Aici eu mă odihnesc AZE mă numesc Cât am fost și n-am fost mult Am călătorit pă unde am vrut și când apăru... lumea mă cunoscu... și când lumea-și aduce aminte AZE a fost mai înainte Excursia fulger de Maramureș am terminat-o cu veselie. Aveam nevoie după atâta tristețe întâlnită la memorialul Sighet . Păi cum să nu mă duc la cimitirul vesel dacă tot am bătut atâta drum până la Sighet. Aveam o distanță mică de parcurs aproximativ 20 km. Drumul național DN19 trece pe lângă râul Tisa și granița cu Ukraina. Dacă în muzeu am observat numeroși turiști de Ukraina, aici pe drum am întâlnit cel puțin 3 echipaje de poliție de frontieră. Pe cine o fi căutat habar n-am pe mine nu sigur... Cimitirul nu este chiar la drum dinspre Sighet cum intrăm în Săpânța undeva la centru se va vira stânga. Locul este marcat corspunzător. Când am dat de cea mai mare aglomerație putem spune că am ajuns... la destinație Săpânța există din 1373 are 2900 locuitori și are de arătat cam următoarele: Cimitirul vesel, Mânăstirea Peri-Săpânța, Mlaștina Poiana Brazilor - care ar vrea să fie o rezervație naturală. În rest te mai poți minuna ca turist cam câtă lume se poate aduna într-un singur loc doar ca să vadă un cimitir să zicem unic de prin țara noastră și poate chiar prin lume. Dacă există locuri vesele aici pe pământ să zicem că cimitirul din Săpânța este unul dintre. Cel care l-a creat Stan Ioan Pătraș s-a documentat și el înainte și a auzit că la daci când moare cineva trebuie să chefuiești. Nu de alta că și în zilele noastre se mai întâmplă (ca și idee vezi știrile din perioada pandemiei câți au chefuit la vreo înmormântare sau parastas și aici nu era problema că au chefuit ci că au fost prea mulți ca număr de persoane pe vreme de pandemie) dar așa era pe vremea dacilor moartea cuiva era percepută ca un eveniment vesel. Astfel începând din 1935 de când s-a scris primul epitaf pe acolo s-au adunat vreo 800 de inscripții de genul. Nu știu dacă le-am citit pe toate dar vreo 200 am fotografiat. În orice caz bine a făcut ceea ce a făcut Stan Pătraș. Dacă nu era el nu veneau turiștii. Veselia a început la mine când am început să nu mai găsesc loc de parcare. Deja râdeam în hohote... Sau plângeam de veselie... În fine mi-a trecut repede găsind până la urmă un loc ceva mai sus de cimitrul vesel. Strada unde se află cimitirul este plin de locuri de cazare. Nu are rost să le enumăr acum, găsiți garantat dacă doriți să vă cazați, sînt multe. Vă garantez eu că găsiți... Mai jos spre ieșire spre DN găsim din belșug locuri de potolit foamea. Chiar și numai cu plăcinte sau gogoși, că-s bune rău. Le-am probat și noi și bine ne-a părut. Stomacul a fost în totalitate de acord. Nici magazinele nu se lasă mai prejos. Altfel găsești de toate dar chestii tradiționale mai ales. Mulți din sat se ocupă cu așa ceva, comerț, cazare, mâncare, pe lângă alte activități agricole din asta trăiesc. Biserica înaltă din curtea cimitirului de și frumos colorată, am fost și înauntru-nu mai este motiv de veselie. Cel puțin pentru enoriașii ortodocși și greco-catolici. Lor nu le mai vine să glumească. Ani de zile se discută despre retrocedarea bisericii construite de către greco catolici în 1886. Biserica folosită din 1948 de către credincioșii ortodocși deocamdată rămâne la ei. Dar hai să vedem ce am găsit în curte. Majoritatea epitafurilor sînt lungi dar îți aduc zâmbetul pe buze. Da ia uite și două scurte : Mă odihnesc pe vecie, baba lu Moșu Ilie până-m trăit pe lume Aci eu mă odihnesc, Pop Grigore mă numesc, mie mi-a plăcut tractoru, cu sticla să-mi astâmpăr doru... cu sticla să-mi astâmpăr doru... Mă amuză și acum când le citesc. Sub această cruce grea, zace biata soacră-mea, trei zile de mai trăia, zăceam eu și cetea ea, &nbsp voi care treceți pe aici, încercați să n-o treziți, că acasă dacă vine iară-i cu gura pe mine, &nbsp da așa m-oi purta ă n-apoi n-a înturna, stai aicea dragă soacră mea Ardă-te focu taxiu, ce-ai venit de la Sibiu, Cât e țara Românească, n-a fost loc să oprească, numa lângă casa noastră, pe mine să mă lovească... În fundul curții găsim Săpânța-Souvenir Shop. Ar fi și ceva toalete pe acolo să zicem pentru cei care au râs atât de mult la cruci că sînt nevoiți să-și facă instant nevoile fiziologice... Ieșind din cimitirul vesel mai este o biserică de lemn înaltă este cea greco-catolică. Au încercat așa în ciudă s-o facă mai înaltă dar n-au reușit. Dar cea mai înaltă se află dincolo de DN 19. Mânăstirea Săpânța Peri a existat din 1391 dar a fost distrusă în 1783. S-a reînființat în 1997. Biserica cu turla înaltă de 78 m s-a construit între anii 1998-2003. Ca înălțime este a treia din țară, se vede de departe, inclusiv și ucrainienii de dincolo se uită așa în ciudă la ea. După această ultimă vizită am finalizat excursia-fulger parțială de Maramureș, am adăpat repede căluții din motorul vehiculului cu nume dacic și dus am fost înapoi la locul de cazare. Va urma în acest an altă excursie de Maramu... în altă direcție nevizitată încă cu tot tacâmul cazare, masă, etc. Vă doresc călătorii cu multă veselie Tocmai ma pregateam sa te cert ca nu ai fost si la manastirea Sapanta Peri, dar vad ca pomenesti de ea. Poze, insa, ioc! Pacat, ca aveai ce poza. Eu stiam ca turla bisericii manastirii este cea mai inalta constructie din lemn din Europa, dar a cata e intre bisericile din Romania nu stiam. Am fost asta vara in zona si as sfatui pe toti care merg acolo sa aiba grija cu telefoanele, ca s-ar putea sa nu cunoasca limba ucrainiana si vor crede ca au trecut frontiera. Mai ales cand folosesc GPS-ul. Repet indemnul pe care l-am mai facut sa nu mergeti in Maramures pentru ca va fi foarte greu sa va hotarati sa va intoarceti acasa. Numai bine si calatorii placute!