Băile Herculane

Când s-a ivit ocazia să vizitez din nou Băile Herculane, la pas, cu ghid, am sperat că am să revăd clădiri speciale restaurate / conservate pe care le găsisem în stațiune în urmă cu 6 ani. Ghidul, dl Sebastian Pop, ne-a preluat din fața hotelului Minerva. Și așa a început călătoria. Cea mai veche statiune balneara din Romania, construită de-a lungul râului Cerna, cu Munţii Mehedinţi la vest şi cu Munţii Cernei la est, cu ierni blande și veri racoroase, aerul are o ionizare puternică (2000 ioni negativi pe cm3) cu efecte sedative asupra organismului, Băile Herculane sunt renumite pentru izvoarele minerale salino-termale, izvoare care emană sulf. Am aflat că apa termală se scurge în Cerna pentru că prețul /m3 este costisitor (12 lei) pentru a putea fi suportat de proprietari. Așa că mai bine se duce pe apa sâmbetei, adică tot în apă. Am înaintat pe str. Castanilor, am trecut prin fața casei prof. univ. dr. Ilie Cristescu, ziarist, poet și dramaturg, președintele Asociației de Prietenie pentru Schimburi Economice și Culturale cu R. P. Chineză, primul om cu doctorat in turism, unde am zărit în curte bustul marelui poet Adrian Păunescu. Am traversat râul Cerna pe Podul Roșu și am intrat pe str. Izvorului. Ghidul nostru a lăsat un pulovăr pe capota unei mașini spunându-ne că este unul din orașele în care nu se fură. Măcar atât! Am observat că blocurile din această zonă aveau hornuri lucru ce indică faptul că acești oamenii se încălzesc cu sobe cu lemne, lemnul fiind foarte scump în zonă. Am aflat de plantele medicinale din zonă: navalnic, scumpia, aronia. Și ca o glumă am descoperit că vipera umblă prin Baile Herculane pe străzi și chiar atacă la buzunare!!! Am ajuns la izvorul termal Neptun II – sau izvorul de stomac, o clădire circulară cu acoperiș conic, apa izvorului este bună și pentru cei diabetici – și izvorul termal Neptun III – izvorul pentru ochi –, izvoare unde găsești panouri cu indicații terapeutice si contraindicații, fiind specificat ca medicația se face doar la indicația medicului. In imediata vecinatate există o statuia a zeiței Diana, considerată protectoare a câmpurilor, a animalelor și a vindecărilor miraculoase. Peste Cerna se văd Baile Venera unde temperatura apei este în medie între 35°C și 45°C, dar în unele cazuri ajunge până la 62°C, cu bazine cu apa termala sulfuroasa si termo-salina, deschise între orele 10 la 24, de luni pana duminica, unde se tratează boli dermatologice, ginecologice, dar si afectiuni ale sistemului osos (reumatism). Traversăm podul (cam șubred și urcam niste scări odată întregi) si ne intoarcem iar pe strada Castanilor. Mai jos de Baile Venera se află Cladirea Grajdurilor Imperiale, locatie conceputa pentru trasurile si caii ce asigurau servicii de transport in secolul al XIX-lea. Ne este prezentat Hotelul Hercules împreună cu terenul de 5.400 metri pătraţi pe care este construit, cu baza de tratament, în prezent închis, si scos la licitație pentru suma de 12 milioane de euro (am gasit un site in care se specifica aceasta vanzare in 2010). Suntem in 2019! În spatele acestui complex se află Mânăstirea Nasterea Maicii Domnului. Continuam drumul si ne este arătat Hotelul Cerna, un hotel care nu a avut de suferit dupa Revolutie, construit în anul 1936 lângă Biserica Schimbarea la Față, are o arhitectură realizată în stil neoromânesc în perioada interbelică, hotelul are trei ferestre cu semnificația Sfântei Treimi, iar acolo unde sunt două ferestre semnifică Dumnezeu, Tatăl și Fiul. Trecem pe langa complexul de tratament balnear Complexul Cerna si observ ceva – un hotel nou-nout. Si anume fostul Pavilion 12 (Hotelul Victoria), o perioada locuinta sociala, hotel construit după anul 1875 în perioada când stațiunea Băile Herculane a fost administrată de Carol Tatartzy, a fost transformat in Hotelul Versay…. Colegii mei au facut o serie de remarci la numele hotelului. Trecem de Pavilionul 1 (Hotelul Traian) acoperit in continuare de schele, semn ca este si acum in reconstructie. Intre acest hotel si Pavilionul 2 (Vila Franz Iosif, Hotel Decebal) (si el asteapta alte vremuri mai bune) gasim in parcul central primul cazinou din Romania. Am aflat ca este construit prin anii 1860, inaintea Cazinoului din Constanta. Pe frontispiciu inca se vede SALUTI ET LAETITIAE (SANATATE SI FERICIRE). Pe acoperisul corpului central al cladirii erau initial cinci statui care reprezentau in mijloc imperiul austriac si apoi, un roman, un sarb, un ungur, un neamt, cele patru nationalitati conlocuitoare din zona. Imaginati-va ce punct de atractie era pentru aceea perioada! Cladirea avea si o ingenioasa instalatie de ventilatie, actionata hidraulic si o terasă acoperită cu tavanul pictat. In partea dreapta a cazinoului se afla un exemplar din Sequoia gigantea (wellingtonia gigantea), arborele mamut. Am incercat sa-l cuprindem cu bratele. Dl Pop a zis ca daca nu reusim, sa ne inmultim. Asta face , aduce aproape foarte multi oamenii. Stiaţi ca au fost doua exemplare, dar din pacate unul a fost doborât de furtuna? De aici poti urca la izvorul de apa plata Domogled, unde gasesti toti locuitorii orasului. Dl Sebastian Pop a scos din tolba sa o lucrare a doctorului A. Popoviciu, „Băile lui Ercule”, lucrare ce a stat la baza cercetariilor privind proprietăţile fizico-chimice ale apelor din staţiune, aducându-şi o contribuţie importantă la descifrarea efectului tămăduitor al apelor termominerale de pe Valea Cernei. Povestea merge mai departe si de la cazinou treceai podul metalic si ajungeai la Baia Neptun (denumite și Băile Imperiale Austriace) acum inaccesibile, fiind intr-o stare de degradare evidenta. În perioada în care a fost construită clădirea avea cea mai modernă instalație balneoclimaterică din Europa. In mijlocul intrarii principale se afla o fântână arteziană din majolica. Dl Pop ne-a aratat o vedere cu aceasta fantana. Dezvoltarea la care ajunsese staţiunea în acea perioadă, precum şi renumele dobândit, explică interesul pe care-l manifestau suveranii vremii nu numai de a vizita Băile Herculane ci şi de a beneficia de efectul curativ al apelor termominerale. Astfel, Impărăteasa Sisi a vizitat de cinci ori statiunea, fiind pasionata de frumusetiile zonei. Exista vila cu numele ei fata in fata cu Vila Franz Iosif, special ridicata pentru ea cu oglinzi de Venetia si candelabre de Murano. Sa nu va inchipuiti ca macar aceasta cladire e intr-o alta stare. Pentru a trece spre ansamblul Pieței Hercules treci pe Podul de Piatră (Podul acoperit) prin Galeria de antichităţi ce uneste Hotel Decebal de Baia Hebe (baia de friguri sau baia pentru dureri de încheieturi). In aceasta piateta gasim pe partea dreapta Pavilionul 4 și Pavilionul 3 care fac parte din hotelul Appollo construit în anul 1852, dupa cum se poate vedea pe fatada sa. Destinatia lui era cazarea ofițerilor de armată și a funcționarilor guvernamentali. Pe partea stanga gasim Pavilionul 7 (Hotel Venus), Administratia Bailor, Pavilionul 6 (Hotel Dacia) si Pavilionul 5 (Edificiul militar, Spitalul pentru trupă și subofițeri) construit în 1821 pentru militarii din regimentul de grăniceri. Pentru facilitarea accesului bolnavilor la tratament, între acest edificiu și Baia Apollo, s-a construit un tunel de acces pe sub stradă. Între anii 2009-2011 s-au efectuat lucrări de reabilitare a interioarelor, de consolidare si refacerea acoperișului, fațada. Se renovează celebrul Pavilion 6 din centrul imperial al Băilor Herculane. Aceasta cladire era cea mai impunătoare construcție din „Piața Hercules” fiind dotata la vremea respectivă cu lift hidraulic. In mijlocul pietei troneaza Statuia lui Hercules realizată la Viena din metal din țeavă de tun, instalata aici in 1847, iar in capatul acestui ansamblu gasim Biserica Romano-Catolică. De aici se poate porni spre Izvorul Hygieia, Hotelul Roman si mai departe spre Pestera Haiducilor, Grota cu aburi. •doar inscripțiile de pe zidurile fără tencuiala mai amintesc despre istoria locului •lipsa fondurilor si dezinteresul face ca locul sa arate asa •singurul lucru constant au fost turiștii, veniți, an de an, pentru ape, pentru frumusețea zonei și aerul curat.

Hotărât lucru, se pare că în ultimele mele sejururi prin ţară am fost chitit pe vizitat biserici şi mănăstiri. În mare parte este adevărat, cu o mică precizare însă. Dacă în Moldova aveam unele restanţe în vizitarea unor mănăstiri, de data aceasta am vizitat încă două asemenea obiective absolut dintr-o întâmplare. Săptămâna trecută, o rudă apropiată m-a rugat să facem un scurt traseu pe Valea Cernei , pe care îl mai făcusem cu trei ani în urmă, dar din cauza unor întârzieri neprevăzute am ajuns seara în munţi şi nu am putut vedea prea multe. Cum am fost de acord, am început pregătirile, am căutat ceva informaţii turistice pe diferite site-uri de profi şi în ziua stabilită am luat direcţia Herculane , via Târgu Jiu . Ca de obicei am plecat din Ploieşti foarte devreme şi deja la orele 9/00 eram la primul obiectiv stabilit din traseu, Mănăstirea Dintr-un Lemn din comuna Frânceşti judeţul Vâlcea, aflată la nici 25 de km de municipiul Râmnicu-Vâlcea. Intrarea pe teritoriul mănăstirii se face printr-o poartă mare, urmează o alee lată străjuită de sălcii pletoase, sub umbra cărora sunt aşezate mese şi bănci pentru odihnă. În capătul aleii am întâlnit două monumente, unul din marmură albă cu o cruce şi o elice de avion închinat aviatorilor români, celălalt înfăţişând un catarg cu tricolor, împrejmuit cu un garduleţ din ancore metalice, cu o timonă în vârf şi închinat marinarilor români. Dacă la început am fost nedumeriţi de prezenţa acestor monumente în preajma unei mănăstiri, ne-am lămurit după ce am citit istoria lor pe panourile din incintă. Intrarea în mănăstire se face printr-o arcadă a unei clopotniţe dispuse pe două etaje, pe faţada căreia sunt pictate scene religioase. Una din piatră aflată imediat după intrarea în mănăstire, una din lemn aflată mai sus la capătul unor trepte din beton şi una nouă în construcţie care avea termen de finalizare în 2011 şi nu s-a terminat nici până astăzi. Faţă de 2010 când colega noastră Magdalena constata intr-un frumos review, sărăcia de flori de la chilii, astăzi lucrurile s-au schimbat radical. S-au plantat arbuşti ornamentali, trandafiri în toate culorile, la chilii e o abundenţă de ghivece cu flori, iar zona aleilor din jurul bisericii de piatră este de vis. Istoria aceste mănăstiri o aflăm de pe panourile afişate la cele două biserici. Astfel o primă mărturie o avem de la călătorul arab Paul de Alep care a călătorit în ţările române între 1653-1658. Acesta susţine că un călugăr a găsit o icoană a Maicii Domnului în scorbura unui stejar secular şi că o voce i-a şoptit să facă o biserică din acest arbore. O altă mărturie scrisă aparţine mitropolitului Teofit Cretanul care spune: că "un cioban cu numele de Radu, în timpul domniei lui Alexandru Vodă (1568-1577) a visat Icoana Maicii Domnului, despre care amintește Paul de Alep și tăind stejarul în care a fost găsită icoana, a făcut din lemnul ei o bisericuță, numită din această pricină "Dintr-un lemn". Dincolo de această legendă care poate fi şi o parte din adevăr, cert este că aici se află stejarii seculari , bisericuţa din lemn construită în secolul XVI şi Icoana Maicii Domnului . Prima atestare documentară este făcută în 20 aprilie 1635, iar Matei Basarab afirmă într-un hrisov din 1640, că el a construit biserica din piatră existentă până astăzi. Pisania din piatră a bisericii pusă aici de domnitorul Ştefan Cantacuzino în 1715, confirmă că Matei Basarab este ctitorul acestui sfânt lăcaş. Tot în 1715, Şerban Canfacuzino restaurează clopotniţa mănăstirii situată la intrare şi construieşte o casă domnească. După o restaurare importantă făcută de către Ministerul Aerului și Marinei, restaurare făcută între anii 1938 - 1940, sfântul locaș devine simbolic loc de închinăciune și rugă pentru aviatori și marinari, fapt ce justifică prezenţa monumentelor de la intrarea în mănăstire. Biserica din piatră existentă astăzi, păstrează arhitectura lui Matei Basarab, plan triconic cu un frumos pridvor la intrare, susţinut de coloane din piatră. Pe faţada bisericii se află o frumoasă pictură într-o firidă şi tot brâul bisericii este înconjurat de asemenea ornamente. Biserica veche aflată în spatele mănăstirii într-un mic cimitir, este construită la mijlocul secolului XVI din bârne pe fundament de piatră, acoperiş din şindrilă şi un pridvor deshis. Icoana Maicii Domnului de dimensiuni impresionante, se află în biserica din piatră alături de o altă icoană a Fecioarei Maria . De la mănăstire următorul popas a fost la Horezu , localitate renumită pentru vasele sale de ceramică. Cum mai vizitasem o dată această localitate, am admirat în fugă ultimele noutăţi în materie de ceramică, după care ne-am continuat pe DN 67 spre ţinta finală, Băile Herculane. Din DN 67 în dreptul localităţii Polovragi, se face la stânga pentru vizitarea peşterii şi mănăstirii ce poartă numele localităţii. Din centrul localităţii se face un drum la dreapta, cum vii de la peşteră care duce la Baia de Fier , unde se poate vizita Peştera muierii sau se poate servi masa la restaurantul din parcare. Este un drum paralel cu DN 67 nu demult asfaltat, care scurtează traseul prin DN spre peşteră. La Peştera Muierii am avut unele emoţii, eu fiind un pic claustrofob. După câteva intrări pe genunchi în partea finală a peşterii, m-a cuprins frica şi am preferat să mă întorc pe traseul pe care venisem până aici. Cum luminile erau stinse de către ghid după vizitarea diferitelor puncte ale peşterii, am parcurs traseul de întoarcere pe întuneric. Aici am cunoscut cu adevărat ce înseamnă „întuneric beznă”. Noi oamenii folosim adesea această sintagmă, dar lipsa aproape totală a luminii se poate constata doar în mijlocul unei peşteri. După ce am străbătut traseul de întoarcere cu ajutorul lanternei de la telefon, am ajuns la uşa de intrare care era încuiată. Cănd ghidul s-a întors din traseu, s-a mirat de prezenţa mea aici, i-am explicat situaţia, ca după aia să-mi spună că de la locul meu de întoarcere mai erau 5 metri şi ieşeam din peşteră printr-o altă poartă. Şi eu nătărău, am obercăit prin întuneric cei aproape 600 de metri, cât măsoară traseul turistic al peşterii. Pe un drum foarte bun, am ajuns destul de repede la Târgu-Jiu, unde am făcut un popas pentru a revedea Coloana Infinitului , renumita lucrare de artă a sculptorului Constantin Brâncuşi. De aici ne-am continuat drumul spre Herculane urmând DN 67D, până în dreptul localităţii Tismana unde am făcut la dreapta să (re) vizităm Mănăstirea Tismana . După ce am făcut vreo 2 km, mi-am dat seama că o luasem pe un traseu greşit, fapt confirmat de un localnic. Setasem GPS-ul pe Tismana, care nu este acelaşi lucru cu Mănăstirea Tismana. Indicatorul era ceva mai în urmă şi bazându-mă pe GPS nu l-am urmărit. Vizitasem această mănăstire în urmă cu peste 35 de ani, însă datorită trecerii timpului nu mai reţinusem multe lucruri. Ştiam doar că acest lăcaş este cel mai vechi din Ţara Românească, că aici au stat şi au scris în perioade diferite George Coşbuc şi Alexandru Vlahuţă, iar în timpul celui de-al doilea război mondial, guvernul român a depozitat în secret tezaurul ţării. După vizitarea mănăstirii, am aflat multe lucruri interesante şi importante din punct de vedere istoric. Bunăoară am aflat că numele mănăstirii vine de la arborele de tisă de la intrare, că mănăstirea în trecut a avut vaste proprietăţi (chiar şi în Serbia), avea în subordine 17 chilii din care au mai rămas numai două, iar Cuviosul Nicodim , ctitorul bisericii de la sfârşitul secolului XIV, a fost trecut cu rang de sfânt în calendarul ortodox al Patriarhiei Române. Biserica mare a mănăstirii fiind în restaurare, ne-am rezumat să vizităm exteriorul cu frumoasele alei de flori, Cişmeaua Basarabilor construită în 1905 şi aflată în dreapta după intrare, biserica din spate unde se află un cimitir şi chiliile din stânga intrării. Faţă de anii '70 s-a asfaltat parcarea din faţa mănăstirii, s-a construit în stânga la intrare o toaletă modernă, s-au adugat chilii, scări din beton şi multe aranjamente florale. Impresionantă colecţia de cactuşi, aflată în spatele bisericii principale (vezi poza). Ajunşi la Baia de Aramă , o luăm în dreapta pe şoseaua care duce la Drobeta Turnu-Severin, unde în localitatea Ponoarele se poate vizita Podul lui Dumnezeu . Este un interesant pod natural din piatră, cel mai mare din România şi al treilea din Europa. După Baia de Aramă drumul devine mai liber, începe să urce încet, apar serpentinele, prefigurându-se crestele munţilor Mehedinţi. Poienile pline de verdeaţă, pâlcurile de pădure şi piscurile alpine din depărtare, sunt tot atât de multe motive să opreşti cât mai des şi să le contempli. În urcarea noastră spre Herculane, întâlnim la un moment dat pe stânga şoselei, Pensiunea Deea , alături de un restaurant rustic cu trofee de vânătoare pe pereţi, iar în capătul restaurantului o clădire din beton gen troiţă şi multe mese cu scaune la umbra unor copaci. Troiţa este construită pe un postament din beton, înconjurată de trepte din mozaic, iar în interior o masă şi canapele pentru odihnă. Pe pereţi sunt pictate două frumoase peisaje montane, iar într-un colţ amenajată o cişmea cu un debit de apă enorm. Pe unul din pereţii exteriori ai troiţei, o placă de marmură are următoarea inscripţie: ridicată de familia Vârzob, în memoria fiicei de 12 ani şi a fiului Nicolae Manuel de 2 ani, amintire veşnică . Ce s-a întâmplat cu aceşti copii nu ştim. Am rostit un „Dumnezeu să-i ierte „ şi am plecat mai departe. Odată trecuţi de Pasul Godeanu , intrăm în Parcul Domogled-Valea Cernei , un loc frumos şi sălbatic situat între crestele munţilor Mehedinţi şi Cernei. După parcurgerea acestei minunate porţiuni din traseu, am întâlnit o parcare mai mare deasupra unui canion şi profitând de faptul că era dotată cu mese şi scaune din lemn, am servit aici picnicul pe care-l programasem la plecare. Un obiectiv de pe traseu dar pe care l-am ratat din lipsă de indicatoare, este Cascada Vânturătorea ,aflat undeva în dreapta lacului de acumulare. Intrarea în staţiune am făcut-o din DN 67D, cam în dreptul hotelului hotelului Minerva. Cealaltă intrare dinspre Valea Cernei pe la hotelul Roman, este permisă doar riveranilor. Cu excepţia a 4-5 km înainte de intrarea în staţiune, drumul este foarte bun faţă de acum trei ani când era execrabil. Consider că acest traseu este unul de top, vă îndemn să-l parcurgeţi şi în consecinţă vă urez „drum bun”! Unii dintre colegi sunt de părere că locul potrivit pentru acest traseu ar fi fost rubrica "La pas prin Oltenia", alții ar fi fost de acord cu rubrica aleasă de autor - "Hai hui prin Banat". Pentru a rispi orice eventuale controverse "regionale" , am decis mutarea, în rubrica "Descoperă România! " Articolul a fost deasmenea selectat ca MiniGhid pentru călătoria în arealul acoperit de impresiile împărtățite de autor Superbonusul Traiane. Frumos şi de remember review. Interesant și foarte practic review. Acum câțiva ani m-am oprit la Mânăstirea Tismana, deoarece localnicii mi-au zis că drumul spre Baia de Aramă era foarte prost. Înseamnă că lucrurile s-au rezolvat. Aşa este. În 2010 am făcut acest traseu pe un drum execrabil (şi noaptea), dar acum s-a rezolvat.

Am „vizitat” această staţiune acum trei ani, împreună cu o altă familie prietenă. Am pus ghilimelele de rigoare, pentru că prietenii mei urmăreau alte"repere turistice" în Herculane. Pentru ei un sejur la un obiectiv turistic se rezuma la o cazare intr-un hotel cu cât mai multe stele, restaurante cât mai sofisticate şi mai scumpe, iar mersul pe jos le provoca tot disconfortul din lume. Aşa s-a întâmplat şi acum trei ani. Am ajuns seara târziu în staţiune, ne-am cazat la hotelul Golden Spirit , după aceea restaurant şi... odihnă. A doua zi de dimineaţă restaurant, câţiva paşi prin centrul nou al staţiunii şi apoi drumul direct spre... casă. Numai ei. Pentru că din Drobeta ne-am despărţit, eu preferând să mai traversez încă odată Transalpina şi să mă îmbăt cu aerul puternic ozonat din staţiunea Voineasa. Cam la atât s-a rezumat „vizita”de acum trei ani, în frumoasa staţiune Băile Herculane . Anul acesta mi-am propus să vizitez şi să aflu cât mai multe lucruri în legătură cu această staţiune. Totodată am ţinut să mă conving cu ochii mei de ce mijloacele mass-media au descris-o în ultimii ani în termeni nu tocmai laudativi. Deşi am vizitat toată staţiunea, consider că partea care reprezintă un interes istoric şi arhitectonic deosebit este centrul vechi. În centrul nou sunt câteva ştranduri, hoteluri, o mică piaţă şi multe pensiuni care nu reprezintă un interes deosebit în vizitarea acestora. Chiar dacă despre Băile Herculane s-au scris atât de mult pe acest site (excelent review-ul userului sunflower ), cu voia dumneavoastră am să fac şi eu un scurt istoric al acestei staţiuni, cu menţiunea că toate aceste informaţii le-am cules de pe panourile afişate la obiectivele turistice. Frumoasă iniţiativa celor care au luat decizia montării acestor panouri, ce poate fi un inceput timid în acţiunea de reabilitare a Băilor Herculane. Începuturile acestei staţiuni, a cărei nume vine de la zeul Hercules fiul lui Zeus, datează din anul 102 d. Hr, când împăratul Traian a construit aici un complex balnear format din temple, băi, apeducte şi statui închinate zeilor, intitulat Therme Herculi . Este o primă perioada fastă a staţiunii, când aristrocaţia Romei o frecventează şi o dezvoltă, de la ei rămânând numeroase mărturii. După retragerea administraţiei romane, staţiunea îşi pierde din faima de altădată, iar unele clădiri încep să se degradeze. A urmat o nouă perioadă fastă, când staţiunea intră în administraţia Imperiului Austro-Ungar (1736). Aceştia descoperă efectele curative ale izvoarelor staţiunii, modernizează băile şi adaugă noi edificii. Este perioada când staţiunea este frecventată de această dată de aristocraţia austro-ungară, numeroase personalităţi istorice trecând pe aici. Se cuvine să amintim de împăraţul Iosif al II-lea, împăratul Francis I cu şoţia Carolina, sau împăratul Franz Joseph şi împărăteasa Elisabeta. Majoritatea clădirilor poartă amprenta stilului baroc austriac, iar unele au chiar denumiri ale personalităţilor care au trecut pe aici (Hotel Joseph, Hotel Francis, Baia Elisabeta etc). Ba chiar unul dintre traseele minunate de pe Valea Cernei, poartă numele de „Traseul Elisabetei”. Un alt nume întâlnit pe panourile multor clădiri, este cel al lui Carol Tartatzi , guvernatorul macedoroman al băilor, care a construit începând din 1875 multe edificii. Datorită calităţilor curative ale izvoarelor sale, staţiunea rezistă şi după retragerea austro-ungarilor, numeroşi oameni venind an de an aici pentru tratarea unor afecţiuni. Îmi amintesc că înainte de 89, în plin sezon estival cu greu găseai cazare la unul din hotelurile din staţiune. Din păcate, economia de piaţă instalată şi la noi după căderea cortinei de fier, nu i-a priit acestei minunate staţiuni balneo-climaterice şi în loc să devină o staţiune gen Karlovy Vary, s-a transformat într-o staţiune anostă şi cu turişti din ce în ce mai puţini. După'89 a urmat o altă etapă de decădere şi după unele încercări de refacere eşuate, prin privatizari mai mult sau mai puţin oneste, se pare că s-a trecut din nou la refacerea unor băi şi edificii vechi. Am observat schele de lucru pe câteva clădiri şi chiar câteva refăcute în totalitate. Părerea mea personală este că va fi foarte greu ca staţiunea să mai redevină ceea ce a fost, iar investiţiile nu vor putea fi amortizate uşor. Am pierdut 24 de ani, timp în care turiştii occidentali (şi chiar autohtoni) şi-au stabilit traseele turistce din est, spre locuri care s-au adaptat mai rapid economiei de piaţă. Un exemplu poate fi staţiunea balneo-climaterică din Vrnjaka Banja-Serbia, pe care am vizitat-o de curând. Deşi nu are nici pe departe izvoarele de la Herculane şi nici infrastructura de băi şi clădiri vechi, staţiunea era plină de turişti (inclusiv români) şi asta în afara sezonului estival. Vizita noastră în Herculane a început din dreptul hotelului Golden Spirit, aproape de pensiunea Argus, unde am fost cazaţi. Cum aminteam mai înainte, în centrul nou nu prea am avut ce vedea, aşa că am luat direcţia spre 7 Izvoare , pentru a vizita centrul vechi al staţiunii. Mergând pe lângă râul Cerna, am dat de primele obiective turistice vechi, Podul de Fier şi Clădirea Grajdurilor Imperiale , construită în secolul al XIX-lea, carea adăpostea trăsurile şi caii ce asigurau transportul în staţiune. La nici 100 de metri pe stânga am dat de Băile Venera , care lângă sala de tratamente, are un bazin cu apă termală pentru tratarea afecţiunilor aparatului genital şi a încheieturilor picioarelor. Nu am putut rezista tentaţiei şi am făcut şi noi o mică băiţă în apa caldă de cam 40 de grade. Aici am aflat o poveste, în care se spune că nişte cai betegi de picioare au fost lăsaţi liberi în acest loc şi după un timp petrecut aici s-au vindecat miraculos, descoperindu-se acest izvor termal. La mică distanţă pe dreapta, întâlnim una din clădirie restaurate Hotelul Cerna , de culoare galben-pai, cu o intrare printr-un fel de coloană şi ferestre în arcadă. Urmează apoi pavilionul 12 ( Hotel Ştefania ), construit de către Carol Tartatzi în 1875, o mare şi frumoasă clădire din cărămidă cu arcade la parter, balcoane mărginite cu fier forjat şi ferestre gen firidă. Clădirea este înconjurată cu un gard plasă pentru a bloca accesul în interior şi probabil se află în restaurare. Intrăm în Parcul Central , unde întâlnim pe stânga Podul Forjat , construit între 1883-1886, ca pod pietonal peste râul Cerna. Este construit dintr-un singur arc, cu parapeţi din fier forjat cu elemente decorative. De pe acest pod se ajunge pe malul drept al râului, unde întâlnim una din capodoperele arhitecturale ale staţiunii, Băile Imperiale Austriece , locul unde s-au tratat printre alţii Nicolae Iorga, Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Ionel Teodoreanu şi Mihail Sadoveanu. Închisă, clădirea poate fi vizitată doar din exterior, ca majoritatea din această staţiune. Personal m-a impresionat mult arhitectura, dar şi mărimea acestei clădiri. Construită în stil gotic între anii 1883 şi 1886, clădirea este compusă din trei corpuri într-o simetrie plăcută ochiului. În stânga corpului central (sala de aşteptare) se află o aripă pentru băi termo-sulfuroase, iar în dreapta o alta pentru băi termo-saline. Faţada clădirii este împodobită cu statui înalte a unor zeităţi romane. Vis-a-vis de Băile Imperiale Austriece, se află o altă clădire cu un stil arhitectonic deosebit de frumos, Clădirea Cazinoului construită in anul 1864. Construcţia în stil baroc are parter şi etaj, o frumoasă terasă în faţa clădirii principale şi două aripi dispuse simetric. Schelele montate pe faţada corpului principal (vezi poza), indică faptul că şi acest monument istoric a intrat în restaurare. Pe frontspiciul clădirii principale, putem citi salutul roman „Saluti et laettitiae! ” (sănătate şi bucurii!), sugerându-se că pentru a ne vindeca în general de unele boli, nu este de ajuns stimulii exteriori, ci contează modul în care reuşim prin exerciţiu mental şi voinţă, să ne construim în interior o stare de bine. În dreapta cazinoului se află un imens arbore Sequoia Gigantea , declarat monument al naturii. Foarte aproape de cazinou pe malul stâng al Cernei, întâlnim Hotelul Decebal , construit în 1850 şi care s-a numit iniţial Franz Joseph. Restaurat de curând în stilul baroc ardelenesc original, hotelul are o faţadă foarte frumoasă, cu multe elemente decorative şi statuile zeilor Esculap şi Higeea. Tot pe faţadă există o placă din marmură, în care aflăm că aici împăratul Franz Joseph l-a găzduit la 28 aprilie 1887, pe regele României Carol I cu soţia sa, Elisabeta (Carmen Sylva). Vis-a-vis de hotelul Decebal aflăm o clădire cu o istorie aparte Vila Elisabeta , construită în 1875 de către administratorul staţiunii Carol Tartatzi şi care până la stabilirea împărătesei Elisabeta aici pentru o perioadă de cca şase săptămâni, a purtat numele macedono-romanului. Tot aici în 1887, împărăteasa a primit o altă Elisabetă, regina României, ocazie cu care au avut loc numeroase schimburi de împresii. În prezent vila este înconjurată de schele, fiind supusă unor ample lucrări de restaurare. Următorul obiectiv pe care l-am vizitat a fost Podul de Piatră , cu două arcade şi un culoar acoperit pentru pietoni. Deasupra culoarului în capătul podului se găseşte o statuie de marmură care o reprezintă pe Omfala regina Lydiei, la care Hercules a slujit trei ani şi cu care a avut şi un fiu. Din acest punct intrăm în Piaţa Hercules , în mijlocul căreia tronează statuia cunoscutului erou din mitologia greacă. După pod în stânga, o altă clădire frumoasă Baia Diana , numită şi Baia Elisabeta sau Baia „pentru dureri de oase”. A fost construită în 1810 din cărămidă şi refăcută în 1858 în forma actuală. Are un coridor care comunică cu hotelul Ferdinand, iar pe unul din colţuri o statuie a lui Hercules. În capătul podului pe dreapta aflăm Baia Hebe , iar după aceasta Baia Apollo una din băile originale romane, numită şi Baia Comună sau Baia cea Mare. O altă clădire frumoasă este Hotelul Ferdinand , recent renovată şi redată circuitului turistic. Pe stânga ne atrage atenţia o altă clădire cu o arhitectură aparte aflată în stare de degradare, Pavilionul 1811 sau Direcţiunea Băilor , o construcţie în stil gotic cu turle şi ferestre în arcadă, balcoane semirotunde şi ornate cu basoreliefuri şi statui. În capătul pieţei se află Biserica Adormirea Maicii Domnului o biserică mică romano-catolică, construită între anii 1836-1838. Cu ocazia sejurului prelungit la Herculane, împărăteasa Elisabeta (Sisi) participă aici la slujbele sărbătorilor de Paşti. Ieşind din Piaţa Hercules, ne îndreptăm spre unul din cele mai mari hoteluri din staţiune (functional) Hotelul Roman , construit în anul 1838 pe locul vechilor Băi Imperiale Romane, care foloseau apele izvorului Hercules. Baia romană a fost înglobată la parterul hotelului. După Hotelul Roman şi după un urcuş de cca 5-6 minute, am vizitat Peştera Haiducilor (localnicii spun că mai corect se numeşte Peştera Hoţilor), după care ne-am întors epuizaţi în centrul nou unde aveam cazarea. Cam atât am văzut şi constatat în vizita de la Herculane. Ca unul care a văzut staţiuni părăsite după revoluţie ,Vidra, Voineasa (când m-am indignat foarte tare), de data aceasta nu m-a mai mirat prea mult faptul că un patrimoniu inestimabil se degradează pe zi ce trece. Cred însă că pentru un turist curios, din orice ţară normală care vine la Herculane, ar spune că aşa ceva nu e cu putinţă. Ne-a dat Dumnezeu aceste minunăţii naturale şi noi nu ştim să le administrăm. Păcat! Acum după ce am vizitat această staţiune, îmi vine în minte un gând auzit undeva şi care mi-a plăcut: " nu mi-e ruşine că sunt roman, dar mi-e tare ciudă " .

Baile Herculane! Ah, o locatie careia nu i-am oferit deloc credit - la inceput… Mai mult- am ocolit-o ani la rand si am exclus-o din optiunile noastre pentru petrecerea concediilor. Stiu ca asa ati facut multi dintre voi. De aceea, in randurile care urmeaza, am sa pledez cauza acestei zone superbe cuprinsa in Parcul national Valea Cernei - Domogled. Traseul catre Baile Herculane este accesibil dinspre orice directie, statiunea fiind la 40 km de Dr. Tr. Severin, 160 km de Timisoara si 380 Km de Bucuresti. Noi am venit din capitala, prin Severin si am intrat catre bai de pe E70. Astfel, ca orientare geografica, aveam Muntii Cernei pe stanga vaii si Muntii Mehedinti pe partea dreapta. Ne-am cazat la pensiunea JOJO (pe care am laudat-o in alte randuri - vezi impresii ) si, fiind seara, am inceput printr-o plimbare de… “informare”. Ce stiam despre statiune la acel moment? Doar ca apele termale de aici erau folosite inca de pe vremea romanilor, ca este prima statiune atestata documentar (153 e. n.), ca izvoarele si apele din zona au proprietati curative si ca exista un strand termal - Sara Sons - pe care ni l-au laudat prietenii nostri din Severin. Statiunea a suferit de-a lungul timpului diferite transformari, fiind distrusa in timpul razboiului turco-austriac (1791), dar reconstruita dupa 1800. Incepand cu acea perioada, vestea proprietatilor curative ale apelor si izvoarelor termale de la Herculane s-a raspandit in toata lumea. Faima capatata s-a mentinut de-a lungul timpului pana spre sfarsitul secolului trecut cand, dupa eliberarea de sub regimul comunist, Baile Herculane au inceput procesul de degradare asistata… In statiune se gasesc 15 izvoare cu ape termale (38-60 grade Celsius), sulfuroase, clorurosodice, calcice si minerale, care pot trata dintre cele mai variate afectiuni (digestice, metabolice, respiratorii, etc.). Aerul este ionizat negativ, fiind o binefacere pentru tot corpul sa respiri aici cateva zile pe an. Desi v-as recomanda sa mergeti pe jos, daca aveti distante mai lungi de strabatut exista un autobuz care trece la fiecare jumatate de ora si traverseaza tot orasul. Am vazut si taxiuri (cu statii in centru si la gara). Iata-ne la pas, seara, prin Herculane… Gazdele de la pensiune ne-au recomandat sa mergem si la spectacolul folcloric, in centru si le-am urmat sfatul. In fiecare an, in gradina de vara din Parcul Vicol (U.G.S.R.) - de obicei in luna august - se desfasoara Festivalul Folcloric Baile Herculane. Pe scena amfiteatrului am vazut atat ansambluri interne cat si oaspeti internationali, in costume populare, pregatiti cu dansuri/cantece specifice zonelor de provenienta. - GARA - cea mai frumoasa din tara, construita intre 1878-1886, in stil baroc, o copie a castelului de vanatoare al imparatesei Maria Tereza, de la Viena, arhitect A. D. Serves, situata pe principala, spre Timisoara; - cladirile deosebite, precum Cazinoul (in centrul statiunii, stil baroc austriac, arhitect Daderer, adaposteste Muzeul de istorie), Baia Neptun, Biserica Ortodoxa (poarta hramul “Schimbarea la fata”), Statuia lui Hercules (turnata in fier, construita in 1847, in amintirea soldatilor care s-au vindecat aici), Biserica Catolica, Baile Romane (in centru si acestea); - cele doua parcuri – cel vechi – Parcul central (in fata Cazinoului, unde se afla un arbore din specia Sequoia Gigantea) si Parcul Vicol (U. G. S. R.) - intre hotelurile mari din centrul nou. Mai este un spatiu de joaca pentru copii langa blocuri; - izvoarele - dintre care IZVORUL NEPTUN II, IZVOUL ARGUS (Izvorul de ochi, cura externa!!), situate unul langa celalalt, IZVORUL DE APA PLATA (in spatele Cazinoului), IZVORUL HYGEEA si IZVORUL HERCULE II (langa Baia Romana). Fiecare izvor are indicatii terapeutice notate deasupra: cura interna/externa, afectiuni tratate, contraindicatii. Daca aveti copii, va recomand strandul “7 IZVOARE”, spre capatul statiunii (catre Tg. Jiu). Noi ne-am simtit bine acolo. Preturile sunt rezonabile (10 lei adult, 5 lei copil, sezlong 10 lei), apa este termala si salina, deci nu miroase a nimic, au bazin separat pentru copii si o terasa unde se serveau racoritoare si preparate la gratar. Exista si un tobogan mare - din pacate nefunctional. Programul este de la 8,00 la 20,00, iar joi este inchis (schimba apa). Puteti iesi si reveni in aceeasi zi fara a plati din nou. Langa acest strand se afla un spatiu de campare (pentru corturi) si cateva casute. Puteti alege si alte variante: Complexul SARA SONS, strandul HERCULES (08-20, miercuri inchis), sau altele mai mici: strandul Cerna, strandul Trandafirul Galben (aici apa este rece) sau strandul Roman (acoperit). Caditele cu apa termala ar fi alta varianta. Le gasiti in aer liber, fara taxa, langa Hotelul Roman si in zona 7 Izvoare (in apropiere de strand). Arata ca niste cazi de baie cu o capacitate ceva mai mare si mie, una, nu prea mi-a suras ideea de a profita de ele. Nu sunt recomandate copiilor! Tot in aer liber este si sauna naturala de sub Hotelul Roman. ATENTIE la tot ce inseamna termal in zona! Nu consumati decat ce este pentru uz intern si cat va recomanda doctorul. Nu stati in baile termale (cadite) mai mult de 5-10 minute daca nu aveti recomandare! Din cate am aflat, celor cu anumite afectiuni cardiovasculare nu le sunt recomandate. Baile cu sulf sunt interzise, de asemenea, turistilor cu anumite afectiuni. In oras exista adevarate de baze de tratament (mai vechi sau mai noi): Baia Romana (Baia Hercule sau Baia de Putere), Baia Hebe (in P-ta Hercule, cu izvorul Hebe - cura interna), Baia Neptun (in centru), Baia Diana (pt. oase- cu izvoare Diana I si Diana II), Baia Apollo (Baia comuna, cu Izvoarele Apollo I si II, langa statuie si Biserica catolica), Baia Venera (Baia femeilor- nefunctionala, langa cadite si vis-à-vis de Izvorul de Ochi), Complexul U. G. S. R. (in parcul cu acelasi nume, cu Izvorul Traian), Complexul Diana (in parcul U. G. S. R. - Izvorul Traian, baza moderna) si Complexul Afrodita (in hotelul cu acelasi nume, parcul U.G.S.R., baza relativ noua). Le-am enumerat pe toate doar pentru a va face o impresie asupra anvergurii balneare, insa numai un medic (de preferat din zona) va poate face recomandari cu privire la tratamentul si locatia in care il veti urma. Daca sunteti dornic sa petreceti mai mult timp in natura, sa profitati din plin de aerul ionizat puternic, puteti face drumetii, caci privelistea e minunata! Atentie, insa, caci Ocolul silvic Herculane se mandreste cu cateva exemplare de ursi, rasi, vulpi si pisici salbatice… Noi n-am vazut decat soparle si serpi. (Am fost avertizati ca in zona s-a semnalat existenta viperei cu corn si a sarpelui sfant ‘Esculap’.) Traseele turistice sunt de maxim 2-3 ore (majoritatea), dar exista si cateva recomandate pentru pasionati (ex. Hotel Cerna, Crucea Alba, Grota lui Serban, Vf. Domogled- 8-9 ore sau P-ta Hercules, Izvorul Munk, Piscul Jubiliar, Piscul Ciorici). Mai apropiate sunt: Grota Haiducilor (Pestera Hotilor, 5 min. de sosea, urcare de langa Hotel Roman), Grota cu aburi (o ora, pe poteca, traseu usor), Platoul Coronini (traseu relativ usor), Sfinxul Banatean (o ora de la gara Herculane), Crucea Alba (simbolul statiunii, traseu relativ usor, o ora si jumatate), Cheile Tasnei (2 ore, marcaj albastru in cruce, urcare de la 14 km dupa strandul “7Izvoare”), Cascada Vanturatoarea (apa cade pe un terasament si e pulverizata, vanturata, nascand in lumina culorile curcubeului, o ora din strada, de la podul Tasnei). Mai sunt si altele - Grota lui Serban, Cheile Corcoaia (la 44 de km), Cheile Feregari, Cheile Prisacinei (traseu de 4 ore, de la km 16, DN67D-catre Baia de Arama), Pestera lui Ion Barzoni (22km de Herculane), Pestera Gaura Ungurului (langa loc. Pecinisca), Pestera mare de la Soroniste si Avenul lui Adam (ultimele doar pentru pasionatii de speologie, caci necesita echipament special). Zona asta chiar are de toate pentru toti! Dupa atatea drumetii si ape termale, daca pensiunea/hotelul la care stati nu va multumeste cu bucate cum va plac puteti alege Restaurantul Hotelului Roman (la et. 2), Terasa cu autoservire “Vasy XXL” (in centru), Pizzeria Dimitrios, Restaurantul Grota Haiducilor - ca sunt incercate. Oricum si la categoria asta paleta este foarte variata, daca socotim si oferta pensiunilor. Seara, daca nu nimeriti in timpul festivalului, aveti de ales intre numeroase terase din centru - cu sau fara muzica live (populara). Daca doriti sa mergeti intr-un club (discoteca), aveti Club Paradis (deschis de la ora 23,00). Mai este unul, in care se promoveaza un gen de muzica incompatibil cu gusturile mele, asa ca nici macar n-am sa-l amintesc. (Am inteles ca au fost mai multe, dar s-au inchis pe rand.) Din cate am citit, din aprilie s-a demarat poiectul “Dezvoltare urbana integrata in vederea reabilitarii si modernizarii destinatiilor turistice Borsec, Baile Herculane si Sulina, ca suport al activitatii de turism durabil”- primarii localitatilor avand ca sprijin experti ai Programului de Dezvoltare a Natiunilor Unite, veniti special in Romania. Asta pentru cei mai reticenti dintre voi… Acum ramane doar sa speram ca proiectul acesta nu va fi la fel de lung ca si titlul pe care il poarta… excelent articol -- a fost selectat ca MiniGhid pentru aceasta destinatie.

Le simti vibratia, le visezi, ravnesti sa le revezi. Sunt ca povestile de dragoste la care ai renuntat, dar pe care nu le-ai uitat si nicicand nu le vei uita. Despre dragoste as putea scrie oricat, e un subiect inepuizabil, dar pt. ca suntem pe un site turistic, am sa va scriu cate ceva despre unul dintre cele mai frumoase locuri din Romania (in opinia mea), Baile Herculane, asa cum le-am vazut si perceput. Sunt denumite „Perla Banatului” si desi si-au pierdut covarsitor stralucirea, raman fascinante si pretioase in sine. Am plecat din Alba Iulia pe cel mai scurt traseu si care este si cel mai putin pitoresc, dar fiind cu copiii ne-am temut de codul portocaliu de canicula, care in acea perioada era la apogeu. Asadar: Alba Iulia - Simeria - Hateg - Otelul Rosu - Caransebes - baile Herculane. Prima oprire a fost la 3 km de Hateg, in padurea Silviut, unde am petrecut cateva zeci de minute in compania familiei de zimbri care traieste in rezervatie. Urmatoarea oprire am facut-o la aprox. 20 km de Cransebes, la Manastirea Piatra Scrisa, un loc aparte despre a carui existenta am aflat de pe acest site, cititnd reviewul excelent al userului @georgiana. Aici se afla icoana facatoare de minuni a Sf. Treimi. Baile Herculane sunt recunoscute pentru proprietatile lor curative inca din vremea romanilor. Sub sceptrul imparatului Traian au fost puse bazele statiunii Therme Herculi. Parca imi inchipui hoardele de cotropitori infrigurate gasind aceste ape fierbinti ce izvorasc la tot locul din pamantul bogatei Dacii. Cum sa nu le fi apreciat? Romanii pragmatici au construit aici bai si apeducte, dar si temple inchinate zeilor Hercule, Aesculap si Hygieia - protectorii medicinei. Denumirea statiunii se trage din numele zeului Hercule, protectorul izvoarelor termale, simbol al fortei fizice si psihice. Cea mai importanta inflorire a cunoscut-o locul pe vrema cand se numea Herkulesfurdo. Imparatul Franz Iosef si imparateasa Austriei - Elisabeta (Sisi) au fost fascinati de pitorescul zonei, lasand pe mana arhitectului curtii imperiale modernizarea ei. In aceasta perioada iau nastere aici bai luxoase, vile spelndide incadrate de statui ornate cu elemente din mitologie, restaurante, hoteluri: Franz Iosef (Decebal), Baile Imperiale Austriece, cladirea Cazinoului. Locul devine una dintre cele mai splendide si cautate statiuni ale Europei, in care apele tamaduitoare, aerul puternic ionizat negativsi pitorescul semtilor munti Domogled atrag, relaxeaza si vindeca. Imparatul se indragostete iremediabil de acest loc, pe care il considera cel mai frumos de pe continent... Luxul si eleganta erau aici si atunci la ele acasa. In stampe vechi sau reproduceri ale unora originale cu care erau acoperiti peretii pensiunii unde am fost cazati... ( vezi impresii ) am putut admira o lume trecuta si o eleganta care acum lipsesc. Femei frumoase, insotite de filfizoni ferchesi, isi etalau tinutele, in lungi promenade facute pe malul Cernei. Asa au trecut veacurile acestei lumi, uneori mai involburate, alteori mai potolite, iar Baile Herculane au razbit pana in timpul nostru. Acum Cerna e tot acolo, Muntele Domogled deschis in semicerc isi etaleaza farmecul, insa aceasta frumusete naturala incredibila este acompaniata mai ales de sunet de manele si miros de fum de mici. Gratia i-a lasat locul nepasarii si neglijentei. Maiestuoasele hoteluri si bai sunt ruine, insa natura are acelasi farmec nascut dintr-o frumusete nepieritoare. Toate trec, se degradeaza, insa regina Natura e parca si mai frumoasa si mai ademenitoare. Astazi statiunea este cautata mai ales de cei care au nevoie de efectul curativ al apelor ce izvorasc aici si datorita climatului mediteraneean – care face ca aerul din zona sa fie similar cu cel ce se respira la cota 1500-2000. Exista in statiune si in jurul ei, la tot pasul izvoare fierbinti cu sulf (mirosul e pe masuta! , greu de suportat mai ales de catre copii) clor, clalciu care vindeca o sumedenie de boli: reumatism, probleme neurologice – am vazut multi oameni, mai ales adolescenti in carucioare cu rotile, obezitatea, afectiuni ginecologice, nervoase si dermatologice. Apele sunt usor radioactive, asadar nu oricine poate beneficia de efectul lor tamaduitor, copiii au interzisa aici imbaierea, e un lucru pe care nu l-am stiut, l-am aflat doar la fata locului. Deasemenea nu se recomanda pentru unele afectiuni digestive, cardiace si TBC. In prima zi, inainte de a ne caza, am dat o tura cu masina prin statiune, curiosi de aspectul ei, mai fusesem in urma cu 3 ani si am dorit sa vedem ce s-a mai imbunatatit. Trebuie spus ca orasul propriu-zis se poate imparti in doua zone: orasul vechi avand ca punct de reper faimoasa statuie a lui Hercule purtand pielea leului din Nemeea pe umeri si orasul nou care cuprinde pensiunile, strandurile, hotelurile nou construite, zona comerciala si cartierele de blocuri. Orasul nou nu mi-a placut mai deloc, pensiunile sunt inghesuite, ai impresia ca turistii cazati la pensiunea vecina iti sufla in ceafa. Mai sunt si exceptii, de una dintre ele am avut si noi, din fericire, parte (pensiunea La Dolce Vita- vezi impresii ). In zilele urmatoare, spre seara am facut lungi plimbari prin orasul vechi, care m-a sedus. Parfumul lui vechi si trist nu te poate lasa rece. Mi-a placut aici enorm totul, absolut totul. Piata Hercules este poate cea mai cunoscuta turistilor, avand ca limite Podul de Piatra de peste Cerna si Biserica Romano-Catolica. Aici se poate vedea Hotelul Ferdinanad, o constructie baroca, ce dateaza din a doua jumatae a secolul al XVIII-lea, Baia Diana, construita pe locul unei foste bai romane – care este inca functionala si Baia Apollo, ridicata pe locul unde unei bai romane si al unui templu inchinat lui Hercule. Podul de Piatra de peste Cerna este o dantelarie din piatra, a carei faima de alta data este data uitarii. Ne putem mandri noi romanii, cu faptul ca acest pod este primul pod in curba in zidarie din Europa. Azi aspectul sau este jalnic, desi este inca functional, este strajuit de peturi si alte murdarii lasate la baza lui cu larghete de unii dintre semenii nostri care se numesc impropriu... turisti! Pacat! M-a durut sufletul sa vad atata frumusete parasita, multa mizerie si caine vagabonzi. De aici am ajuns in parcul orasului, cu alei strajuite de poeti si scriitori renumiti. L-am fotografiat pe Eminescu stingher si cu urechea rupta, acoperit cu panje de paianjen... :(((. M-am intristat enorm, dar apoi am avut un motiv de bucurie, cand la capatul aleii am gasit o cladire in care a locuit pe vremuri vremelnic Sisi. Constructia se renova, am admirat balconul superb, parca ar fi fost filigran de argint. Catinel, pe trepte stirbe din loc in loc am ajuns la una dintre atractiile statiunii, arborele Sequoia Gigantea, care se dezvolta in mod normal doar la peste 2000 metri altitudine, dar aici, datorita climei, isi inalta maiestuos crengile uriase spre cer. In timp ce firea ocroteste si creste, omul distruge si paraseste... este o realitate dureroasa, dar e realitatea cladirii vecine arborelui gigant, Cazinoul din Baile Herculane. Cladirea si-a pierdut cu totul stralucirea, desi, frumusetea razbate din fata lui plina de riduri... Pe vremuri, Cazinoul era frecventat de floarea aristocratiei austriece. Apoi a fost transformat in muzeu, sala de spectacole si restaurant dupa cum aveam sa gasim placute informative ruginite pe frontispiciul cladirii. Toate inchise. Pasii nostri calca placi de marmura colorate in nuantele pamantului, decorate cu motive florale, iar ochii se ridica admirand ceea ce a mai ramas din fastul de odinioara: pilastri dantelati sustinad plafonul pictat in albastru si galben, cu forme geometrice imbinate si motive populare care imi amintesc de ceramica de Horezu. Basoreliefuri reprezentand creaturi mitologice, amfore decorate cu flori, bolti pictate in stilul Coquilles St. -Jacques, nu mai stii incotro sa privesti si ce sa admiri. De aici, printr-un gang obscur am ajuns in perimetrul unuia dintre izvoarele tamaduitoare, care sunt imprastiate cam peste tot... si aici, ne-a asteptat un alt soc... Nu m-a frapat multimea ce astepta rabdatoare sa isi umple sticlele cu apa binefacatoare, ci o familie ce lua apa si isi spala masina in acel loc... Iar noi ceilalati priveam nepasatori si taceam... Am plecat trista de acolo. As fi vrut sa stau mai mult, sa vad mai multe... Insa burticile copilasilor mei, isi cereau drepturile, asa ca, imediat ce Pizzeria Greceasca ne-a aparut inainte, am decis sa luam pe terasa ei cina. Pot spune cu mana pe inima, ca aici am mancat una dintre cele mai bune portii de pizza, ever. Pizza Creta cu sos Tzatziki. Trei pizza, doua sucuri si o apa au costat in jur de 60 ron. Cand am ajuns in Herculane, nu prea aveam habar unde se poate face baie si care sunt conditiile. Am aflat ca apa nu e buna pentru copii, asa ca nici nu m-au mai interesat strandurile. Insa hazardul, m-a dus fata in fata cu strandul Sara's Sons, pe care l-am vazut de la etajul 4 al Hotelului Diana. Nu mi-a placut. Privelistea e lipsita de pitoresc, este ascuns intre blocuri si betoane. Cat despre Hotelul Diana – pe care doar l-am tranzitat si i-am vazut 2 camere, nu mi-a lasat deloc o impresie buna, desi e renovat de curand, lucrul facut e de mantuiala, iar mirosul care persisita peste tot este de cantina comunista. Am ajuns si la Strandul 7 Izvoare situat la aprox 6 km de statiune, si aici, am avut cel mai mare soc. Nu as intra vreodata sa ma imbaiez acolo, chiar daca, poate, apa e curata. De cum am trecut de poarta, am avut senzatia ca am patruns in zona crepusculara. Muzica la maximum, genul ascultat, pe zeci, poate sute de cd-uri – manele, apoi mizeria, locul de campare neamenajat, claie peste gramada: masini, corturi, sezlonguri... si peste toate... Fumul! Baietelul meu cel mic s-a speriat teribil, s-a lipit strans cu manutele de gatul sotului meu... l-a socat fumul, galagia, mirosul. Fotografiile vorbesc mai multe decat o fac eu acum. Strandul este deschis zilnic intre orele 9-20, mai putin joia, iar biletul de intrare costa 10 ron pentru adulti si 5 ron pentru copii. Se pot inchiria sezlonguri la pretul de 10 roni. Citisem inaiante de a pleca de acasa, despre strandul acoperit de la Hotel Roman. Am ajuns si aici dorind fierbinte sa gasim un loc amenajat la standarde nu inalte, doar normale pt o tara civilizata. Nu stiu cum o fi, nu se poate folosi, deoarece e in renovare. Alte posibilitati de distractie In afara de bai ziua, plimbari lungi seara, noi am folosit pentru a ne creste nivelul adrenalinei tiroliana, ce se poate lua de pe soseaua pe care este situat Hotelul Roman, la iesirea din statiune. Programul incepe la ora 15, iar la ora 20 se opreste. O traversare in aer a Vaii Cernei, a fost punctul culminanat al uneia dintre seri. E dementiala senzatia. Zborul deasupra vaii Cernei cotropite de ierburi salbatice te inalta la cer. Recomand. In afara statiunii si in statiune sunt amenajate un fel de vanite, unde cei doritori, din cate mi-am dat eu seama, cei la care medicul le recomanda – pot face bai. Conditiile sunt improprii, dar ce nu face omul pentru sanatate... Am ajuns la una dintre aceste vanite, o sa vedeti foto, dar nu m-am indurat sa intru. Cei care prefera muntele au posibilitatea de a face drumetii. Am ajuns si noi, pe o caldura aproape ucigatoare la Grota Haiducilor . Traseul porneste din spatele Hotelului Roman – care, mi s-a parut o bijuterie arhitectonica, ceva unic. Escaladarea dureaza cam 5 minute, la inceput se urca ceva trepte, apoi pe carare, complet neamenajata, dar nu am luat-o ca pe tragedie, stiu ca la orice frumusete se accede cu greu. M-a impresionat mult aceasta minunatie de grota cu o suprafata generoasa, impartita in mai multe „ incaperi” si care a fost locuita inca din paleoliticul mijlociu. Citisem ca are o fauna ce se mai intalneste doar in America Latina, unica in Europa, dar tot ce am vazut eu a fost o mica soparla, sau poate ea m-a zarit prima, cert e doar un singur lucru: amandoua eram foarte speriate si am ramas pentru cateva clipe nemiscate. Cu tristete trebuie sa va spun ca urmele „turistilor” – a se citi vandalilor, sunt mult mai vizibile aici, peretii de stanca fiind tapetati cu tot felul de nume, declaratii de dragoste sau declaratii belicoase. Nu exista nicio placuta informativa. As fi vrut sa aflu o legenda a locului, dar cine sa o poata povesti? Doar stancile?? Pacat! Cam asta am vazut si asa am petrecut noi un sejur la Baile Herculane, un loc a carui frumusete iti taie respiratia, dar neglijenta celor responsabili de bunul mers al lucrurilor lumesti, nu poate decat sa te intristeze. Mi-a placut aerul boem, arhaic al statiunii, frumusetea impietrita a Muntilor Domegled, m-as intoarce oricand in acest loc singular, pentru ca... locurile frumoase te cheama, traiesti mereu cu nostalgia lor in suflet si cu dorinta de a le revedea!