Dintre nenumăratele biserici de lemn cu turle țuguiate existente în Maramureș, datorită valorii lor incontestabile, doar 8 figurează pe Lista patrimoniului mondial UNESCO. În cadrul circuitului Maramureș și bisericile de lemn la care am participat în această toamnă, am avut ocazia să vizitez 5 dintre aceste biserici-monument: două situate în apropiere de Valea Marei - Biserica de lemn din Desești și Biserica de lemn din Șurdești , una situată pe Valea Cosăului - Biserica de lemn din Budești și două situate pe Valea Izei - Biserica de lemn din Ieud și Biserica de lemn Bârsana. Exceptând-o pe ultima, despre toate am scris câte ceva în primul rând pentru a-mi fixa niște repere (amintirile mele de peste ani). Am publicat aceste însemnări și pe în eventalitatea că ar dori cineva să le citească acum sau atunci când își va planifica o vacanță în Maramureș. Și pentru ca tacâmul să fie complet, în cele ce urmează, câteva rânduri despre Bârsana. Am ajuns la Bârsana în cea de-a doua zi a circuitului nostru, cu autocarul, după vizita în satul Sârbi , la o familie de moroșeni și la Ansamblul de arhitectură tehnică populară de acolo. Din satul Sârbi și până la Mănăstirea Bârsana nu sunt decât 18,5 km așa încât am ajuns repede. Satul Bârsana a cărui faimă s-a răspândit în lume datorită meșterilor recunoscuți pentru măiestria cu care lucrează lemnul, se află la 4 km de mănăstire. Autocarul ne-a lăsat în parcarea așezământului, o parcare mare, dar nu știu dacă suficientă în zilele cu mari sărbători. Aproape de clopotniță mai există câteva locuri de parcare amenajate poate din grijă pentru cei mai greu deplasabili care vin să se roage la mănăstire. În marea parcare există și posibilitatea de a-ți procura o gustare dacă ești înfometat, dar și diverse suveniruri, lucrături artizanale, manuale. Până la intrarea în incinta mănăstirii avem de străbătut un drum în pantă, nu prea lung. Intrarea se face prin gangul turnului clopotniță, o construcție frumoasă, cu pereții de zid, dar cu acoperiș dublu și turn din lemn, cu foișor, în stil maramureșean. Pe zidul din stânga, într-o nișă, se poate citi un foarte scurt istoric. Dincolo de intrare, pe un panou, se află planul ansamblului monahal. Primul lucru care trebuie reținut este acela că noul complex monahal în care tocmai intrăm nu trebuie confundat cu Biserica de lemn din Bârsana - lăcaș inclus pe Lista patrimoniului mondial UNESCO. Cele două obiective se află la o distanță de vreo 5 km unul față de celălalt. Mănăstirea Bârsana aflată pe platoul de la marginea drumului care străbate Valea Izei este de dată mai recentă. Biserica cu hramul "Soborul Sfinților 12 Apostoli", biserica mănăstirii, a fost înălțată în 1993 după planurile arhitectului Dorel Cordoș care a proiectat ulterior și celelalte construcții, toate din lemn de stejar, cu temelii de piatră, care alcătuiesc astăzi ansamblul monahal. Prima atestare documentară referitoare la mănăstire datează din 21 iulie 1390 când este menționat un drum bifurcat, o parte a acestuia ducând în satul Bârsana, iar cealaltă la mănăstire. Prin grija ultimului voievod al Maramureșului, Bâlcu Vodă, în a doua jumătate a sec. XIV sihăstria situată într-un loc izolat, la mare depărtare de sat, a fost mutată la "Podul Strâmtorii", undeva în dreapta râului Iza. Biserica de lemn a mănăstirii a fost construită de preotul Ioan Ștefanca ajutat de credincioși, în 1711. La 12 iulie 1791 mănăstirea a fost desființată, iar călugării alungați s-au refugiat la Mănăstirea Neamț. Lăcașul a fost devastat, chiliile și celelalte clădiri distruse, iar averea confiscată. Pe vechea vatră nu au dăinuit decât biserica și clădirea stăreției. Pentru a fi ferite de profanare și de distrugere, credincioșii din Bârsana au decis să le mute în vatra satului, acolo unde se află și astăzi. În 1806, interiorul bisericii a fost repictat de meșterul zugrav Hodor Toader, pe lemn, parțial nivelat cu pânză acoperită cu un strat de var. Locul pe care a fost amplasată vechea mănăstire, situat mai sus, pe o terasă, a fost destinat construcției unei noi mănăstiri. După 1989, acolo au decis credincioșii din satul Bârsana împreună cu preotul lor - Părintele paroh Gheorghe Urda - să ridice noul așezământ monahal. După 600 de ani de la prima menționare, după 200 de ani de la desființarea sa, Mănăstirea Bârsana a renăscut. Având ca sursă de inspirație tradiția locală, arhitectul Dorel Cordoș și echipa sa au proiectat toate clădirile din incintă ca un ansamnlu. Toate au fost executate din lemn de stejar și piatră de râu, de meșterii locali, renumiți în lume pentru măiestria lor în arta cioplirii, a îmbinării și a decorării lemnului cu sculptură. Vizita noastră la Mănăstirea Bârsana Cum spuneam, intrarea se face pe sub Turnul clopotniță , o construcție frumoasă, cu pereții de zid, dar cu acoperiș dublu și turn din lemn, cu foișor, în stil maramureșean. Pe zidul din stânga, într-o nișă, putem citi un foarte scurt istoric, iar dincolo de intrare, pe un panou, putem vedea planul ansamblului monahal. Sunt primele surse de informare pentru cei care vin la Mănăstirea Bârsana pentru prima oară. Nu am avut ghid local la Mănăstirea Bârsana. Pentru noi, veniți în grup, importantă a fost și prezentarea ghidului nostru însoțitor, în autocar, precum și - ulterior - broșura "Mănăstirea Bârsana" achiziționată de la micul magazin de la muzeu. Ajutați de planul ansamblului monahal, individual, fiecare și-a început plimbarea prin incintă. Am intrat mai întâi în biserică - Biserica "Soborul Sfinților 12 Apostoli" - construcția cea mai impresionantă din întregul complex, având fundație de piatră, o turlă înaltă de 57 m, cu foișor și acoperiș de șindrilă. Construcția adăpostește de fapt două biserici. Cea de la primul nivel are intrare direct din exterior, iar cea de la al doilea nivel, la care ai acces pe două scări amplasate simetric, are intrare printr-un pridvor decorat cu sculpturi. Pictura interioară realizată de Ioan și Mariana Botiș, se distinge prin nuanțele deschise și prin succesiunea de scene delimitate de lemnul sculptat. Candelabrul din lemn, icoanele pictate pe lemn, ca și bârnele din cupola bisericii fac din acest lăcaș unul dintre cele mai frumoase vizitate în acest circuit. Înființat în anul 2005, Muzeul de icoane și carte veche "Gavril de Bârsana" se află în prima clădire din stânga intrării în incintă. Fiind un obiectiv destinat turiștilor și pelerinilor dornici de informare, firesc, amplasarea muzeului trebuia să aibă legătură directă cu accesul în mănăstire, fără a perturba în vreun fel celelalte activități ale sfântului lăcaș. Construcția cu trei nivele - demisol, parter și etaj - adăpostește vechi icoane, manuscrise și tipărituri din sec. XVI - XIX, precum și o colecție de obiecte de artă populară locală. Accesul la etaj și la demisol se face pe două scări dispuse simetric. La intrare se află punctul de vânzare de icoane realizate în mănăstire, suveniruri și broșuri editate în mai multe limbi. Tot acolo se achită și mai mult decât modica taxă de vizitare a muzeului - 1 leu/persoană. (La plecare, în autocar, ni s-a înmânat fiecăruia câte o ilustrată cu sfântul lăcaș - biletul nostru de intrare achitat prin intermediul ghidului). Continuând, tot pe partea stângă, următoarea clădire este Centrul Cultural "Episcopul Gavril de Bârsana" , apoi Praznicarul și Casa monahală . În cel mai îndepărtat capăt al incintei se află Chiliile și o frumoasă clădire care adăpostește Stăreția . Urmează Casa Duhovnicului și - ceva mai impresionantă - Casa Voievodală sau Palatul Episcopal. Se înțelege că în toate aceste clădiri vizitatorii nu au acces. Pentru aceștia este rezervată întreaga zonă centrală, un adevărat parc verde, foarte frumos ornamentat cu flori și arbuști decorativi, cu iaz și podeț, cu troițe frumos sculptate, cu băncuțe mărginind aleile și chiar cu sculpturi care decorează lămpile. În mijlocul acestora se află Altarul de vară și Agheazmatarul de asemenea cu acoperișuri țuguiate, din șindrilă. Iar, dacă vreți să mai admirați o poartă maramureșeană , una deosebită, faceți câțiva pași în spatele bisericii! Despre Biserica de lemn din Bârsana - monument UNESCO Biserica de lemn "Intrarea Maicii Domnului în Biserică" din Bârsana, biserica vechii mănăstiri, inclusă pe Lista patrimoniului mondial UNESCO în 1999, se află astăzi în sat, pe dealul Jbâr, la 5 km de Mănăstirea Bârsana. Cum spuneam, această biserică monumentală, datând din 1711, nu trebuie confundată cu biserica de lemn din mult mai noul ansamblu monahal de la Mănăstirea Bârsana. În plan dreptunghiular, cu absida altarului poligonală, biserica veche de la Bârsana este construită din bârne de stejar şi are pe latura de vest un pridvor cu două niveluri, cu stâlpii sculptați. Pridvorul este o adăugire mult mai târzie, din 1929, an în care au fost lărgite și ferestrele și au fost tăiate deschiderile din ambele părți ale ușii din peretele care separă pronaosul de naos. Acoperişul, cu streaşină dublă, are deasupra pronaosului un turn-clopotniţă cu acoperiş înalt, în formă de piramidă. În pictura interioară se remarcă scene din Geneză, Judecata de Apoi, Patimile lui Isus, ca și alte sceane din Vechiul și Noul Testament. Dacă ajungeți la Mănăstirea Bârsana, dacă timpul vă permite, poposiți câteva clipe și la Biserica de lemn din Bârsana - monument UNESCO. Merită!