă și metal, rastelul cu puști de vânătoare, panoplia cu pistoale și pumnale, chiar și blănurile de mistreț. De aici am mers în Sala de Han , destinată servirii mesei, mobilată cu mese cu laițe și scaune, poliță cu vase din ceramică, blidare, butoiașe, balerci, colțare. Am văzut apoi Camera de Odihnă cu sobă de încălzit și cu cele necesare înnoptării, pat, banchetă, jilț, scrin, cufăr pentru haine, lavoar cu oglindă cu cană și lighean de porțelan și la final Bucătăria cu un cuptor cu plită și cu alte obiecte specifice zonei Rădăuți, mobilier (masă, blidare, laiță, lingurare), vase pentru mâncare (oală pentru sarmale, chiup pentru borș, tăvi, tigăi, oale, căni) și alte ustensile (lopată, clește, cociorvă, piuă pentru sare, linguroaie). Plimbarea prin cele două muzee am făcut-o în circa o oră și jumătate, trecuse destul de când plecasem de la Casa Bucovineană, gazda noastră în Suceava așa că am făcut o pauză și mă voi opri aici dar voi posta mai multe poze …. Am văzut trei muzee care au ce arăta și știu să arate, cu exponate bucovinene deosebite, fiecare în stilul și în domeniul lui: Muzeul de istorie modernizat audio-video, Muzeul de Științele Naturii cu multe diorame și Muzeul de etnografie cu atmosfera lui medievală. Am mai spus, îmi place să văd muzee, să citesc despre ele, de scris îmi este mai greu dar sper ca pozele postate să mă ajute, să dea mai multe informații, să arate valoarea și frumusețea celor văzute, și împreună să convingem cât mai mulți din cititorii acestor rânduri să le viziteze. Mergeți acolo și nu veți regreta! Muzee deosebite, Muzeul de Istorie, un muzeu modern, european, Muzeul Etnografic Hanul Domnesc, superbă clădire... Muzee ce prezintă istoria, cultura și obiceiurile bucovinene... Mutat, la reorganizare, în rubrica "Descoperă Suceava și împrejurimile, SUCEAVA" (deja existentă pe sait) Ideal ar fi fost ca review-ul de mai sus să fie împărțit în mai multe episoade, cu fiecare muzeu descris separat — avem rubrici pentru fiecare din muzeele vizitate mai sus... (ar firezultat o localizare mult mai bună a impresiilor, decât aici, la „diverse” )

O toamnă frumoasă ne întâmpină pe meleagurile Bucovinei, zilele calde oferindu-ne răgazul și confortul unor vizite scurte prin orașul din apropierea râului cu același nume, Suceava. Cartierul general ni l-am stabilit la pensiunea Casa Bucovineană ( vezi impresii ), relativ aproape de centrul urbei sucevene. În două zile, mai spre înserat, am făcut scurte incursiuni pe străzile Sucevei pentru a descoperi măcar la suprafață comorile arhitecturale, istorice și spirituale ale orașului. Singurele obiective vizitate pe îndelete au fost muzeul etnografic „Hanul Domnesc” ( vezi impresii ) și Muzeul Satului Bucovinean ( vezi impresii ). Spiritualitatea și istoria se împletesc în mod fericit în orașul Suceava, iar ospitalitatea oamenilor din această zonă a țării e proverbială. Dacă credeți că Iașiul are multe biserici și mănăstiri să știți că nici Suceava nu este mai prejos! Cu un mare plus: Cetatea Sucevei. Centrul orașului era animat și în cursul săptămânii, oamenii se plimbau pe pietonal, prin parc. Traficul nu mi s-a părut chiar așa infernal, deși orașul e destul de aglomerat. Există câteva indicatoare turistice către principalele obiective turistice, dar cred că ar mai trebui instalate câteva. Utile ar fi și panourile cu informații din preajma monumentelor. Vă prezint mai jos câteva obiective care mi-au atras atenția în Suceva cu precizarea că ele sunt ușor accesibile și vizitabile. Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare Din Muzeul Satului Bucovinean se poate urma o cărare prin pădure până pe colina unde este amplasată statuia de 23 m înălțime (inclusiv soclul) vizibilă din multe puncte ale orașului. Operă a sculptorului Iftimie Bîrleanu, statuia a fost inaugurată în 1977 în prezența lui Nicolae Ceaușescu. În anul 2018 ansamblul sculptural a trecut printr-o operațiune de restaurare și curățare, extinzându-se platoul și amenajările din jurul monumentului. Am fost întâmpinați de steaguri tricolore și de impozanta statuie greu de distins în detaliu de la nivelul solului. Biserica Armenească „Sf. Simion” („Turnu Roșu”) În apropierea locului de cazare, în fostul cartier armenesc, se află acest lăcaș de cult cunoscut mai ales după culoare turnului-clopotniță de 28 m înălțime care datează de la 1551. Mi-a plăcut cum a fost restaurat întregul complex religios, am observat în curte un lapidarium constituit din vechi pietre funerare și un punct de informare turistică. Biserica a fost ctitorită la 1513 de comunitatea armeană a orașului, important grup de populație din punct de vedere economic. Coborând pe strada Armenească mai vedem câteva case vechi, reprezentante ale cartierului armenesc de altădată. În capătul străzii se află biserica armenească „Sf. Cruce” , monument religios din prima jumătate a veacului al XVI-lea. Vorbim aici despre niște ruine împrejmuite cu gard, obiectivul fiind cred printre puținele nevalorificate turistic din oraș. Atestată arheologic încă din secolul al XIV-lea din vremea lui Petru al II-lea Mușat, reparată și îmbunătățită de Ștefan cel Mare și Vasile Lupu, curtea domnească din Suceava dispare încet-încet la sfârșitul anilor 1600. Azi mai vedem de la distanță ziduri de câțiva metri înălțime și golurile unor pivnițe domnești. Palatul Domnesc, zidurile de incintă și turnul de poartă, alături de un turn-locuință reprezintă componente ale complexului din care domni de seamă au condus Moldova. Mă chinui să fac câteva fotografii prin plasele de sârmă ale gardului. Păcat că acest obiectiv nu este pus în valoare! Turnul lui Lăpușneanu și Biserica „Sf. Dumitru” Vis-a-vis de Curtea Domnească se află o altă biserică istorică ctitorită de domnul Petru Rareș după un model asemănător celei din Hârlău ( vezi impresii ). Detaliile arhitectonice sunt minunate, un șir dublu de ocnițe înconjoară lăcașul de cult, cărămizi colorate împodobesc turla centrală. Nu am putut admira „Turnul lui Lăpușneanu” deoarece era „îmbrăcat” în schele aflându-se în plin proces de restaurare. Turnul considerat a avea rol de clopotniță, e posibil să fi avut și potențialul defensiv a fost ridicat de domnul Alexandru Lăpușneanu la 1560. Pe pietonal (strada Ștefan cel Mare) descoperim o frumoasă clădire ridicată la începutul secolului al XX-lea în stilul baroc. Realizată de un arhitect vienez construcția a găzduit de-a lungul deceniilor mai multe instituții administrative, muzeale, militare (pompieri). Turnul central e impresionant, el adăpostește un ceas și e înconjurat de un balcon din fier forjat. În preajma Palatului se află mai multe statui (Ciprian Porumbescu, Petru al II Mușat, Petru Rareș, Iancu Flondor), biserica „Sf. Ioan Nepomuk” și Muzeul de Științe ale Naturii. Biserica „Nașterea Maicii Domnului” Un lăcaș de cult ortodox inedit prin arhitectura sa am descoperit pe strada Trandafirilor, în spatele Palatului de Justiție. Închinată martirilor jertfiți în închisorile comuniste biserica a căpătat formă la începutul anilor 2000. Forma atipică atrage privirile și ne „încurcă”, clădirea nu are forma unei biserici obișnuite ( ro.wikipedia.org/wiki/Bis ... lui_din_Suceava ). La ora târzie când am trecut noi pe acolo biserica nu mai era deschisă, ânsă am admirat-o din exterior. Pe una din laturi se află grupul statuar „Familia Brâncoveanu” (autor Ginete Sàntha, 1978), simbol al sacrificiului pentru credință. Concluzii. Orașul Suceava are multe de oferit din punct de vedere turistic, obiective și monumente acoperind o varietate de teme de interes. Câteva din ele au trecut prin restaurări recente (Cetatea Sucevei, Muzeul de Istorie, biserica armenească „Sf. Simion”, etc.) lucru care atrage mai mulți vizitatori. Nouă ne-a plăcut orașul și ne-am propus să revenim pentru câteva zile în urbea din nordul țării.

Cu puţin timp în urmă, fiind la un picnic cu rudele apropiate, povesteam câte ceva despre locurile frumoase din zona Bucovinei. Un nepot, care este detaşat cu serviciul pe o perioadă mai lungă la Rădăuţi, m-a întrebat: ”La Suceava aţi fost? Sunt şi acolo câteva obiective interesante”. Am reţinut informaţia şi cu proxima ocazie, am luat drumul Sucevei pentru edificare la faţa locului,nu înainte de a răsfoi câteva review-uri , în legătură cu acest oraş. Fostă cetate de scaun a Moldovei şi fost oraş al Imperiului Austro-Ungar, Suceava are câteva biserici şi mănăstiri, care împreună cu ruinele fostelor cetăţi, sunt sub patrimoniul UNESCO. Primul obiectiv pe care l-am vizitat a fost Mănăstirea Zamca situată în zona de Vest a oraşului. Pentru a ajunge la mănăstire, am setat GPS-ul cu strada Zamca şi am găsit locaţia fără probleme, deoarece se zăreşte din stradă. Situată pe un frumos platou, mănăstirea este de fapt o construcţie fortificată, cu ziduri din piatră groase de aproximativ un metru şi înalte de vreo patru. A fost construită după unele surse, de armenii refugiaţi aici în jurul anului 1600. Intrarea se face printr-o clădire dreptunghiulară, etajată, construită din piatră şi având la partea superioară o turlă. Biserica de construcţie clasică, cu o singură turlă, era închisă şi nu am vizitat-o decât din exterior. În partea dreaptă a bisericii se află o fântână mai nouă,inconjurată de un zid de piatră şi o placă, în care este afişată doleanţa familiei care a ctitorit-o. În dreapta fântânii se află un zid ruinat, care pare să fi fost al unei construcţii mai vechi (biserică?). În partea de Est a mănăstirii, se află un frumos turn-clopotniţă de formă pătrată, construit din piatra şi cu un balcon din lemn la etajul I unde se află o capelă. La etajul II se află clopotniţa, acoperită de curând cu tablă din cupru, această operaţie făcându-se probabil la ultima restaurare. La parter se află o uşă din lemn masiv, folosită pentru a II-a intrare în mănăstire. Ca mai toate mănăstirele Moldovei, a avut o istorie zbuciumată. Tolerată şi chiar ajutată de Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare şi urmaşii săi, a fost distrusă pe timpul lui Petru Rareş, pe motiv de neapartenenţă la ortodoxia română. A fost ocupată de regele polon Jan Sobietki în secolul XVII, care a avut cartierul general aici şi a construit valurile de pământ ce înconjoară zidurile exterioare. A fost refăcută din nou în timpul lui Ioan Vodă cel Cumplit, care era armean după mamă. Ultimele restaurări s-au făcut după anii'90 şi s-au reluat şi slujbele săptămânale în biserică. Următoarea vizită am făcut-o la Cetatea de Scaun a Sucevei , situată aproape de centrul oraşului pe strada Aleea Cetăţii. Am parcat maşina în generoasa parcare de lângă cetate, dar din păcate nu am putut vizita prea multe aici, cetatea fiind în plin proces de restaurare. Poza afişată în care se văd schelele, macaraua şi grămezile de piatră din zidurile cetăţii, este edificatoare în acest sens. După ce am vizitat Muzeul Satului Bucovinean şi locul unde este expus pe un soclu Cel mai mare ou tradiţional de Paşte din lume , am mers la alt obiectiv, situat tot în zona centrală a oraşului. Se numeşte Mănăstirea Sfântu Ioan cel Nou şi se află pe strada Ioan Vodă cel Cumplit. A fost construită între anii 1514-1522 şi la început a fost sediul Mitropoliei Moldovei, până în secolul XVII când s-a mutat la Iaşi. Aici se poate parca maşina fără probleme, fie în faţa, fie pe lângă gardul împrejmuitor al mănăstirii. Intrarea se face prin nişte arcade mari, ale unui turn clopotniţă etajat şi foarte înalt. Curtea interioară este foarte frumoasă, aleile sunt pavate cu dale din piatră şi umbrite de brazi şi stejari falnici. În stânga intrării se află un paraclis, unde se ţin slujbe alternative în funcţie de sărbători. În faţă se află o impunătoare biserică veche, iar în dreapta chiliile înconjurate de verdeaţă, flori şi brazi. Biserica, cu hramul „Sfântu Gheorghe”, se află între paraclis şi chilii, perpendiculară pe acestea. Construcţia bisericii a început sub domnia lui Bogdan al III-lea şi a fost finalizată în anul 1522, sub domnia lui Ştefăniţă Vodă, după cum ne arată pisania din pronaos. Este construită din piatră şi cărămidă arsă, iar acoperişul din câte am observat, din plăci de ceramică în care predomină culoarea maronie. Biserica deosebit de mare, cu o singură turlă, are un pridvor din piatră la intrare, apoi un pronaos înalt şi naosul. Este construită în stilul triconic, asemănătoare (cu mici deosebiri) bisericilor ctitorite de Ştefan cel Mare, cea mai relevantă fiind cea de la mănăstirea Neamţ. Deasupra bisericii se află o frumoasă turlă octogonală, încadrată cu patru contraforturi şi ferestre în cele patru puncte cardinale. Naosul este despărţit în două, printr-un arc transversal ce formează deasupra două calote. La intrare în naos pe dreapta, întâlnim un baldachin cu ornamente valoroase din argint, cu moaştele Sfântului Ioan cel Nou, loc unde oamenii stau la rând în faţa unui preot, pentru servicii religioase specifice. Pictura în frescă, atât cea interioară cât şi cea exterioară, a fost făcută în 1534, pe timpul domniei lui Petru Rareş, iar autorii sunt necunoscuţi. Dacă pictura din interior s-a păstrat (cu restaurările de rigoare făcute în timp), din cea exterioară n-a mai rămas mare lucru, doar câteva sunt mai clare pe latura sudică, sau pe unele abside. Turnul clopotniţă de la intrare, a fost construit în anul 1589 pe timpul lui Petre Şchiopul, ca de altfel şi paraclisul de pe latura de est, câţiva ani mai târziu. Mănăstirea are o istorie bogată, apelând Wikipedia sau alte site-uri de pe internet, putem afla o mulţime de amănunte despre acest loc binecuvântat de Dumnezeu. Pentru a vizita centrul oraşului, parcul şi alte obiective din zonă, am lăsat autoturismul parcat la mănăstire, necunoscând locurile de parcare dîn centrul oraşului şi ne-am continuat itinerariul pe jos. Am traversat bulevardul Ana Ipătescu şi am intrat în Parcul Central , actualmente Parcul Ioan Nemeş , denumire dată parcului în semn de preţuire faţă de renumitul fizician şi biolog sucevean. Parcul delimitat de bulevardul Ana Ipătescu şi strada Ştefan cel Mare, în afară de câteva obiective interesante, este ornamentat cu arbuşti şi copaci de diferite specii, din care se remarcă fagul roşu de lângă Muzeul de ştiinţe Naturale , declarat monument al naturii. În direcţia sud- est la marginea parcului, într-o clădire frumoasă de patrimoniu, se află Muzeul de Istorie . Intrarea la muzeu costa parcă 5 ron, însă noi nu am plătit nimic, deoarece în acea zi s-a declarat Noaptea Muzeelor şi intrarea a fost liberă. Apropo de intrare la muzee. În Suceava preţul biletelor la majoritatea obiectivelor, se situează în jurul a 5 ron, cu reduceri pentru pensionari, elevi şi studenţi. În capătul parcului dinspre Muzeul de Istorie, se află un monument din piatră şi ciment, dedicat eroilor suceveni căzuţi în războaiele de la 1877-1878,1916-1918 şi 1941-1945. Construit în anii '60, monumentul are forma unui obelisc paralelipipedic, cu o înălţime de aproape trei metri. În spatele monumentului, cum vii dinspre bulevardul Ana Ipătescu, se află Bustul lui Ciprian Porumbescu , cea mai veche statuie din multele care sunt amplasate în Suceava. Bustul este realizat din bronz şi aşezat pe un soclu din piatră. În dreapta monumentului, cu intrare din strada Ştefan cel Mare, se află Biserica Romano-Catolică , cu hramul „Sf. Ioan Nepomuk”. A fost construită după cum se specifică în pisania din pronaos, între anii 1832-1836. Este o biserică foarte frumoasă, în construcţie clasică cu pronaos, naos şi altar. În micuţa piaţă din faţa bisericii, se află un bust din fibre de sticlă al Papei Ioan Paul al II-lea, în stânga bisericii statuia Sf. Ioan Nepomuk, iar în dreapta statuia altui sfânt romano-catolic, Caetan. Deasemeni, în naosul bisericii mai sunt statui ale unor sfinţi din religia catolică. Unele sunt introduse în nişte nise, altele sunt încrustate pe cupola naosului. Imediat după pronaos, se află un balcon unde cântă corul şi unde există o orgă vehe funcţională, de prin anii 1881. Vis-a-vis de biserica catolică, se află Palatul Administrativ al municipiului Suceava, construit în stil baroc la începutul secolului XX de către un arhitect vienez, când oraşul era sub stăpânirea Imperiului Austro-Ungar. Faţada palatului şi ferestrele cu o arhitectură aparte, sunt deosebit de frumoase. Foarte frumos şi turnul cu ceas, la parterul căruia se află intrarea principală. Lângă Palatul Administrativ, se află un parc mai mic numit Parcul Drapelelor , de fapt o prelungire a Parcului Central, cu multă verdeaţă, flori, arbuşti şi copaci. Aici se află pe un mic platou, o statuie din fibră de sticlă, intitulată „Bucovina Înaripată”, dedicată martirilor Bucovinei şi încadrată de drapelele unor state din U. E. Mergând în partea de nord-vest a parcului, întâlnim al bust cunoscut în Suceava Bustul lui Petru Rareş , o statuie înaltă din bronz, aflată pe un postament dispus în trepte. După vizitarea parcului şi a obiectivelor din zonă, am făcut un tur prin centrul oraşului, în zona Casei de Cultură a Sindicatelor şi a Consiliului Judeţean. Aici,după ce am admirat impresionanta statuie din bronz a lui Petru I Muşat , ctitorul a numeroase edificii sucevene, am încheiat prima etapă a vizitei noastre în Suceava.

Pentru vizitarea următoarelor obiective ale oraşului Suceava, ne-am întors la mănăstire, am luat maşina şi ne-am deplasat pe strada Ştefăniţă Vodă. Aici am putut parca în stradă fără probleme şi am vizitat mai întâi Biserica Naşterea „Sf. Ioan Botezătorul” sau Biserica Domniţelor (Coconilor sau Beizadelelor). Biserica este situată vis-a-vis de Curtea Domnească , cele două obiective turistice fiind despărţite de bulevardul Ana Ipătescu. Este înconjurată de un zid din piatră, cu grilaj de fier deasupra. Construcţia bisericii de mici dimensiuni, este în stilul clasic moldovenesc, cu pridvor, pronaos, naos şi altar. Are o formă dreptunghiulară, cu o absidă semicirculară în partea de est şi un pridvor în partea de vest. În partea exterioară a altarului mai este o absidă, sprijinită de un contrafort. Turla bisericii are patru ferestre în arcadă, orientate în cele patru puncte cardinale. În partea nordică se află un turn clopotniţă de formă paralelipipedică. Pe tot brâul bisericii sunt arcade îngropate în zid, dar care nu au picturi ca la alte biserici asemănătoare (aşa zisele „arcade oarbe”). În partea dreaptă a bisericii se află o fântână cu ghizdul din piatră şi acoperiş de şindrilă, ornată cu ghivece de flori. Fântâna a fost construită pe locul unde a fost vechea cişmea a bisericii. Istoria bisericii începe din secolulul al XV-lea, pe timpul domnitorului Alexandru cel Bun, când s-a construit o biserică din lemn pe un postament din piatră de râu. În urma unui incendiu aceasta a ars, s-a construit o alta tot din lemn şi după ce a ars şi cea de-a doua, s-a construit una din piatră de forma dreptunghiulară. Între timp biserica din piatră s-a deteriorat, iar în perimetrul acesteia, domnitorul Vasile Lupu ctitoreşte în anul 1643 actuala biserică, aşa cum se specifică în pisania aflată deasupra uşii de la intrare. Pisania este sculptată în piatră cu litere slavone şi are în partea superioarâ Stema Moldovei cu două frunze laterale. Am coborât mica pantă a străzii Ştefăniţă Vodă şi nu departe de aici (cca 300 de metri), am intrat pe strada Mirăuţilor, unde se află Biserica „Sf. Gheorghe” , cunoscută de toată lumea de Biserica Mirăuţi . Deasemeni, dacă întrebi de Mitropolia Veche, vei fi îndrumat cu siguranţă către acest lăcaş. Biserica este situată pe un mic platou de pe „Dealul Tătarilor”şi este înconjurată de un pâlc de brazi falnici. Este construită din piatră, cu o singură turlă şi un frumos pridvor la intrare. Pridvorul are la partea superioară o clopotniţă, cu ferestre terminate în semiarcade. Intrarea în curtea bisericii (pavată cu piatră) este foarte frumoasă, fiind încadradă de doi stălpi paralelipipedici frumos ornamentaţi. În biserică se intră din lateral, prin parterul turnului clopotniţă. Construcţia este triconică, brâul bisericii format din două rânduri de cărămizi, peretele despărţitor dintre naos şi pronaos în arcadă, iar ferestrele terminate în partea de sus cu frumoase acolade. Datele documentare despre construcţia primei biserici sunt controversate şi ele sunt prezentate în mai multe versiuni. Una dintre versiuni este aceea, că prima biserică a fost construită de pe vremea lui Dragoş Vodă. O alta, susţine că a fost construită de un bogat al locului pe nume Mirăuţă, de unde şi numele bisericii, Mirăuţi. A treia şi cea mai plauzibilă, este că biserica a fost construită pe timpul lui Petru Muşat I. Dovada este asemănarea tehnică a zidăriei şi a cărămizilor. Acestea au fost folosite şi la construcţia Cetaţii de Scaun, ctitorie a aceluiaşi voievod. O altă dovadă, este faptul că într-unul din vechile morminte ale cimitirului, au fost găsite monede emise de Petru Muşat. Deasemeni, trebuie avut în vedere şi faptul că Petru I Muşat a mutat din raţiuni diplomatice capitala Moldovei de la Siret la Suceava şi a mai ctitorit biserici aici. De-a lungul timpului, biserica a fost întreţinută de domnitorii care au urmat la tron, fiind înzestrată cu unele danii bisericeşti. Astfel domnitorul Alexandru cel Bun aduce aici moaştele „Sf. Ioan cel Nou”, o foloseşte ca Mitropolie a Moldovei începând cu 1402, iar Ştefan cel Mare pe lângă danii, construieşte un pridvor. În această biserică, de acum Mitropolia Moldovei, est uns Ştefan cel Mare ca domn şi tot aici a fost îngropată Evdokia de Kiev, prima sa soţie. Au urmat şi alţi domnitori care au fost unşi (miruiţi) aici, de unde teoria că de aici se trage denumirea Mirăuţi, a bisericii. Datorită deteriorării bisericii, dar şi ca urmare a faptului că biserica devenise neîncăpătoare, Bogdan al III-lea, mută Mitropolia în locul unde este astăzi Mănăstirea „Sf. Ioan cel Nou”. Deşi moaştele „Sf. Ioan cel Nou”, rămân aici pentru o lungă perioadă de timp, biserica este neglijată, suferind mari stricăciuni. Folosită la un moment dat şi ca depozit de cereale, biserica este restaurată între anii 1898-1903, de edilii austro-ungari din timpul domniei lui Francisc Iosif I, aşa cum scrie în pisania de la intrarea în biserică. Din păcate, restaurările făcute sub stăpânirea Imperiului Austro-Ungar (şi nu numai), a făcut ca actuala biserică, să pastreze doar o mică parte din arhitectura de pe vremea lui Petru Muşat I sau Alexandru cel Bun. Şi cu toate acestea biserica este foarte frumoasă şi se merită să fie vizitată de către orice turist care vine la Suceava. De pe strada Mirăuţi, am traversat bulevardul Ana Ipătescu pentru a vizita Curtea Domnească . Nu prea am avut ce vizita, pentru că totul era încercuit cu gard de tablă, în vederea restaurării. Prin nişte orificii din gard, am văzut totuşi unele ruine de zid, năpădite de buruieni. Din locul unde aveam maşina parcată (lângă Biserica Domniţelor), am observat un turn clopotniţă imens, în spatele Curţii Domneşti. M-am apropiat de el şi după ce am trecut printr-un parc, am descoperit Turnul lui Alexandru Lăpuşneanu , un turn clopotniţă ce aparţine de Biserica „Sf. Dumitru” . Ambele obiective au putut fi vizitate doar din exterior, fiind împrejmuite pentru restaurare. Turnul clopotniţă foarte înalt, de formă parelelipipedică, este construit din piatră şi are trei etaje. La ultimul etaj sunt patru ferestre terminate în arcadă, pe fiecare latură a turnului. Deasupra uşii de intrare în turn, se află o pajură cu un cap de bour lângă o pisanie în limba slavonă, în care scrie că turnul a fost ridicat de Al. Lăpuşneanu in anul 1560. Biserica este şi ea foarte frumoasă, construcţie triconică în stil moldovenesc, ctitorie a domnitorului Petru Rareş între anii 1534-1535. Deasupra uşii de la intrare este o frumoasă pisanie, care are deasupra un cap de bour, încadarat de doi îngeri. Ferestrele sunt înalte şi terminate în partea de sus în arcadă, iar brâul bisericii înconjurat de „arcade oarbe”. Deşi biserica este foarte veche, am remarcat că este acoperită cu tablă din cupru, pentru a rezista mai bine în faţa intemperiilor vremii. De aici am luat iar maşina şi am mers pe strada Nicolae Bălcescu, unde în apropiere aveam să vizităm ultimul obiectiv din acest periplu sucevean, Hanul Domnesc , situat pe strada Ciprian Porumbescu. Construit la mijlocul secolului al XVII-lea, Hanul Domnesc găzduieşte astăzi Muzeul Etnografic şi este una dintre cele mai vechi construcţii civile din oraş. La început a fost folosit ca han domnesc, aici cazându-se oaspeţi de seamă care aveau interese la curtea domnească. Clădirea construită din piatră şi cărămidă, are 2 nivele (parter şi etaj), iar la subsol un beci domnesc foarte mare. În perioada stăpânirii austro-ungare, clădirea a fost folosită de membrii familiei regale pe post de casă de vânătoare. În anii'60 hanul a fost restaurat şi adus în forma originală în care se regăseşte şi astăzi. După un an de la restaurare, in incinta fostului han s-a deschis un muzeu de etnografie. Intrarea în muzeu se face printr-o uşă de lemn masiv, încadrată de un zid gros din piatră boltit. La parter, sunt reconsituite patru încăperi specifice unui han medieval. În holul dintre camere, sunt expuse din perioada activităţii hanului, o căruţă, o nicovală, şei, hamuri etc. În camerele de la parter întâlnim un pat cu o velinţă (Camera de Odihnă), mese cu scaune, vase din ceramică, butoiaşe, tăvi, rastele cu puşti de vânătoare, sobe pentru încălzit etc. toate din perioada amintită anterior. La etaj, camerele sunt împodobite cu elemente specifice activităţii şi portului din zona judeţului. În holul dintre camere este un punct de vizitare, unde sunt sute de ouă pascale ornamentate şi vopsite în mai multe culori, iar pe mijloc o cruce din lemn compartimentată, umplută cu ouă. În camere se găsesc costume populare, macate şi scoarţe ţesute la război, măşti populare, ştergare, obiecte din ceramică, obiecte de podoabă etc, din aproape toate zonele judeţului. Încăperea hanului care m-a impresionat cel mai mult a fost pivniţa. Este toată construită din piatră şi are două încăperi pe două niveluri diferite, despărţite de un culoar cu boltă. În prima încăpere se află butoaiele cu băuturi şi alimente, iar în a doua se află o cramă cu mese, laiţe şi obiecte specifice, din lemn sau ceramică. În cramă este foarte rece şi am întrebat ghidul (casiera) hanului, dacă temperatura se menţine rece şi pe perioada verii. Mi-a răspuns că şi în cele mai caniculare zile, în pivniţă se păstrează temperatura rece, deoarece este săpată adânc sub pământ şi mai ales că este construită din piatră. După ce am scris câteva cuvinte în Cartea de Onoare a muzelui şi am răspuns la un chestionar, ne-am luat rămas bun de la gazda noastră şi în final şi de la oraşul Suceava, care ne-a arătat atâtea lucruri frumoase.

Hotel MyContinental 3* - Suceava ne-a oferit cazare in toate cele trei nopti ale unui circuit in Bucovina - Bucovina in 4 zile. Manastiri… si altele. Amplasat in centru, in Str. Mihai Viteazul, nr. 4-6, in imediata apropiere a principalelor puncte de interes din oras, hotelul este singurul din Romania situat la o distanta mai mica de 100 m fata de o biserica - Biserica “Sfantul Nicolae” , un edificiu istoric datand din anul 1611. Inaugurat in 1970 (numit “Arcasul” ) hotelul a trecut de atunci prin mai multe etape de transformari si renovari (cele mai notabile fiind cele din 2016 si 2024) astfel incat Hotel MyContinental 3* - Suceava isi primeste astazi oaspetii nu numai cu un nume nou, ci si cu o noua infatisare. Hotelul are doua intrari. Cea principala, avand in stanga Biserica “Sfantul Nicolae”, iar in dreapta intrarea in restaurant, este inconjurata de flori si o terasa in aer liber. Noi, sosind cu autocarul, am fost debarcati la intrarea secundara, cea din spate. De aici, printr-un culoar ingust, am ajuns in lobby. Acesta este generos, bine luminat si dotat cu mai multe masute si fotolii confortabile. Receptia s-a facut rapid. Pentru simplificarea operatiunilor, noi deja completaseram in autocar un tabel cu datele personale. Nu ne-au interesat orele de check-in sau check-out care erau afisate la vedere. Plecam in fiecare zi devreme, imediat dupa micul dejun si ne intorceam intotdeauna dupa asfintit. Receptionerii - ca de altfel intreg personalul cu care am interactionat in decursul sederii noastre la Hotel MyContinental - Suceava - au fost amabili si atenti cu noi. Hotelul dispune de camere standard (cu paturi twin sau matrimoniale), camere deluxe (cu paturi matrimoniale), dar si de cateva apartamente. Doar apartamentele au balcoane. Mai trebuie spus ca toate camerele dispun de internet wireless, precum si de televiziune prin cablu. Hotelul dispune si de spatii pentru organizarea de evenimente private si corporate, dar - se intelege de la sine - pe noi nu ne interesa acest aspect. Accesul la camerele de la etaj se face pe scarile aflate de o parte si de alta a receptiei sau cu cele doua lifturi (mici, doar pentru doua persoane) situate aproape de intrarea in restaurant. Mi s-a repartizat camera 209 , o incapere situata la etajul 2, cu vedere spre curtea din spate in care singurul punct de atractie era un cires salbatic cu multe fructe coapte din care ciuguleau pasarile. Accesul in camera se face cu cartela magnetica. Impreuna cu cartela am primit si datele pentru conexiunea WiFi. In micul hol de la intrare se afla un corp de mobilier cu bara pentru umerase si rafturi pe care am gasit un kit de cusut cu ac si ata de diferite culori, precum si un burete pentru incaltaminte. Daca unora dintre noi camerele li s-au parut mici, mie, ocupand single una dintre acestea, camera nu mi s-a parut mica. Totusi, masuta pentru cafea si cele doua scaune de alaturi pareau cam inghesuite intre pat si fereastra. Patul, elementul principal al mobilierului, destul de lat, cu saltea confortabila si lenjerie impecabila, era dotat doar cu doua perne subtirele. Plus o pernuta albastra, de decor. Doua mici noptiere aflate de o parte si de alta a patului, cu cate un corp de iluminat deasupra (dar care nu functionau), un foarte ingust corp de mobilier pentru haine, un birou pe care se aflau doua tavi (una cu cele doua pahare si cu petul de 0,5 l apa - singurul oferit pentru tot minisejurul si alta cu cana-fierbator, cestile pentru ceai/cafea si plicurile cu ceai, ness si zahar) completeaza dotarile camerei 209. Alaturi, telefonul, o lampa de birou, caseta de valori si un pliant cu informatii despre hotel. In camera se mai afla un minibar gol, televizor cu ecran plat, aparat de aer conditionat, precum si o bancheta mica pe care eu am folosit-o ca suport pentru bagaj. Baia capitonata cu gresie si faianta in nuante de gri deschis astepta curata, cu prosoape imaculate si cu minimum de consumabile cosmetice: sapun si gel in dozatoare la chiuveta si la dus, hartie igienica si casca pentru dus. Fixate pe pereti erau oglinda maritoare si uscatorul de par. Am mentionat ca intrarea in restaurant se face din interior, pe langa cele doua lifturi, dar si din exterior, de pe terasa cu flori. Luminata de ferestre mari, acoperite cu perdele albe, sala mare este dotata cu mese mari, rotunde, pentru 10 persoane, dar si cu mese dreptunghiulare, mai mici, pentru 4-6 persoane. La restaurantul Hotelului MyContinental - Suceava noi am servit trei cine cu meniu prestabilit pentru intregul grup si trei mic dejunuri in regim bufet. Pentru noi, mesele asteptau cu tablita “Rezervat” alaturi de seturile de tacamuri si de condimente, precum si de pahare, sevetele si sticle cu apa. In prima seara ni s-a oferit Friptura din pulpa de porc la tava cu sos brun, Piure de cartofi si Salata de muraturi asortate, in cea de-a doua Snitel de pui, Orez cu legume si Salata asortata de sezon, iar in ultima seara Pulpa de pui dezosata cu sos alb cu ciupercute, Cartofi copti si Salata de varza proaspata. Nu au lipsit chiflele foarte proaspete si nici apa (plata si acidulata). Desertul a constat in Tarta cu mere, Prajitura “Continental” si Clatite cu dulceata. Micul dejun - in regim de bufet - se poate servi in intervalul orar 06.30-10.30 in timpul saptamanii si 07.00-11.00 in weekend. N-am tinut cont nici de acest program. Pentru noi, programul turistic al zilei era cel care ne stabilea reperele orare. Oferta micului dejun a fost foarte variata: branzeturi (telemea, branza de burduf, cascaval, branza topita), mezeluri (sunca, cotlet haiducesc, crewursti fierti, carnaciori prajiti), oua (fierte, omleta), legume proaspete feliate (ardei, rosii, castraveti), masline, dar si diverse feluri de salate (de vinete, de cartofi cu muraturi), zacusca, fasole batuta, unt, gem, iaurturi diverse feluri, cereale, produse de patiserie dulci sau sarate, paine (inclusiv pentru prajit), fructe proaspete, iar ca bauturi ceai si cafea la aparat, precum si sucuri diverse sortimente. Bogat, variat, proaspat si bun! Aici ar fi trebuit sa ma opresc. Dar, pentru ca sfarsitul lunii august m-a gasit tot in Bucovina, tot intr-un mic circuit, Hotel MyContinental – Suceava ne-a mai oferit o noapte de cazare. De asta data, in cazul meu, tot la etajul 2, dar in camera 203 aflata pe acelasi hol, dar cu vedere spre oras. Mult, mult mai frumos! Camera 203 este mai confortabila decat 209. Lipsa banchetei de sub televizor, dar si a acelui mic dulap din colt la care ajungeai cu dificultate confereau incaperii un plus de largime. Asa nu inseamna ca masuta pentru cafea si cele doua scaune alaturate nu erau tot inghesuite intre fereastra si una din laturile patului. In coltul incaperii, in locul corpului de mobilier ingust si inalt la care era greu sa ajungi, in camera 203 se afla un suport pentru bagaje. In rest, aceleasi dotari. Trebuie sa mentionez ca la capatul holului, langa camera 209, vis-à-vis de camera 203 se afla un aparat pentru curatat incaltamintea. Nefiind cazul, nu l-am folosit. Restaurantul… acelasi. Preparatele la fel de bune si de apreciate. Am servit o cina (Piept de pui cu sos alb, Orez cu legume si Salata de varza proaspata, iar ca desert o Tarta cu branza dulce) si un mic dejun. Foarte aproape, poate cel mai aproape (la mai putin de 100 m distanta) se afla Biserica “Sfantul Nicolae” din Suceava , un vechi lacas ortodox a carui pisanie informeaza ca “… s-a inceput si s-a zidit acest hram in numele Sf. Ierarh Nicolai de voievodul Ilias 1546-1551, fiul lui Petru Rares si l-a reinoit dumnealui vel vistiernic Nicoara Prajescu in anul 1611” . Biserica este si necropola boiereasca, mai multe lespezi funerare din interior dovedind acest lucru. Trebuie remarcat si Bustul lui Mihai Eminescu din imediata apropiere a bisericii, un monument din bronz dezvelit in 1992, opera a sculptorului Gheorghe Cardei. Am aflat ca acesta este singurul monument din Suceava dedicat poetului Mihai Eminescu. Intre cele mai notabile obiective turistice si culturale aflate langa Hotel MyContinental - Suceava se numara Teatrul Municipal “Matei Visniec” - una dintre cele mai noi institutii teatrale de stat din Romania. Infiintat in 2015, teatrul sucevean poarta numele dramaturgului - scriitor si jurnalist francez de origine romana Matei Visniec, nascut la Radauti, in Bucovina. Casa memoriala “Simion Florea Marian” , amenajata intr-o cladire monument istoric datand din sec. XVIII, a fost locuinta preotului carturar din anul 1886 si pana la sfarsitul vietii sale (1907), cea in care si-a scris opera. Tot in coltul format de Str. Mihai Eminescu si Str. Mihai Viteazul, aproape de Hotel MyContinental, se afla si Casa “Costin Tarangul” o cladire monument istoric, construita in sec. XIX si restaurata prin anii ‘90 pentru a-i conserva detaliile originale (tamplaria lucrata manual si frescele interioare). Legenda care starneste curiozotatea vizitatorilor aminteste de fantoma fostului proprietar care bantuie casa in noptile de iarna. Hanul Domnesc din Suceava este un fost han medieval datand din sec. XVII, cea mai veche cladire din Suceava (care nu este lacas de cult si care s-a pastrat in intregime pana astazi). Situat pe Str. Ciprian Porumbescu, nr. 5, in centrul orasului, fostul han gazduieste in prezent Muzeul Etnografic “Hanul Domnesc” . Dar, ma opresc aici! Suceava are mult mai multe obiective turistice si culturale demne de a fi vizitate. Cum acest review este dedicat Hotelului MyContinental, ma rezum a le aminti doar pe acestea. Toate sunt amplasate foarte aproape de hotel si toate merita macar putin din timpul nostru de vizitatori ai orasului. Lanțul hotelier „Continental” este unul bun, care a ridicat standardul cazărilor mai ales în ultimii ani! 👌 Pentru cele 3* acordate oferă condiții foarte bune, atât la cazare, cât și la mâncarea oferită de restaurant! 👍 Ce nu mi-a plăcut la acest hotel este mocheta din camerele în care ai stat! Ai impresia că desenul ei seamănă cu un asfalt „arat” , când se fac reparații la carosabil!... În rest totul pare O. K. ! Felicitări pentru articol și poze! 🙌... și