Castelul Bran

Valea Sâmbetei, locul unde de fiecare dată revin cu plăcere, aș putea să spun, unul dintre cele mai dragi locuri inimii mele, un loc unde parca îmi încarc bateriile de câte ori ajung. De obicei vara mergeam in Valea Sâmbetei, prin iunie, când rhododendronul colora în roz crestele din jur, sau prin august-septembrie, luni tocmai bune de drumețit pe crestele Făgărașilor. Dar Valea Sâmbetei este frumoasă și in celelalte anotimpuri, iarna, când intreaga vale este acoprită de zăpadă sau primăvara, când brândușele colorează în albastru-violet întreaga vale. În fiecare ne vedeam fotografii cu brândușele care invadează Valea Sâmbetei dar, până în acest an, nu am reușit să ajung. Eu și soțul meu ne-am gândit la această mică excursie acum vreo lună, așteptând să se topească zăpada și să dăm o fugă până la Sâmbăta de Sus. Vroiam nu numai să vedem brândușele ci să vedem și ce se întâmplă cu Cabana Sâmbăta, care este realitatea. A venit și ziua mult așteptată. Aveam mesaje din surse sigure ca zăpada căzută cu două săptămâni în urmă s-a topit iar brândușele au început încet dar sigur să coloreze valea. Nu mai era timp de pierdut, vremea extrem de călduroasă putea scurta viața gingaselor flori. Două zile am avut in plan pentru această excursie, una pe drumul spre Sambata de Sus și cealaltă pentru brândușe și întoarcerea acasă. Ne-am cazat în Sâmbăta de Sus ca să fim cat mai aproape de intrarea în traseu. Intenționam să plecăm cat mai devreme dimineața, pentru ca era duminică și bănuiam că va fi multă lume care va urca la cabană după brândușe. Urmă să constatăm ca am avut dreptate. După ora prânzului traseul a devenit un adevărat bulevard aglomerat. Traseul începe pe DC 79, un drum forestier care trece pe lângă Mănăstirea Brâncoveanu și urcă spre Păstrăvărie. Pe acest drum se poate circula cu orice mașină dar doar până la barieră. La sfârșit de săptămână, în zilele foarte aglomerate, mașinile sunt parcate pe marginea drumului până la Păstrăvărie, așa ca, dacă nu vreți să mergeți pe jos vreo patru km și vreți ca mașina să vă ducă cat mai aproape de intrarea pe potecă, este bine să plecați cat mai devreme. Noi am beneficiat de ajutor și am fost duși cu mașina până în locul unde începe poteca prin pădure. De fapt, intrarea pe potecă este imediat ce treci peste un pod din lemn care traversează apele Sâmbetei. Se poate merge și pe noul drum forestier deschis recent, care urca la cabană. Pe acest drum se poate urca și cu bicicleta dar este închis circulației auto (cu excepția autovehiculelor autorizate). Până la Cabana Sâmbăta se urcă pe marcaj Triunghi Roșu. Am mai descris acest traseu, când am urcat tot în căutarea rhododendronilor - vezi impresii . Am spus și atunci, spun și acum, traseul este foarte frumos și de dificultate mică. Are vreo două porțiuni unde se urcă puțin mai susținut, locuri în care persoanele fără antrenament gâfâiau și se opreau, dar pe urmă se urcă lejer. Recomand încălțăminte de munte, ghete care să protejeze glezna. Este foarte ușor să calci pe câtă o rădăcină, o piatră sau un con de brad și să îți sucești glezna. Ghetele oferă o oarecare protecție în acest sens. În același timp, ghetele sunt mult mai aderente și, în funcție de vechime și grad de impermeabilitate, oferă protecție împotriva umezelii. Și pe acest drum chiar există umezeală, se traversează mai multe pârâie, mai ales primăvara când se topește zăpada sau după ploi abundente. Eu am urcat destul de repede, am depășit vreo două grupuri de turiști si, la vreo 15 minute înainte de cabană, am dat peste primele brândușe. De fapt, erau mai multe poienițe liliachii, o frumusețe! M-am oprit, am făcut fotografii, m-am bucurat și am plecat mai departe spre cabană. Din vechea cabană, în prezent este deschisă o parte - sala de mese, bucătăria și două sau trei camere deasupra. O mare parte a cabanei vechi a fost demolată, și a început construirea unei noi cabane. Când se va finaliza prima parte a noii cabane, se va demola și ce a mai rămas. S-a scris mult despre această demolare pe FB sau prin presă. Foarte multe persoane nu sunt de acord cu această demolare, considerând Cabană Sâmbăta un simbol. Mai există și teama, întemeiată într-o oarecare măsură, că drumul care se va construi până la Cabană Sâmbăta și șantierul pentru construirea noii cabane vor distruge din frumusețea și sălbăticia locului. Părerea mea este puțin diferită. Și eu am amintiri dragi cu această cabană, aici am fost și cu copiii când erau mici, am petrecut multe clipe frumoase. Dar, condițiile de cazare din cabană erau din ce în ce mai rele. Cabana veche era într-un grad înaintat de deteriorare. Acoperișul ar fi putut cădea în urma unor ninsori abundente, când stratul de zăpadă depus pe el ar fi fost mai consistent. Nu mai vorbim de avalanșe (ultima mai însemnată a fost acum vreo trei ani) și numai o minune a făcut ca până acum să nu se întâmple o tragedie. Pereții cabanei erau vechi, putrezi, toaleta din interior era o mizerie, despre condițiile din camere nu mai vorbesc. Este momentul să începem să construim și noi cabane de munte decente. Și, din câte am înțeles, se va construi o astfel de cabană, iar cel care se ocupă de asta este o persoană cu experiență în turism, care are deja unități de cazare în zonă. Șantierul este deschis doar pe lângă nouă construcție, nu s-a stricat valea. S-a construit într-adevăr un drum forestier ca să poată fi adus un excavator dar construcția lui a inceput incă din perioada pandemiei. S-a profitat atunci de toate restricțiile și, aș spune, pe furiș (” noaptea ca hoții” ) au inceput cănstrucția drumului. Se va asfalta acest drum și, din câte am înțeles pe el vor circula doar autovehiculele salvamont sau ale cabanei. Sper să fie așa, oricum până la finalizarea lui mai este ceva. Pe lângă construcția cabanei, mai este început un șantier, pentru o altă construcție. Nu se mai construiește o cabană, ci Mănăstirea Brâncoveanu, care este proprietara acelei bucăți de teren, construiește acolo un spațiu de cazare pentru călugări sau credincioși. În prezent lucrările pe acest șantier sunt sistate, din câte am înțeles lipsesc ceva autorizații. Închid aici paranteza referitoare la Cabana Sâmbăta și continui drumeția mea după brândușe. După un scurt popas la cabană, timp în care am băut un ceai din ierburi de munte și am mâncat două clătite, am pornit mai departe după brândușe. De fapt, toată valea era plină de aceste flori, dar eu am mai urcat puțin, am trecut de cabana salvamont și am mers pe poteca care urcă în Ferestra Mare. După ce am trecut de o mică zonă cu brazi am ieșit în fundul văii unde se deschidea o imensă poieniță plină de brândușe. Mii de brândușe liliachii la poalele crestelor încă înzăpezite. Peisaj de vis, pentru descrierea căruia cuvintele mele sunt prea sărace iar fotografiile făcute nu știu dacă pot reda toată acea frumusețe. Am stat la soare printre brândușe vreo jumătate de oră. Nu aș mai fi plecat de acolo. Singurul lucru pe care îl regret este ca nu am urcat până în Fereasta Mare, dar de acasă plecasem cu gândul ca vom urca doar până la cabană și nu eram echipați pentru o ascensiune pe zăpadă. Rămâne pe altă dată. Cu greu ne-am desprins de acest colț de rai. Am coborât pe aceeași potecă pe care am venit. Deși era trecut de ora 13.00 multe persoane continuau să urce. Era aproape un șir continuu de turiști care urcau. Mulți se opreau, gâfâiau și mă întrebau dacă mai este mult, dacă in continuare este tot așa greu și dacă sunt brândușe sus. Le spuneam că merita efortul, sa urce încet ca vor fi răsplătiți cu imagini de vis. Recomand acest traseu, oricând in anotimpul călduros.

Excursia în zona Fundata ( vezi impresii ) am terminat-o cu revizitarea Branului. Am văzut că se poate și într-o zi super-aglomerată din punct de vedere turistic. Nu m-a deranjat prea tare aglomerația, chiar am observat cu interes câți vizitatori au ales să petreacă câteva ore aici. Comuna Bran se află pe DN73 Brașov-Pitești. Pentru vizită se poate alege una din locurile de parcare amenajate în zona centrală de-alungul drumului cu plată sau până în zona centrală fără plată dar să nu fie cu indicatoare oprire/staționare interzise. Am ales așa un loc fără plată chiar la baza castelului, de unde am re-exploatat Branul bineînțeles cu vizita obligatorie la castel. Branul se află la o distanță de 30 km de Brașov. Comuna-reședință din județul Brașov se află la o altitudine de 763 m deasupra mării și în 2011 avea 1492 locuitori. Localitatea se află într-o zonă de mare importanță turistică astfel dintre localnici numai cine nu vrea nu face turism pe acolo. Răsfoind puțin istoria am aflat de existența castelului mai întâi și pe urmă localitatea care s-a dezvoltat în jurul lui. Fiind un drum strategic în secolele XII-XIII era nevoie de un fort de supraveghere în zonă. Dietrichstein a fost numit primul fort construit de ordinul teutonic, era din lemn și a fost construit pe aceeași stâncă. Dar a fost pradă ușoară la invazia mongoleză și în 1377 Sigismund al Ungariei a dat ordin să se construiască ceva mai rezistent din piatră. Acel lucru rezistent este vizitat în prezent de mii de turiști. Castelul a fost finalizat în 5 ani (1377-1382) Împreună cu stânca pe care s-a construit are o înălțime de 66m astfel se poate vedea din depărtare. Torzburg se numește în germană. Am povestit că construcția a fost dispusă de Sigismund la Ungariei. În 1407 Sigismund îi acordă voievodului Mircea cel Bătrân dreptul de a deține acest castel. În decursul anilor castelul aparținea fie sub autoritatea Țării Românești , fie Coroanei Ungariei , fie Scaunului Brașovului . În 1920 a ajuns Reginei Maria a României . În 1948 la naíonalizare a intrat în posesia statului român și intrat în circuitul turistic în 1956. În 2006 ajunge înapoi descendenților foștilor proprietari. Din fericire pentru noi vizitaorii castelul chiar dacă are în prezent un stăpân privat, acesta a rămas în circuitul turistic, Castelul dacă inițial a fost o construcție militară simplă, în decursul anilor a suferit numeroase modificări, adăugiri, construcții anexe, turnuri, astfel pînă la urmă a ieșit ceva interesant, romantic și pitoresc. Ca să ajungem la locul de intrare în castel a trebuit să ocolim castelul. Astfel am putut observa furnicarul de turiști din jur. Castelul aduce anual mulți turiști, iarna și vara astfel localitatea dar și zona din jur s-a dezvoltat corespunzător. Se găsesc locuri de cazare pentru portofele mari și mici (în fine pentru portofelele mici este mai mult de căutat) și mâncătorii pentru toate buzunarele. Tot centrul Branului este transformat într-un bazar imens unde la fel se găsesc de toate pentru toți pentru toate buzunarele începând de la un magnet banal până la obiecte de valoare. În afară de souveniruri găsim și magazine cu de toate. Unitățile din Bran oferă și diferite servicii căutate de turiști, astfel cu ocazia unui sejur timpul se poate petrece și altfel, poate călărind un cal sau un ATV. Sau făcând niște drumeții. Sau baie, în cazul unităților cu piscină sau măcar un ciubăr. În cazul nostru: cazarea era în alt loc, masa era din traistă iar souveniruri despre Bran aveam din alți ani. Parcarea n-am plătit-o deci am fost un vizitator mai puțin dorit aici. În fine de simțit m-am simțit la fel de bine ca ceilalți mai cu dare de mână. Orarul zilnic de vizitare este 9.00-18.00, exclus luni când se deschide la 12.00. După ce se trece de bazarul cu de toate se va ajunge la un loc acoperit pe partea stângă de alee cu automatele de bilete. Se poate folosi și cash, eu am folosit card. Biletul de adult costă 55 lei, biletul de copil 15 lei, persoanele cu handicap nu plătesc nimic. Astfel vizita la castel m-a costat 70 lei. Ulterior biletul fizic se validează la intrare în castel scanând codul QR de pe acesta. Zic la castel deoarece în afară de interior trebuie făcut timp de stat și în superbul parc de sub castel. Pentru interior se va urca pe aleea pavată cu piatră naturală și mărginită cu stâlpi de iluminat. Pe fiecare stâlp găsim câte un panou-reclamă cu restaurante și altele. Ajungem și la stânca pe care s-a construit castelul și observăm un prim obiectiv o cruce de piatră. Acesta a fost adusă de Regina Maria în 1922 și simbolizează memoria eroilor din primul război mondial. Urmează alte scări și intrarea cu scanatul biletelor. Erau turiști mulți dar dacă fiecare se comportă civilizat poate ajunge în fiecare loc/cameră fără înghesuială, fără scandal. Astfel nu m-a deranjat prea mult mulțimea. Erau și foarte mulți turiști străini poate mai mulți decât turiști interni. Erau foarte entuziasmați de ceea ce au văzut. Castelul este un loc deosebit și va rămâne un loc deosebit. În castel căile de acces și direcția în care trebuie s-o luăm este corespunzător marcat. După intrare se pote observa curtea interioară. Castelul este și un mini-muzeu și turistul se poate documenta pe îndelete despre istoria castelului, domnitorii care au locuit aici. Cele mai multe renovări adăugiri au avut loc pe vremea Reginei Maria. Astfel putem observa dotările castelului de atunci. Se pot observa dormitoarele, camerele de trecere, camerele de zi, bucătăriile, sala gotică, sala de muzică, biblioteca, cinematograful. Sînt multe piese de mobilier, șeminee, arme expuse. Se pot vedea și vesela și tacâmurile folosite. Trecerile între etaje de regulă sînt foarte strâmte, sînt fie scări în spirală fie scări drepte tip tunel dar urcarea necesită mare atenție atât la picioare cât și la cap. Se va ajunge pe o terasă de unde se vede peisajul din partea vestică a castelului. Pentru turiști, în special pentru cei străini s-a amenajat și o secțiune de groază Dracula cu dioramele, manechinele sau proiecțiile aferente. Iluminația și sonorul din încăperi este pe măsură. Coborând într-o altă direcție am găsit sala de cinema rămasă bineînțeles de pe vremea reginei Maria, practic în era cinematografelor, televiziunile aflăndu-se încă în stadiu experimental pe acea vreme. Coborând și ajungând în micuța curte interioară am găsit un furnicar de turiști și pe acolo. Fântâna istorică este foarte bogată, nu în apă ci în bancnote și monezi de toate felurile. De când mă știu așa era pe acolo, de la leii românești de pe vremea comunismului până la euro. Din curte se poate intra în Tunelul Timpului o atracție care se plătește separat tot la automatele susnumite. Coborând pe aleea de piatră se poate vizita parcul care se află pe stânga sub castel. Primul obiectiv este o mâncătorie Castelul Bran se numește iar prețurile la o ciorbă sînt 22 lei, un fel II 44-47 lei și un desert 22 lei. Parcul suberb conține și un eleșteu plin de nuferi. Să nu uităm de capelă. În Bran există o capelă o copie a ceea ce vedem la Balcic Bulgaria. Se numește Inima Reginei Maria și a fost ridicată între 1941-1942. Vizita castelului se poate prelungi cu o plimbare în parc, odihnă pe una din băncile parcului, servirea mesei. Vegetația este pe măsură se va găsi și umbră pentru toată lumea. Un parc se găsește și în afara castelului în centrul comunei Bran. Motive etnografice, sculpturi din lemn se pot observa aici. În mijloc tronează un monument al eroilor din satele brănene din cele 2 războaie mondiale. Se poate vizita Muzeul Satului Brănean . Nu am mai ajuns aici. În centrul Branului se pot admira și câteva clădiri istorice. Estimativ au 100 sau peste 100 de ani. Majoritatea sînt frumos renovate, în unele funcționează fie o unitate de cazare fie un loc de servit masa. WM rog acest video la început, mulțumesc. https://m. youtube.com/watch?v=OKF1LDjet3g&t=55s&pp=ygUOYnJhbiBkaW4gZHJvbmE%3D