Cetatea Trascăului

Mutat, la reorganizare, în rubrica "Conacul Secuiesc [Colțești], RIMETEA [AB]" (deja existentă pe sait) Te-am ruga să (re)verifici coordonatele GPS ale acestei destinaţii pe harta interactivă . Ne poți spune dacă-i ok? (mărește zoom-ul cât e necesar, până la afișarea la nivel de stradă - dacă-i posibil) Foarte dragut din poze, pacat ca sunt asa ametiti la partea de mancare. ​Unde s-ar putea manca in imprejurimi in cazul in care am opta pentru cazare la ei si masa in alta parte? Am mâncat o dată, de mult, la Conacul Secuiesc. Eram în trecere dar atât de mult ne-a plăcut cum arată, împrejurimile și de mai aproape și de mai departe, că am visat să ne întoarcem. Visez în continuare, nu s-a întâmplat. ​Nu-mi amintesc decât că mâncarea ne-a plăcut foarte mult, nu cred că am așteptat așa mult, sau eram mai tineri și aveam răbdare mai multă. Posibilitatea de drumeții în zonă și ture cu bicicleta este exact pe gustul meu. Aștept și eu răspuns la întrebarea colegei. Dacă sunt și alte posibilități de masă în zonă. ​

După parcurgerea traseului circuit la Vârful Piatra Secuiului vezi impresii , ne-am îndreptat spre restaurantul Conacul Secuiesc unde aveam făcută rezervarea de mult timp înainte (cam trei săptămâni). Restaurantul este deschis zilnic între orele 9-22, cu excepția zilei de luni când este închis. Curtea restaurantului era foarte frumos decorată de toamnă, cu mulți dovleci, unii pictați amuzant. Noi aveam rezervarea făcută pentru ora 17 dar am ajuns un pic mai repede de ora 16. După ce ne-am cutățat de noroi, am intrat înăuntru la toalete toată trupa și am mai stat prin curte. Era cald și peisajul cu Piatra Secuiului la orizont me făcea să fim mândri de realizarea noastră. Ne-am gândit noi să încercăm să vedem dacă au locuri pentru 25 de persoane cu o oră mai devreme. Am vorbit și au spus că dacă așteptăm 5 minute ne aranjează mesele. Am fost bucuroși că putem mânca, ne era foame tuturor. Amabilitatea lor mi s-a părut extraordinară. Un alt plus pentru acest restaurant a fost acela că eu am sunat cu o seară înainte și i-am rugat ca din cele 25 de porții de gulaș unguresc anunțate pentru noi, 11 porții îi rog să le aducă copiiilor nepicante. Am vorbit cu bucătăreasa și s-a rezolvat, am uitat că gulașul este picant și copiii s-ar putea să nu-l poată consuma. Iarăși mulțumiri pentru interesul deosebit pentru mulțumirea clienților. Gulașul a fost foarte bun, copiii care nu mănâncă carne în general, au mâncat toată carnea de vită care era foarte fragedă... erau și înfometați după drumeție. Nu am numai cuvinte de laudă la adresa acestui local, este foarte curat, minuțios decorat cu motive tradiționale secuiești, cu gulaș foarte bun și servire amabilă. Scaunele verzi pictate cu floricele albe și roșii sunt deosebite. Tot mobilierul restaurantului este pictat. Chelnerii sunt îmbrăcați în costume tradiționale seciuești. Noi am comandat în prealabil 25 de porții de gulaș unguresc, când am făcut rezervarea. Mâncarea a fost servită la mese foarte repede. Am trecut apoi la capitolul desert și am comandat papanași cu dulceață de afine și smânână, gomboți cu prune (dulceață de prune), gomboți cu brânză de vaci, clătite cu dulceață de casă, colțunași cu dulceață. Limonada clasică este foarte bună. Am mâncat foarte bine aici, toată lumea a fost mulțumită, servirea a fost amabilă și rapidă și în concluzie vă recomand acest restaurant, dar nu uitați să faceți rezervare prelabilă, ca să fiți siguri că aveți loc la masă.

Primăvara oferă imagini de vis, Natura revenind la viață cu o explozie de verde crud și alte culori, oferind un exemplu multora dintre noi. Începutul de mai ne-a purtat pe tărâmuri de vis în zona Munților Trascău, în apropierea Aiudului, o zonă naturală pe care am admirat-o de multe ori în fotografii. Iată că i-a venit rândul! Coloana vertebrală a acestui traseu este DJ 107M care străbate Munții Trascău între Aiud și Buru, pe valea unor râuri și prin chei și depresiuni. Relieful carstic este cel care ne încântă privirea prin sectoarele de chei (Vălișoara), dar și prin guri de peșteră și colți de stâncă (masivele Data și Rachiș, masivul Piatra Secuiului). Traversăm câteva depresiuni de mici dimensiuni (Poiana Aiudului, Vălișoara), apoi ieșim în depresiunea Trascăului, întinsă pe mai mulți kilometri lungime; sunt zone propice dezvoltării așezărilor omenești și practicării unei agriculturi de subzistență, dar mai ales sunt plaiuri propice creșterii animalelor. Punctul de plecare îl constituie orașul Aiud ( vezi impresii ), dominat în centru de cetatea medievală cu turnuri întreținute de breslele meșteșugărești, fortificație care adăpostește reședința principelui Gabriel Bethlen și două biserici. Un obiectiv turistic important îl constituie Muzeul de Științele Naturii ( vezi impresii ), una din cele mai vechi instituții de profil de acest gen din țară, atestată scriptic la 1796. Până la ieșirea din oraș, prin Aiudul de Sus, șoseaua este destul de peticită și întreruptă la intervale scurte de canale denivelate, e vorba de circa 3,3 km după care covorul asfaltic are calitate bună. Urmărind cursul râului Aiud ne apropiem de zona defileelor, de la Poiana Aiudului apar formele de relief înalte care cresc treptat în înălțime. Curând descoperim prima minune naturală: Cheile Vălișoarei , un sector de chei de circa 2 km lungime, străjuit de două vârfuri: Rachiș (779 m) și Bogza Vălișoarei (827 m). Pe un tăpșan situat la umbra pereților de stâncă se înalță un hotel-restaurant cu pretenții de cetate medievală: „Castelul Templul Cavalerilor”. Clădirea reproduce aspectul unei fortificații medievale și „dă bine” în fotografii. Aproape de ieșirea din chei există o alveolă pe marginea șoselei unde mai multe autoturisme staționau – e un punct de plecare în drumeții ori spre trasee de escaladă. Ieșim în depresiunea Vălișoarei, traversăm satul omonim și în față ni se deschide un peisaj dominat de verdele crud de primăvară, un spațiu înconjurat de creste muntoase nu foarte înalte. Undeva în dreapta se află satul Izvoarele, străjuit de înălțimi de peste 1000 m, loc de plecare spre alte sectoare de chei (Cheile Plaiului). Trecem pe lângă o mare de stuf uscat și deja avem sub ochi uriașul de stâncă de la Rimetea. Dar până acolo șoseaua ne poartă prin satul Colțești unde în centru se află biserica unitariană și cea reformată pe lângă care virăm la stânga și mergem până în capătul uliței, parcând automobilul după ultimele case. De aici pleacă traseul către Cetatea Trascăului , un adevărat punct de apărare cocoțat în vârful unui stei de piatră. Fortificația a fost edificată pe la sfârșitul veacului al XIII-lea de o familie nobiliară din zonă cu scop de supraveghere a zonei și de refugiu în caz de pericol. Traseul turistic nu e greu, cetatea se abordează prin învăluire pe o pantă ceva mai domoală, doar ultimii 100 de metri sunt un pic mai abrupți. Priveliștea din turnurile cetății e fantastică, căsuțele cu acoperiș roșu sunt mici, mici, dealurile sunt acoperite de păduri în diferite nuanțe de verde, vârfurile stâncoase sunt împresurate la bază de limbi de vegetație. Un „dragon” verde iese pe o piatră la soare și privește către domeniul larg care se întinde la poalele cetății. Ne întoarcem la autoturisme după circa 2 ore încărcați de energie pozitivă și ne continuăm drumul spre satul Rimetea , celebră pentru patrimoniul său arhitectural și peisajele încântătoare. Vom descoperi și noi casele albe, vechi (unele de sute de ani), multe restaurate cu ajutorul unei fundații. În apropierea bisericii ortodoxe, lângă Primărie, am găsit loc de parcare și am pornit la pas să descoperim urmele amestecului de populație secuiască cu cea germană. Ne-am plimbat pe Șirul de Jos și pe cel de Sus , prin Piața de Jos și cea de Sus , situate în jurul izvorului , am admirat complexul format din Biserica Unitariană (secolul al XVII-lea), Școală și Stația de pompieri (sfârșit de secol al XIX-lea). În apropierea bisericii am stat la rând la un chioșc și am mâncat un gustos langoș cu cașcaval (4 lei), iar în Piața de Sus am luat loc în fața unui butoi, având înaintea ochilor superba imagine a Pietrei Secuiului și am savurat o cafea (4 lei), un kurtos-kalacs cu nucă și scortișoară (10 lei) și o bere fără alcool (5,5 lei). O atmosferă liniștitoare și o relaxare deplină. În clădirea Primăriei se află Muzeul etnografic , pe o uliță din apropiere se coboară spre râul Rimetea unde se află o moară de apă funcțională din 1762, iar în mai multe case vechi găsiți mici localuri/terase și magazine de suveniruri (presupun că în plin sezon turistic sunt mult mai multe deschise). Găsiți panouri cu hărți și indicatoare turistice; de altfel, deși început de luna mai, satul era plin de turiști români și străini și grupuri de copii. Pe masivul Piatra Secuiului se vedeau excursioniști, alpiniști și iubitori de natură cu rulote și corturi. Excursia efectuată în acea zi de la Aiud spre Vălișoara, Colțești și Rimetea ne-a umplut inimile de bucurie și sufletele de energie. În fața unor asemenea superbe peisaje naturale nu ai cum să nu te simți norocos că ele există la tine în țară și că ai ajuns să călătorești pe acele plaiuri. Am găsit curățenie peste tot (și am lăsat asemenea peste tot unde am fost), chiar ne miram că pe traseul spre cetatea Colțești nu am văzut nici un ambalaj sau pet de plastic. Recomand cu căldură o incursiune în Munții Trascăului, cheile și satele din zonă sunt minunate. Avem atât de multe de descoperit!

La recomandarea unui prieten, am ales să petrecem weekendul în comuna Rimetea, din județul Alba. A fost un week-end de poveste, cu castel, chei, cetate, piscuri cucerite după ore bune de urcuș, iar peste toate acestea am așezat răsfățul: cel mai gustos gulaș unguresc pe care l-am mâncat până în prezent. Gulyasul servit la Conacul Secuiesc 4* este un preparat cunoscut în zonă dar și în străinătate. Pentru gustarea acestuia oamenii străbat distanțe mari, dar mai ales se chinuie să găsească o masă liberă. Fără o rezervare prealabilă, nu ai nici o șansă să mănânci din bunătățile gătite și servite la Conacul Secuiesc. Prietenul nostru ne-a spus să facem din timp rezervarea la restaurant pentru că nu prindem locuri. Numărul de telefon l-am luat de pe net și am sunat joi seara de câteva ori, dar nu mi-a răspuns nimeni. Atunci, am trimis e-mail, mesaj pe whatsapp, am completat formularul de rezervare de pe pagina lor, iar vineri dimineața nu am avut nici un răspuns. Vineri am început să sun iarăși, ba se întrerupea apelul, ba intra căsuța vocală care îmi spunea că nu poate fi contactat destinatarul. Am intrat într-o oarecare panică că nu voi reuși să fac rezervarea până dimineață când vom pleca spre Rimetea. Am aflat ulterior ca le cade reteaua si nu au semnal. După n apeluri aud o voce... mi-a răspuns!!! Ce bucurie! Acum urma partea cu locurile, dacă s-au ocupat în două zile de când tot sun eu? Am avut noroc în cele din urmă si am făcut rezervarea la restaurant. În paralel căutam și sunam pentru cazarea de sâmbătă noaptea. După n încercări, răspunsuri de genul: ne pare rău dar pentru o noapte nu avem camere disponibile, am plecat la drum fără să reușesc să rezerv cazarea... Dacă nu găseam acolo ceva, ne întorceam acasă seara, dar despre cazare voi povesti în alt review. Adresa restaurantului: Sat Coltești, com. Rimetea, jud. Alba. Orarul : Marți - Duminică 9:00 - 22:00. Luni închis. Ajungeți cu ușurință la Conacul Secuiesc pentru că este semnalizat cu panouri publicitare, dar și dacă întrebați localnicii, aceștia vă îndrumă cu drag. Noi am întrebat și ne-a fost explicat traseul până la Conac, cu mare amabilitate. Am citit că au scris unele persoane că nu au reușit să vorbească cu localnicii. Noi în două zile am vorbit cu mai multe persoane, și toți au fost foarte amabili, ne-au îndrumat și ajutat cu sfaturi despre trasee și destinații turistice, ne-au răspuns pe ulițe la salut în limba română, așa că nu vă fie frică să mergeți acolo, vă descurcați și în secuime vorbind limba română. Cred că localnicii sunt obișnuiți să ofere informații turiștilor. Conacul Secuiesc este un "must see", un simbol al gastronomiei secuiești. Nu poți merge în Rimetea și să nu mănânci acolo. În jurul Conacului Secuiesc sunt trei parcări, veți găsi un loc cu siguranță. Într-o parcare este o rulotă cu produse lactate tradiționale. Noi nu am cumpărat, dar arătau foarte apetisant specialitățile din cașcaval. După ce am parcat mașina, am intrat în Conac. Am fost întâmpinați la intrare și verificați pe lista de rezervări, după care am fost conduși la masa noastră. Ambianța restaurantului este una tradițională, culorile folosite sunt: verde, nuanța mobilietului (pictat cu motive florale în roșu și alb); alb, pereții, fețele de masă cu broderie și perdelele; roșu, șervețele și traversele de pe mese, panglicile perdelelor. La mese sunt scaune din lemn cu spătarul decupat, de culoare verde, pictate, cu protecție pentru șezut, parcă sunt scăunele din povești. Tot mobilierul este din lemn pictat. Am cerut permisiunea să fotografiez decorațiunile și mobilerul și am primit aprobarea, cu amabilitate. Nu am fotografiat restaurantul pentru că era plin și nu am vrut să incomodez consumatorii. Am fotografiat în schimb masa noastră. Merită să mergeți acolo, este foarte frumos. Am ales din lista meniu cele două variante de gulaș, gulaș unguresc (26 lei) și gulaș de fasole (28 lei) foarte gustoase ambele, dar noi am concluzionat că cel unguresc este special. Am întrebat chelnerul care este diferența dintre cele două preparate și ne-a răspuns cu amabilitate și cu zâmbetul pe buze la această întrebare și la multe altele... ne-am împrietenit! Diferența este că gulașul cu fasole are aceeași compoziție ca cel unguresc, doar ca mai are adăugate: fasole și cârnați. Carnea de vită se topea în gură, nu era ațoasă, iar aromele sunt excepționale. Gulașul unguresc este mai picant si mai condimentat față de cel de fasole. Cantitățile sunt mari. Gulașul este servit într-un suport cu un bol de metal care este încălzit cu o lumânare pastilă pentru a nu se răci și cu polonic cu care sa te servesti. Dintr-o porție de gulaș veti umple două farfurii adânci. Am întrebat de ce are lumânare și mi s-a răspuns că în farfurie nu incape toată cantitatea, iar lumânarea arde pentru a nu se răci gulașul. Am primit pâine de casă (3 lei), smântână (5 lei) și ceapa roșie (3,50 lei). Desertul trebuia să fie unul special, așa că am ales găluștele Somloi (21lei/ buc), rețeta originală. Noi suntem înnebuniți după găluștele Somloi din Hajduszoboszlo, nu am mai găsit ceva asemănător în România și speram să găsesc aici. Ne-am comandat, mie nu mi-a plăcut în mod special, dar soțului meu i-a plăcut mult desertul. Eu dacă mai mănânc acolo desert, voi lua papanași pentru că arătau foarte bine. Găluștele Somloy sunt bucățele din trei blaturi diferite: cu vanilie, cu nucă si cu stafide si cu ciocolată. Toate blaturile se așează într-un pahar, se însiropeaza cu un sos de ciocolată, iar deadupra se pune multă frișcă (tot chelnerul nostru amabil ne-a povestit rețeta). Găluștele Somloi din Hajduszoboszlo sunt cu cremă de ciocolată și cu cremă de vanilie, acoperite cu caramel sărat și frișcă. Altă rețetă, altă savoare, pentru mine reteta aceea este cea mai buna. De băut, și-a luat soțul o bere fără alcool Ursus Cooler 11 lei. Total nota de plată 118,50 lei. Rotunjit la 130 lei. Curatenia si ordinea sunt la loc de cinste. Am observat ca dupa ce au plecat de la masa clientii, chelnerii au strans rapid totul si au asezat o noua fata de masa pentru urmatorii consumatori. Am fost serviti rapid. Chelnerii poarta costume traditionale secuiesti, foarte frumoase. După ce am mâncat am ieșit în curtea Pensiunii Restaurant Conacul Secuiesc. Suprafața curții este foarte mare, priveliștea oferită de Munții Trascaului cu vârful Piatra Secuiului, este minunată, aceasta noi am admirat-o și de la masă, pentru că eram la geam. În curte este amenajată o cascadă, un lac, multe stanci, arbusti decorativi, un loc de joacă pentru copii, bănci. Era semnal Wifi cand am fost noi. Vă recomand să mâncați cel mai bun gulaș unguresc la Conacul Secuiesc din Coltești. galuste somloi, vedere spre muntii Trascaului Într-adevăr este un loc cu totul special, pe care mă bucur că am avut ocazia să-l vizităm acum câțiva ani. Am fost fascinați de mâncare, de conac dar și de peisajul extraordinar. Felicitări pentru alegerea inspirată de care... se pare că v-ați bucurat din plin. E o recomandare foarte bună. Este o locație de neratat pentru cei aflați în zonă.

Accesul spre Cetate se face pe drumul DJ 107M, Buru- Rimetea- Valișoara- Aiud, din satul Coltești, vedeți indicatoare spre aceasta. Se poate merge cu mașina până foarte aproape de intrarea în cetate, unde vă veti opri pentru ca este rupt drumul, dar puteți parca acolo, este suficient spațiu. Dacă doriți să faceți o plimbare ușoară, puteți lăsa mașina pe un câmp unde aveți un indicator, cam vechi, pe care scrie că mai aveți de parcurs pe jos 3/4 oră. Traseul este marcat cu triunghi albastru. Drumul nu este solicitant. Noi am lăsat mașina în sat și am pornit pe traseul indicat. Pentru ca ne grabeam sa ajungem la ora 14 la restaurantul Conacul Secuiului vezi impresii unde aveam făcută rezervarea și era deja ora 12 jumatate, ne-am gândit, adică eu, să nu mergem pe traseul marcat, ca să scurtăm durata acestuia. Cetatea se vedea atât de frumos la orizont și părea atât de aproape, încât mi-a venit ideea să atacăm frontal zidurile acesteia, să nu o mai ocolim. Cea mai scurtă distanță este diagonala, nu? Astfel l-am convins pe soțul meu și am pornit în linie dreapta spre Cetate, peste terenuri pline de îngrășământ în care se mai vedeau din loc în loc cartofi, peste terenuri arate pe care erau baloți de paie, peste mlaștini, scaieti și ca să fie mai palpitant, la un moment dat am văzut o turmă de oi și doi câini ciobănești fugind spre noi, lătrând din toate puterile... ei, atunci am început să tremur de frică. Am schimbat unghiul de urcare ca să nu ne îndreptăm direct spre turmă și am scăpat de câini, după ce au fost chemați de cioban înapoi. Traseul este foarte frumos, am fotografiat într-una Munții Trascăului si Cetatea, care ne înfrumusețau orizontul. Mai aveam de urcat până la zidurile Cetății, care este construită pe un perete abrupt de stâncă, pe partea pe care doream noi să o atacăm. Ne-am găsit noi să ne cocoțăm pe stânci ca să ajungem în Cetate. Nu am reușit și nu vă recomand să faceți ce am făcut noi… doar este Cetate de apărare, o fortificație abil amplasată și construită pentru a nu putea fi cucerită ușor. Mergeți frumos, în plimbare, pe traseul ușor, marcat, pentru că acesta este cel mai scurt drum spre Cetate. Așadar ne-am întors pe drumul de la baza și am înconjurat Cetatea până am dat de indicatotul care ne semnaliza direcția spre intrarea în Cetate. Am ajuns inapoi cu o masina, dupa ce in prealabil ne-am imprietenit acolo cu o familie care a urcat cu masina pana la intrarea in Cetate. Am avut noroc si am ajuns si la masa la timp. În cetate se poate intra pe două căi: una ușoară, ocolind panta abruptă și alta grea, abordând direct intrarea urcând dealul destul de abrupt. Sunt cărari pentru ambele variante. Cetatea este frumoasă, chiar dacă a fost distrusă parțial de austrieci în anul 1703, ruinele acesteia impresionează. Bucăți masive de ziduri groase, turnurile laterale, se poate intra în turn, ruine ale Cetății, bucati de turnuri avariate care se înalță spre cer, arcade, curtea interioară și peisajul care poate fi admirat de acolo de sus, vă vor face să vă bucurați că ați ajuns acolo. Din turnul de nord se mai păstrează azi doar trei etaje din cele cinci construite inițial. Cetatea este construită la o altitudine de 705 m. Aceasta a fost restaurată și amenajată cu iluminare pe timpul nopții, traseul spre aceasta fiind semnalizat cu indicatoare. Nu este apă pe traseu, ar fi bine să vă luați la voi ca să aveți apă la nevoie. Pe o placă comemorativă de pe turnul nordic, cu o înălțime de 20 m, datând din 1832, scrie următoarele: "Cetatea familiei Thorotzkay. Construită de Thorotzkay Ilies, vice - voievodul Ardealului, la finele secolului al XIII -lea. Arsă de trupele generalului Tiege în 1703. Acest panou s-a executat în anul 1832. " "Cetatea a fost construită în sec. al XIII-lea de către familia nobiliara Thototzkay după invazia tătarilor din anul 1241. În anul 1470 a fost confiscată de regele Matia Corvin și dată voievodului Transilvaniei. În anul 1510 a revenit nobililor din Trascău. În anul 1514 a fost devastată de țăranii conduși de Gheorghe Doja. În anul 1703 a fost distrusă de către trupele imperiale austriece. " sursa Wikipedia. Vă recomand o plimbare până la Cetatea Trascăului, pentru peisajele minunate care se pot admira de acolo din Cetate, pentru liniștea de pe drum. Pe lângă Cheile Valisoarei, Piatra Secuiului din Munții Trascăului, puteți observa din Cetate satele Rimetea și Coltești înconjurate de dealurile verzi, parcelele arate, o multitudine de culori foarte plăcute privirii. aici am ajuns noi in diagonala