Grand Square

Luna ianuarie – cu ocazia unui eveniment monden petrecem un weekend la Sibiu și avem nevoie de o noapte de cazare în orașul transilvan. Căutăm pe Booking un apartament spațios, grupul fiind mai numeros; găsim destul de multe variante, la prețuri decente. După o serie de verificări și tatonări îmi apare în listă hotelul Stefani , care ne oferă spațiul necesar și, în plus, mic dejun inclus în preț. Verific informațiile pe site-ul propriu al hotelului și aleg să fac acolo rezervarea, prețul fiind ușor mai scăzut decât pe platforma internațională. Primesc confirmarea pe email, plata la fața locului. Adresă : Calea Turnișorului nr. 36 Website : hotelstefani.ro/ro/acasa Ajunși la Sibiu în jurul orei 12.00, după ce am admirat țurțurii și cascadele de gheață de pe versanții văii Oltului (frumoase, dar periculoase; într-un loc se intervenea pentru degajare), ne încercăm norocul la hotel, deși ora de check-in este 15.00. Norocul ne surâde și primim apartamentul imediat. Amplasament, exterior și recepție. Hotelul este amplasat în cartierul Turnișor, la circa 2 km distanță de Centrul Vechi (5 minute cu autoturismul și 30 de minute de mers pe jos până la pietonalul Nicolae Bălcescu), în apropierea căii ferate și a gării Turnișor. Clasificat la categoria de 4 stele, hotelul Stefani oferă 35 de spații de cazare, de diferite mărimi: camere duble (cu balcon sau fără), camere twin, camere triple, suite cu două dormitoare, apartamente. Construcția are aproximativ forma literei U, cu una din laturi detașată, cu balcoane care dau spre o curte interioară (amenajată cu mese, măslini și brazi la ghiveci, alte plante decorative). Există locuri de parcare în curtea interioară și pe latura dinspre calea ferată. Clădirea era încă împodobită cu decorațiuni de iarnă. Accesul în Recepție se efectuează pe două uși, una direct „din stradă” , alta din curtea interioară, urcând mai multe trepte. Deși nu este foarte mare, zona de lobby oferă o atmosferă primitoare și o senzație plăcută de căldură, datorită canapelelor elegante, decorațiunilor și culorilor alese. Întrucât cu o zi înainte am făcut check-in online, doar am prezentat la Recepție cartea de identitate pentru verificare și am primit cheile apartamentului (2 seturi). Am aflat în acel moment că apartamentul king deluxe se află în aripa detașată de restul clădirii, la etajul doi, mansardat. Apartamentul „king deluxe” . Accesul în acel corp de clădire se realizează pe baza unei cartele, iar până la etajul 2 se urcă pe scări (nu există lift). În fața apartamentului se află un mic hol de așteptare dotat cu măsuță și scaune; ușa se deschide cu chei normale. După ce trecem de ușă intrăm în universul celor 120 de mp pe o mochetă pufoasă ce îți gâdilă plăcut tălpile. Unitatea de cazare este compartimentată astfel: un hol lung, pe partea stângă și dreaptă a acestuia aflându-se câte un dormitor (unul cu pat matrimonial, celălalt cu paturi twin) și o baie comună (cu acces de pe hol). Urmează livingul, în care sunt integrate bucătăria open-space și zona de dining, iar la final se află dormitorul „king” , cu baie proprie (integrată în cameră). Fiecare cameră are tv lcd smart și aparat de aer condiționat, iar încălzirea se realizează prin calorifere (centrală). Iluminatul artificial este realizat cu corpuri LED interesante, completate de lumina naturală oferită de ferestre joase și ferestrele din acoperiș. În camere există câteva spații de depozitare, un șifonier închis și două suporturi pentru umerașe de haine, noptiere, câteva veioze. Livingul este amenajat cu o canapea extensibilă și scaune comode, având în față un TV LCD, iar pe cealaltă latură este delimitată zona de dining, cu masă din sticlă și scaune. Câteva rafturi etalează obiecte decorative, iar mai multe plante, în mare parte artificiale, sunt amplasate în diverse locuri. Bucătăria open space este de nivel basic, gândită pentru prepararea unor băuturi calde (fierbător de apă) și încălzirea unor produse cumpărate (cuptor cu microunde). În dulap se află un frigider micuț (erau câteva sticle de apă în interior), iar pe blat aveam la dispoziție pliculețe de ceai și de ness. Prin sertare erau tacâmuri, pahare și căni, câteva farfurii. Baia primelor două dormitoare este dotată cu duș walk-in, consumabile în dozatoare (săpun lichid, gel de duș), hârtie igienică, căști de duș, prosoape albe, uscător de păr, papuci de unică folosință (în fiecare dormitor). Nu au fost probleme cu apa caldă. În dormitorul principal baia „imperială” este inclusă în cameră ocupând jumătate din încăpere. Avem atât cadă, cât și duș (fix și mobil), despărțite de un geam și amplasate pe o podea de gresie. Într-un colț se află o chiuvetă și un taburet dreptunghiular de mari dimensiuni. Vasul de toaletă și o altă chiuvetă mică sunt ascunse într-o nișă închisă cu ușă. Micul dejun este oferit între orele 7-30-10.30 într-o sală de mese de dimensiuni reduse (6-7 mese de diferite mărimi), alipită sălii mari de evenimente. Masa de dimineață este servită în stil bufet suedez și cuprinde produse normale pentru o astfel de gustare: ouă (omletă, ochi, fierte), cârnați prăjiți, felurite mezeluri și brânzeturi, jumări, ciuperci sote, legume, zacuscă, icre, măsline, iaurt, foietaje, cremă de zahăr ars, cheesecake, lapte cu cereale, unt și gem la porții preambalate. Cafeaua era disponibilă prin intermediul a două espressoare, exista și limonadă plus suc de portocale, de asemenea apă și sifon la aparat. Personalul. Am interacționat cu doi recepționeri, persoane amabile și zâmbitoare, care s-au arătat întotdeauna disponibile să răspundă la întrebări, să ofere informații utile despre facilitățile hotelului și să se asigure că șederea noastră a fost cât mai confortabilă și plăcută. Doamnele de la micul dejun au fost de asemenea prietenoase, strângeau prompt vesela utilizată și completau produsele consumate. Am găsit apartamentul curat și spațios, bine organizat. Alte aspecte. În weekend este posibil ca în sala de evenimente să se desfășoare diverse petreceri și zgomotul muzicii să pătrundă până în camere. Hotelul anunță prin SMS, cu câteva zile înainte, desfășurarea acestor evenimente, pentru ca clientul să decidă. În timpul șederii noastre a avut loc un botez, bass-ul boxelor se auzea până în apartamentul nostru, situat în cealaltă clădire. Nu ne-a deranjat, noi revenind de la evenimentul nostru după ora 00.00, în momentul când se strângeau boxele (exact cum se preciza în SMS, că evenimentul nu va depăși ora 24.00). De asemenea, pe calea ferată din apropiere trec zilnic câteva garnituri feroviare și, bineînțeles, nu lipsește zgomotul specific. Prin urmare, în momentul rezervării, trebuie să luați în considerare și acest aspect – cât de rezistent sunteți la zgomot. Vis-a-vis se află un magazin dintr-un lanț comercial cunoscut deschis non-stop , dacă cumva vă lipsește ceva veți găsi aici. De asemenea, există și o brutărie unde găsiți pâine, produse de patiserie și sandvișuri. Concluzii. Deși nu am petrecut mult timp în acest apartament, am fost încântați de faptul că era mobilat modern și amenajat cu bun gust, lucru care îi conferă un aer cald și primitor. Personalul a fost drăguț, comunicativ, rapid în acțiuni. Chiar dacă nu este situat central, hotelul oferă condiții bune de cazare și un raport calitate-preț avantajos. Recomand!

Ce încheiere mai potrivită aș fi putut alege pentru serialul „Mărginimea și Transilvania ce o-nconjoară” decât Sibiul, un oraș fermecător pentru care am o mare slăbiciune, cu toate că de el mă leagă și amintiri nu tocmai plăcute, ca și multe regrete? Amintiri neplăcute: în anii 1980 am fost nevoită să fac destul de dese deplasări acolo în interes de serviciu, și invariabil alegeam ca mijloc de transport calea aerului. Nu știu câți dintre voi ați zburat cu Antonovuri sovietice, faimoasele AN 24. Culoarul peste Carpați era ceva de filme horror, avionul se zgâlțâia din toate încheieturile și când ajungeam la destinație, îmi venea să îngenunchez ca papii și să pup pista de fericire că am scăpat cu viață... Regrete: de cele mai multe ori delegațiile erau de o singură zi, și câteodată nici nu apucam să ajung în oraș, căci întreprinderea unde aveam treabă se afla pe traseul dintre aeroport și centru și îl rugam pe șoferul shuttle busului să mă lase să cobor acolo. Ce rezultă din această povestioară? Că în acea perioadă n-am avut mai niciodată timp de vizite, și în chip aparent paradoxal, deși am mers de multe ori la Sibiu, în fapt nu cunoșteam aproape deloc orașul. Eram, prin urmare, foarte curioasă să revăd măcar zona veche, despre care știam că fusese masiv restaurată cu ocazia alegerii Sibiului drept Capitală Culturală a Europei în 2007. Dar oare puteam să-mi umplu toate lacunele în circuitul din august 2025? Categoric nu. Însă programul agenției de turism promitea câteva ore care urmau să fie petrecute în centrul istoric al Sibiului, acea arie de 80 de hectare care așteaptă din 2004 să fie inclusă pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Și asta era cât de cât suficient pentru mine. De la bun început vreau să precizez că nu intenționez (și nici n-am cum) să-i fac concurență colegului @AZE, ale cărui reviewuri numeroase și excelent documentate pot fi, cu siguranță, folosite drept surse de informații de către toți colegii de pe . Mă voi mărgini la ceea ce am văzut cu ochii mei și fotografiat cu telefonul din dotare, adică la orașul vechi, și în special la porțiunea cuprinsă între cele trei piețe principale ‒ Mare, Mică și Huet, cu exemplele lor de arhitectură gotică, renascentistă, barocă, la care se adaugă și câteva construcții remarcabile din secolele XIX și XX. Dar mai înainte, câte ceva despre istoria Sibiului. Orașul a fost înființat în a doua jumătate a secolului al XII-lea, în timpul domniei regelui maghiar Géza II, de coloniști sași proveniți din zona Rin-Mozela, fiind menționat pentru întâia oară, sub numele Cibinium, în 1191, pentru ca în 1223 să apară în acte oficiale ca Villa Hermanni iar în 1366 ca orașul Hermannstadt. În secolele XIV-XVI a devenit un mare centru comercial, cu nu mai puțin de 19 bresle meșteșugărești, și cea mai importantă cetate din Transilvania. Aici s-a tipărit în 1544 prima carte în limba română ‒ Catehismul calvinesc sau Catehismul de la Sibiu, din care nu s-a păstrat însă niciun exemplar. Între 1692-1791 a fost sediul guvernului Transilvaniei, o perioadă de mare înflorire pentru oraș, marcată prin construirea unor edificii emblematice, printre care Palatul Brukenthal și Biserica Sfânta Treime. Punctează și cu alte câteva premiere: înființarea celei dintâi fabrici de bere de pe teritoriul actual al României (1717); apariția primului ziar din Transilvania ‒ Siebenburger Zeitung (1784); inaugurarea primului teatru din țară (1788); prima linie de cale ferată din Transilvania, Sibiu-Copșa Mică (1872). În a doua jumătate a veacului al XIX-lea, odată cu fondarea asociației Astra vezi impresii , devine un important centru de promovare a tradițiilor și culturii românești, păstrând în același timp o comunitate săsească activă, puternic implicată în viața orașului, semnificativ redusă însă numeric în anii comunismului și după. Astăzi, Sibiu e unul dintre cele mai vizitate orașe din țară, cu multe clădiri istorice bine conservate și muzee de artă, etnografie, istorie, științe naturale etc. care atrag turiști români și străini. Autocarul ne-a lăsat într-o parcare, în umbra zidurilor cetății, pe care aveam să le studiez la întoarcere. Îndrumați de ghidul Mădălin, am pornit spre centrul orașului, oprindu-ne preț de câteva clipe în fața unei „case cu ochi” . Mai întâlnisem astfel de exemple de arhitectură specifică secolelor XV-XIX și știam că ferestrele tăiate în acoperiș (lucarnele) serveau drept sistem de aerisire și ventilație pentru podurile caselor, unde erau depozitate alimente perisabile sau fân pentru a se evita umiditatea din pivnițe. De o parte și de alta a străzii Gheorghe Lazăr, pe care am înaintat apoi, am admirat aleile pietruite și înguste ale burgului medieval și după câteva minute am trecut prin fața Colegiului Național Gheorghe Lazăr , înființat în 1692 ca școală iezuită, și a doua instituție de învățământ ca vechime din oraș după cea de pe locul actualului Colegiu Brukenthal, pe care aveam să îl văd mai târziu. În scurt timp am ajuns în Piața Mare , inima orașului, unul dintre cele mai vaste și mai impresionante scuaruri din Europa (142 x 93 m), pe care nu mă sfiesc să îl compar ca arhitectură și atmosferă cu cele din Italia Renașterii. M-a încântat ambianța vibrantă din această versiune autohtonă de piazza maggiore, încadrată de clădiri vechi și emblematice, dar și de magazine de suveniruri, cafenele și restaurante. Piața Mare datează din 1366, după finalizarea celei de-a treia centuri de ziduri de apărare, și atestată documentar din 1408. A jucat rolul de piață de cereale, loc de desfacere a mărfurilor pentru comercianți, dar și de adunări publice, târguri și execuții, cu o spânzurătoare și un stâlp al infamiei. Iar între 1724 şi 1757 aici a fost amplasată o „cuşcă pentru nebuni” , în care erau expuşi spre luare aminte în timpul zilei cei care tulburau noaptea liniştea publică. O găsesc schimbată mult în bine, cu toate clădirile meticulos restaurate și o fântână arteziană nouă, amplasată în centru, spre deliciul copiilor și al amatorilor de fotografii. Prind și eu câteva cadre cu ape țâșnind din „pământ” și porumbei dându-i ocol. Mult mai interesantă este însă povestea unei alte fântâni din piață, la care nu rezist și-mi fac un selfie. Menționată pentru întâia oară în 1538 ca bazin cu apă unde femeile spălau rufele și caii se adăpau din jgheaburi, Fântâna cu grilaj sau Fântâna Falkenhayn/Reiherbrunnen a fost cadorisită cu grilaj metalic în 1798. În perioada interbelică s-a considerat că stârcul și șarpele din vârful grilajului simbolizau înfrângerea armatei române de către cea germană, iar în 1948 fântâna a fost demolată, fiind înlocuită în 2006 cu o copie. Clădirile ce mărginesc piața ilustrează istoria orașului. Piața a fost amenajată pe parcursul mai multor secole, începând cu latura nordică în 1466, prin construirea clădirii Breslei Croitorilor și a altor clădiri civile. Pe aceeași latură, între 1726-1733, iezuiții au ridicat o biserică și un seminar în stil baroc timpuriu vienez, devenită între timp Biserica parohială romano-catolică Sfânta Treime , la care a fost adăugată în 1738 un turn de 47 m înălțime care adăpostește trei clopote masive și un ceas cu două cadrane. Are o faţadă spectaculoasă, decorată cu elemente sculpturale elaborate și cu statui de sfinţi și alte personaje religioase. Pe latura vestică a pieței, pe locul a două case mai vechi, baronul Samuel von Brukenthal, guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei între 1777-1787, a dispus construirea reședinței oficiale și spațiu de expunere a colecțiilor sale de artă. Prin generozitatea proprietarului, Palatul Brukenthal , ridicat între 1778-1788 în stil vienez târziu după modelul celor din capitala austriacă, și-a deschis porțile pentru vizitatori încă din 1790 (cu trei ani înaintea Louvrului). Prestigiosul muzeu găzduiește în prezent Galeriile de Artă Europeană și cea de Artă Națională. Lângă palat se află Casa albastră , cu pasaj boltit și ancadramente gotice târzii, datând din secolul al XV-lea, dar cu masive intervenții ulterioare. Aici funcționează o parte din departamentele Muzeului Brukenthal. Casele de pe colțul nord-vestic al pieței au fost demolate la începutul secolului al XX-lea și în 1906 a fost ridicat, în stil eclectic cu elemente Art Nouveau, sediul Băncii de Credit Financiar, o clădire elegantă ce găzduiește acum Primăria Municipului Sibiu . Pe laturile sudică și estică găsim clădiri viu colorate, cu o arhitectură spectaculoasă și diversă, în funcție de perioada construcției, o parte din ele cu „ochi” , blazoane sculptate și alte elemente decorative. Au aparținut elitei orașului și poartă numele foștilor proprietari: Casa Haller (secolele XV-XVI), Casa Hecht (secolul al XV-lea), Casa Lutsch (secolul al XV-lea), Casa Weidner (secolul al XVI-lea), Palatul Filek (începutul secolului al XIX-lea), precum și Casa Generalilor (secolul al XV-lea), unde și-a avut sediul între 1784-1904 Comandamentul General al Trupelor Austriece din Transilvania. În aceste clădiri funcționează în prezent hoteluri și restaurante, și la o terasă – Amber Cafe – am poposit și eu la un moment dat pentru o binemeritată pauză de odihnă și hidratare, ziua fiind foarte călduroasă. Piața Mare este gazda Târgului de Crăciun și a altor evenimente culturale și artistice, a unor festivaluri de muzică și a manifestărilor în aer liber ale Festivalului Internațional de Teatru. Pentru a admira de la înălțime piața, puteți urca cele 141 de trepte din Turnul Sfatului , un simbol al Sibiului de 73 m înălțime care face legătura, printr-un gang, cu Piața Mică. A fost ridicat în secolul al XIII-lea în stil gotic ca parte a celei de-a doua centuri de fortificații a orașului, dar nu păstrează din construcția originală decât parterul și primele două etaje, suferind ulterior modificări și fiind folosit pe rând ca turn de pază, adăpost pentru clopotul orașului, închisoare și depozit de arme și de arhive. Mai notez existența în piață a statuilor baronului Brukenthal și a cărturarului Gheorghe Lazăr . Ne-am îndreptat apoi, cu ghidul Mădălin în frunte, spre Piața Huet. În drum am trecut pe lângă Muzeul de Istorie „Casa Altemberger” , adăpostit în ceea ce este considerat a fi cel mai important ansamblu de arhitectură gotică civilă din Transilvania. Poartă numele lui Thomas Altemberger, primar al Sibiului, care a ridicat-o la finele veacului al XV-lea lipită de Turnul de Poartă (1330-1366), parte din a treia centură de fortificații. În 1545 casa a devenit sediul primăriei, care a funcționat aici până în 1948. Și iată-ne ajunși într-unul dintre cele mai pitorești și mai cunoscute locuri din oraș: Pasajul scărilor . A fost construit din piatră și cărămidă în secolul al XIV-lea ca parte a celei de-a treia centuri de fortificații și făcea legătura dintre Orașul de Jos și Orașul de Sus prin două șiruri de scări și arcade care înconjurau Biserica Evanghelică. De-a lungul său s-au păstrat patru clădiri din secolele XV-XVI. Coborâm mai întâi în strada Turnului , unde remarc câteva cafenele drăguțe, dar și case cu tecuiala scorojită, după care urcăm Scările Sag spre Piața Huet, trecând prin Turnul scărilor . A fost construit în secolul al XIII-lea ca parte a primei centuri de fortificații și e considerat cea mai veche clădire din Sibiu. Iar sus, în fața turnului, ne întâmpină o scenă de Ev Mediu: tineri îmbrăcați în meșteșugari de pe vremuri fac demonstrații de dulgherie în fața unei asistențe entuziaste formată în mare parte din copii. Foarte frumos! Pătrundem acum în vasta Piață Albert Huet , după numele comitelui care a amenajat aici în 1592 biblioteca bisericească și pe cea a școlii. Piața s-a format pe traseul primei incinte fortificate a orașului și este dominată de amplul edificiu în stil gotic al Catedralei Evanghelice Sfânta Maria , cu turn clopotniță pe șapte nivele de 73,34 m înălțime (al doilea din țară după cel al Bisericii Evanghelice din Bistrița) și patru turnulețe pe colțul acoperișului cu țigle colorate. Aspectul actual al lăcașului de cult datează din 1520, însă se știe că a fost ridicat pe locul unei basilici menționate documentar în 1322, din care s-au păstrat părți din cor și transept. În fața bisericii a fost amplasată statuia episcopului Georg Daniel Teutsch , dezvelită în 1899. Viavi de catedrală se află Colegiul Național Samuel Brukenthal , care păstrează elemente arhitectonice din cea mai veche școală din Sibiu (1380), și totodată prima din această parte a Europei. Alte clădiri importante din piață sunt Casa parohială , una dintre cele mai vechi din oraș (sfârșitul secolului al XV-lea), și Biserica Azilului , aflată pe locul unde a existat o construcție din piatră, menţionată ca spital (primul din România) într-un document din 1292. Părăsiți pentru moment de ghid și lăsați să bântuim de capul nostru, am ales să mă îndrept spre Piața Mică, trecând peste Podul Minciunilor , una dintre atracțiile principale ale Sibiului și loc preferat de promenadă atât de localnici, cât și de vizitatori. Reconstruită în stil gotic în anul 1859 pe locul uneia mai vechi din lemn deasupra străzii Ocnei, această pasarelă pietonală lungă de cca. 11 m are piesele de rezistenţă decorate cu rozete si cu câte un brâu de elemente înscrise în cercuri descrescătoare ornate cu motive vegetale şi geometrice neogotice. Este cel mai vechi pod din fontă aflat încă în funcțiune de pe teritoriul României. Și fiind primul nesusținut pe piloni, i s-a mai spus „podul culcat” (Liegenbrücke în limba germană). Cum prima parte a termenului semăna ca pronunție cu Lügen (minciună), localnicii i-au spus Podul Minciunii sau Podul Mincinoșilor, iar pe seama sa au început să circule diverse legende, toate având la bază ideea că structura se va cutremura și se va prăbuși dacă cineva va spune o minciună atunci când o traversează. Mai importantă decât aceste legende e însă panorama ce se deschide de pe pod spre Piața Mică . Clădirile ce o înconjoară dateză din secolele XIV-XVI, sunt dispuse circular, legate între ele prin pasaje cu arcade, la parter au loggii boltite și semideschise iar pe acopeiș „ochi” . Timp de secole, după dărâmarea zidurilor de fortificație ca urmare a creșterii populației, aici și-au construit ateliere meșteșugarii, negustorii prăvălii iar breslele sedii, și respectând tradiția, acum am găsit tarabe cu diverse produse de artizanat și suveniruri. În plus, atmosfera plăcută era amplificată de numeroasele cafenele, cofetării și restaurante. În piață funcționează actualmente sediul Astra Film Fest ; Casa Artelor (în fosta hală a măcelarilor, documentată din 1370, care a fost preluată ulterior de bresla postăvarilor și mai apoi a servit drept depozit de cereale și sală de teatru); Sala cu Frescă și Muzeul de Istorie a Farmaciei , ambele aparținând de Muzeul Brukenthal; Casa Luxemburg , formată dintr-un corp gotic din secolul al XV-lea și unul baroc din secolul al XIX-lea, restaurată cu sprijinul Marelui Ducat de Luxemburg și denumită așa după vizita din 2004 a Marelui Duce Henri de Luxemburg şi a Marii Ducese Maria Teresa de Luxemburg. M-am întors prin gangul Turnului Sfatului în Piața Mare, unde, așa cum vă spuneam, am făcut o pauză de hidratare la Cafe Amber, apoi am pornit să străbat o arteră pe care o știam destul de bine din deplasările din 1980, însă pe care aproape că n-am recunoscut-o după restaurările premergătoare declarării Sibiului drept Capitală Culturală a Europei. Strada Nicolae Bălcescu , ce leagă Piața Mare de Piața Unirii, datează din perioada parcelării Orașului de Sus (secolul al XIV-lea), fiind menționată prima dată în anul 1492 sub numele Platea Heltensis. Vechile clădiri au fost în mare parte demolate și în locul lor au fost construite altele, în majoritate în secolele XVIII-XIX, în stil baroc sau eclectic, având curți interioare închise pe toate laturile, porți masive și ganguri. Printre clădirile vechi care au supraviețuit se numără Casa comitelui Valent Frank von Franckenstein (datată din secolele XV-XVI, cu modificări din secolul al XVII-lea), Casa baronului Michael von Brukenthal (secolul al XV-lea, cu modificări din 1786-1790), dar și Hotelul Împăratul Romanilor , atestat documentar în 1555, reconstruit în 1895. Povestea hotelului sună așa: un hangiu luxemburghez a luat în 1772 în arendă hanul „La steaua albastră” . A cumpărat clădiri din vecinătatea hanului și le-a renovat cu scopul de a găzdui întruniri politice și spectacole teatrale, punând astfel bazele celui mai vechi hotel din Sibiu, inaugurat cu ocazia vizitei din anul 1783 a împăratului Iosif II și denumit „La Împăratul Romanilor” . În două sau trei rânduri am avut onoarea… de a dormi și eu aici – nu știu dacă în apartamentul împăratului. Oricum, clădirea a fost atent restaurată iar în față am văzut că s-a amenajat o terasă la care mai mulți clienți sorbeua tacticos din halbele cu bere. Strada Bălcescu este principala arteră comercială a Sibiului, cu magazine de îmbrăcăminte și încălțăminte, marochinărie, bijuterii, florării, agenții de turism, farmacii și sedii de bănci, dar și cu câteva patiserii și cofetării care își scoseseră afară vitrinele frigorifice cu înghețată. De prisos să adaug că era plină de localnici ieșiți la plimbare sau cumpărături, ca și de turiști pofticioși, avizi să adulmece aerul încărcat de aromele ispititoare ale plăcintelor și prăjiturilor. După atâta aglomerație, m-am îndreptat către o zonă mult mai liniștită – strada Cetății . O plăcuță indicatoare din capătul său o recomandă drept „cea mai frumoasă stradă din Sibiu” . De-a lungul acestei căi de acces către cetatea Sibiului se înșiră ceea ce a mai rămas din cea de-a treia (și cea mai bine conservată) centură de fortificaţii a Sibiului, construită în secolele XIII-XIV şi refăcută în secolul XVI, și anume zidul de cărămidă şi trei turnuri de apărare (Turnul Archebuzierilor, Turnul Dulgherilor și Turnul Olarilor) . Pe măsura dezvoltării orașului, strada a căpătat importanță comercială, adăpostind, în afară de locuințe, și ateliere de meșteșugari și magazine. În 2004 Filarmonica de Stat din Sibiu și-a mutat sediul pe această stradă, în sala Thalia, o bijuterie arhitecturală cu două balcoane și lojă construită în anul 1787 în Turnul Gros din centura de fortificații, inițial pentru a găzdui reprezentații teatrale. Clădirea a fost avariată de două încendii, în 1826 și 1949, dar a fost de fiecare dată refăcută. Am încheiat plimbarea pe strada Cetății, făcută în ritm agale și nescăpând din ochi casele viu colorate și înghesuite, cu un alt popas, pentru o cafea espresso excelentă la una din cofetăriile simpatic decorate, după care am coborât prin parcul de la poalele zidurilor spre parcarea unde mă aștepta autocarul. Fusese o vizită mult prea scurtă pentru a bifa mai mult decât o mică parte din obiectivele de neratat din Sibiu, dar reușisem totuși să petrec câteva ore foarte frumoase într-un oraș „cu lipici” la turiști care păstrează un aer de vechi burg medieval, fiind în același timp puternic ancorat în prezent și plin de viață. Și cum acest review este pentru mine ultimul nu doar din serialul „Mărginimea Sibiului și Transilvania ce o-nconjoară” , ci și din 2025, vă urez un 2026 cu sănătate, bucurii și doldora de excursii lungi și frumoase.

Cu ceva ani în urmă ne deplasam în județele vecine pentru a beneficia de un parc acvatic cu topogane, cu relaxare, spa, toate acelea. Știam că în Sibiu nu avem parcuri acvatice doar câteva ștranduri de sezon, câteva bazine exterioare/ interioare și cam atât pentru public. Nu zic că nu exista posibilitatea de a merge la spa sau la o piscină iarna (vezi Neptun baia populară istorică din inima Sibiului -- baiapopularasibiu.ro ) sau la înnot olimpic în Parcul Sub Arini (de fapt acolo am frecventat înotul iarna la o vârstă fragedă de 10-12 ani, acum nu este accesibil vezi siteul csmsibiu.ro/bazinul-olimpia ) dar aveam nevoie în Sibiu la ceva ce seamănă cât de cât cu un aqua parc. Iar acel lucru s-a concretizat prin Aria Aqua Parc parte dintr-un complex cu mai multe facilități. Acum ceva vreme Aria avea doar un bazin, a mers acolo băiatul meu de câteva ori. Pentru mine Aria a fost mult timp doar clinică atât din punct de vedere personal cât și profesional. Între timp am descoperit că este mai mult de atât. În prezentul articol voi povesti în amănunte despre Aria Aqua Parc dar și ce mai conține acest complex. ariasibiu.ro/aqua-park Complexul Aria din Sibiu nu este chiar în centrul orașului. Se află la drumul național DN1 la aproximativ 2 km de aeroportul internațional Sibiu și la cca 4 km de centrul orașului. În vecinătate se află cartierul istoric săsesc Turnișor (Neppendorf, în trecut era un sat acum parte a Sibiului), alte cartiere noi, magazinele Metro sau Ambient, zona industrială vest. Adresa exactă este: Șoseaua Alba Iulia nr. 100, Sibiu, România, 550052. Intrarea la Aqua Parc Aria se realizează printr-o stradă secundară paralelă cu șoseaua susnumită accesibilă prin sensuri giratorii/intersecții. Locuri de parcare libere fără plată sînt multe dar într-o perioadă de vârf/zile de lucru/sezon pot fi ocupate toate. În acest caz se poate intra într-o parcare amenajată de Aria cu bariere (nu am întrebat dacă se plătește de către clienții aquaparcului, bănuiesc că nu) Pentru cei care nu vin cu mașina există posibilitatea de a folosi transportul în comun Tursib (autobuzele cu nr 11,112,116,117,118) 3 lei costă un bilet urban/60 min. Un taxi ar costa din centru până aici aproximativ 20 lei. Orarul Aria Aqua Parc este deschis între orele 6.00-22.00 de luni până vineri și orele 9.00-22.00 sâmbătă și duminică. Prețurile diferă între zile de lucru și weekend plus diferite facilități. Astfel cel mai ieftin bilet pentru adult doar pentru aqua parc în zilele de lucru (luni-vineri) și cu o durată de vizită de 4 ore costă 65 lei. Dar dacă vrei să stai toată ziua mai plătești doar 5 lei în plus deci va fi 70 lei. În weekend aqua parcul costă 70 lei/4 h și 85 lei toată ziua. Dacă se dorește și spa (toate facilitățile enumerate mai jos) atunci de luni până vineri va costa 90 lei 4 h și 95 lei toată ziua. În weekend va fi 110 lei/o zi întreagă de bălăceală + spa. Copii (nu specifică vârsta trebuie întrebat la recepție) vor plăti 40 lei în zile de lucru și 50 lei în weekend la aqua parc. În prezent Aria este un complex care cuprinde următoarele facilități. În primul rând este clinică privată și de recuperare, așa s-a început mai demult. Nu s-au lăsat și s-a deschis și Aria Sport , Aria Wellness, Aria Aqua Parc, Rooftop (terasa de pe acoperiș). Între timp au deschis și în Cisnădie (orașul vecin la 8 km de Sibiu) un complex cu bazin și altele ( Aria Măgura Cisnădie ) și Aria Păltiniș (acolo unde am avut noi cei de la întâlnirea din acest an, la 30 km de Sibiu), este pensiune, nu are bazin dar are jacuzzi și un ciubăr. În prezentul articol voi povesti despre locația din Sibiu Aria Aqua Parc pentru că am fost acolo :) Din ceea ce a povestit băiatul meu, în trecut era doar un bazin. Acum am găsit multe, plus un sistem destul de complex de topogane. Dinspre parcare se va intra într-o zonă de recepție unde angajații ne vor îndruma pe unde să mergem (Aria Sport sau Aria Aqua Parc). Biletele se pot plăti online sau la fața locului. Pentru aqua parc se va primi un ceas care se va purta pe tot parcursul vizitei. Cu acest ceas se va realiza o eventuală consumație (plată la restaurant) sau alte facilități. La ieșire (după predarea ceasului care indică valoarea consumației) se va plăti efectiv fizic sau cu cardul ceea ce am consumat în afara accesului la aqua parc. În zona de recepție sînt mai multe locuri de odihnă, toalete și un loc de servit masa. Există și magazin unde se vor putea cumpăra eventuale accesorii uitate acasă, un costum de baie sau altele. Intrarea se va realiza cu ceasul primit la recepție scanând acesta. Se va intra într-o zonă de vestiare unde se va găsi un dulap liber pentru depozitarea lucrurilor personale/hainele/încălțămintea din dotare. Acel dulap se va închide cu ajutorul ceasului și tot cu acesta se va și deschide. Trebuie memorat numărul dulapului, eventual făcută o poză :) Tot în această zonă de vestiare se găsesc toaletele, dușurile, uscătoare de păr și alte facilități. La intrare în zona bazinelor mai sînt și alte dușuri. Pentru intrarea și ieșirea în/din zona bazinelor se va folosi din nou ceasul. În zona de aqua parc am găsit următoarele bazine/facilități. Cel mai comun bazin este cel de relaxare. Acesta are o adâncime de 1,1-1,2m cu o temperatură a apei de 33 gr. Temperatura aerului este de 30 gr. Bazinul de relaxare cuprinde mai multe zone, de jacuzzi, diferite jocuri de apă, ciupearcă, fântână, etc. Pentru toate jocurile de apă există un program orar bine stabilit și afișat. (voi atașa poză cu acest orar). În zona bazinului de relaxare există suficiente șezlonguri și scaune. Tot din zona bazinului de relaxare se poate ieși la o terasă aflată la parte cu mese, scaune, umbrele și se poate fuma o țigară plus în sezon se poate servi o băutură acolo afară. Bazinul semiolimpic se află alături și este destinat înotului. Nu are nici acesta adâncime mare cca 1,5/1.7m (estimare) /28 grC, dar are piste delimitate cu sfori, există 5 zone, central 2 zone sînt rezervate cursurilor de înnot. Există și aici o zonă de șezlonguri. Zona de topogane este destul de complexă, se pot folosi mai multe etaje pentru a coborâ pe urmă pe diferite jgheaburi cu colace sau fără. Cred că oferă andrenalină la maxim. În drum spre topogane am observat mai multe zone de relaxare cu șezlonguri. După ultimele topogane care pleacă din vârf se poate ajunge la terasă care acum era închis având în vedere că afară erau doar 1 gr C la amiază în ziua vizitei. Acolo vara este foarte plăcut se amenajează zone de șezlong pentru bronzat la soare, este bar, iar seara poți petrece timpul foarte plăcut pe acolo. Se vede din depărtare centrul orașului Sibiu, munții Făgăraș, munții Cindrel (care se află mult mai aproape) După zona de topogane găsim câteva bazine amenajate mai mult pentru copii (dar nu numai) și un bazin Fun cu diferite facilități. Se pare că această zonă am găsit-o cea mai populată, poate și din cauză că tot aici se află și mâncătoria principală de la bazine. Într-un colț vei găsi preparate pentru un prânz copios sau doar o gustare, eventual numai o băutură. Din fericire pentru toți nu am găsit prețuri de fițe doar din acelea mai simțite cum ar fi de ex. 12 lei pentru o ciorbă sau 22 lei pentru un fel doi. Ori cafea sau suc la 7 lei, bere la 10 lei. Dar voi atașa poze și acolo se vor vedea prețurile. În fine am văzut și câteva prețuri mai nesimțite dar asta e :) Toate se vor plăti cu ceasul (cu plata definitivă la ieșire) și trebuie consumate acolo la mesele amenajate. Este interzis de a duce mâncare sau băutură la piscine ceea ce mi se pare corect. Zona spa este foarte dotată la Aria Aqua Parc. Cu intrare dinspre bazinul de relaxare (tot cu scanarea ceasului) se poate beneficia de mai multe facilități extra față de o simplă bălăceală în piscină. Sînt disponibile următoare facilități: sauna finlandeză, baia turcească, jacuzzi, salină, fântână de gheață, duș șoc (acea găleată care varsă apa pe tine după ce ai tras de sfoară), baia Kneip, bazin sărat, paturi încălzite. Nemaifăcând o bălăceală de mult timp mi-am adus aminte de niște vouchere primite de la locul de muncă care vor expira la sfârșitul anului. Zis și făcut am luat-o pe dna AZE de mână și ne-am dus până acolo (dar nu chiar de mână că sînt 5 km de la domiciliul meu, astfel am mers cu mașina). Voucherele erau valabile în toate zonele despre care am povestit mai sus, inclusiv spa și Aria Sport. Mi-am zis că voi sta doar o oră, dar s-au făcut 3 ore :) Am stat predominant la piscina de relaxare, puțin la cea semiolimpică, am făcut o scurtă saună și baie sărată, am folosit un colac dar doar o dată și am sărit peste prânz (pentru că îl aveam gata făcut acasă) Mi-a plăcut tot ce am văzut, cel mai mult mi-a plăcut curățenia exemplară, finisajul excelent în toate colțurile/zonele, personalul prompt și de ajutor, diversitatea. Mai mult nu sciu dar e o treabă bine făcută acolo. Recomand cu plăcere și încredere o vizită aici. Mutat, la reorganizare, în rubrica "Aria Aqua Sibiu (aquapark indoor) , SIBIU" (deja existentă pe sait)

Propunerea de a petrece câteva zile împreună, a fost a prietenilor de la Craiova... el avea un voucher, cadou de la firmă ce trebuia valorificat până la finele anului- să mergem pe la Cluj cu oprire la dus, în Sibiu... am fost de acord, atât ca destinație cât și ca perioadă, iar pentru cazare a fost alegerea lor, hotelurile unde și noi am făcut rezervare. Despre hotelul Continental Forum din Sibiu voi scrie acum, unde am făcut rezervare telefonică direct la hotel pentru o noapte... cameră dublă standard cu mic dejun inclus, 452 lei plus 20 lei parcarea. Am ajuns în Sibiu la apusul soarelui iar cu ajutorul GPS-ului până în parcarea din fața hotelului... mașina am parcat-o chiar în fața ușii rotative de la intrarea în hotel, iar noi am primit cardurile de acces în cameră imediat după formalitățile de cazare și efectuat plata cu cardul... asta după ce ne-au fost scanate actele de identitate... și cât au durat toate acestea eu am făcut poze prin recepție și admiram florile naturale... deci, cum intri în dreapta este recepția, în stânga restaurantul... iar holul și scările sunt foarte largi și aerisite, impozante... două lifturi sunt în dreapta scărilor. Hotelul este într-o clădire istorică iar de-a lungul vremurilor a avut cinci denumiri, în funcție de proprietarii vremurilor... a fost și este o clădire impozantă în centrul orașului, practic de aici începe Centrul vechi al Sibiului. Acum această clădire a fost adaptată vremurilor și a fost modernizată cu toate utilitățile și facilitățile lumii moderne pentru a petrece aici timp în condiții normale de odihnă. Hotelul este clasificat la 4 stele și dispune de 130 de camere de mai multe categorii, de la standard la lux... și de 4 apartamente, împărțite pe 3 etaje. La etajul 4 este un apartament prezidențial la care se ajunge doar cu liftul din dreapta. La mezanin sunt 3 săli de conferințe. Camera – am avut-o la etajul 1 cu vedere spre fața hotelului... standard cu pat matrimonial. Primul lucru pe care îl vezi când intri în cameră sunt pereții de sticlă ai băii și după aceea camera... micuță, dar nu înghesuită, mobilier standard în nuanțe de alb și gri... două dulapuri tip soldat încadrează o banchetă și oglindă cu cuier, sunt după ușa de la intrare... un mic birou într-un colț... pat matrimonial cu tablier și două rafturi pe post de noptiere... și colțul de cafea cu măsuță și scaune... Un LCD este fixat pe peretele opus patului într-o ramă falsă albă. În dulapuri am găsit papuci, halate, umerașe, seiful și minibarul iar pe măsuță am găsit cana electrică, cești și cele necesare pentru cafea... pahare și două sticle cu apă plată din partea casei... doar produsele din mini bar sunt contracost... Mochetă pe jos și draperii groase la fereastră... apropo de fereastră, sunt două rânduri de termopane ce asigură liniștea în cameră... etanșează foarte bine! AC-ul este centralizat și se poate regla după preferințe... noi l-am oprit pentru că era foarte cald în cameră! Oricum, pentru noi a fost confortabil, a fost curat... a fost liniște și ne-am odihnit bine. Nu am avut balcon, ca de altfel nici o cameră nu are balcon!!! Baia – este un colț din sticlă – practic în suprafața camerei a fost amplasată baia, pereți din sticlă mată... ușa băii cât și cea de la duș este tot din sticlă mată cu bandă magnetică... chiuveta și blatul sunt tot din sticlă, sub care este un suport de inox pe roți unde am găsit prosoapele și rezerva de hârtie... doar wc-ul face notă discordantă cu sticla băii, este alb... dar, așa cum este baia, este încăpătoare și funcțională. Produsele de igienă sunt în dozatoare fixate pe perete la duș și la chiuvetă. Cât privește camera prietenilor a fost cameră tip family - ei având un băiat de 15 ani, au preferat această variantă... practic sunt două camere cu trecere din una în alta și o singură baie normală... mobilate la fel ca și camera noastră... Mic dejun – este pregătit în stil bufet suedez și se poate servi între orele 6,30 – 10,30, în sala restaurantului de la parter. Găsești ce să mănânci din toate produsele expuse, mezeluri... brânzeturi... ouă fierte și prăjite... măsline...roșii, castraveți și ardei... ceva patiserie... lapte cu cereale... fructe proaspete dar și confiate... unt și multe feluri de gem și dulceață... sucuri... apă și cafea. La capitolul brânzeturi am fost impresionată de câte feluri erau expuse iar cafeaua expeso a fost foarte bună. Am observat că este amenajată și o terasă în curtea interioară pentru fumători și nu numai. Pentru masa de prânz sau cină poți mânca în regim a-la-carte. Pentru noi, hotel Continental Forum a fost locul de întâlnire cu prietenii noștri, unde am petrecut timp prețios împreună și ne-a asigurat condiții normale de odihnă. Normal că ne-am plimbat prin centrul vechi, atât seara cât și dimineața... în piața mare se desfășura Festivalul de film documentar... iar dimineață am trecut pe la piața volantă cu produse locale... Dacă vreți să petreceți câteva zile prin Sibiu, indiferent de anotimp, recomand să luați în calcul acest hotel... este central, are parcare și are condiții bune de cazare.

🖨Denumire Obiectiv: Grădina Zoologică Sibiu 📬Adresa: Calea Dumbrăvii nr. 142, Sibiu, România 📮Cont Social Media Facebook: Click me Grădina Zoologică Sibiu se află situată în Pădurea Dumbrava, la 5 km de centrul oraşului în direcţia Răşinari pe Drumul Judeţean 106A. Pentru a intra în Grădina Zoo vizitatorii pot utiliza atât intrarea dinspre Calea Dumbrăvii cât şi cea dinspre cartierul Valea Aurie (de pe strada Ludoş, adică pe aici ). Personal am mers la cea dinspre Calea Dumbrăvii, așa am făcut mereu dar bănuiesc că intrarea secundară este încă deschisă, dar NU am verificat. Din centrul oraşului urmaţi Calea Dumbrăvii şi indicatoarele spre Grădina Zoologică. Intrarea spre poarta principală şi parcarea se află vis-a-vis de Hotel Hilton . Traseul autobuzului 13 , operat de TurSib-operatorul local de transport în comun, leagă Gara CFR de Pădurea Dumbravă (Grădina Zoologică), fiind linie directă iar durata călătoriei este de aproximativ 20-25 de minute. Traseul complet al autobuzului 13, aici . Pentru intrarea dinspre Calea Dumbrăvii, există o parcare disponibilă, comună cu cea a restaurantului Jacob Grillhouse, aflat în proximitatea intrării spre parcare. Din păcate în perioadele aglomerate, cu precădere în weekend și mai ales în timpul sezonului cald, parcare devine insuficientă și sufocată de mașini. Se umple rapid, dar se mai poate parca și pe drumul principal, până spre intrare, pe partea dreaptă, adică aici . Totuși și aici se umple, așadar recomandarea dacă vreți să scutiți nervi și timp, este să mergeți mai de dimineață. Noi am mers vineri de la prima oră, undeva la 9:20 când era doar o mașină parcată, așadar am avut la dispoziție întreaga parcare doar pentru noi. 😁 De la parcare la intrarea în Grădină aveți de mers nici 200 de metri, undeva la 5-10 minute pe jos, pe Aleea Elevilor , un drum asfaltat dar pietonal. Pe drum găsiți tarabe cu jucării, brelocuri, suveniruri, cu precădere jucării pentru copii. Sunt și ceva căsuțe cu mici gustări sau cafea dar erau închise atunci când am fost noi. Pentru intrarea secundară, cea dinspre Str. Valea Aurie, există o parcare mică de doar 7 locuri, dar se mai pot parca mașini pe marginea drumului, acesta fiind înfundat, poarta grădinii zoologice fiind în capăt. Abonament individual 30 lei / 10 intrari. Abonamentul este valabil 12 luni pentru 1 (una) intrare pe zi. Copiii cu varsta sub 3 ani au acces gratuit Se pot închiria și hidrobiciclete pentru o plimbare relaxantă pe lacul aflat lângă grădina zoologică. De menționat că pe perioada sezonului cald, zona lacului este foarte animată! De asemenea tot lângă lac este și o terasă cu... sucuri, beri, chipsuri, nachos, floricele și alte mâncătorii conexe. Programul de intrare la Zoo Sibiu diferă de la sezon la sezon. Pentru perioada verii, orele ar fi: Programul complet defalcat pe luni, se poate consulta aici . Cum au apărut ele? Cum a apărut acest concept? Grădinile zoologice au apărut în diverse culturi încă din antichitate, însă au devenit mai răspândite în perioada Renașterii și în epoca modernă. Inițial, acestea erau colecții private de animale exotice menite să impresioneze elitele sau curțile regale. În timp, odată cu creșterea interesului pentru educație și conservare, zoo-urile au evoluat în atracții publice, oferind oportunități de observare și învățare a diverselor specii animale. În era modernă, accentul s-a pus pe îmbunătățirea condițiilor de trai ale animalelor și pe rolul lor în conservarea speciilor amenințate, cu eforturi susținute pentru recrearea habitatelor naturale și furnizarea îngrijirii adecvate. De menționat că după casa de bilete, spre stejar, sunt și mici lockere unde vă puteți lăsa din bagaje. Apoi primul lucru care îți sare în ochi este stejarul de peste 600 de ani de la marginea lacului, aflat imediat după casa de bilete, pe partea cu lacul. Acesta era la un pas să fie tăiat dar în 2016. ” "Stejarul multisecular este un simbol pentru toţi sibienii care timp de mai multe generaţii au vizitat Grădina Zoologică. " Din păcate stejarul arată din ce în ce mai rău de la an la an. Acum este susșinut cu chingi plus ale scânduri puse la baza lui, acolo unde crengile s-au lăsat. Nu știu cât va mai rezista până o să cadă. Dacă nu l-ați văzut niciodată, nu ar strica o vizită rapidă până acolo. Conform informațiilor oficiale, aflăm că în anul 1929 a fost inaugurată în pădurea Dumbrava prima Grădină Zoologică din România. Inițiativa a aparținut Uzinei Electrice Sibiu , avându-l în spate pe inginerul Szekely , care a avut inspirația să dezvolte acest proiect după ce a descoperit câteva vulpi în timp ce efectua reparații la barajul de la Sadu. Încă de la înființare, Grădinii Zoologice i-au fost donate numeroase animale și păsări, printre care o pisică sălbatică, o lupoaică donată de Obert von Spiess din partea Regelui, un lup donat de Asociația "Șoimii", un vultur, un cerb carpatin donat de vânătorii din Talmacel, mistreți și altele. Un moment remarcabil în istoria grădinii este și donarea primului urs în anul 1930. Grădina Zoologică Sibiu se întinde pe o suprafață de aproximativ 20 de hectare . Începând cu anul 2006, atât adăposturile animalelor cât și infrastructura grădinii au fost supuse unor ample procese de reabilitare și modernizare. Totodată, parcul de ambarcațiuni (bărci și hidrobiciclete) a fost reînnoit, iar pentru cei mici s-a amenajat un loc de joacă. În prezent, Grădina Zoologică găzduiește peste 200 de animale și păsări din peste 50 de specii diferite, printre care se numără maimuțe, urși, lupi albi, tigri, lei, jaguari, lame, cerbi carpatini, căprioare, bivoli albi, ponei, pitoni, crocodili, fazani, papagali, păuni, porumbei, cămile, zebre, struți și canguri. Odată cu finalizarea noilor amenajări pentru spațiile destinate animalelor, numărul de vizitatori a cunoscut o creștere semnificativă. Astfel, dacă în anul 2007 grădina a fost vizitată de 80.000 de persoane, numărul acestora a crescut la 244.878 în anul 2015 și a continuat să crească, atingând peste 390.000 de vizitatori în anul 2019. Conform datelor mai recente, am aflat că și în 2021 au fost în jur de 400.000 de vizitatori, un număr impresionat și deloc de neglijat. Date mai recente nu am găsit dar din articolele vizualizate am aflat că în weekendurile bune locația este vizitată de aproape 10.000 de persoane! Animale simpatice în spații moderne! Vizităm această locație de... mulți ani și am prins și cuștile vechi dar și cele noi, moderne, de care au partea aproape toate animalele. Zona sudică a parcului zoologic adăpostește animale la cele mai noi standarde, cu spații moderne de vizitate și vizualizare a acestora, prin geamuri mari, curate din sticlă securizată, care sporesc interacțiunea și experiența vizitatorului. Nu voi vorbi despre toate animalele pentru că nu vreau să lungesc articolul mai mult decât este necesar dar voi scrie despre o parte din ele, cele care mi-au atras atenția. Sunt adesea o atracție populară și fascinantă pentru vizitatori. Lemurii sunt primates endemici din insula Madagascar și sunt cunoscuți pentru aspectul lor distinctiv și comportamentul lor interesant. Am găsit mai multe exemplare din această specie, care erau super haioase! Cam toți stăteau cu burțile la soare și cu mânuțele sus (vezi poze). De menționat că există peste 100 de specii și sub-specii de lemuri, varietatea lor fiind incredibilă. De la lemurii cu coadă inelată la lemurii cu ochi albaștri și lemurii cu față neagră, fiecare specie are trăsături distincte care îi fac fascinanți pentru vizitatori. În Madagascar, lemurii sunt adesea văzuți ca fiind sacri și sunt implicați în numeroase superstiții și tradiții culturale locale. Acest lucru poate include credința că unele specii de lemuri aduc noroc sau că sunt întruchipări ale strămoșilor. Așadar, cum să nu iubești și să apreciezi ființele astea super simpatice? Alt animal simpatic care mi-a atras atenția a fost... Marmosetele sunt mici primate din familia Callitrichidae , originare din America Centrală și de Sud. Aceste creaturi adorabile sunt cunoscute pentru dimensiunile lor mici, cozi lungi și ochii mari. Ele sunt animale extrem de sociale, trăind în grupuri mici, alcătuite din perechi reproductoare și puii lor. Marmozetele sunt animale active, care se deplasează cu ușurință prin copaci și se hrănesc cu o varietate de alimente, inclusiv fructe, insecte și seva de copaci. Un aspect interesant al marmozetelor este că au un sistem social complex, în care puii celor mai mari sunt responsabili pentru îngrijirea puiilor mai mici, un fenomen numit "alloparental care". De asemenea, aceste primate sunt cunoscute pentru comunicarea lor vocală, folosind o varietate de sunete pentru a comunica între ele și pentru a-și marca teritoriul. Marmozetele sunt adesea întâlnite în zoo-uri, unde atrag atenția vizitatorilor datorită comportamentului lor jucaus și aspectului lor distinctiv. Marmosetele de la Zoo Sibiu se încadrau cu brio în descrierea de mai sus, fiind foarte simpatice și de asemenea foarte vioaie! Nu cred că stăteau mai mult de 4-5 secunde într-un loc, sărind pur și simplu spre colțul opus al camerei unde erau găzduite. Cunoscut și sub numele de "tigrul regal alb" sau "tigrul alb siberian", este o raritate genetică întâlnită în special în rândul tigrilor bengalezi și siberieni. Aspectul alb al tigrului este rezultatul unei mutații genetice numită leucism, care duce la lipsa pigmentului în piele și blană. Deși tigrul alb poate părea fascinant din punct de vedere estetic, în sălbăticie, această lipsă de pigmenți îi face mai vulnerabili și mai greu de supraviețuit, deoarece le camuflează mai puțin în mediul lor natural. De aceea, tigrul alb este rar întâlnit în sălbăticie și este mai des întâlnit în captivitate, în grădinile zoologice sau în programele de reproducere în captivitate. Din păcate, tigrul alb a devenit și subiectul braconajului și al comerțului ilegal cu animale sălbatice, deoarece există o cerere crescută pentru părțile lor corporale și pentru valorile lor estetice. Deși tigrul alb este o creatură remarcabilă și frumoasă, este important să se înțeleagă importanța conservării speciilor de tigri sălbatici și a eforturilor pentru protejarea habitatelor lor naturale. Tigrul din Zoo Sibiu l-am prins într-o postură mai... indecentă, cu fundul în sus, dormind. Era tare obosit dar am reușit să-l fotografiez printre gratiile mari ce brăzdau locația. (vezi poze) Deși momentan nu toate cuștile sunt remodelate, totul este înspre bine iar amenajările, mai ales pentru zonele unde sunt reptilele și papagalii sau cele unde sunt cangurii, au căpătat deja straie noi. Momentan nu am mai văzut urme de șantier, așadar tind să cred că se așteaptă probabil noi fonduri pentru a demara și alte procese de renovare. Apreciz în continuare prețul mic al biletului (doar 10 lei pentru adulți), un preț care asigură intrarea chiar și celor cu posibilități financiare mai reduse. Raportul experiență/cost este din punctul meu de vedere unul excelent. Am plătit mult mai mult pentru alte intrări de la alte grădini zoologice din România și am văzut mult mai puține. Din toate grădinile vizitate, aș putea spune că cea din Sibiu se află în top 3 preferate de mine. Drept urmare dacă nu ați mai vizitat Grădina Zoologică din Sibiu sau vreți să vedeți noile amenajări, vă recomand o vizită aici, de preferat în timpul săptămânii sau așa cum am menționat mai sus, dacă ajungeți în zonă pe perioada finalului de săptămână, musai de dimineață pentru a evita aglomerația din timpul zilei. 🦁🐯🐻🐐🐂 Bunici, nepoți, tătici, mămici, haideți la Zoo ! 🦁🐯🐻🐐🐂 Mi-a plăcut mult” reportajul” tău de la Zoo Sibiu. Documentat, cu detalii suficiente pentru a putea cineva să ajungă acolo (nu-ți trebuie GPS, doar review-ul tău 😃), cu informații suficiente despre animăluțele (cu toate că unele sunt ditamai animalele le spun așa deoarece îmi este milă de faptul că sunt puse la obroc pentru a fi” admirate” de noi oamenii) ținute aici în condiții bune din punctul nostru de vedere, însă sigur nu le-a întrebat nimeni pe ele cum se simt. 😓 Review-ul mi-a plăcut - am zis-o și mai sus - și prin nota ușor umoristică a unor pasaje. Spor la treburi și multe” succese” !