La Biertan am fost si acum doi ani. Cetatile si bisericile sasesti fortificate - atat de multe in Transilvania - impresioneaza si cheama iar si iar pe cei care apreciaza trecutul indepartat si inteleg graiul zidurilor vechi si naruite. Din Medias, ruland spre Sighisoara, in Sarosu pe Tarnave, un indicator dreapta semnaleaza ca localitatea Biertan se afla la 8 km. Drumul laturalnic este bun, asfaltat in totalitate. Doar norii grosi si din ce in ce mai intunecati ne ingrijoreaza. De pe culmea dealului, biserica cetate domina satul si se zareste din departare. Parcam in centru, intre micul parc si Pensiunea Thomas recent renovata printr-un proiect SAPARD. Biertan – una dintre primele asezari sasesti din Transilvania, atestat documentar din anul 1224, este in prezent un sat cu putini locuitori, familii intregi emigrand in Germania. Este ora 15 si ne grabim sa intram (6 lei/persoana) pentru ca peste doua ore se incheie programul de vizitare. Accesul spre biserica fortificata se face printr-o scara acoperita, cu vreo 70 de trepte de stejar, care porneste chiar din piata centrala, aceeasi cu piata satului din evul mediu. Trecem de cele trei randuri de ziduri - fortificatiile bisericii – admirand rand pe rand toate turnurile, bastioanele si monumentele din incinta. Din cer, octombrie a inceput sa cearna picuri mici si reci pe iarba uscata, pe frunzele ruginii ale pomilor, pe turnuri, pe biserica, pe noi. Fotografiem, dar lumina imputinata nu promite imagini prea reusite. Suntem singuri si dam roata bisericii incercand usile ferecate. Cum? Am venit pana aici si nu revedem interiorul cu renumitul altar poliptic si sacristia cu usa a carui sistem de incuietori a uimit lumea in 1900 la Expozitia Mondiala de la Paris? Asemeni unui cersetor, raman in usa bisericii la adapost de picaturile reci, iar sotul meu da fuga sa intrebe cum sa facem sa vizitam lacasul. Spre bucuria mea, a revenit insotit de o doamna muzeograf micuta si zgribulita de frig, cu un manunchi de chei arhaice din care a ales-o pe cea mai mare. Cheia de la intrarea principala in biserica are vreo 20 cm, e ruginita, dar inca isi face bine treaba. Am intrat in biserica. Ceea ce vedeam, precum si ceea ce ne povestea ghida, ne-a transpus intr-o alta lume, veche de mai multe sute de ani. Se presupune ca primul zid al cetatii a fost ridicat o data cu construirea primei biserici, in sec. XII. Biserica actuala a fost inaltata mai tarziu, in 1486-1524. Pentru ca timp de 300 de ani aici a fost sediul Episcopiei Evanghelice, iar in 1572 preotul Lucas Unglerus din Biertan a fost ales intendent suprem al comunitatii evanghelice din Transilvania, Biertan a beneficiat de construirea uneia dintre cele mai puternice cetati taranesti, in jurul bisericii adaugandu-se in timp alte randuri de ziduri cu turnuri de poarta cu mai multe niveluri, drum de straja si metereze. Biserica este de mari dimensiuni, cu intrari prin trei usi amplasate in vest, nord si sud. Pentru ca in sat mai sunt putini locuitori, in prezent biserica nu are preot. Un preot din Medias oficiaza o data la cateva saptamani, in rest lacasul este doar muzeu. Interiorul impresioneaza in primul rand prin altarul poliptic. De o deosebita valoare artistica, altarul este cel mai mare de acest gen din Transilvania si cuprinde 28 de panouri pictate executate in perioada 1482-1513. In centru este reprezentat Iisus rastignit, Fecioara Maria si Maria Magdalena imbratisand crucea. Dupa ce admiram si ne intrebam cum ar arata altarul cu toate cele 28 de panouri etalate, suntem condusi in sacristie, o incapere aflata langa altar, in care se pastrau in vremuri tulburi tezaurul bisericii si avutiile satenilor. In zilele noastre sacristia nu prezinta interes pentru niciun jefuitor, saracia fiind prea mare si lacasul avand nevoie de ajutoare pentru a dainui. Interesanta este usa acestei incaperi care a capatat faima prin sistemul complicat al celor 19 incuietori, realizat de mestesugarii sasi in anul 1515. Acest sistem original a fost premiat in anul 1900 la Expozitia Mondiala de la Paris. Ghida ne-a asigurat ca incuietorile functioneaza si astazi, dar am rugat-o sa nu faca o demonstratie. Daca usa ar fi refuzat sa se descuie, cine ne mai scotea de acolo? Biserica fortificata din Biertan a avut mai multe orgi, cea actuala – realizata la Viena - dateaza din 1869. Amvonul este frumos, avand reprezentari biblice artistic cioplite in piatra. Am mai ramas un timp in cetatea fortificata cu trei randuri de ziduri, admirand si incercand sa identificam rostul fiecarui turn si bastion. Turnul cu ceas (care inca mai functioneaza), cu ochiuri de tragere si drum de straja din lemn, este in opinia mea cel mai frumos. Intregeste imaginea bisericii si impreuna se vad din piata satului, din curtea interioara a restaurantului Unglerus sau de pe sosea, din departare. Turnul cu clopot, Turnul mausoleului (cu pietrele de mormant ale unor preoti si episcopi), Turnul catolic (cu capela sasilor neconvertiti), Turnul Primariei (prin care trecea drumul pentru carute), Turnul Slaninii (care adapostea alimentele in vreme de asediu), sunt edificii care completeaza ansamblul bisericii fortificate de la Biertan. Prin ploaia care se intetea, am coborat in sat la restaurantul medieval Unglerus pentru a lua masa. Am mai fost aici si in urma cu doi ani, mi-a placut, dar nu i-am retinut numele. Acum, cand am aflat mai multe amanunte din istoria satului sasesc Biertan, nu contenesc a ma mira de inspiratia de a da restaurantului numele unui preot (ridicat din vatra satului la rangul de intendent suprem al comunitatii evanghelice din Transilvania). Restaurantul Unglerus este la poalele dealului, chiar langa scara de acces in cetate. La intrare – pe usa albastra, scrie clar ca in restaurant fumatul este permis. Interiorul este placut si creaza atmosfera tavernelor medievale. Langa mesele si scaunele masive de stejar, parca lasate de cavalerii disparuti, zac armuri, sabii, coifuri, steaguri de lupta si embleme de epoca. Urcam la etaj pe scarile de lemn si ocupam o masa sub grinzile groase, lacuite. Am servit aceleasi preparate ca si acum doi ani si au fost la fel de bune si la fel de mari. Pe niste farfurii – adevarate platouri – ne-au fost aduse tochitura domnitei (bucatele de carne frageda in sos alb) si tochitura haiducului (bucatele de carne de porc, ficat, kaizer si carnaciori in sos rosu, picant) cu mamaliguta fierbinte. O portie, prea mare pentru un om normal, costa 20 lei. Am reintalnit aici grupul de elvetieni de la Viscri, care – dupa ce a vizitat cetatea Biertan – a poposit la restaurantul Unglerus pentru specificul local si pentru a se incalzi la o cana cu ceai sau cafea. Melodia atasata poate fi inlocuita/stearsa!