Cozia Monastery

Anul acesta am fost pentru al treilea an consecutive la Caciulata pentru a ne relaxa in vacanta intersemestriala. Intai vreau sa spun ca am observat schimbari importante in statiune, care din pacate nu au facut-o totusi sa para mai animate, asta desi hotelurile erau pline. In primul rand s-a reamenajat parcul, s-au pietruit aleile de pe malul Oltului astfel ca este o placere sa te plimbi pe acolo, s-a renovat cladirea cu izvoarele 1 si 2 (dar s-a facut si ceva tipic romanesc, cum spune o reclama tv, la etajul cladirii s-au mutat tarabele din parc!). In urma unei discutii in contradictoriu purtata pe am urmarit: de la hotel Orizont (care este in capatul statiunii) pana la Manastirea Cozia am putut sa merg pe trotuar, mai putin 10 m in dreptul hotelului Caciulata, dar portiunea poate fi suntata prin parcarea celor 3 hoteluri, era cineva care afirma ca nu sunt trotuare. Aleea balneara care face legatura cu zona Calimanesti este acum luminata noaptea asa ca poti merge pe ea fara teama, noaptea era un pic infricosataor fiind prin padure. Cu toate acestea ramane o statiune “prafuita”. Terminand consideratiile generale e timpul sa vedem ce se poate totusi face pe aici astfel incat sa nu te plictisesti. Cum am ales hotelul tocmai pentru piscine am hotarat ca dupa amiaza sa mergem la “baie”, iar dimineata sa facem miscare. Anul acesta tati s-a ocupat din timp sa gaseasca 4 trasee diferite pentru cele 4 zile intregi care urma sa le petrecem in Calimanesti, ziua in care soseam fiind alocata in intregime balacelii iar in ultima zi am plecat imediat dupa micul dejun pentru a trece si pe la salina Ocnele Mari. Cercetand cu ajutorul “unchiului goagal” si al siteului, foarte util, am aflat ca erau 2 posibile destinatii de plimbare care nu le atinsesem in anii anteriori. In trecut o zi era pentru Manastirea Turnu, unde mergeam pe jos cale de 4.5 km dus asta desi printesa era destul de mica, alta zi era pentru Calimanesti iar in celelalte zile ne invarteam prin parc si alea balneara. Anul acesta nu am vrut sa le spun fetelor ca avem noutati tocmai pentru a se putea bucura de surpriza. La micul dejun incepem sa discutam ce vom face dupa ce terminam cu masa. Le-am spus sa se pregateasca pentru o plimbare pe munte fara sa le spun unde mergem. Ca o paranteza noi, cei mari, suntem mai statici varsta spunandu-si cuvantul (bine nici in tinerete nu am haladuit prin munti), dar celei mici ii place miscarea. Dupa tot ce am citit am hotarat ca merita sa incercam sa vedem cascada Lotrisor. Ne-am imbarcat in masina am mers pana la Motelul Lotrisor in parcarea caruia am lasat masina, asa citisem pe net ca e bine. De fapt masina se putea lasa la intrarea pe drumul forestier unde se plateste intrarea in Parcul national Cozia si unde este o parcare. Atentie mare intrarea pe acel drum este foarte prost semnalizata si daca nu stii ca trebuie sa o cauti o ratezi sigur (la noi in oras doamna primar a montat indicatoare de directie de 5 ori mai mari decat cel pus pe sosea pentru a semnaliza cascada, iar in oras mergi cu 30-40 km/h nu cu 90). Noi fiind pregatiti nu am ratat asa cam am trecut la partea cu miscarea. Din pacate am avut proasta inspiratie sa ma incalt in niste ghete care nu le mai purtasem asa ca drumul a fost destul de anevoios pentru mine. Noroc cu mami care are intotdeauna in geanta ce vrei si ce nu vrei, prin urmare am improvizat niste aparatori de glezne din servetele de nas si leucoplast. Urcarea se poate face numai pe jos masinile trebuind lasate in parcare, cel putin acum asa a fost. Drumul este superb, mici caderi de apa inghetata, copaci prinsi in stanca de te intrebi cum de stau acolo, o panta nu foarte mare dar care este totusi obositoare pentru cei neantrenati (cum suntem noi). Peste tot scrie ca drumul se face in 45-60 minute, noi l-am facut in 1.5 ore. Nu am fost singurii carora le-a fost greu, la coborare am intalnit 2 grupuri care ne-au intrebat cat mai au de urcat, unii mai aveau 5 minute si s-au bucurat, dar ceilalti cand le-am spus ca mai au 20-25 minute s-au asezat imediat pe niste stanci sa faca o sedinta (nu stiu daca au continuat, dar daca nu au facut-o au pierdut enorm). Cascada este foarte frumoasa mai ales ca acum era inghetata. Cum ea a fost descrisa foarte bine de altii inaintea mea pe acest site si cum adminul spune “o poza face cat 1000 de cuvinte” ma limitez la a pune cateva poze care pe mine m-au fascinate in locul descierii care se poate gasi in multe locuri pe net. In concluzie a fost o zi suberba, desi obositoare pentru cei neantrenati si care au inghitit o minge (asa zice printesa despre tati al ei). Acesta zi a schimbat complet planul pentru ziua 2. Cand am ajuns in camera dupa vizita la cascada am ajuns la concluzia ca “socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ”. Pentru ziua 2 pregatisem ceva spectaculos: deplasarea cu masina la Manastirea Turnu si apoi prin padure pe traseul marcat la Manastirea Stanisoara, dar experienta din prima zi cand am facut un traseu usor intr-un timp dublu fata de cel estimate m-a facut sa schimb planul. Cum la Stanisoara nu fusesem trebuia neaparat sa ajungem. Nu sunt un fanatic religios, dar imi place sa vad locuri de inchinaciune izolate pentru ca mi se par mai “curate” (nu vreau sa jignesc sentimentele religioase ale multora insa mie mi se pare ca religia a devenit in multe locuri o afacere). Am inceput sa caut daca drumul forestier care duce acolo este practicabil iarna, mai ales in conditiile in care masina are o garda cam joasa. Informatiile gasite nu au fost prea incurajatoare insa nu aveam o alta optiune asa ca am hotarat: mergem pana la cabana de pe acel drum cu masina apoi pe jos, nu o fi dracul atat de negru cat sa ne impiedice sa facem acest traseu. Apropo am mai avut cu 10 ani in urma o experienta asemanatoare: am fost pana la Alba Iulia si la plecare am vazut pe harta ca exista un DN care leaga Sebesul de Novaci, pe atunci nu capatase numele actual de Transalpina, si am luat-o pe acolo fara sa stiu ca era un drum national neasfaltat (nu puteam concepe ca exista asa ceva) si de fapt era un fel de drum forestier. Nu spun ca sotia era impietrita la un moment dat, nu am intalnit de lungul celor 60 km decat o masina si asta cu 5-6 km inainte de Obarsia Lotrului, singurul lucru care m-a facut sa continui a fost faptul ca mai intalneam borne kilometrice cu capul rosu de DN dar pe care nu se mai vedea nimic scris. Cand am ajuns in Obarsie am rasuflat usurati ca nu ne-a mancat ursul sau nu am ajuns in raul de pe margine, desi era luna mai era gheata cu sleauri pe unele portiuni de drum, asa ca am cotit-o spre Petrosani, drumul rau pana acolo parand a fi autostrada fata de ce avusesem inainte. In fine, ca am divagat cam mult, ziua a doua urma sa cuprinda manastiri: Stanisoara, Turnu si schitul Cozia veche. Dimineata dupa ce am mancat am pornit la drum, eu eram un pic ingrijorat pentru ca acum mai era cineva cu noi fata de intamplarea de mai sus si nu vreau ca printesa sa pateasca ceva. Nu le-am zis nimic fetelor dar eram hotarat ca la primele obstacole evidente sa renunt. Am inceput cu stangul (ceea ce in conditiile date nu mi s-a parut tocmai bine): vrand sa ajung la Pausa am luat-o pe podul din statiune dar dupa pod cineva sapa un sant de-a latul drumului asa ca a trebuit sa intorc si sa iau drumul normal peste baraj. Am ajuns in Pausa si am “atacat” drumul forestier, stiam déjà ca asfalt este pana la iesirea din sat. Dupa terminarea asfaltului drumul este bun in continuare, am ajuns usor la cabana insa aici nu era o parcare in adevaratul sens al cuvantului asa ca am continuat. Ca masura de prevedere eram cu ochii pe kilometraj stiind ca am 6 km de mers. Cand mai aveam cam 1,5 km am gasit un loc bun pentru a parca masina, noi dorind sa facem miscare (acesta era de fapt scopul excursiei, atingera manastirii fiind doar un prilej sa ne atingem scopul). Am luat-o la pas, culmea aceasta este cea mai grea portiune dar mergand usor in 75 minute am vazut manastirea. Am ajuns la poarta si a aparut un calugar (daca nu ma insel Parintele Marcu) care ne-a insotit in vizita noastra, ne-a povestit despre manastire, cum a aparut ea, de ce se cheama asa, povestea unui izvor de unde am luat apa, ne-a ajutat sa aprindem cateva lumanari si ne-a indicat ce sa citim daca vrem sa aflam mai multe despre ortodoxie. Din tot ce ne-a povestit nu repet istoria manastirii pentru ca si asta au spus-o altii inaintea mea, dar mi-a placut explicatia numelui: dupa distrugerea ei de catre turci o perioada aici au ajuns numai ciobani cu turmele lor de aici numele de Stanisoara (o mica stana). Asa cum ma asteptam este un loc unde spiritualitate crestina inca nu a fost invinsa de spiritual comercial. Am plecat dupa 30 minute linistitoare avand de urcat din nou, manastirea fiind intr-o vale. Cand am ajuns in varful dealului am avut o mare surpriza, in mijlocul drumului era o superba soparla (eu banuiesc ca era o salamandra). Printesa care iubeste animalele a fost fascinata. Fiind frig nu stiu ce cauta pe acolo si era aproape paralizata, la un moment dat am crezut ca este de plastic dar cand am atins-o s-a miscat incet. Fetita o luat-o si a pus-o in fanul care era putin mai incolo fiindca a considerat ca era in pericol in mijlocul drumului. In incheiere pot spune ca a meritat efortul facut pentru a ajunge la manastire. Drumul este practicabil chiar si in conditii de iarna, cu o masina cu garda nu foarte inalta (Fiesta), iar plimbarea pe jos a fost excelenta. In timpul “excursiei” au mai urcat 4 masini la manastire printre care si un turc :) care il cunoscusem la hotel cu o seara inainte. Bifat fiind primul obiectiv am trecut la obiectivul 2: Manastirea Turnu . Am lasat masina in fata campingului de pe drum si am luat-o la pas. Acum stiam drumul (in fiecare an am fost la Turnu, de fiecare data pe jos, de la hotel avand cam 4.5 km) si am ramas placut surprinsi vazand ca a fost asfaltat. Manastirea am gasit-o la fel ca in ceilalti ani, mie mi se pare ca este un loc unde esti mai aproape de credinta adevarata. De fiecare data cand am fost m-a fascinate biserica veche si chiliile primilor calugari sapate in piatra. Sunt convins ca au fost oameni care cu adevarat credeau in Dumnezeu si s-au izolat tocmai pentru ca asa au considerat ca ajung mai aproape de El. Spre deosebire de acei calugari ma revolta cand vad o poza care ocupa un scaun. Din ce stiu in fiecare lacas de cult ortodox din tara noastra exista un jilt rezervat conducatorului zonal al bisericii locul fiind ocupat de poza respectivei fete bisericesti (nu am nimic cu aceasta practica). Din pacate in zona Valcea poza conducatorului (nu stiu cum se numeste si nici nu am considerat necesar sa aflu altfel “goagal” ma informa imediat) emana opulenta, parca este o sfidare la ideea de smerenie si simplitate cu care eu asociez biserica. Am mai remarcat micul lac din spatele manastirii in care o mica arteziana mergea continuu si a dat nastere unor forme de gheata superbe. Dupa ce am aprins cateva lumanari si aici am luat-o la pas spre masina. Nu am vrut sa vizitam castrul Arutela pentru ca din ce am citit este de fapt o constructie noua si nu imi place sa vizitez lucruri noi dar sa imi inchipui ca sunt de acum 2000 ani (asta de cand am avut o crunta deziluzie cand am vizitat Troia acum 20 de ani si am vazut calul, nu stiu ce credeam ca voi gasi dar am fost dezamagit). Cum in nici un an nu am fost la schitu Cozia veche , desi il vazusem in anii trecuti, faptul ca eram pe jos ne facea sa nu il vizitam, am hotarat sa mergem si acolo. Am suit in masina si am purces la drum, un drum scurt care s-a terminat chiar in curtea schitului poarta fiind deschisa. Ne-am oprit sa citim scurtul istoric scris pe o placa de marmura si am fost foarte dezamagit sa aflu ca schitul este de fapt foarte vechi dar totusi nou fiind construit in 1995 pornind de la ruinele vechi mutate din zona raului Olt care a fost inundata cand s-a facut barajul de acumulare. Nu mi-a placut nici imensa piatra funerara din marmura neagra aflata langa schit (din nou am avut impresia de opulenta). Schitul nu l-am vizitat fiind inchis si nu am vrut sa deranjam sunand la sonerie asa cum eram indemnati de un afis. Ca si concluzie am avut din nou o zi superba, cu miscare destula si am vazut ca mai exista locuri unde credinta nu a fost invinsa in lupta cu comercialul. Recomand din tot sufletul vizitarea acestor locuri chiar daca nu sunteti credinciosi (nici eu nu sunt un practicant religios) macar pentru peisajele de pe drum daca nu pentru linistea care o induc cele doua manastiri. In a treia zi am facut un traseu cunoscut, il facem in fiecare an, si anume am mers pe aleea balneara pana in Calimanesti. Este un drum superb, prin padure care leaga cele doua localitati. Ajunsi in Calimanesti ne-am oprit putin la izvoare sa ne hidratam apoi am continuat drumul pana la Manastirea Ostrov . Aceasta se afla pe o insula in mijlocul Oltului. Este o manastire de calugarite rezidita pe locul unei biserici mai vechi, secolul XIV, in jur de 1520 de catre domnitorul Neagoe Basarab. Interesant este ca intreaga insula, deci si manastirea a fost ridicata cu 6 m cand s-a costruit barajul pentru hidrocentrala de la Calimanesti altfel ar fi fost inundata. La intoarcere am mers pe malul Oltului prilej cu care am vazut o multime de lebede care, dataorita incalzirii iernilor, nu mai pleaca si raman pe Olt. De asemenea erau multe de rate salbatice si lisite. In mod normal aceasta zi era rezervat unei vizite la Aquapark. In mod surprinzator cand am intrebat-o pe micuta sefa daca vrea la aqua nu s-a aratat entuziasmata si a intrebat care este alternativa. I-am spus ca putem merge la Cozia si a incantat-o mai mult. Manastirea am vizitat-o in fiecare an, dar motivul alegerii printesei a fost prezenta acelor tarabe (kitschoase dupa parerea mea) de unde trebuia (este déjà o traditie) sa isi cumpere o jucarioara. Initial taiasem de pe lista Cozia pentru ca mie mi se pare mult prea comerciala, spre exemplu magazinul manastirii este plin de chinezarii din plastic (am retinut o cruce cu leduri pe care scria JERUSALEM) in loc sa se vanda obiecte care sa fie facute in zona si sa iti aminteasca de manastire. Traseul a fost simplu: am mers pe aleea balneara (pentru ca este prin padure) pana la hotelul Traian, acolo se termina aleea, apoi am traversat parcul si am mers pe malul Oltului pana la complexul balnear. Am traversat parcarea si am continuat drumul pe langa sosea, asa cum spuneam este trotuar pana la manastire. La manastire nu am stat foarte mult. Era putina lume fiind zi lucratoare. Dupa ce am tecut pe la magazin si eu am fost dezamagit crunt, am traversat sa vizitam si bolnita Cozia. A urmat indeplinirea ritualului la dughene si intoarcerea, de data aceasta dea lungul soselei tot pe trotuarul care a fost refacut in decursul anului scurs de la ultima vizita. Am facut iar 4-5 km suficienti pentru conditia noastra fizica. In concluzie am reusit sa gasim o modalitate de a face miscare in cele patru zile. Daca mai era o zi trebuia sa repetam unul dintre trasee. Din pacate vacantele se termina repede. Parca pentru a ne face sa regretam si mai mult in ultima seara a inceput sa ninga astfel ca in ziua plecarii totul era alb, superb. Am preferat sa nu scriu despre istoria fiecarei manastiri, cine este interesat o gaseste usor pe net, in schimb voi pune poze care cred eu ca sunt elocvente pentru frumusetea locurilor si vor convinge pe cei ce nu au fost pe acolo ca merita efortul de a vizita zona. Sper ca nu m-am lungit prea mult si din dorinta de a da informatii sa ajung sa plictisesc cititorul. De asemenea sper sa nu supar pe nimeni cu parerile mele despre “religia comerciala” care mi se pare ca este tot mai prezenta.

În ultima parte a lunii august am petrecut cinci zile frumoase pe Valea Oltului, la Căciulata , stațiune în care nu mai ajunsesem de mai bine de zece ani. Acestui sejur la Căciulata i-am alocat inițial două zile, însă vremea însorită, dar mai ales piscinele cu apă termală din stațiune ne-au convins să mai prelungim șederea noastră acolo cu încă trei nopți. În acest review vă voi prezenta câteva informații despre posibilitățile de bălăceală din zonă, locații de care noi am rămas extrem de încântați și pe care sperăm să le vizităm din nou vara viitoare. 1. Ștrandul Cozia AquaPark este locația pe care am îndrăgit-o cel mai mult și unde am mers de trei ori. Am fost acolo în primele două zile, dar și în ultima zi de ședere la Căciulata și de fiecare dată ne-am simțit excelent. Acest ștrand se află în curtea comună a celor trei mari hoteluri din stațiune – Căciulata, Cozia și Oltul și este o construcție recentă, dată în folosință în această vară (din spusele doamnei care se afla la intrare). Ne-a plăcut la Cozia AquaPark faptul că existau opt piscine de adâncimi diferite, iar jumătate din ștrand era acoperit, astfel că am putut sta de fiecare dată câte cinci-șase ore fără a ne expune foarte mult la soare. Deoarece în primele două zile am avut cazare la aproximativ un kilometru de acest ștrand, am venit aici cu mașina. Am găsit de fiecare dată loc în parcarea hotelurilor, contra unui tarif fix de 3 lei/zi. Biletele de intrare în ștrand puteau fi cumpărate de la recepțiile celor trei hoteluri; noi le-am achiziționat de la recepția Hotelului Oltul, aceasta aflându-se cel mai aproape de intrarea în incinta ștrandului. Pentru a petrece o zi în această locație, prețurile au fost următoarele: adulți – 20 de lei și copii (între 2 și 14 ani) – 10 lei. Prețul biletului însemna o singură intrare, ceea ce a fost un oarecare inconvenient, însă copilul a făcut față cu brio oboselii acumulate după ore în șir de joacă în apa caldă. Turiștii cazați în unitățile S. C. Călimănești-Căciulata S. A. aveau un statut privilegiat, ei putând beneficia de bilete cu intrări multiple (adulți – 25 lei și copii – 15 lei). În ceea ce privește programul de funcționare, acesta era de luni până vineri: între orele 09.00 și 22.00, iar sâmbătă și duminică: între orele 08.00 și 22.00. Buuun, să trecem și la partea cea mai importantă: posibilitățile de relaxare din interior. Așa cum am mai precizat ceva mai sus, aici există opt piscine cun apă termală de adâncimi diferite, cea mai mică având adâncimea de 20 de centimetri (pentru piticuți), iar adâncimea maximă era 1,40 metri (în patru piscine diferite, două aflate în zona acoperită și două afară). Una dintre piscinele de afară era bazinul în care ajungeam după ce alunecam veseli nevoie-mare pe toboganele de la acest aquapark (aici adâncimea era de 1,10 metri). Și da, ne-am dat de foarte multe ori pe tobogan, mai ales că puștiul era extrem de încântat de acest lucru (trebuie să recunoaștem - și părinții la fel :) ). Platforma pe care se urca la tobogane avea două nivele: de la primul puteai aluneca fie pe cele trei tobogane albastre (cele mai scurte și cu cea mai rapidă alunecare), dar și pe cel galben (ceva mai lung, dar cu o coborâre mai lejeră). Aceste tobogane sunt descoperite. Și pentru amatorii de senzații mai tari, mai urcai încă o scară și ajungeai la platforma superioară, de unde porneai într-o sinuoasă alunecare pe toboganul acoperit de culoare roșie. La tobogane existau permanent supraveghetori, care îți permiteau să te dai după ce persoana dinainte ajungea în bazin. Mi-a plăcut mult această organizare, pentru că evita multe dintre situațiile neplăcute care puteau apărea acolo. Toboganele nu funcționau permanent, ci după următorul program: între orele 10.00 și 19.30, în fiecare oră în primele 30 de minute, iar celelalte 30 de minute era pauză. La prânz era o pauză mai lungă, între orele 12.30 – 14.00. Un alt aspect pe care l-am observat este faptul că lângă aceste tobogane mai era construit un alt picior de susținere pentru un alt tobogan mai înalt decât cele existente. Acolo trebăluiau de zor câțiva muncitori, care nu ne-au deranjat însă prin prezența lor. Apa din toate piscinele era curată și, cel mai important pentru noi, caldă. Am observat că apa era schimbată prin rotație la câteva zile, iar în piscina schimbată cel mai recent apa era cea mai caldă. Pe lângă faptul că ne-am bălăcit la greu, un alt lucru care ne-a plăcut au fost duzele plasate în pereții bazinelor, prin care era introdusă periodic apă (am făcut masaj la picioare, dar și la umeri și ne-a plăcut mult). Unul dintre bazinele de afară avea amenajate pe margine câteva zone pentru jacuzzi (funcționau prin rotație, nu toate în același timp), iar bazinul cel mai mare din zona acoperită avea o parte realizată sub forma unui cerc, unde din când în când apa intra prin duzele din pereții bazinului și efectiv ne lăsam plimbați de curentul creat acolo. Ne-a plăcut mult și în această piscină, noi îi ziceam ”la melc” pentru că ni se părea că seamănă cu o cochilie. Pe marginea piscinelor am găsit amplasate câteva sute de șezlonguri; noi am stat mereu în partea acoperită a ștrandului, însă se putea sta și afară pentru cei care doreau un bronz de munte autentic. Doar într-una din zile le-am văzut ocupate pe toate (era weekend), în cursul săptămânii a fost destul de lejer, rămâneau mai multe șezlonguri libere. În interiorul acestui ștrand la grupurile sanitare și la dușuri am găsit curățenie, la fel și la cabinele de dezbrăcare/îmbrăcare. Ce mi-a mai plăcut a fost faptul că în holul de la dușuri îți puteai usca părul la unul dintre fohn-urile amplasate aici. Am mai văzut că în partea stângă a intrării era și o cabină unde se putea face masaj, însă noi nu am dorit acest lucru (din câte îmi amintesc, pentru un masaj general de 30 de minute prețul era 15 lei). Trebuie să mai spun că la intrare am citit un afiș prin care se interzicea accesul cu băuturi sau alimente din afara unității, însă nimeni nu te controla în geantă și nici nu îți atrăgea atenția dacă mâncai la șezlong ceva adus din afară. Noi am mâncat în primele două zile la autoservirea din incintă, iar în ultima zi am avut la noi câteva sandvișuri. În ceea ce privește mâncarea de la autoservirea lor, prețurile nu erau mai mari decât în altă parte. Câteva exemple: ciorbă de burtă – 9,3 lei; ciorbă de perișoare – 5,3 lei; piept de pui la grătar – 9 lei; șnițel pui pane – 9,7 lei; rulou pui cu bacon – 12,6 lei; cartofi țărănești – 4,4 lei; pilaf sârbesc- 4,2 lei sau salată de gogoșari/castraveți – 4,4 lei. Noi am comandat ciorbă de burtă și ciorbă de perișoare (ne-au plăcut), cartofii țărănești ni s-au părut deasemenea buni, iar pilaful sârbesc nu ne-a plăcut, așa că a doua zi nu am mai comandat. Am luat și un piept de pui la grătar, însă parcă l-am fi dorit ceva mai perpelit. Per ansamblu, la bucătărie ar mai fi câte ceva de îmbunătățit. Voi mai prezenta și câteva prețuri la băuturi: Bergenbier la pahar de plastic – 3 lei și la doză 4,5 lei, iar celelalte prețuri sunt la doză: Beck”s – 5,5 lei, Staropramen – 5 lei, Ciuc – 4,5 lei sau Bergenbier fără alcool – 5 lei. Sucurile costau toate 5 lei sticla de 0,5 litri, iar apa minerală sau plată – 3,5 lei. În încheierea prezentării, putem spune că Ștrandul Cozia AquaPark este un loc unde noi ne-am simțit excelent! Per total, i-aș da nota 9,50! 2. Ștrandul Hotelului Oltul este locația unde am mers în cea de-a treia zi a sejurului nostru de la Căciulata. Nu am fost acolo pentru că ne săturasem de ștrandul Cozia AquaPark, ci am intrat mai degrabă din curiozitate. Tarifele au fost aceleași cu cele pe care le-am achitat pentru ștrandul Cozia AquaPark din curte, iar accesul către această locație se făcea trecând prin baza de tratament comună pentru cele trei mari hoteluri. Ștrandul Hotelului Oltul poate reprezenta o variantă excelentă de relaxare pentru cei care se cazează la aceste hoteluri în extrasezon, întrucât două din cele trei piscine de aici sunt acoperite complet și poți ajunge la ele prin interior, trecând prin baza de tratament. Apa era la fel de caldă ca și la celălalt ștrand, iar adâncimea maximă era tot de 1,40 metri. Erau șezlonguri în interior, dar și în exterior și -în plus față de celălalt ștrand- aici existau umbrele afară, astfel că am putut sta în exterior fără probleme după ce am deschis una dintre acele umbrele. Aici a fost ceva mai liber decât la ștrandul Cozia AquaPark, probabil pentru că dincolo erau mai multe piscine și locația era mai atrăgătoare, fiind abia dată în folosință. Am profitat și aici de duzele pentru masaj și ne-am bălăcit aproximativ trei ore, apoi am plecat întrucât am vrut să ne odihnim după prânz pentru ca mai pe seară să mai vizităm câte ceva prin apropiere. Existau și aici două cabine pentru masaj, iar tarifele afișate erau următoarele: masaj parțial – 8 lei/15 minute și masaj total 15 lei/30 de minute. Pentru Ștrandul Hotelului Oltul voi da nota 9,00! Cam atât și despre această locație, să trecem mai departe! 3. În a patra zi a sejurului nostru la Căciulata am schimbat încă o dată locația de bălăceală. În timpul unei plimbări de seară am observat la ieșirea din stațiune înspre Sibiu o locație interesantă care se lăuda cu două piscine generoase – Hotelul Casa Românească. Asta s-a întâmplat în a doua seară a noastră la Căciulata, atunci când am trecut pe lângă această locație și am văzut afișele. Fără a sta prea mult pe gânduri, am urcat treptele spre zona piscinelor și, pentru că acest ștrand era încă deschis, am rugat-o pe domnișoara de la intrare să ne permită pentru câteva minute să vedem piscinele, deoarece am fi interesați să venim într-o zi la ei. Fata a fost amabilă și ne-a poftit înăuntru, așa că am văzut zona de bălăceală și ne-am putut face o impresie corectă despre această locație. Cele două piscine de la Hotelul Casa Românească (una exterioară și una interioară) au dimensiuni generoase – nu mă încumet să aproximez, însă pentru cei interesați de acest aspect voi atașa câteva fotografii edificatoare. Noi am venit aici pe la 09.30 dimineața și am stat până în jur de ora 12.00. Am ocupat șezlonguri în apropierea piscinei exterioare și –spre deosebire de zilele anterioare– de data aceasta am făcut plajă, profitând de soarele generos de sfârșit de august. Apa termală din piscina exterioară ne-a îmbiat la reprize lungi de bălăceală însă, împins de curiozitate, am intrat pentru câteva minute și la piscina interioară. Aceasta se află în înăuntrul unei clădiri construite în apropierea celei exterioare, în partea superioară a curții hotelului. Apa din interior mi s-a părut parcă un pic și mai caldă decât cea de afară, poate și pentru că piscina este adăpostită complet. Și în interior, ca și afară, există zonă de toalete și dușuri. Tot în clădirea piscinei interioare am văzut și o saună umedă și uscată, iar pe un afiș lipit lângă intrare scria că aceasta nu funcționează pe perioada verii. Tariful afișat pentru saună era de 10 lei de persoană, iar timpii maximi de ședere în saune erau diferiți: sauna uscată – 15 minute; sauna umedă – 10 minute. Ce ar mai fi de adăugat?! Era să uit, tarifele pe care le-am achitat pentru intrarea la aceste piscine de la Casa Românească: câte 15 lei pentru noi adulții, iar pentru cel mic 5 lei (tarif pentru copiii între 5 și 14 ani). Exista și posibilitatea închirierii unei umbrele contra sumei de 5 lei, însă pentru că nu am stat foarte mult și am mai vrut să ne și bronzăm nu am optat pentru acest lucru. Nota 9,00 pentru piscinele de la Hotelul Casa Românească! 4. În această ultimă parte a review-ului voi încerca o scurtă trecere în revistă a altor câteva locuri din zonă unde se putea face baie, locații pe care le-am observat, dar pe care nu le-am testat! Din păcate –ca orice lucru frumos- sejurul nostru s-a terminat parcă prea repede! Nu-i nimic, sperăm să recuperăm la vară! Într-una dintre serile petrecute la Căciulata am servit masa la Terasa-restaurant Camelot (impresii aici ) și am văzut în vecinătate piscina de la Camelot . Această piscină exterioară avea apa încălzită la 36 de grade (conform celor afișate pe un panou la intrare), iar pe margine erau aranjate mai multe șezlonguri. Tarifele afișate: adulți – 20 de lei, copii – 15 lei (gratuit sub 7 ani). Exista și un tarif de seară pentru cei care preferau baia la piscină între orele 20.00 și 01.00 – 15 lei. Un alt ștrand nu foarte mare l-am văzut trecând de data aceasta prin Călimănești (aproximativ doi kilometri de zona Ștrandului Cozia din Căciulata); este vorba despre ștrandul Pescăruș . Am trecut de câteva ori cu mașina prin dreptul lui și am văzut cele două piscine existente aici. De fiecare dată am observat că era destul de aglomerat. De jur-împrejur erau aranjate mai multe zone cu șezlonguri, dar și mai multe umbrele. Pentru că nu am reușit să oprim acolo, nu pot preciza tarifele, însă am găsit pe un articol al unui alt user (impresii aici ) în care sunt trecute și prețurile de anul acesta. Voi mai aminti aici și piscina exterioară din curtea Motelului Cozia , locație aflată peste drum de hotelurile Căciulata, Cozia și Oltul. Noi am trecut de mai multe ori seara prin apropiere și am văzut că erau oameni care se relaxau acolo la piscină, însă amănunte mai multe am aflat dintr-un review recent Cam atât despre posibilitățile de bălăceală și plajă din Căciulata și împrejurimi. Cu siguranță mai există și alte piscine pe acolo, însă noi pe astea le-am găsit. Poate la vară vom ajunge iarăși pe aceste frumoase meleaguri și atunci voi face unele completări cu privire la variantele de bălăceală din zonă... În încheierea acestui review, vă doresc tuturor o toamnă frumoasă!

Daca sunteti cazati in Caciulata si v-ati saturat de bai termale, leneveala, plimbari pe faleza Oltului si aveti chef de plimbari sau drumetii va dau cateva ponturi: -Castrul roman Arutela este un monument istoric, un fel de cetate lasata in paragina construita din piatra, la care se ajunge foarte usor din capatul statiunii Caciulata (este in apropierea barajului de pe Olt) -Schitul Sfantul Ioan este in apropierea pensiunii Dada si benzinariei, mai este denumit schitul de sub piatra. Accesul se face pe DN7 si este dificil pentru pietoni deoarece nu exista trotuar si masinile trec in viteza pe langa tine. -Manastirea Turnu se afla pe malul drept al Oltului (mergand spre Sibiu) si este la circa 2 Km. de baraj. Aici sunt chilii sapate in stanca vechi de 500-600 de ani si te poti odihnii pe bancile de sub batranele si frumoasele salcii. -Manastirea Stanisoara se afla la poalele masivului Cozia intr-un cadru natural deosebit. Accesul se face de la Manasrirea Turnu pe o poteca bine marcata prin padurea racoroasa si umbroasa pe care mergem in jur de 1,5 - 2 ore. Mai exista un drum de acces (drum forestier) ce porneste de la halta Pausa (6 Km. pana la Stanisoara) si trece pe langa Cabana Valea Marului care la acea data era inchisa. In apropierea Manastirii Stanisoara se afla si o frumoasa cascada numita Cascada Gardului la care se ajunge dupa circa 30 de minute de mers pe poteca marcata cu un cerc rosu alb. -Cabana Cozia este o cabana intima si cocheta ce ofera o priveliste de vis, este situata la altitudinea de 1600 de metri si dispune de 50 de locuri de cazare, bar, o frumoasa sala de servit masa, o mica terasa si un gratar am mai vazut in apropierea terasei. Accesul la cabana se poate face si cu masina pe un drum forestier ce pleaca daca am inteles eu bine din localitatea Berislavesti, insa noi am ales sa urcam prin padure pe poteca ce pleca din spatele Manastirii Stanisoara si care este bine marcata cu un patrat alb albastru. Am facut in jur de 3 ore pana la cabana (cu mici pauze) dar a meritat fiecare secunda, este foarte placut traseul prin padurea deasa si racoroasa si ofera multe puncte de belvedere de unde se poate vedea raul Olt, statiunea Caciulata si celelalte masive muntoase din zona. Cu toate ca nu am avut echipamentul la noi (am fost avertizati in privinta asta de un lucrator al ocolului silvic, dar eu i-am raspuns ca cel mai bun echipament este vointa) ne-am descurcat foarte bine deoarece traseul nu prezinta pasaje foarte expuse si pe portiunile mai dificile exista un cablu de sustinere. -Cascada Lotrisor este o cascada artificiala unde apa cade de la o inaltime de circa 30 de metri realizata in anii 50, la care accesul se face pe un drum forestier care se desprinde din DN7 la aproximativ 7 Km. de Caciulata. Se face la stanga (directia de mers spre Sibiu) pentru a intra pe drumul forestier pe care se poate merge foarte bine cu o masina cu garda mai inalta, dar ideal ar fi sa se mearga pe jos cei 2 Km. de forestier pentru a putea admira mai bine frumusetea zonei cu versantii impunatori si traseele de catarare. -Barajul si lacul Bradisor. Se ajunge aici mergand 15-16 Km. pe DN7 spre Sibiu si ajunsi in orasul Brezoi facem la stanga pe soseaua asfaltata si bine semnalizata spre statiunea Voineasa. Dupa aproximativ 20-22 de Km. ajungem la barajul si la lacul Bradisor care este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Valea Oltului, lacul asigura alimentarea cu apa potabila si industriala a orasului Ramnicu Valcea si a localitatilor vecine. Inaltimea barajului este de circa 60 de metri, suprafata lacului este de 130 de hectare, adancimea ajunge la 40 de metri si are un volum de apa de 39 de milioane de metri cubi. In mijlocul lacului se afla un complex piscicol unde se cresc pe langa cunoscutele specii si lostrite care sunt pe cale de disparitie, in dreapta barajului se afla si o pastravarie la care se ajunge mergand pe jos 10-15 minute si de unde se poate cumpara pastravi vii. Pentru amatorii de pescuit sa stiti ca era permis contra unei taxe de 26 de lei pe zi care se platea la angajatii de la Romsilva. -Statiunea Voineasa se gaseste la 15 Km. de barajul si lacul de la Bradisor, este renumita pentru gradul de poluare 0 si pentru linistea, cadru natural, rustic si linistitor. Am vizitat-o si noi pe fuga si intr-una din numeroasele poinite de la iesirea din Voineasa am pus-o de un gratar. - Lacul si statiunea Vidra se afla la 28 de Km de Voineasa

Fără rival, din punctul meu de vedere, în privința raportului calitate/preț, cel puțin la oferta pe care am prins-o eu online. Trebuie urmărit pt. că prețurile și ofertele sunt foarte fluctuante, am întâlnit turiști care nu au prins oferte la fel de bune (dar totuși bune!). De exemplu, majoritatea cu care am vorbit nu aveau intrările la piscine incluse. În privința prețului, 5 nopți 11-16 dec la 2200 lei, 2 persoane, acces nelimitat la piscine inclus și 700 lei card valoric masă inclus. Deci cazarea fără masă a fost de fapt cca 1500 lei pe cameră. Dacă scădem intrările la piscină parca vreo 40 lei întrarea pt. 3,5 ore, 50 lei în week-end, e chilipir! Menționez că în formularul site-ului am completat "PC" - pensiune completă - pt. că nu am avut opțiunea "card valoric". Deci e pensiune completă dar în limita a 700 lei. După aceea, din buzunar. Mă aflu cazat încă, e un hotel din complexul de 3 corpuri (Cozia-Oltul-Călimănești) și singurul funcțional în acest moment (am înțeles că de sărbători dau drumul la Oltul, Cozia ar fi în renovare). Toate 3 comunică prin coridoare și e acces prin interior la Aquapark și toate celelalte piscine, inclusiv piscinele Cozia utilizate exclusiv la tratamente, precum și la baza de tratament. Nu era lume multă (nu mai au pensionari cu bilete de tratament din câte am înțeles) dar azi s-a aglomerat - e vineri. Toate piscinele Oltul funcționează în acest moment, Aquaparkul (cel care se vede de la șosea) încă nu, s-ar putea să le deschidă mâine (sâmbătă). Eu prefer piscinele Oltul, au mai multe aparate și parca apa mai bună. Sper să nu le închidă când dau drumul la Aquapark. Aparate de hidromasaj la discreție, apa cu temperaturi variate, pt. toate gusturile, piscine disponibile în interior și exterior, apa curata față de alte dăți (nu uitați că nu e apă dulce ci cu diverse substanțe cu care iese din pământ inclusiv sulf, de la ele provine spuma care se formează când e agitată, așa că nu vă așteptați la apă cristalină chiar când sunt proaspăt umplute bazinele). Hotel e renovat (din nou, că a mai trecut printr-o renovare în ultimii 10 ani de când tot vin eu la acest complex). Arată chiar bine, smart TV, duș walk in bine izolat, fără infiltrații. Dotat cu fierbător apă, halat și prosop de baie incluse și par noi, ness și pliculețe de ceai lângă fierbător, aș zice că depășește chiar standardul de 3 stele, vederea de la balcon superbă. Wifi-ul funcționează bine în general (dar cu sincope uneori). La restaurant servirea este promptă, masa mai degrabă standard, cam la fel de 10 ani dar ieftină comparativ cu majoritatea restaurantelor și în 10 ani în care am venit aproape în fiecare an, n-am avut nici cea mai mică problema de la mâncarea lor. Ex. - o ciorbă ardeleneasca micuță 21 lei, o porție zdravănă de tochitură 32 lei. Pentru alimentație e ok, pentru gurmețeală nu. Doar micul dejun e scump că nu e bufet suedez și prețurile la produse individuale îmi par exagerate. Din ianuarie au o ofertă cu mic dejun bufet suedez dar mult mai scumpă. Locația e extrem de accesibilă, cred că nu mai e nevoie s-o spun, pe traseul București-Sibiu, lângă Mănăstirea Cozia, iar în afară de ape termale și izvoare minerale de uz intern la liber (nu cu plată ca la Olănești), amatorii de drumeții și plimbări au la dispoziție Mănăstirea Stânișoara la câțiva Km prin pădure, Mănăstirea Turnu, castrul Arutela și de ce nu Vârful Cozia, traseu de drumeție lung și greu. Toate aceste trasee necesita traversarea Oltului pe podul de lângă centrul de informare turistica, spre satul Păușa, de unde puteți merge pe jos sau lua trenul o stație trenul de la halta Păușa până la halta Turnu. În trecut, am lăsat recenzii amestecate despre acest complex, mai sunt accesibile doar cele rele (am lăsat și altele mai bune dar sunt prea vechi și nu se mai văd). Acum pot să spun că m-a surprins total, venisem cu așteptări mult mai modeste. Aș adăuga o precizare pe o temă mai puțin plăcută dar deja utilă din punct de vedere al sănătății publice după cazul de la centrul SPA din Cluj și alte probleme din sfera asta, că mai sunt și altele nerelatate: nu am văzut niciun angajat imigrant.

De câțiva ani am renunțat să dau banii pe revelioane organizate și să merg în schimb în luna februarie pe undeva prin țară. Chiar dacă gustul meu despre turismul românesc este unul amar, mă încăpățînez să revin în locuri care mi-au plăcut în tinerețe sperând mereu că ceva, ceva s-a transformat în bine. O surpriză plăcută a fost weekendul petrecut în Călimănești - Căciulata, stațiuni în care nu mai fusesem de aproape 40 de ani, de pe vremea când mergeam cu bunicii mei. Am trecut de nenumărate ori cu mașina prin aceste stațiuni. Dar niciodată nu mă atrăgea ceva la ele pentru a mă hotărî să vin pentru un mini-sejur. Ceea ce m-a atras acum a fost o oferta bună pentru luna februarie la Hotel Central din Călimănești. Exact ce spuneam: cine păstrează bani de revenion prinde niște oferte foarte bune imediat după. Așa că uite-mă îndreptându-mă într-o dimineață de vineri către Călimănești, o stațiune despre care nu mai știam absolut nimic. Chiar dacă principalul obiectiv era bălăceala în apele termale de la hotel sau de la Parcul Acvatic, am profitat de niște zile extraordinar de calde pentru luna februarie și am ieșit de mai multe ori din hotel pentru a face scurte plimbări. O plimbare foarte plăcută este cea dintre stațiunile Călimănești și Căciulata. Aleea de cură balneară este o potecă prin pădure ce unește cele două stațiuni. Aleea pornește din spatele izvorului 7 din Călimănești și se termină în spatele Hotelului Traian din Căciulata. A fost o plăcere să parcurgem cei peste 2 km însă, nefiind alți turiști pe alee, tot timpul ne-am temut să nu ne întâlnim cu Moș Martin. Așa că la întoarcere am preferat să ne întoarcem pe marginea șoselei. Și am fost plăcut surprinși să constatăm că există trotuar între stațiuni. Destul de lat și foarte bine întreținut. Și undeva la mijlocul drumului se află și Poiana lui Căliman. „Denumirea « Poiana lui Căliman » face legătura cu un conducător de obşte din secolul V, Căliman, care-şi păştea animalele pe această poiană şi care a observat că ele nu se mai îmbolnăvesc de boală picioarelor, cunoscută în acea perioadă. Ciobanul s-a spovedit călugărilor Mânăstirii Cozia, afirmând că s-a vindecat de «metehnele trupului» scăldându-se într-un lac din «câmpul lui Căliman». Era convins că acest lac are «puteri cereşti din moment ce el nu mai are dureri de spate, iar oile rănite s-au vindecat». Călugării au verificat mărturia ciobanului şi au găsit chiar în jurul mănăstirii izvoarele de unde «cură piatră pucioasă» - apă tămăduitoare. Însuşi ctitorul Mănăstirii Cozia, domnitorul Mircea cel Bătrân, a venit şi s-a tratat aici la bătrâneţe. Mai târziu a venit spre vindecare şi urmaşul său Matei Basarab” povestește primarul stațiunii. Parcul, prin caii săi sculptați în mărime naturală, încearcă să ne integreze și pe noi în legenda lui Căliman. Dacă reușește sau nu depinde de imaginația fiecăruia și de gustul în materie de estetică. Eu consider că decât un teren inundat și plin de mărăciniș este de preferat un parc, deocamdată foarte bine întreținut, cu leagăne și bănci. Insula Ostrov este un alt loc foarte frumos către care vă puteți plimbă în Călimănești. Ostrov se poate mândri cu faptul că este singura insulă locuită de pe cursul unui rău din țara noastră. Și acesta nu este singurul lucru cu care se poate lauda. Pe această insuliță a fost construit și se poate vizita astăzi primul lăcăș de cult pentru maici din România - Mănăstirea Ostrov . Atât insula cât și Mănăstirea Ostov sunt o oază de liniște și relaxare, iar o plimbare în acest cadru natural excepțional nu poate se fie decât o plăcere. Între cele două stațiuni se fac și plimbări cu vaporașul. Chiar dacă vremea era destul de caldă pentru acea perioadă nu ne-a îndemnat totuși la astfel de plimbare. Însă cu siguranță, în perioada sezonului cald, o plimbare pe răul Olt trebuie să fie plăcută. Mănăstirea Cozia se afla deasemenea la o scurtă plimbare. A fost plăcur că până acolo sunt si niște magazine din acelea pe marginea drumului, specifice zonei. De mic copil sunt fascinat de astfel de magazine ce vând obiecte artizanale. Chiar dacă nu am cumpărat nimic, a fost o placere sa îmi bag nasul prin marfa lor. Mănăstirea Cozia este un reper turistic important in țara noastra. Locum în sine este foarte frumos, iar mănăstirea este deosebită. Ctitorită de catre Mircea cel Bătrân și refăcută dupa un mare incendiu de catre domnitorii Bibescu și Știrbei, mănăstirea păstrează astazi mormintele voievodului Mircea și al monahei Teofana, mama lui Mihai Viteazul. Alte obiective accesibile din Călimănești însă pentru cei care vor să facă plimbări mai lungi sau dispun de mașina sunt : - Mănăstirea Turnu, aflată la aproximativ 6 km distanță - Cascada Lotrisor, aflată la aproximativ 9 km distanță Și dacă vremea nu permite o plimbare vă puteți petrece întreaga zi la Aqua Park Cozia din Căciulata. Aqua Park-ul se adresează în special clienților din Complexul hotelier Călimănești-Căciulata (hotelurile Căciulata, Oltul, Cozia și Central) însă este deschis pentru toți doritorii. Dacă de cele mai multe ori clienții cazați în cadrul complexului au intrare gratuită (în funcție de ofertă) și au timp nelimitat pentru petrecera timpului în cadrul Aqua Park-ului, turiștii veniți din afara complexului vor plăti intrarea, iar timpul este limitat la 3 ore. Pentru mai multe informații: https://calimanesti-caciulata.ro/aquapark-cozia/ Pot spune că la plecare am regretat că nu aveam posibilitatea să mai bag o zi de concediu pentru a îmi prelungi week-end-ul de relaxare. Călimănești-Căciulata sunt un exemplu că stațiunile își pot reveni spectaculos dacă există voință.