Sucevița Monastery

Un obiectiv de excepție pe care l-am vizitat în sejurul nostru din luna august pe plaiurile Bucovinei este Mănăstirea Sucevița . Construită într-o zonă geografică mirifică, ascunsă printre obcinele bucovinene, Mănăstirea Sucevița este unul dintre simbolurile acestei minunate zone, un obiectiv inclus în patrimoniul mondial Unesco . Cale de acces – La acest lăcaș de cult se poate ajunge fie dinspre zona Moldovița, fie dinspre localitatea Marginea, urmând același drum – DN 17 A. Noi am ajuns aici pe direcția Vatra Moldoviței – Marginea, străbătând un traseu foarte frumos printre culmile împădurite încă ale zonei. Aici am o remarcă de făcut: deși zona este extraordinară, preț de câțiva kilometri la ieșire din Vatra Moldoviței, am observat cu tristețe că au avut loc defrișări masive, fără vreo logică anume decât probabil aceea a banului obținut rapid. De ce spun asta?! Pentru că dealuri întregi erau pur și simplu bărbierite, rămânând în urmă doar cioatele, ca niște mărturii mute și triste ale arborilor falnici care probabil până nu demult au dominat zona... Păcat! Chiar dacă la început am fost dezolați, frumusețea ulterioară a drumului ne-a mai șters din dezamăgirea inițială. Drumul străbate muntele, alternând bucățile de traseu prin vale cu părțile în care șoseaua atacă cu vitejie piscurile din zonă. Despre asfalt pot spune că este bun, iar traficul era aerisit când am străbătut noi traseul, astfel că am putut opri de câteva ori pentru a surprinde în poze frumusețea naturală a zonei din apropierea Suceviței. Și iată-ne ajunși la Mănăstirea Sucevița, într-o zi de vineri, fiind trecut binișor de ora prânzului. Înainte de a vă povesti impresiile noastre legate de vizitarea acestui obiectiv, vreau să vă prezint un scurt istoric al începuturilor lăcașului de cult , datele următoare preluându-le dintr-o broșură achiziționată de la magazinul de suveniruri al mănăstirii: ”Mănăstirea Sucevița datează din ultimele decenii ale secolului al XVI-lea, fiind ridicată cu cheltuiala întregii familii de boieri Movilă, dintre care Ieremia a domnit în jilțul Moldovei între 1595 și 1606. Prima ctitorie a Movileștilor a fost o biserică mai modestă, datând din preajma anului 1581, care a precedat actualul complex mănăstiresc. La scurt timp, datorită situației materiale tot mai prospere a familiei, frații Movilă încep construirea unei mănăstiri de amploare; prima clădire ridicată a ansamblului a fost biserica zidită între anii 1582 – 1584. După venirea pe tronul Moldovei, în 1595, Ieremia Movilă adaugă lăcașului de cult două pridvorașe, amplasate pe lateralele intrării în biserică. În această perioadă sunt construite și câteva chilii, o casă domnească, dar și zidurile și turnurile de incintă, ce conferă mănăstirii un aer medieval. Tot în timpul domniei lui Ieremia Movilă biserica este pictată atât la interior, cât și pe exterior. Pictura, realizată în frescă, a fost executată de doi pictori moldoveni, Ioan Zugravul și fratele său Sofronie. ” Să vizităm Mănăstirea Sucevița, mândra ctitorie a familiei Movileștilor... Am lăsat mașina contracost în parcarea din apropierea lăcașului de cult, ne-am căutat prin buzunare aparatele fotografice și am pătruns pe aleea străjuită de brazi falnici care avea să ne conducă spre intrarea în complexul mănăstiresc. Bineînțeles că am surprins în numeroase cadre fortăreața Suceviței, fotografiile urmând să le răsfoim din când în când, ele amintindu-ne cel mai bine și mai clar peste câtva timp faptul că și noi am fost acolo . Apropiindu-ne de intrarea în complexul mănăstiresc, am trecut pe lângă un panou informativ amplasat în partea dreaptă a aleii de acces, unde am lecturat câteva date despre obiectivul pe care urma să-l descoperim pas cu pas. La fel ca și la celelalte mănăstiri explorate de noi în Bucovina, am achitat la poartă tariful pentru vizitare și o taxă foto: 5 lei de persoană adultă; pentru elevi și studenți taxa de vizitare avea valoarea de 2 lei, iar taxa foto ori taxa video (ambele doar pentru exterior) – 10 lei fiecare. Deasupra căii de acces înspre curtea mănăstirii se înalță un turn pătrat de dimensiuni considerabile, parte componentă a zidului sub formă de patrulater, construit pentru a proteja lăcașul de cult în perioadele istorice tulburi din trecut. În partea superioară a turnului de la poartă am văzut realizată în piatră stema Moldovei, iar sub aceasta se regăsește o pictură ce evidențiază scena ”Învierea Domnului”. Zidul ce înconjoară mănăstirea adăpostește chilii sau alte anexe mănăstirești, iar pe fiecare colț a fost ridicat câte un turn semeț. Așadar, o adevărată cetățuie căreia noi aveam să-i descifrăm o parte dintre secrete... în mod pașnic, bineînțeles! Ajunși în curtea lăcașului de cult, am trecut telefoanele pe silențios, conformându-ne unei reguli afișate pe zid care ne solicita acest lucru, apoi am făcut câțiva pași spre magazinul de suveniruri, aflat în apropiere. Am cumpărat pliantul de unde am conspectat datele prezentate în scurtul istoric de mai sus, dar și două brățări pentru cel mic pe care și le-a ales chiar el. Deh, ne apropiem de cinci anișori și încet-încet se cristalizează personalitatea juniorului... Din magazin se mai pot achiziționa icoane de diverse dimensiuni, candele, cărți cu tematică religioasă ori diferite vederi. În lipsa unui ghid care să ne ofere explicațiile necesare, ne-am retras pe o băncuță din lemn în lateral și am răsfoit rapid pliantul cumpărat, pentru a nu rata vreun amănunt important în vizitarea complexului mănăstiresc. Proaspăt documentați, hotărâți să surprindem cât mai mult din strălucirea Suceviței, am avansat către zona centrală a curții și am înconjurat de două ori biserica lăcașului de cult ce poartă hramul ”Învierea Domnului” . Și pot spune despre ctitoria Movileștilor că este întradevăr impresionantă: zidurile bisericii sunt masive, iar frescele exterioare s-au conservat cel mai bine dintre toate lăcașele de cult vizitate de noi în Bucovina. Am putut admira aici și pictura de pe fațada nordică, față de bisericile mănăstirești de la Voroneț, Humor sau Moldovița, unde frescele de pe laturile nordice sunt puternic deteriorate. Spre deosebire de celelalte lăcașe de cult enumerate mai sus, aici am observat o particularitate de construcție: pe ambele laterale ale pridvorului sunt construite alte două pridvorașe laterale, adăugate de domnitorul Ieremia Movilă după 1595 (conform pliantului achiziționat). Pentru că în pliant nu am găsit explicații decât despre o singură pictură exterioară, de aici am început și noi explorarea frescei exterioare a bisericii – pe latura nordică am admirat scena Scara Virtuților . Această pictură prezintă o antiteză între bine și rău, între organizarea armonioasă a îngerilor în Rai și dezordinea ce domnește în Iad. Putem spune că ascunde chiar un îndemn cu privire la ceea ce trebuie să își dorească oamenii, ce parte să aleagă. Încă din această scenă am observat nuanța predominantă a frescelor exterioare de aici – ”verdele de Sucevița”. Pe fațada sudică am regăsit pictura ce redă Arborele lui Iesei , iar la baza acesteia am descoperit filozofii antici, pe care i-am recunoscut după pergamentele din mâini pe care le citesc. Scena Arborelui lui Iesei ne-a fost indicată și la Mănăstirea Moldovița de către măicuța ce ne-a oferit acolo explicații, așa că acum ne-a fost mai ușor s-o recunoaștem. Haina picturală exterioară a Suceviței este întregită de alte scene biblice, dar și de reprezentări ale diverșilor sfinți, pe care le-am imortalizat cu ajutorul micilor noastre prietene de călătorie – aparatele fotografice. Am intrat în biserica având hramul ”Învierea Domnului” în continuarea vizitei noastre aici. Am trecut prin fiecare compartiment studiind cu interes picturile de pe pereți sau de pe tavanele încăperilor. Biserica este împărțită în pridvor, pronaos, camera mormintelor, naos și altar. În camera mormintelor ne-am oprit în fața a două lespezi funerare din marmură. În penumbra încăperii am observat pe fiecare mormânt câte o plăcuță informativă alături de câte un ghiveci cu flori albe. Am aflat așadar că stăteam lângă mormintele celor doi ctitori principali ai acestei mănăstiri – Ieremia și Simion Movilă , iar cele două lespezi funerare au fost realizate din marmură românească de Rușchița. Refăcând în minte vizita noastră la Sucevița, mi-am amintit că în zona mormintelor bolta este mult mai joasă decât în celelalte încăperi ale bisericii, ceea ce înseamnă că deasupra există și aici acea încăpere secretă (tainița), destinată adăpostirii odoarelor mănăstirești în eventualitatea unor invazii. Existența acestei încăperi secrete mi-a sesizat-o @abancor atunci când am scris despre vizita noastră la mănăstirea Moldovița, tainița fiind o particularitate de construcție folosită la Sucevița, Moldovița, dar și la biserica mănăstirii Humor. Întrucât în interiorul lăcașului de cult erau amplasate și câteva schele pentru refacerea anumitor picturi, am admirat mai ales frescele de pe boltă sau pe cele din turla bisericii. Această cupolă are o pictură foarte frumoasă, bine conservată și, în ciuda interdicției privind fotografierea în interior, am realizat câteva poze la fel ca și alți turiști prezenți (Bine, am profitat și de faptul că nu eram însoțiți de vreo măicuță!). Ceea ce ne-a mai plăcut în mod deosebit aici este catapeteasma realizată în lemn de tisă, o altă comoară adăpostită de mai mult de două secole aici, la Sucevița. Am ieșit în curtea mănăstirii și am mai zăbovit minute bune pe aleile dinprejur, admirând diversele tufe de trandafiri sau alți arbuști care apăreau din loc în loc, ca niște insulițe în oceanul de gazon verde, proaspăt tuns și foarte îngrijit de altfel. În curte există și o fântână, astfel că ne-am astâmpărat setea și am urmat apoi un indicator discret către muzeul mănăstirii , amenajat pe latura de est a zidului de incintă, în fosta sală de consiliu a mănăstirii. Muzeul se află la etaj, astfel că am urcat pe o scară realizată în lemn masiv, către Sala Movileștilor , așa cum este denumit muzeul. Muzeul este amenajat într-o singură sală de dimensiuni apreciabile, iar exponatele, adevărate comori culturale ale neamului românesc, pot fi admirate în vitrinele de sticlă având diverse dimensiuni. Am trecut în liniște de la o vitrină la cealaltă, studiind cu interes cărți religioase vechi, potire, cruci de diverse dimensiuni sau câteva icoane. Din ce ne-am putut da seama, conform indicațiilor afișate la fiecare obiect în parte, printre cele mai vechi exponate de aici sunt un chivot aurit, donat de Gheorghe Movilă în anul 1591, dar și cele două acoperăminte pentru mormânt ale fraților Ieremia și Simion Movilă (datând din anul 1606, respectiv anul 1609). Am părăsit muzeul încântați de frumusețea exponatelor pe care tocmai le admirasem și am ieșit din nou în curtea mănăstirii, respirând aerul înmiresmat al Suceviței. Ne-am îndreptat agale spre ieșirea din curtea obiectivului, privind spre jardinierele cu flori revărsate care întregeau imaginea idilică a Mănăstirii Sucevița. Înainte de a termina acest articol, vă voi prezenta și o legendă referitoare la construirea Mănăstirii Sucevița. ”Se povestește că atunci când mănăstirea a fost ridicată, o femeie simplă a cărat cu carul ei tras de bivoli toată piatra necesară construirii lăcașului de cult. În schimbul acestei munci titanice întinse pe parcursul a treizeci de ani, ”necunoscuta de la Sucevița”- așa cum era numită femeia deoarece lucra cu un voal pe chip – și-a dorit să fie îngropată în biserică. O dată cu obștescul ei sfârșit, acest lucru nu a fost posibil, întrucât în biserică erau îngropați doar domnitorii și membrii familiilor lor. Totuși, pentru amintirea femeii, se spune că chipul Maicii Domnului din tabloul votiv a fost pictat după trăsăturile feței ei, iar pe unul dintre contraforții turnului-clopotniță a fost sculptat în piatră chipul femeii.” Noi am găsit pe internet această legendă ulterior vizitei noastre aici, așa că nu am căutat chipul de femeie sculptat în piatra turnului-clopotniță de la Sucevița. Și până la urmă așa e mai frumos, vom păstra misterul asupra acestui lucru până la o nouă vizită pe aceste interesante meleaguri. Ajuns la final de review, bineînțeles că vă recomand să nu ocoliți această frumoasă mănăstire dacă veți ajunge pe plaiurile mândrei Bucovine! Și pentru că urmează două zile speciale, vă doresc multă sănătate și fericire vouă celor care vă serbați onomastica de Sfântul Andrei, iar pentru 1 Decembrie spun încă de pe acum: ”La mulți ani, frumoasă Românie și dragi români de pretutindeni!” Să aveți sejururi plăcute în continuare! Doamne ajută! Start vot! Primul il ai de la mine. Noi am sarit peste vizitarea sucevitei anul asta pentru ca o vizitasem penultima data si din motive de timp limitat anul asta nu ne-am oprit aici desi am trecut prin fata ei venind pe ruta putna - marginea - moldovita - vama. ma bucur ai grait un mare lips la obie tivele din zona incl aici - lipsa ghid pt cei ce vin neorganizat. Pacat ca pana in 2014 nu am evoluat la acest capitol. sucevita este un loc special si pt noi pe care nu il putem uita niciodata.

După cateva zile petrecute la mare, pe litoralul românesc, am vrut să fugim în nordul Moldovei unde toată lumea laudă aceste ținuturi minunate... și asa este... este un plai de vis cu peisaje de vis dar si cu locuri minunate... Bucovina zis și făcut... am intrat pe site-uri de specialitate si am gasit liber„ciudat de liber, la Hotel Sofia -Sucevița... asa ca am urcat cei 4 membri din familie si după vreo 10 ore de condus am ajuns... si de aici cosmarul... mai bine nu veneam. de tot rasul... nu zic locația arata bine pe afara cu doua corpuri si spatii verzi dar după ce ne a dat o doamna de la receptie, cu o greață enorma în comportament, apartamentul dorit (care costă cat o cameră la Hilton... fără exagerare) am urcat dealul până la corpul doi, si mai multe scari pană la etajul 1, si am deschis usa camerei... mare greseală băi oameni buni... un miros de dihor mort ne a răzbit direct în fata„un miros de parcă nu mai intrase nimeni de ani buni... sincer nu am intrat ci am căutat o persoana de la curățenie prin zona... de unde... nimeni... pustiu... Am sunat la receptie si tot doamna aceea a răspuns și cu un aer superior mi a zis să le caut prin camere sau jos la piscină... pe bune??? După cautari insistente am găsit doua doamne într o camera de relaxare unde trona o masa de biliard amarata si istovită precum și o masa de tenis care mai avea un pic și cadea, și le am rugat să ne faca un pic curat si să ne intindă canapeaua pt ca aveam copii mici care doreau sa doarmă... si aici soc... acestea la fel de agresive ca doamna de la receptie și au inceput să se agite și sa spuna ca„, pai abia am intrat în camera aia sa facem curat... A urcat o doamna după noi a deschis geamul si a dat cu un spray odorizant... și a desfăcut canapeaua veche și lipicioasa pt copii... atat... de și vasurile de toaletă erau negre, praf de cateva zile și lenjerie galbenă... cu miros statut au plecat nuuu... asa ceva a fost punctul pe I... Am revenit la recepție sia ma cerut sa vb cu mangerul sau cu cineva din conducere... dar i ai de unde nu s... erau doi chelneri cu fețe suparate și plictisite care se vedeau in restaurant și atat Abia a doua zi a aparut și patroana, o doamna mică și blondă, care după ce ne a ascultat a zis ca daca nu ne place sa mergem in alta parte că exageram si asa am facut cat am putut de repede... am plecat imediat ce am gasit ceva disponibil pai le am descris mai sus... no comment Aici alt cosmar... unde Doamne iartă-mă a disparut respectul fata de client... unde a disparut ospitalitatea din Moldova... mai oameni buni... mancare rece... doua feluri de ciorbe in care numarai bucatile de carne, mancare care desi era preparata termic mirosea greu... iar preturile ce sa mai zic... pe langa faptul că erau foarte mari... preturile din Meniu erau scrise cu pixul peste alta pasta sau peste ce a fost tipărit initial tot sejurul (de 2 zile pentru ca ne am mutat în alta locație pe care am gasit- o cat de repede am putut) am mancat la alta locație... un pic mai sus de locul asta unde întradevăr merita!!! zona este deosebită, peisaj de vis dar atat... drumul pana la Sofia este insa pietruit, drum forestier foarte greu... sar pietrele in podea de le tii minte toata vara... merită pentru manastirile superbe și tradiții dar nu de la Sofia Câteva fotografii realizate de voi acolo ar fi mai mult decât binevenite — atât ca ilustraţie a textului, cât şi ca informaţie utilă, ele fiind căutate, apreciate (şi solicitate) de cititorii interesaţi în această destinaţie... Poţi folosi linkul /pic_add9.p ... 112701&hid=1555 . Sau... poate ceva video de pe acolo? Dacă ai filmat câte ceva, ar fi zuper -util — link încărcare video . Mulțumiri pentru amabilitatea cu care ai dat curs solicitării de a încărca fotografii.

Pentru că mi s-a atras atenția, pe bună dreptate, că scriu recenzii doar când nu îmi place un loc, am decis să recompun din aduceri aminte și cu ajutorul informațiilor din email :)) sejururile anului trecut Am fost pentru prima dată în Bucovina, am dorit anume Sucevița din motive pe care nu le detaliez, și am găsit acest loc care era sau părea cel mai ieftin. Casa foarte frumoasă, gazdele primitoare, nici genul care să vină să îți povestească toată viața lor, dar nici genul care să păstreze ostentativ distanța. Noi am venit cu trenul până Rădăuți, soțul gazdei s-a oferit să vină să ne ia cu mașina de acolo. Foarte apreciat gestul, la început acceptat într-o doară, pentru că la ora și în ziua la care am ajuns nu mai circula nimic Exista un microbuz Rădăuți-Sucevita dar și Sucevița-alte locuri dar nu circula in weekend după ora 18. Microbuzul oprește la cerere, noi ne așezam în fața porții cam la ora la care înțelegeam că trebuie să treacă și îi făceam semn cu mâna. Camera, la mansardă, simplă dar elegantă, din lemn, și foarte curată. Micul dejun inclus în preț, fără pretenții, destul de diversificat. Grădina, superbă, cu multe flori, cu o fântâniță în mijloc în care erau broscuțe, și la care veneau într-un dans elegant niște gâște să se adape. Loc de joacă cu câteva leagăne și parcă nisip, un teren de sport, cu coș de baschet dacă nu mă înșel, cu porți de fotbal sigur. Meri în curte și ceva fructe de pădure, nu îmi amintesc acum de care, din care gazdele ne îmbiau să mâncăm și chiar am făcut-o. Sucevița, idilică, case de poveste pe care nu te mai săturai să le pozezi, din loc în loc cuiburi imense de barză. Gardurile frumos vopsite, fiecare casă elegantă, cu garaj ca în filmele americane. De precizat că nu sunt restaurante prin zonă.

Terminăm cu Manăstirea Moldovița și la retur spre Rădăuți tragem o fugă spre Sucevița care este chiar în drum. Parcarea este vis-a-vis. Tot în parcare găsim magazine de suveniruri dar și toalete. Pare că zidurile Mănăstirii se află în reconstrucție. Regăsim ceva schele în dreptul lor. Fiind în cursul săptămânii, nu prea sunt turiști, bucuria noastră. Comuna Sucevita, jud. Suceava -

Imediat dupa Revelion ne am gandit ca ar fi bine sa mai facem. o iesire cu copiii la aer curat. Fiindca nu am fost decat o singura data in zona am zis sa incercam. Cazarea la Crystal am gasit o repede. Am rezervat 2 duble si 2 triple. Pensiunea e chiar la strada dar asta nu a creat probleme. Au loc de parcare in curtea din. fata (3 masini) si in spate. Ne temeam. ca vom. auzi noaptea zgomotul facut de masini dar a fost ok, nu am. auzit nimic. Pensiunea e mai degraba casa proprietarilor, transformata in pensiune. Pe holuri sunt covoare tesute iar pe pereti coarne de cerbi. Camerele: mari, spatioase, caldura mai. mult decat suficienta zi si noapte. Curatenie exemplara. Zona de luat masa: e la 2 m de intrarea principala. Singurul inconvenient: trebuie sa treci prin frig iarna ca sa ajungi acolo, nu exista intrare din casa. Sala e spatioasa, incap lejer 20 pers. Incalzirea era prin soba-semineu. Mai exista si o soba cu plita unde proprietarii au facut turtite. Ne au servit si pe noi. Bucatarie: practic e a proprietarilor, ei locuind in pensiune. Nu ai acces la ea si ne era jena sa mergem. mereu sa cerem farfurii, linguri, oale etc. Pe hol exista o chiuveta cu dulapuri, era bine daca le echipau cu cele necesare pt turisti. Loc de gratar: in curte, acoperit, tip foisor. Ne au fost puse la dispozitie si lemne pt foc. Câteva fotografii realizate de voi acolo ar fi mai mult decât binevenite — atât ca ilustraţie a textului, cât şi ca informaţie utilă, ele fiind căutate, apreciate (şi solicitate) de cititorii interesaţi în această destinaţie... Poţi folosi linkul /pic_addnew ... 20&ridAnt=91793 Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici . Articol selectat ca fiind „ de interes editorial crescut ” — (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă ; — (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecții. Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari. (Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA) Mulțumiri pentru amabilitatea cu care ai dat curs solicitării de a încărca fotografii. Uitandu ma la pozitionare, pot spune ca localizarea e corecta. Doar ca e pe partea opusa Pensiunii Fagilor. Pe harta mie imi apare pe aceeasi parte. Am ajuns pe seara la cazare si am intrebat gazda cum serveste micul dejun. Acesta mi-a spus ca pune pe platou si fiecare se serveste de acolo cat are nevoie ca sa nu se risipeasca mancarea. La micul dejun am fost 4 adulti si 2 copii, am primit fix 6 felii de branza, 6 de cascaval, 6 rosii cherry, 12 masline, 6 oua ochiuri si un carnat taiat in 6 bucatele. Precizez ca micul dejun a costat 20 lei (copiii nu au platit) de persoana. Cina a continut doua seri la rand supa chioara de legume cu taitei de casa, data coca prin razuitoare, fara pic de grasime si dreasa cu iaurt (arata ca mancarea ce o dai la porci), cate o bucatita de carne si mix de legume trase la tigaie. Cina a costat 40 lei de persoana. Ce ne-a deranjat cel mai tare a fost cand i-am spus sa aduca copiilor felul doi ca ei nu vor ciorba (fiindca nu le-a placut cum arata "ciorba") si gazda ne-a spus foarte taios ca nu poate aduce felul doi pana nu termina toti de mancat felul 1 (la masa cu noi mai erau si alte persoane cazate acolo). Ne-a deranjat extrem de tare atitudinea domnului avand in vedere ca aceștia erau flamanzi si pe el nu l-a mișcat in vreun fel. Este pt prima oară cand primim mancare cu portia la un pret extrem de mare. BY WEBM: Text trimis spre publicare ca review. Neîndeplinind condițiile impuse de Regulament pentru publicarea ca articol distinct , a fost mutat de echipa tehnică aici, ca ecou .