Pâclele Mici Mud volcanoes

M-am hotarat sa vizitam cu totii vulcanii noroiosi mai mult din cauza amintirillor... Pe vremuri, cand eram noi mici se faceau si excursii cu scoala, era ca si cum ai vizita cartea de geografie. Profesoara si dirigintele stateau in fata, intr un autobuz chinuit facand cu randul rolul de gardian si de ghid. Aflam pe unde trecem si de ce, prin ce e renumita zona, cat de norocosi suntem ca tara ca avem grau, porumb, vita de vie, sonde si noroi (cu gaze incluse) si intre timp ca x si y vor avea nota scazuta la purtare daca nu si extrag fundul de sub scaune ca sa si l aseze regulamentar pe ele. Acolo era o experienta instructiv distractiva unde numai dirigintele facea poze cu un aparat rusesc iar noi ne imparteam pe grupuri, ne hlizeam la vulcani si haladuiam in perimetrul permis spravegheati cu un ochi ingaduitor de data asta de profesorii catarati in cel mai inalt punct, asudand in soarele dupa amiezii. Cu familia am fost odata si tot ne a marcat sentimentul de "monument al naturii". Am citit cu daruire panourile, am calcat cu grija prin noroi si am facut diapozitive sa le pastram pentru posteritate. Nu mai stiu ce s a intamplat cu ele... In anii facultatii ne am inghesuit mai multi in masina unui coleg mai cu staif, am bajbait prin sate cu o harta veche, am hodorogit masina pe un drum incredibil de prost si ajunsi acolo am alergat, am tipat, am facut picnic pe vulcan (sau ma rog, pe langa) si ne am simtit stapanii lumii, ai Pamantului, ai Lunii si ai lui Marte la pachet, cum numai la varsta aia si cu prietenii aproape poti sa te simti. Acum am fost cu cei mici, doi parinti un pic stresati un pic nerabdatori, cu rucsacul cu schimburi-apa-de mancare-servetele tot timpul la purtator, cu gandul la ce vor face cei mici si daca le va place... La vulcani e tot frumos, si da, merita! E o vizita in cartea de geografie, e un monument al naturii, e un playground de pe Luna (sau Marte), e toate cele de mai sus si ce mai vreti voi sa fie. De pe drumul Buzau-Nehoiu in dreptul comunei Satuc se face dreapta (sau stanga daca veniti din partea celalalta) spre Berca. Apoi imediat ce treceti de pod e o bifurcatie si un indicator mare spre stanga catre Vulcanii noroiosi - 14 km (parca). Drumul e ok, un pic saltaret pe alocuri dar perfect practicabil. Sunt mereu indicatoare, spre capat e un altul, stanga spre Paclele Mari si dreapta spre cele mici. Noi le am ales pe cele mari, accesul era mai usor cu copii. Acolo e o ghereta a unui paznic ce vinde ceva magneti si vederi, si a rasarit o pensiune cu numele de rigoare cu parcare mare, restaurant si destule camere din ce se putea vedea. Accesul in rezervatie e cu plata 4 lei de adult si parca 2 de copil. Imediat pe stanga te intampina un panou cu poze si explicatii despre flora specifica acolo, o diversitate neasteptata. Oricum in zona vulcanilor totul e arid dar in rest sunt vai verzi si dealuri frumoase. Platoul vulcanilor e impresionant, noroiul intarit a creat mici vai si ravene, solul crapa la caldura si capata aspectul pielii de elefant, e spectaculos. E bine cand e asa uscat, pe ploaie sau imediat dupa am inteles ca e impracticabil, foarte moale si alunecos. Vulcanii troneaza in varful platoului, nu sunt impresionanti prin dimensiune dar e spectaculoasa bolboroseala si bulele, si asteptarea pentru inca un bildabac a facut deliciul copiilor. Am avut de furca cu ei, alergau plini de nerabdare de la un vulcan la altul, alunecau, se buluceau... oricum le a placut. E frumos sa ajungi pe seara, cand lumina de culoarea mierii schimba un pic perceptia culorilor si chiar simtul perspectivei. Vaile si dealurile de un verde profund din departare sunt estompate si par si mai departate, noroiul uscat are culoarea bronzului vechi iar cel umed sclipeste gri argintiu-auriu. Formele de relief sunt accentuate de umbrele lungi, umbrele oamenilor populeaza aceasta vale cu uriasi in miscare, aerul vibreaza la fiecare sunet. Copii s au jucat indelung prin santurile create de noroiul uscat, au sarit peste parleazuri, au scormonit in pamant... au fost veseli si incantati, deci din punctul nostru de vedere a fost un succes. Am plecat dupa apusul soarelui, admirand la plecare un panou al pensiunii care stipula "Nu plecati fara sa gustati ciorba si carnati". Noi n am mai avut timp sa ne conformam dar asta nu inseamna ca trebuie sa faceti la fel... Daca mergeti vara luati palarii de soare, apa, servetele umede si ceva masinute pentru copii, o sa le placa. Noroiul se pare ca e iritant pentru piele deci evitati contactul sau curatati l repede in caz ca inevitabilul s a produs. Vulcanii emana si gaze (se simte mirosul) deci nu stati mult deasupra lor si in nici un caz nu fumati Nu mergeti pe ploaie... mai bine lasati pe altadata. Dar de mers mergeti, n o sa va para rau!

Daca ar fi dupa mine, cred ca nu ar exista zi in care sa nu fug undeva, sa vad ceva nou, sa ma bucur de soare sau chiar de stropii de ploaie care, din fericire, nu au amenintat in vreun fel mica mea excursie la Vulcanii Noroiosi, desi eram super pregatita pentru cazul in care vremea ar fi luat o intorsatura neasteptata. Astfel ca atunci cand am auzit-o pe fata mea cea mare ca urmeaza sa faca o excursie cu scoala la Vulcanii Noroiosi, pe care doream sa ii vizitez de anul trecut, dar fetita cea mica ne cam limiteaza miscarile, m-am oferit sa o insotesc in aceasta mica escapada, mai ales ca pretul platit nu a fost mare (iar intrarea a fost 4 ron/adult si 1 ron/copil) si nici drumul nu se anunta obositor, avand in vedere ca am avut la dispozitie un autocar destul de bun si un sofer la fel de bun. Plecarea a fost la 7.30 dimineata din Bucuresti, iar sosirea a fost undeva in jurul orei 11, dupa un popas de o jumatate de ora pe drum, iar pentru cei care merg cu masina ii sfatuiesc sa isi construiasca traseul dinainte, caci te poti incurca daca nu stii drumul. Poate ca ceea ce urma sa vedem pare unic, insa in lume exista peste 1000 astfel de vulcani noroiosi, unii dintre ei erupand destul de furtunos, iar la noi am inteles ca mai exista si in alte regiuni, insa la scara mai mica. Totusi, « Rezervatia Vulcanilor Noroiosi Paclele Mari » din apropierea comunei Berca din judetul Buzau, aflata la o altitudine de 322 de metri si care se intinde pe o suprafata de 22 de hectare, declarata monument al naturii inca din 1924, reprezinta singurul loc din Europa in care sunt inregistrate astfel de fenomene (sursa wikipedia). Vulcanii noroiosi au fost descoperiti pentru prima data la noi in tara in 1867, cu ocazia unor prospectari petroliere, de catre francezul H. Cognand, dupa cum se precizeaza pe panoul informativ de la intrarea in rezervatie. Tot aici se mentioneaza ca vulcanii iau nastere datorita eruptiei gazelor naturale, a miscarilor seismice si chiar a emanatiilor post vulcanice, de aici rezultand si o clasificare in cele trei categorii. Inarmata cu impresiile pe care le-am citit pe site si cu sfaturile celor apropiati, am pasit curioasa si dornica sa ajung cat mai repede sa vad aceste minuni cu ochii mei. Ceea ce am retinut inca inainte de a ajunge aici a fost faptul ca acesti « vulcani noroiosi», ce reprezinta o rezervatie botanica si geologica, sunt niste formatiuni nascute din acumulari de gaze care imping apa si argila amestecate din adancurile pamantului si ies la suprafata, lasand dare vizibile pe sol, iar din cauza concentratiei sulfuroase pamantul are aspect straniu, desertic, lipsit de vegetatie, fapt ce a facut ca unul dintre copii sa exprime: « Wow, parca am pasit pe luna! » . Intr-adevar, in momentul in care am pasit in interiorul rezervatiei « Paclele Mari », parca am lasat la o parte lumea asa cum o cunoastem noi, iar solul uscat complet si crapat iti crea senzatia clara ca pasesti pe o alta planeta care numai Terra nu se mai numeste... Din loc in loc « guri » vulcanice bolboroseau nestingherite, iar unde depaseau circumferinta lor, dare “vulcanice” se prelingeau in afara si o luau la vale adaugand alt strat de amestec namolos deasupra, formand cruste, intrebandu-ma cum arata zona cu zeci de ani in urma si cum ar putea sa arate peste alti zeci de ani si pana cand pamantul va striga sa iasa la suprafata. Daca ar fi fost numai acesti mai mici sau mai mari vulcani, unii dintre ei adevarate cratere cu forme conice, concentrati pe o arie oarecum restransa, poate ca imaginea nu ar fi fost atat de spectaculoasa, insa in jurul dealului suparat ce isi varsa nervii era o intindere noduroasa si muntoasa de pamant ce mi-a adus aminte de peisajele selenare vazute de pe Transalpina. Acolo unde gurile nu erau foarte distantate unele de altele incepeau sa se uneasca intre ele, sa se intrepatrunda, marindu-si astfel circumferinta. Copiii erau pur si simplu extaziati, unii nu se puteau abtine si se apropiau foarte mult de cate vreun vulcan si il studiau indeaproape, altii chiar atingeau curiosi cu degetul masa vulcanica. Alergau, se zbenguiau, tipau, se rasfirau pe toata suprafata ascunzandu-se dupa unele « dune », amuzandu-se copios. Dupa ei, lumea incepea si se termina acolo, nu ar mai fi vrut sa plece, isi gasisera, in sfarsit, o suprafata potrivita pentru entuziasmul si energia de care dadeau dovada, se simteau liberi sub soarele arzator al dupa-amiezii, cand orele lor se desfasurau pe viu, in natura, o natura bizara, ce parea ca nu mai respira, dar care traia mai intens decat oriunde, prin lava care strapungea pamantul in incercarea de a se descatusa de stransoarea sa. Se spune ca este totusi periculos sa ne apropiem prea mult atunci cand solul este umed dupa ploi, avand in vedere ca in jurul craterelor amestecul este mai mult noroi intarit si riscam sa ne afundam in ei. Vremea fiind insa insorita si vara punand deja stapanire pe acea zi a facut ca pamantul sa fie deosebit de uscat si numai cateva dare vulcanice sa isi croiasca drum spre vale. Urmarindu-le cum se prelingeau, in acel loc, pe platoul vulcanic, am simtit o stranie relaxare, de parca toate grijile se duceau cu ele si se afundau in crapaturile dealului, facandu-le sa dispara, sa se evapore, ca si cand nu ar fi existat niciodata... Macar o data in viata merita sa traiti o experienta similara! Web, te rog acest fond muzical: http://www.trilulilu.ro/hrista19aida/60c9c6427f087f! ” "Macar o data in viata merita sa traiti o experienta similara!" Asa este. De multe ori stabatem mii de km. pentru a vedea ceva unic. Sa nu uitam nici de locurile deosebite de la noi. @magdalena... superbe imagini ale vulcanilor noroiosi, cred ca vara, ei arata mai bine, pe luna in schimb e nasol de tot, luna nu are nici macar vulcanii de la Berca doar cratere de impact, acolo e un pustiu sinistru de nisip cu contraste termice mari, depinde unde te afli, pe partea luminata sau pe cea intunecata a ei, si schimbarea se intampla mai des ca pe Pamant, (nasol pentru reumatici)... singurul avantaj pe Luna e ca esti de 6 ori mai usor decat pe Pamant, deci poti sari de 6 ori mai sus iar un om de 120 de Kg, nu cantareste pe Luna decat 20 de Kg... ah, cati obezi terestri n-ar dori sa traiasca pe Luna... @dorgo, cred ca pe Luna e de mers, pentru noi femeile...

Vreau să vă împărtășesc călătoria noastră, o familie cu 2 copii, de la Camping Be You💚 Văleni către Cascada Cașoca, Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari și înapoi - un traseu plin de peisaje fascinante și obiective naturale deosebite. Partea I: De la Camping Be You Văleni la Cascada Cașoca Am pornit din Văleni, pe DJ102 către Ploiești, am continuat pe DN1A până la Vălenii de Munte. După ce am lăsat în urmă agitația orașului, ne-am îndreptat către Cascada Cașoca, un loc pitoresc situat în Munții Buzăului. Drumul ne-a purtat prin sate idilice și dealuri împădurite. La un moment dat, am cotit pe DJ100L spre Nehoiu, urmând direcția spre Siriu. După ce am parcurs câțiva kilometri pe drumul forestier DC64, am ajuns la Cascada Cașoca (numită și Cascada Pruncea), unde am făcut un popas pentru a ne bucura de aerul curat și liniștea naturii. Cascada, deși mică în dimensiuni, aproximativ 17 m, impresionează prin debitul său constant și frumusețea locului, fiind un loc perfect pentru fotografii și o pauză de relaxare. Partea a II-a: Cascada Cașoca - Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari După ce ne-am întors pe DN10, ne-am continuat drumul spre Vulcanii Noroioși, una dintre cele mai interesante atracții naturale din România. Am trecut de Nehoiu și Patarlagele, localitate cunoscută pentru peisajele sale și pentru așezările tradiționale. De la Berca, am cotit stânga pe DJ102F și am traversat râul Buzău. În apropiere de Policiori, am virat ușor dreapta spre Pâclele Mari, unde am ajuns la Vulcanii Noroioși. Acești vulcani sunt un fenomen unic în România și un loc care îi fascinează atât pe cei mari, cât și pe cei mici. Vulcanii sunt activi, erupând constant nămol și gaze, creând un peisaj de-a dreptul extraterestru. Partea a III-a: Întoarcerea la Camping Be You După ce am explorat Vulcanii Noroioși, ne-am retras spre Berca, unde am făcut o ultimă oprire la unul dintre magazinele tradiționale pentru a cumpăra celebrii cârnați de Pleșcoi , un deliciu local. De aici, ne-am întors spre Buzău, iar de acolo am revenit pe DN1A către Camping Be You💚 Sfat pentru călători: Traseul acesta, de aproximativ 6-7 ore, este ideal pentru o excursie de o zi sau de week-end. Starea drumurilor este în general bună, cu secțiuni asfaltate pe DJ-uri și porțiuni mai denivelate pe drumurile de munte și forestiere, dar acestea sunt bine întreținute. Acest traseu oferă o combinație între aventură și relaxare în mijlocul naturii, fiind potrivit pentru toți membrii de familie. 💚

În această primăvară am făcut mai multe plimbări de câte o zi prin județul Buzău , căutând locurile frumoase, dar mai puțin promovate din zona noastră. În acest județ există patru areale cu vulcani noroioși , respectiv Pâclele Mari, Pâclele Mici,” Fierbătoarele” de la Berca și Pâclele de la Beciu. Dacă primele două locuri sunt cunoscute și vizitate frecvent, celelalte două areale vulcanice sunt explorate mai rar de către turiști. Noi am vizitat Pâclele Mari și Pâclele Mici în mai multe rânduri vezi impresii , la” Fierbătoarele” de la Berca vezi impresii am ajuns în toamna anului trecut, iar într-o sâmbătă din luna mai am pornit spre Pâclele de la Beciu. Amplasare și acces - Aflate pe raza comunei Scorțoasa, Pâclele de la Beciu nu sunt ușor de găsit dacă nu te informezi cât de cât dinainte. Cu vreo opt kilometri înainte de Pâclele Mari și Mici, după localitatea Policiori, drumul se bifurcă: spre dreapta către zonele vulcanice cunoscute și spre stânga către satul Beciu (pe DC 96). Din acel loc am mai parcurs cam opt kilometri până la Pâclele de la Beciu. Satul Beciu se află într-o vale, iar asfaltul se termină în mijlocul localității. De acolo nu mai sunt indicatoare, dar am oprit și am întrebat un sătean. Ne-a spus că trebuie să urmăm un drum de țară îngust care ne va conduce la arealul vulcanic; pe hărțile online apare ca DC 97 și face legătura cu satul Arbănași. După trei kilometri de urcat printre ierburi și arbuști, am zărit zona vulcanică. Am găsit un loc mai larg pe marginea drumului și am oprit mașina, apoi am plecat în explorare. Platoul vulcanic de la Beciu este mai mic decât celelalte zone vulcanice din județul Buzău, dar conurile existente sunt active. Ne-am mutat de la con la altul, încercând să vânăm momentele de activitate cu ajutorul aparatului fotografic. Platoul are cam 40 de metri lungime și 20 de metri lățime, iar” pârâiașele” de noroi se scurg într-o vale din apropiere. Acolo am mai descoperit câteva conuri pe care mai devreme nu le observasem. Pe partea dinspre drum se vedeau urme de mașini până lângă conurile vulcanice active, semn că au ajuns și pe acolo indivizi care nu au respect pentru natură. Am zăbovit cam jumătate de oră lângă vulcanii de la Beciu, apoi am continuat pe drumul de țară spre Arbănași (sat din comuna Beceni) . Deși sunt circa opt kilometri, drumul este dificil. Sunt denivelări și pietre, iar la coborârea de pe cealaltă parte a dealului am întâlnit câteva șanțuri, pe care le-am depășit cu greutate. Celor care vizitează vulcanii noroioși de la Beciu le recomand să se întoarcă pe unde au ajuns acolo. Pentru vizitarea zonei vulcanice de la Beciu nu se plătește nicio taxă. Ajuns la final de articol, recomand vizitarea Pâclelor de la Beciu , alături de celelalte zone vulcanice din județul Buzău ! Drumuri dificile, natură sălbatică, obiectiv interesant. Promovezi gratis minunatiile judetului Buzau! Ar trebui sa te recompenseze Centrul de Informare si Promovare Turistica! De la mine ????????????. ​​ ​​Foarte relevante pozele si utile cele care prezinta repere de orientare. Am citit de cele 4 locuri "noroioase" din tara cand am fost la Paclele cele cunoscute. Nu am batut insa drum spre celelalte prezentate de tine pe aici pe . ​​ ​​Felicitari, nunai bine! ????

Cred că perioada cea mai propice pentru a vizita Vulcanii Noroioși este primăvara sau toamna, când nu este nici foarte frig, nici foarte cald, nici foarte mult praf. Pâclele Mari sunt destul de ușor de găsit urmând indicatoarele stradale, fiind de altfel și în imediata apropiere a pensiunii Vulcanii Noroioși. Peisajul este într-adevăr selenar nu seamănă cu nimic altceva. Dar mai pitorești mi s-au părut Pâclele Mici, deși mult mai greu de găsit. Din drumul de acces spre Pâclele Mari, la un moment dat este o intersecție, unde sunt indicați Vulcanii noroioși pe drumul ce face la stânga, dar dacă mergi înainte, ajungi după câteva sute de metri la un popas cu câteva mese și o căsuță pe deal parcă desprinsă din Hobbitul. Din spatele popasului urcă o potecă amenajată spre Pâclele Mici, sau am înțeles ca dacă mergi mai departe pe drum este acces și cu mașina, deși cred că ar fi bine să fie de teren. Oricum, poteca este plăcută și nu este foarte greu de urcat, iar Pâclele Mici merită efortul. @ sofnicus - Mă bucur că atât de multă lume vine să admire aceste „minuni” naturale în ciuda infrastructurii rutiere care nu se află în cea mai bună formă. Vulcanii noroioși din zona Buzăului și arealul selenar creat în jurul lor sunt subiectul a mii de fotografii postate pe Internet, pe bloguri personale, retele de socializare ori saituri de turism. Fenomenul natural impresionează prin erupțiile de gaze și nămol, mai domoale sau mai zgomotoase și rapide. Vreau să ajung din nou anul acesta pe meleaguri buzoiene și, bineînțeles, „vulcanii de glod” nu vor lipsi din itinerariu. Până și agenția oficială de pelerinaje a Patriarhiei Române are inclusă în cadrul unei astfel de excursii în județul Buzău și vizitarea vulcanilor noroioși.