Palatul Mogoșoaia

Anul trecut am petrecut primele zile ale lunii iunie la mare, la Mamaia. Ne-a plăcut liniştea, culoarea azurie a Mării Negre, atmosfera de început de vacanţă şi am plănuit să mergem şi anul acesta în aceeaşi perioadă. Ne-am temut însă de ploile torenţiale anunţate de meteorologi şi am amânat călătoria noastră la mare... Vara abia a început, aşa că ne-am consolat cu uşurinţă! Cu toate acestea, prima sâmbătă a lunii iunie a fost o zi splendidă, exact aşa cum îmi place mie, însorită dar nu toridă, cu vânt mai degrabă primăvăratic, o zi care parcă nu te lasă să stai în casă... Cum nici băiatul nostru nu avea planuri pentru ziua liberă-din ce în ce mai rar îl prindem, dar asta este, a crescut-am hotărât cu toţii să mergem la Mogoşoaia. Am constatat cu mirare că a trecut un an şi jumătate de când, prinşi în iureşul cotidian, n-am mai ajuns în acest loc atât de apropiat de Bucureşti şi atât de îndrăgit de noi trei. Despre istoria Palatului Brâncovenesc şi despre destinele celor care l-au construit şi au locuit acolo am încercat să scriu cu altă ocazie. Probabil n-aş mai fi povestit despre Mogoşoaia dar ne-am întors atât de relaxaţi după o jumătate de zi de plimbare, am fost atât de încântaţi de modul în care este administrat acest loc, de cât de mult s-a schimbat de când noi nu am mai fost acolo încât mi-am propus să împărtăşesc impresiile noastre cu dumneavoastră. Nu de alta, dar vacanţa bate la uşă! Încă de la ultima noastră vizită la Mogoşoaia am observat încercările, încă timide la vremea aceea, de a amenaja spaţii de joacă şi un mic orăsel al copiilor la intrarea în pădure, cum vii dinspre Bucureşti. Se tăiau copacii uscaţi şi se curăţa leasa care năpădise pădurea. Se asfaltase o alee pentru biciclişti dar restul potecilor prin pădure erau greu de străbătut la pas. Doar drumul bătătorit de pe malul lacului putea fi urmat până într-un punct, apoi erai nevoit să faci cale-întoarsă spre Palat. Începuse şi amenajarea terenului viran din partea dreaptă a palatului-cum vii dinspre intrarea principală-, se plantau copaci, se construise un podeţ din lemn peste iaz, se lucra la terenurile de sport. Venind dinspre Bucureşti-cu autoturismul, cu maxi-taxi de la Piaţa Chibrit sau cu autobuzul 460 de la staţia de metrou Parc Bazilescu - pe partea stângă a şoselei veţi zări Lacul Mogoşoaia. Dincolo de poarta din fier forjat am păşit într-un un parc minunat, unul dintre cele mai frumoase din zona Bucureştiului. Un loc de joacă amplasat pe malul lacului îi aşteaptă pe cei mici, părinţii şi bunicii având suficiente bănci la umbră. Trandafirii, atât de frumoşi de primăvara până toamna târziu, te încântă cu mireasma şi coloritul lor. Stâlpii de iluminat seamănă cu nişte lampadare cu două sau trei braţe de care atârnă jardiniere cu petunii curgătoare multicolore. Pe malul lacului s-a amenajat un ponton din lemn de-a lungul căruia sunt numeroase băncuţe pe care te poţi odihni privind luciul apei, păsările, nuferii galbeni, bărcile, hidrobicicletele... Bărcile pot fi închiriate cu 15 lei pe oră iar hidrobicicletele sub formă de lebădă cu 20 lei pe oră. Tot din această zonă a parcului se pot închiria biciclete şi karturi cu pedale care erau foarte solicitate atât de copii cât şi de către adulţi. Chiar de la intrarea în parc începe o alee lungă ce duce până la Palatul Brâncovenesc. În prima sa parte aleea este străjuită de căsuţe ca din povestea lui Hansel şi Gretel unde se vând dulciuri, îngheţată, apă, băuturi răcoritoare, floricele, jucării, cam tot ce-ar putea uşura buzunarele părinţilor şi bunicilor. Câteva terase umbrite, amenajate cu gust, îşi aşteaptă clienţii cu mici, fripturi la grătar, pizza. Micul orăşel de basm este şi mai frumos datorită copacilor uriaşi înconjuraţi de panseluţe şi petunii în culori vesele. Este o atmosferă plăcută, de vacanţă, totul este viu colorat, copiii sunt fericiţi iar adulţii se molipsesc de la cei mici, uitând chiar şi pentru câteva clipe de grijile de zi cu zi. Urmând această alee veţi ajunge la Palat, trecând mai întâi pe lângă locul amenajat pentru grătare. Noi nu suntem prea pricepuţi, nici mari amatori de grătar la iarbă verde, cu toate acestea mi se pare civilizată soluţia găsită de administratorii parcului. Nu poţi aprinde focul unde îţi trece prin minte ci doar în locul special rezervat. Grătarele le veţi găsi în parc împreună cu sacii de plastic pentru resturi menajere. Am văzut grupuri de tineri educaţi, cu respect pentru natură şi pentru ceilalţi vizitatori ai parcului care-şi pregăteau mici, fripturi şi legume la grătar. Nu vorbeau exagerat de tare, nu urla muzica, nu făceau mizerie! I-am privit cu drag şi i-am admirat pentru modul civilizat în care se distrau. În partea stângă a aleii ni s-a înfăţişat o imagine desprinsă parcă dintr-un parc englezesc;o pajişte imensă mărginită de pădure unde oamenii stăteau relaxaţi pe pături la picnic, citeau, copiii şi tinerii jucau volei sau badminton, bebeluşii dormeau în cărucioare. Ceva mai încolo, fiind 1 Iunie, se desfăşurau diverse activităţi menite să-i distreze pe cei mici-clovni, actori, animatori, cu toţii se străduiau să-i facă ferciţi pe copii. Parcul era plin de fetiţe şi băieţei cu feţişoarele pictate în cel mai hazliu mod cu putinţă iar cântecele vesele ne-au creat şi nouă o stare de bună dispoziţie. Dacă alegeţi aleea de pe marginea lacului veţi străbate acea parte a parcului în care s-a intervenit mai puţin asupra mediului natural. După ce treceţi de o poieniţă cu câteva caruseluri şi tiribombe în stare perfectă de funcţionare ajungeţi pe o alee mărginită în partea dreaptă de pădure iar în stânga de lac. Este locul care mie îmi place tare mult... Pe malul lacului, în stuf, pescarii aşteptă încremeniţi! E linişte deplină, nu se aud decât păsările, broaştele, strigătul pescăruşilor care-mi aduce aminte de marea unde ar fi trebuit să ajung dacă nu ne speriau meteorologii... Miroase a baltă, a iasomie, a fân cosit... În copaci sunt montate căsuţe din lemn viu colorate pentru păsărele. Margaretele şi macii îmi spun că se apropie vacanţa de vară! Pentru mine macii sunt florile care anunţă lunga vacanţă fără griji... Poate pentru că trenurile care mă duceau spre bunici, spre mare, spre munte treceau printre lanuri aurii de grâu presărate de roşul aprins al macilor... S-au dus trenurile fericitei mele copilării şi, pe negândite, s-au dus şi vacanţele copilului meu, ajuns în preajma ultimei lui vacanţe de licean. Am străbătut toţi trei partea aceasta sălbatică a parcului de la Mogoşoaia în tăcere, fiecare cu gândurile lui, poate aceleaşi, poate diferite, împreună la un alt început de vară... Trecând pe lângă vechile sere, însoţiţi de mirosul discret de iasomie şi levănţică, am ajuns la Palatul Brâncovenesc în care este amenajat Muzeul Tradiţiei Aulice. Este deschis de marţi până duminică, preţul întreg al unui bilet este 5 lei, preţul redus-2lei, taxa de ghidaj-8 lei. Nu se fac fotografii în interior! N-am înţeles niciodată de ce sunt la noi atâtea restricţii privind fotografiatul în muzee, biserici, mânăstiri! La Palat au loc adeseori concerte, spaţiile sale generoase găzduiesc în permanenţă expoziţii. Deşi băiatului meu îi plac muzeele-mai puţin cele de istorie, mai mult cele de artă şi casele memoriale-de astă dată intenţia mea de a vizita măcar expoziţiile temporare s-a lovit de refuzul lui categoric. Dacă nu aţi vizitat muzeul puteţi alege o zi de toamnă târzie ori de primăvară timpurie. Într-o zi frumoasă, strălucirea lacului, aerul curat, culorile şi miresmele pădurii devin o concurenţă greu de învins. În spatele Palatului, spre lac, am regăsit atmosfera romantică a teraselor cu trandafiri din grădina veneţiană, impecabil îngrijită. Ne-am continuat plimbarea pe aleile pietruite ale parcului amenajat dincolo de Palat, am admirat iazul cu apă curată, am remarcat două terenuri de tenis şi un teren de sport multifuncţional, locurile de joacă pentru copii, originala tiroliană cu dimensiuni pe măsura celor mai mici vizitatori. Demn de laudă este faptul că s-au plantat mulţi copaci, cei pe care-i ştiam de acum aproape doi ani sunt măricei deja! Erau grupuri de copii însoţiţi de dascălii lor care plantau pomi chiar de de ziua lor, pe1 Iunie. Sper din tot sufletul că cei mici vor iubi şi respecta natura mai mult decât a făcut-o generaţia părinţilor lor... Cum începuse să ni se facă foame am revenit în grădina Palatului cu intenţia de a mânca, aşa cum am făcut-o şi altă dată, la restaurantul de la parterul Vilei Elchingen. Pentru că interiorul era rezervat, am fost invitaţi să alegem o masă aşezată pe terasă. Priveliştea este minunată, dar a fost cam răcoare, abia aşteptam să terminăm de mâncat şi să trecem la soare... De îndată ce ni s-au adus meniurile am remarcat preţurile, mult mai mari decât cele ştiute de noi! În fine... Am comandat două ciorbe de văcuţă cu smântână şi ardei iute, un piept de pui la grătar cu garnitură de cartofi la cuptor cu rozmarin, o ceafă de porc cu cartofi prăjiţi, o porţie de penne quatro formaggi, o apă minerală la 0,5 ml. Totul a costat 123 lei. Mâncarea a fost adusă repede dar ciorba era cam puţină, doar călduţă, fripturile şi garniturile păreau reîncălzite, pastele n-au fost prea reuşite, chiflele proaspete amestecate cu cele din zilele trecute! Scump şi prost după părerea mea şi a băieţilor mei... Păstrăm amintirea plăcută a anilor trecuţi când la acest restaurant se mânca foarte bine la preţuri mai mult decât rezonabile dar nu vom reveni prea curând... Şi pentru că sunteţi prietenii mei, nu vă recomand nici dumneavoastră! Poate o cafea sau o bere pe terasa cu vedere spre Palat, dar cum cea mai ieftină bere era 9 lei... După ce am îngheţat pe terasă, cava mai uşurei la portofel, am pornit din nou la plimbare. Mâncarea nu prea multă nici prea gustoasă a avut un mare avantaj, ne-am ridicat de la masă la fel de sprinteni cum ne-am aşezat... Potrivit proverbului românesc - Tot răul, spre bine! Am trecut pe la biserica Sf. Gheorghe, zidită de Constantin Brâncoveanu în 1688, pe când era Mare Logofăt, înainte de construirea Palatului. Pridvorul deschis, specific stilului brâncovenesc, sprijinit pe opt coloane, este încărcat de flori. Am intrat înăuntru, se terminaseră nunţile şi botezurile şi am admirat în linişte pictura zugravului grec Constantinos ce datează din 1705. Când am cumpărat lumânări, am primit şi un pliant ce cuprinde istoricul bisericii şi încearcă să atragă atenţia asupra necesităţii restaurării urgente a picturii şi a iconostasului, deosebit de valoroase. Cum anul viitor -2014- se vor comemora 300 ani de când Constantin Brâncoveanu, împreună cu cei patru fii şi cu ginerele său au fost ucişi la Istanbul, se face un apel către toţi cei care doresc să sprijine financiar restaurarea bisericii Sf. Gheorghe de la Mogoşoaia, monument istoric, construită în inconfundabilul stil brâncovenesc. Ne-am reluat plimbarea pe aceleaşi alei pe care venisem spre Palat. Când ne-am apropiat de zona căsuţelor şi teraselor am avut senzaţia că ne-am rătăcit, că nu mai este locul curat, plăcut şi civilizat pe care-l admirasem cu câteva ore în urmă. Zona era foarte aglomerată, populată de personaje gălăgioase, fără pic de respect pentru cei din jur şi pentru munca oamenilor care au amenajat şi întreţin un loc cu adevărat splendid, cum puţine sunt în Bucureşti... Urlete, înjurături, coji de seminţe, copii care alergau cu bicicletele şi karturile printre oameni! Ne-am luat îngheţată şi ne-am retras pe pontonul amenajat pe malul lacului. După ce mi-am pus jumătate din îngheţată pe bluza albă-niciodată n-am fost în stare să mănânc îngheţată pe băţ fără să se vadă pe hainele mele-am plecat acasă. Vom reveni cu siguranţă la Mogoşoaia, recomand din suflet acest loc minunat bucureştenilor, celor din oraşele şi comunele apropiate de capitală dar şi celor din zone mai îndepărtate, aflaţi în Bucureşti pentru câteva zile. Mogoşoaia are câte ceva de oferit pentru toţi vizitatorii, tineri şi maturi, copii, adolescenţi, părinţi şi bunici... Plimbări pe potecile umbroase ale pădurii ori pe marginea lacului, un grătar cu prietenii în locul special amenajat, câteva ore petrecute cu copiii sau nepoţii la locurile de joacă ori cu hidrobicicleta pe lac, o vizită la muzeu, câteva clipe de aducere aminte în biserica lui Constantin Brâncoveanu... La doi paşi de Bucureşti ne putem simţi cu adevărat în vacanţă. Mi-aş dori ca toate staţiunile noastre să arate la fel de bine şi să ofere la fel de multe posibilităţi de relaxare celor care le vizitează. Nu vă recomand să mâncaţi la restaurantul de la parterul Vilei Elchingen. După ce am mâncat acolo am aflat că la terasele de la intrarea în parc-în zona orăşelului copiilor-sunt preparate foarte bune, la preţuri rezonabile. Data viitoare le vom încerca, sau poate ajungeţi dumneavoastră înaintea noastră şi ne spuneţi şi nouă! Pentru a vă bucura de linişte şi de o atmosferă relaxată şi civilizată în parcul amenajat pentru copii la intrarea în pădurea Mogoşoaia vă recomand să mergeţi în prima parte a zilei, mai ales la sfârşit de săptămână. Dacă totuşi ajungeţi la Mogoşoaia după-amiaza şi vreţi să evitaţi aglomeraţia vă puteţi plimba liniştiţi în zona din jurul Palatului şi în parcul de lângă Palat, cu terenuri de sport şi locuri de joacă. Noi am fost bucuroşi să redescoperim un loc minunat, la doi paşi de aglomeratul nostru Bucureşti! Un loc pentru câteva ore de vacanţă... Vă invităm şi pe dumneavoastră la plimbare! Din păcate aparatul foto are o defecţiune... Sper să nu fi pierdut fotografiile şi să le ataşez zilele următoare! Zilele trecute m-am întors de pe litoralul bulgăresc şi cum GPS-ul meu de pe telefon, îmi indica ruta spre Ploieşti prin centrul Bucureştiului, a trebuit să setez ruta cu destinaţia finală Mogoşoaia, ca să o pot lua pe linia de centură. Comentam cu soţia, că am trecut de atâtea ori prin preajmă şi nu ne-am oprit măcar o dată să vizităm palatul. Şi iată că a apărut excelentul tău review, care m-a convins că Mogoşoaia trebuie neapărat vizitată.

Intr-o dimineata insorita de toamna tarzie cand afara se scuturau ultimele frunze aramii m-am trezit intrebandu-ma: " Azi unde fugim de acasa? ". Mi se facuse dor sa ma pierd pe potecile padurii de la marginea lacului, sa stang in suflet caldura si culoare pentru o iarna intreaga, sa-mi reamintesc povesti cu domni si domnite din alte vremuri... Altadata situat la 15 km de Bucuresti, pe drumul ce leaga Bucurestiul cu Tirgovistea, astazi, urmare a extinderii continue a capitalei, putem spune ca Mogosoaia e palatul de la marginea Bucurestiului. De un farmec aparte in toate anotimpurile, eu cred ca palatului brancovenesc i se potriveste cel mai mult atmosfera de sfarsit de toamna, cand soarele bland invaluie intr-o lumina alba cladirile, lacul, padurea, cand frunzele se desprind usor din copaci, asezandu-se intr-un covor multicolor sub pasii trecatorilor, cand trandafirii albi din gradina venetiana de la malul lacului se incapataneaza sa infloreasca, avand delicatetea domnitelor din timpuri apuse. Destinul palatului, a carui istorie parcurge 300 de ani, poarta peste vreme amprenta primului si a ultimului proprietar, domnitorul Constantin Brancoveanu si printesa Martha Bibescu. Pe la 1680, Constantin Brancoveanu, pe atunci mare postelnic, atras de frumusetea acestor locuri atat de apropiate de capitala, cumpara satul Mogosoaia, cu padure si lac, de la vaduva boierului Mogos, care a dat pentru totdeauna numele ei mosiei pe care o vanduse viitorului domnitor. Pentru inceput, Constantin Brancoveanu a ridicat, in 1688, la marginea satului biserica cu hramul Sf. Gheorghe, numita atunci "Sf. Gheorghe din Pajiste", zugravita in 1705 de pictorul grec Constantinos. Renovata in 1912 de familia Bibescu, biserica apartine in prezent parohiei Mogosoaia, . In zilele de sarbatoare putem aprinde o lumanare pentru cei dusi din neamul nostru si pentru cei care ne-au lasat, peste timp, biserica si palatul. Palatul Mogosoaia, ridicat de domnitorul Constantin Brancoveanu pentru fiul sau Stefan, a fost terminat la 20 septembrie 1702, asa cum atesta inscrisul din zid, deasupra usii din foisorul estic al palatului. Constructia este reprezentativa pentru stilul brancovenesc, devenit in timp leit-motiv al arhitecturii romanesti. Nu putem sa nu remarcam deplinul echilibru intre simplitate si ornamentare excesiva, fondul romano-bizantin cu influente gotice, imbogatit cu elemente orientale, renascentiste si baroce. Specifica constructiilor brancovenesti este armonizarea deplina a arhitecturii cu peisajul. Nu intamplator palatul a fost ridicat pe malul lacului, fatada se reflecta in apa, padurea din jur creaza atmosfera plina de mister iar gradinile amenajate in stil venetian si englezesc intretin atmosfera romantica. Eleganta Venetiei si fastul Orientului s-au regasit in acest loc. Dupa ce in 1714 Constantin Brancoveanu a fost executat la Constantinopol impreuna cu cei patru fii ai sai, Stefan, Constantin, Radu si Matei si cu ginerele sau, Sfetnicul Ianache pentru ca a refuzat sa treaca la mahomedanism, Mogosoaia a fost confiscata de Imperiul Otoman, palatul a fost devastat, jefuit si apoi transformat in han. Palatul a fost rascumparat de domnitorul Stefan Cantacuzino si dupa 3 ani, in 1717, a revenit urmasilor de drept ai lui Constantin Brancoveanu, eliberati de turci din exilul fortat. Dupa 1830 palatul care fusese devastat in timpul razboiului ruso-turc si al Revolutiei de la 1821 a trecut in posesia domnitorului Gheorghe Bibescu iar intre 1860-1880, Nicolae Bibescu a renovat Palatul Mogosoaia, a construit pe locul unui vechi conac Vila Elchingen, denumita dupa numele de fata al sotiei sale Helene-Louise si a amenajat cavoul familiei in parc. In 1911, George Valentin Bibescu, aviator de renume, presedintele Federatiei Aeronautice Internationale, cumpara palatul si il daruieste sotiei sale, Martha. Martha Bibescu, figura charismaica a vietii culturale si politice, descendenta a ilustrelor familii aristocratice Lahovary si Mavrocordat, poeta, romanciera si memorialista, a iubit Mogosoaia si s-a ocupat restaurarea palatului, lucrarile fiind indrumate de arhitectul-sef al Venetiei, Domenico Rupolo. Lucrarile de restaurare au fost intrerupte in timpul primului razboi mondial cand Mogosoaia a fost bombardata. Intre 1921-1922 se amenajeaza terasele dinspre lac in stilul gradinilor venetiene, se planteaza livada, se refac gradinile englezesti. Martha Bibescu readuce stralucirea de odinioara a palatului iar inteligenta si nobletea sa de spirit fac din Mogosoaia locul preferat al politicienilor, ambasadorilor, artistilor vremii. Lordul Thompson, prim-ministrul Constantin Argentoianu, istoricul Nicolae Iorga, scriitorul Mihail Sebastian sunt doar cativa dintre oaspetii de seama ai Marthei Bibescu. In timpul celui de-al doilea razboi mondial palatul devine loc de intalnire al diplomatilor aliati, o perioada fiind inchiriat legatiei elvetiene. Dupa 6 martie 1945 mosia Mogosoaia a fost nationalizata fortat de guvernul comunist. Martha Bibescu reuseste sa declare palatul pe care l-a iubit atat de mult monument istoric dupa care este obligata sa paraseasca definitiv tara, plecand in Anglia si dupa aceea in Franta. Fiica Marthei, Valentina, ramasa in tara, a fost arestata impreuna cu sotul ei, Dimitrie Ghica, fiind eliberati abia in 1956 ca urmare a eforturilor diplomatice ale Marthei Bibescu. In prezent Palatul Mogosoaia, devenit Muzeu al Traditiei Aulice, este gazda numeroselor expozitii permanente si temporare, organizeaza concerte, simpozioane si alte evenimente culturale. O plimbare prin saloanele denumite sugestiv Sala Franceza, Sala Transilvana, Sala Turco-Persana, Sala Fanariota, Sala Cancelariei Domnesti, Sala Ortodoxa, Sala Sfatului Domnesc, Sala Scoartelor, Sala Hartilor ne da ocazia sa admiram obiecte din vremuri demult apuse: tablouri, obiecte de mobilier, covoare, tapiserii, argintarie, carti vechi. Pe timpul lui Constantin Brancoveanu etajul apartinea familiei princiare iar la parter erau amenajate camerele servitorilor. La subsol, in vechea pivnita domneasca, este in prezent amenajat un spatiu expozitional denumit Lapidarium care adaposteste relicve arhitectonice. Vila Elchingen gazduieste doua sali de conferinte, un restaurant si spatii de cazare. Restaurantul in care am mancat ca de fiecare data cand am mers la Mogosoaia este varuit in alb, cu tavan boltit si geamuri cu arcade si pervaz gros din lemn, atmosfera este discreta si eleganta fara ostentatie, mancarea este proaspata si gustoasa, meniul diversificat si servirea ireprosabila. Pe terasa restaurantul poti savura o cafea sau un ceai admirand palatul si gradina englezeasca. Soarele bland al sfarsitului de noiembrie ne-a calauzit pasii spre turnul portii de unde privelistea padurii aramii si a palatului e minunata, spre cuhnia brancoveneasca, acum spatiu expozitional, spre cavoul familiei Bibescu, spre serele construite de mesteri francezi si spre ghetaria unde se pastrau vara, sub stuf, blocuri de gheata din lacul Mogosoaia. Am admirat ultimii tandafiri al toamnei si luciul tacut al lacului. E mai putina lume in noiembrie la Mogosoaia si poate de aceea imi place mai mult, e atata liniste pe cararile din padure incat iti auzi gandurile. S-au amenajat alei asfaltate pentru biciclisti, locuri de joaca pentru copii si iarna, in timpul sarbatorilor exista chiar un orasel pentru cei mai mici. Sub pretextul unei plimbari binevenite in aerul curat al padurii luati cu dumneavoastra pe cei mai tineri membrii al familiei si veti fi surprinsi cata deschidere au pentru istoria neamului nostru, cata curiozitate le starneste aceasta vizita si cator intrebari le vor cauta raspuns. Plecam spre casa cu gandul la domnitorul Constantin Brancoveanu care ne-a lasat cea mai cutremuratoare dovada a iubirii de neam, jertfindu-si fiii pe altarul tarii si al credintei strabune si la fermecatoarea Martha Bibescu, scriitoare cunoscuta sub pseudonimul Lucile Decaux ,,premiata a Academiei Franceze, membra a Academiei Regale din Bruxelles, consiliera a presedintelui francez Charles de Gaulle, despre care Francois Mauriac spunea"cea mai admirabila inteligenta de femeie pe care o cunosc", moarta in exil departe de tara ei iubita. Ne intorcem in Bucurestiul nostru cenusiu, cu altfel de "doamne" si altfel de "domni" care ne randuiesc vietile, cu gandul la nobletea si puterea de sacrificiu despre care povesteste, celor care vor sa afle, Mogosoaia. Foarte frumos ai scris Floria! Și pentru că am fost și eu acolo, ai reușit să-mi retrezești amintiri și nostalgii pline de culoare. Palatul Mogoșoaia și domeniul din jurul său sunt fără îndoială locuri cu o puternică încărcătură emoțională. Ele ne reamintesc deopotrivă că natura este minunată în orice anotimp (eu am admirat-o primăvara), că istoria și glasul strămoșilor nu se stinge niciodată, că arhitectura poate atinge perfecțiunea și între ziduri românești. Și da, ai dreptate, copiii sunt însetați de povești adevărate, așa că mi se pare foarte potrivit să-i ducem acolo unde și tăcerea, și glasul păsărilor spun povești e neuitat...

Intr-o dimineata mhorata de toamna ne-am gandit ca nu ar strica sa iesim totusi din casa si nu oriunde, ci intr-un loc in care ne-am fi putut relaxa, dar, in acelasi timp, am fi putut fi si adapostiti in caz de ploaie fara sa pierdem vremea in casa. De Palatul Mogosoaia (site oficial: click aici ), declarat monument istoric, am auzit in nenumarate randuri, stiam ca a fost construit acum mai bine de 300 de ani de catre domnitorul Constantin Brancoveanu, ca resedinta de vara, chiar pe malul lacului, insa nu il vizitasem niciodata si nici nu imi inchipuiam cum arata zona in care este ridicat. Nu am sa insist asupra detaliilor de constructie (le puteti gasi in impresiile lui Costi click aici ), mentionand doar ca poarta amprenta stilului brancovenesc, cum altfel? Piatra sculptata si motivele ornamentale florale folosite ca decor pun practic bazele « primului stil romanesc ». Confiscat de turci, rascumparat si apoi intrat in posesia familiei Bibescu, deteriorat de bombardamente in timpul primului razboi mondial, renovat apoi de catre acestia, nationalizat si devastat, necesitand reconsolidari dupa cutremurul din 1977, a fost transformat in muzeu pana la urma, astazi adapostind tablouri, tapiserii, covoare si piese de mobilier din vremea Brancovenilor, dar si arta contemporana. Inainte de a intra in curtea Palatului am mers pe o alee superba flancata de copaci, asa cum ii sade bine unui domeniu « princiar », inclusiv pe langa o gradina ce pastreaza aceeasi linie ca cea de pe malul lacului. Am lasat Biserica Sf. Gheorghe pe partea stanga, aceasta fiind prima constructie pe pamanturile cumparate de Brancoveanu pe vremea cand era postelnic, reusind sa termine zidirea acesteia chiar inainte de a deveni domn al Tarii Romanesti. Pentru vizitarea bisericii este bine sa veniti dimneata, deoarece biserica este deschisa numai in timpul slujbelor si serviciilor religioase. Am trecut apoi pe sub Turnul Portii care ofera o panorama deosebita asupra Palatului si in jurul acestuia. De sus am putut vedea in ansamblu, pe partea stanga, fosta Casa de Oaspeti , construita de Nicolae Bibescu pe locul unui conac si denumita Vila Elchingen , dupa numele de fata al sotiei sale, devenita casa de creatie si acum un hotel cu restaurant si un centru de conferinte, impodobit intre arcade cu jardiniere de flori si Cuhnia sau bucataria brancoveneasca, pe partea dreapta. In prezent, capatand numele de « Galeria Cuhnia » aceasta este folosita ca spatiu pentru expozitia « Gest si Adevar in Cultura » a lui Vlad Aurel care este formata din personaje de tabla. In Sala Centrala se afla 21 de astfel de personaje din tabla uzata inalte de aproape trei metri, care se uita mirate in sus, ansamblul fiind intitulat « Nelinistea », in Sala Mica sunt sapte personaje inalte de doi metri, executate din tabla de fier plumbuita, la fel de nelinistite... , ansamblul fiind intitulat « Eclipsa », iar in Sala Laterala, cuhnia avand trei sali, exista cateva personaje singulare din tabla zincata cositorita reprezentandu-l pe David ce il plange pe Golliat, un om la marginea lumii, un om care se roaga, un om ghemuit, unul indoit sau un dresor. Am tinut sa descriu aceasta expozitie temporara deoarece nu gasesc totusi oportuna folosirea unui astfel de spatiu pentru a expune arta contemporana mai ales in conditiile in care exponatele par ca ies din cadru, sunt uriase si te « deturneaza » de la semnificatia efectiva a acestui loc. In fata noastra se intindea insa Palatul , format din parter si etaj. Incaperile de la parter erau destinate servitorilor. Astazi sunt niste spatii expozitionale in care am putut vedea cateva picturi si arta grafica ale lui Ioan Iacob, unele dintre ele fiind nenumite, expuse haotic, saracacios, uneori un singur tablou pe un perete. Cele din prima incapere erau mai mult natura moarta («Lamai », » Vase cu Fructe », « Rodie »), dealtfel singurele pe care le-am « gustat », poate unde sunt adepta artei clasice, in alta incapere mi-au atras insa atentia doua tablouri numite « Sfoara » pentru ca reprezentau exact ceea ce se numeau... Aici exista si o scara spiralata extrem de ingusta, care te poate duce la etaj si probabil ca aceasta era folosita de catre slujitori pentru a ajunge sus. Etajul era destinat in exclusivitate domnitorului si familiei sale. Am parcurs turul acestuia intr-o ambianta muzicala placuta datorata unei repetitii la pian a unuia dintre muzicienii care urmau sa concerteze aici, avand in vedere ca Palatul Mogosoaia gazduieste numeroase concerte si recitaluri. Am parcurs salile acestuia rand pe rand: Sala Italiana care expune mobilier florentin, un vas de ceramica, usa fiind pictata cu icoana Sf. Spiridon, o consola de lemn, picturi anonime, in anticamera acesteia fiind si cateva tablouri reprezentand orasul Milano, o masuta neagra cu intarsii din sidef, o fructiera. In Sala Franceza , care a fost odinioara sufrageria Marthei Bibescu, am remarcat urnele decorative din metal turnat, o supiera din faianta, ilustratii, gravuri, o scoarta basarabeana, tablouri semnate de Georg Baltasar si Jacques Calot, un semineu cu ceas. In Sala Fanariota exista un costum din Balcani, un vas din ceramica pe o masuta cu intarsii din sidef, o scoarta moldoveneasca cu influente din Persia (sec. XIX), dar si tablouri. In Sala Scoartelor gasim insiruite o serie de scoarte oltenesti, moldovenesti si muntenesti din sec. XVIIX-XX, aici fiind amenajata sala de concerte, unde canta si artistul nostru la pian. Cred ca un concert de Chopin ascultat aici are un farmec aparte... In Sala Transilvana am intalnit portrete, o masa Biedermeier (Austria sec. XIX). Sala care mi s-a parut a respecta istoria acestui Palat a fost Sala Sfatului Domnesc unde exista un tron si strane insiruite in lungul peretilor, acestia fiind decorati cu scoarte oltenesti cu pasari de curte, cu pomul vietii pazit de linxi sau cu lisite. Tot in aceasta sala exista o icoana si o tesatura veneto-bizantina, dar si tabloul domnitorului Constantin Brancoveanu. Sala Cancelariei Domnesti detine hrisoave boieresti emise de Brancoveanu in 1695, Actul de Intemeiere a Manastirii Antim din 1711, Stema Mitropolitului Evanghelie si un basorelief cu stema Tarii Romanesti, dar si un pian. Dupa ce am admirat Sala Ortodoxa si Sala Turco – Persana decorata cu tesaturi brodate, fasii tesute, si covoare, uimiti fiind (la propriu) si de piesele sculptate realizate de artisti contemporani, am coborat de la acest etaj pe Scara de Onoare unde se afla numeroase tablouri, printre care si cel al Domnitorului Constantin Brancoveanu cu cei patru fii ai sai si stema Cantacuzinilor in lemn sculptat. Pivnita Palatului adaposteste acum lucrari de arta sub forma de tablouri si sculpturi care mi-a creat impresia mai mult a unui depozit, decat a unui spatiu expozitional. In partea dreapta a Palatului se afla Ghetaria , unde se tineau cuburi imense de gheata, iar in incinta domeniului se mai afla Cavoul familiei Bibescu si Serele de flori construite de arhitecti francezi. Gradina care inconjoara Palatul este deosebit de frumoasa si nu vreau sa ma gandesc ca fusese abandonata pentru multi ani inainte de Revolutia din 1989. Din gradina din spatele acestuia, in forma de labirint din gard viu, se pot admira vile mandre care se oglindesc in apa lacului Mogosoaia, privelistea fiind seducatoare si relaxanta. Acest palat nu poarta numai o amprenta istorica, reprezinta si un centru cultural, prin concertele care se sustin aici, existand chiar o stagiune muzicala, dar si prin expozitiile temporare si vernisajele pe care le gazduieste, precum si alte manifestari culturale. In acelasi timp, este o oaza de liniste binevenita pentru a scapa de stresul cotidian, o plimbare prin gradinile italiene si parcul englezesc al acestuia, frecventat alta data de pesonalitati si diplomati, avand puterea de a ne destinde si de a ne incarca de energie pozitiva. Webm, as dori aceasta ilustratie muzicala: http://www.trilulilu.ro/eneoana2000/1e05f532b54de8 Atasata ilustratia muzicala preferata! Pe cat este de frumos acest castel, pe atat de multe lucruri se pot spune despre el. Imbina, mai multe stiluri, intr-o armonie bine studiata si elaborata. Totusi, explica te rog termenul de " traditie aulica " pentru ce ce nu stiu ce inseamna. un loc foarte frumos, o arhitectura aparte si un cadru natural de vis... l-am vizitat acum 2 ani in septembrie si stiu ca intrarea nu costa prea mult. felicitari pt. review! @diaura, initial pusesem titlul de arta brancoveneasca, insa am reusit sa aflu ca Muzeul este considerat a fi de "arta aulica", asa cum se regaseste definit pe site-ul oficial. Nici eu nu am stiut ce semnifica, pana nu am aflat din dex, care defineste termenul de aulic: "aparține curții unui suveran, privitor la curtea unui suveran". Cum am vazut si arta contemporana, am ramas un pic contrariata, in fine, m-am gandit sa las denumirea oficiala. Poate ca ar fi trebuit sa mentionez in review... @sandu.53, am platit 12 lei, doi adulti si 1 copil, pentru cea mica nu ne-au luat bani, am scris costul in spatiul destinat acestui scop. Mi-ai reamintit... de zilele copilariei mele fericite, cand alergam prin curtea palatului... buna mea prietena de atunci, avea bunica in Mogosoaia, iar noi plecam la sfarsitul saptamanii, acolo, eram fericite... vai, cata istorie are acest loc... cata incarcatura puternica... pornind de Constantin Brancoveanu... si ajungand pana la Martha Bibescu... careia ii fusese facut cadou de nunta... Bunicul prietenei mele fusese gradinarul Castelului... Stiam ca descendentii familiei l-au revendicat pe la inceputul anului... Frumos mai povestesti tu, trairile tale sunt la de intense precum te exprimi? felicitari O descriere excelenta a Palatului Mogosoaia! Trebuie sa dau o raita si prin Bucuresti intr-o zi... Ca de obicei, excelezi prin acuratețe, simplitate și armonie. De data asta, armonia muzicală vine să întregească în modul cel mai fericit armonia cuvintelor și a imaginilor. Felicitări! Am fost aici o singura data, la o petrecere privata de la firma. De atunci am zis ca trebuie sa revin , dar din pacate nu am ajuns. Datorita tie, am vazut cum mai stau lucrurile , poate voi ajunge in viitorul apropiat... Am vizitat acest palat in copilarie si m-a impresionat gradina, care era ingrijita si mare... Felicitari pentru descriere, am citit cu interes! Am vizitat palatul in urma cu 2 ani. Dupa ce am citit aceasta minunata descriere, am constatat ca nu am vazut nimic. Sigur voi reveni acolo. Apropo, in complexul ,,Mini Europa'' din Bruxelles, Romania este prezenta prin miniatura Palatului Mogosoaia. Un review si un loc minunat! Am fost si eu, cu ani in urma, si mi-a placut mult! Am incercat sa votez, dar mai votasem inainte Palatul Sutu, si nu stiu de ce, nu mi s-a mai permis votarea. Oricum, felicitari! Multumesc pentru aprecieri! Ce-i drept, uneori recitim impresiile care ne plac, uneori citim prea multe si poate uitam ca am votat, daca nu lasam ecou. Important este cu ceea ce ramanem citind locurile minunate vazute de ceilalti! Imi amintesc ca in gradina exista un cavou a doi gemeni din familia Basarab Brancoveanu (cred ca se numesc George si Mihai), tineri aviatori, cazuti in al doilea razboi mondial, cu un epitaf superb, care suna cam asa: "in viata despartiti doar de cer, acesta i-a unit si in moarte"... De asemenea, tot acolo e inmormantata si Martha Bibescu... Parcul palatului m-a impresionat si pe mine, in special aleea de tei (infloriti la vremea cand am vizitat ultima data Mogosoaia). Imi amintesc ca in gradina, prin 2004, erau pierdute doua statui gigantice ale unor lideri rusi (cred ca una dintre ele era statuia care a stat in fata Casei Scanteii in vremea comunista), zdrobite si acoperite de muschi si verdeata... @kyandra, interesante amanunte cunosti! Trebuie sa recunosc ca eu am fost mereu un fan al gradinilor un un iz de mister, si cea a palatului Mogosoaia indeplineste aceasta conditie cu prisosinta... Cavourile familiei Bibescu mi-au starnit curiozitatea, atat prin personajele ingropate acolo, cat si prin epitafuri, mult diferite de cele gen "Aici zace X seful smekerilor, plin de aur si de faima, spaima a trei cartiere"! Prin 2004 cand de-abia asteptam o mica "raita" prin gradinile Mogosoaiei, una din marile placeri era sa privim apusul in lac, de pe treptele pontonului palatului... Ce vremuri!! Foarte curat si bine ingrijit. Acces liber in parc si in zona Palatului. Este unul dintre multele locuri importante si frumoase din tara unde istoria se impleteste cu cultura si cu ospitalitatea. Acolo, de regula se organizeaza foarte multe evenimente culturale: concerte, expozitii, spectacole. Totul foarte curat si bine ingrijit (in parc, pe alei, in curtea palatului, gradini foarte frumoase si bine ingrijite). Recomand! ​​​ Este locatia de langa Bucuresti unde mergem deseori, datorita frumusetii, curateniei, a bunului gust​, a oamenilor foarte amabili.

Într-o zi însorită din aprilie 2008 am luat drumul Bucureştiului, pe A1, dar nu am intrat în capitală ci am ieşit de pe autostradă pe centură, la stânga, am mers până la Chitila, unde am intrat pe Şoseaua Banatului şi apoi am făcut la dreapta, pe drumul de centură Chitila-Mogoşoaia. La capătul acestuia, am făcut la stânga, pe DN1A Bucureşti-Târgovişte şi, după aproximativ un kilometru, luându-ne după un indicator, am intrat la stânga, pe drumul ce duce la Palatul Mogoşoaia, ţinta călătoriei noastre. Am lăsat maşina pe un drum lateral de la intrarea în complex, pentru că parcarea era plină. De la intrare, se parcurge o alee de vreo două sute de metri şi se ajunge la poarta prin care se intră în curtea palatului. Poarta se deschide prin turnul cu foişor, care străjuieşte pe latura de est incinta palatului. Înainte de intrare, în stânga acesteia, plasată în exteriorul incintei palatului, se află biserica "Sf. Gheorghe”, ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu, al cărui tablou votiv, evident, se află în interiorul bisericii. Tot aici se găseşte mormântul lui George Valentin Bibescu, nepot al domnitorului Gheorghe Bibescu, vestit pilot, fondator al aeroportului Băneasa. El i-a dăruit palatul Mogoşoaia soţiei sale, Martha Bibescu, aceasta fiind cea cae l-a restaurat în forma în care o cunoaştem astăzi. Palatul a fost construit de către Constantin Brâncoveanu, în stilul ce mai târziu a fost consacrat drept "brâncovenesc", la cumpăna secolelor XVII-XVIII, pe nişte terenuri cumpărate de la văduva unui boier, pe nume Mogoş, de unde şi numele palatului. Mai târziu în secolul al XIX-lea, palatul a fost cumpărat de familia Bibescu. De-a lungul timpului, palatul a suferit destule distrugeri şi jafuri, ultimul în 1949, când a fost trecut în proprietatea statului, motiv pentru care, în prezent, el nu mai deţine obiecte proprii, acestea provenind din donaţii şi transferuri. Complexul cuprinde mai multe construcţii, dintre care, bineînţeles, palatul este cea principală, fiind structurată pe trei niveluri. Subsolul este o pivniţă cu tavanul format din patru calote emisferice dispuse în jurul unui stâlp central. Parterul conţine câteva camere modeste şi alte spaţii destinate odinioară servitorilor. Etajul cuprinde spaţii destinate apartamentelor familiei şi holurile de recepţie a oaspeţilor, în prezent amenajate ca săli de exponate ale sărăcăciosului muzeu de aici. Spre curtea interioară se deschide un pridvor cu arcade şi decoraţiuni florale, la care se ajunge direct din curte pe o scară, iar spre lacul Mogoşoaia, pe malul căruia se află palatul, se deschide o logie în stil veneţian, influenţă a arhitectului veneţian angajat de Martha Bibescu la renovarea palatului. În stânga intrării, cum priveşti dinspre palat, se află bucătăria (cuhnie, cum se numea pe vremea lui Brâncoveanu), iar de cealaltă parte casa de oaspeţi. În spaţiul dintre palat şi lac este amenajată o frumoasă grădină în stil florentin, care coboară în trepte spre malul lacului. Complexul mai cuprinde nişte sere, vechi de peste 100 de ani şi, ceva mai departe, capela ce adăposteşte mormintele familiei Bibescu, inclusiv ale prinţilor Mihai şi George Basarab Brâncoveanu, căzuţi în timpul celui de-al doilea război mondial în misiuni de luptă ca piloţi pe avioane de vânătoare. În această zonă se întinde un parc în care poţi veni să stai pe iarbă la soare, să te plimbi, sau pur şi simplu să visezi. După ce am petrecut câteva ore plăcute, am părăsit palatul Mogoşoaia, cu convingerea că vom reveni aici când lucrările de renovare se vor fi sfârşit şi muzeul de artă brâncovenească va fi fost complet amenajat. Am ieşit cu greu din locul unde lăsasem maşina pentru că, între timp, numărul vizitatorilor crescuse considerabil şi mulţi dintre ei voiau cu orice chip să intre cu maşinile, în ciuda evidenţei că nu mai era loc. Drept pentru care, pentru a ne alunga stresul creat de ambuteiaj, am încheiat ziua la complexul comercial Băneasa, pentru o şedinţă de shopping. Vă asigur că merită să vă petreceţi o zi la Mogoşoaia, de preferat vara, deşi sunt convins că şi iarna zona are farmecul ei. De multe ori cei care stau in alte localitati ne arata locuri frumoase de vizitat din orasul nostru. Merci de idee! Şi când te gândeşti ce uşor se ajunge din Bucureşti la Mogoşoaia... mă rog, abstracţie făcând de trafic: Calea Griviţei, bd. Bucureştii Noi, DN1A (şoseaua Bucureşti-Târgovişte) şi gata. Dar, aşa e, lucrurile mai aproape de noi trec mai uşor neobservate, ba uneori şi cu fiinţele de lângă noi se întâmplă aşa... Pentru WM99, o rugăminte de a ataşa melodia de aici: http://www.trilulilu.ro/AliaX/ea5dac2af026e0 Si de-ai stii cat de usor se ajunge de la mine de acasa, din Chitila, in Mogosoaia... Ce sa mai, ai dreptate cu ce ai scris mai sus. Sa stii ca a fost un sincer "merci de idee", mai ales acum ca vad si pozele, abia astept o zi mai calduta sa ajungem si noi acolo Frumos loc si buna idee pentru un weekwnd la primavara.Am apreciat si descrierea si imaginile. Lizuk , sa verificam daca se poate vizita in aceasta perioada.Stiu ca acolo se toarana un film acum. Cred că este vorba de serialul Aniela, de pe AcasăTV, primul serial romănesc de epocă, cu Adela Popescu. Repet rugămintea pentru WM99, de a ataşa melodia de aici: http://www.trilulilu.ro/AliaX/ea5dac2af026e0 Atasat coloana sonora aleasa de tine Costi. Pe viitor va rugam sa aveti puntzintica rabdare la atasarea melodiilor, ne-am hotarat ca aceasta procedura sa o "executam" pe seara Superb review, superbe poze! Felicitari! As mai adauga, ca acum, primavara, padurea din spatele palatului este plina de albastrele! Si eu as mai adauga ca pe la inceputul lunii iunie, aleea cu tei de la intrare cred ca miroase pana in Bucuresti ))))) Ca sa nu mai zic de un apus de soare pe lac... O descriere foarte frumoasa facuta acestui palat pe care am avut si eu prilejul sa il vad, din fericire se terminase renovarea! As adauga faptul ca acum casa de oaspeti este transformata in restaurant. Acest loc este frumos atat primavara, cum observ din fotografii, cat si in celelalte anotimpuri. Noi abia am fost, dar cred ca si iarna are un farmec aparte. Eu recomand sa fie vizitat duminica, astfel se evita neplacerile cauzate de aglomeratia de pe sosea.

Prin preajma Capitalei întâlnim numeroase obiective istorice și cultural-spirituale care pot fi vizitate (relativ) ușor și ne pot scoate din cotidianul stresant. Un asemenea obiectiv are legătură cu domnul Constantin Brâncoveanu, acest personaj istoric care a generat o epocă, un om educat pentru acele vremuri, iubitor de artă, literatură și frumos, în general. Palatul Mogoșoaia este una dintre cele mai importante reședințe domnești ridicate de Constantin Brâncoveanu, construcție care a trecut prin transformări dar a supraviețuit timpurilor. Palatul face parte din șirul de construcții ridicate de familia domnului în acea scurtă perioadă de pace: case domnești/boierești, biserici și mănăstiri, hanuri, conace rurale. În timp, dintre ctitoriile efective ale lui Constantin Brâncoveanu, am vizitat palatul domnesc de la Potlogi, ruinele curții de la Doicești, mănăstirea Hurezi, biserica Sf. Gheorghe Nou din București. Adresă : str. Valea Parcului nr. 1, Mogoșoaia – Ilfov Deși am mai fost la Mogoșoaia, prin parc și curtea ansamblului arhitectonic, niciodată nu am intrat în palat pentru a vizita interiorul și expozițiile din clădirile anexă reunite sub numele Muzeul Tradiției Aulice . Vremea rece de toamnă avansată chiar te îmbia să intri într-un spațiu încălzit, să te bucuri de frumos. De la nodul intermodal de transport Străulești (unde există stație de metrou, parcare supraetajată, linii de autobuz și troleibuz urbane și extraurbane) până la Palatul Mogoșoaia sunt aproximativ 4,5 km. Bineînțeles că se ajunge ușor cu autoturismul personal (parcare contra cost), dar este facil și cu transportul în comun: de la Străulești luați autobuzul 436 (vreo 7-8 stații) apoi aveți de mers pe jos circa 1 km (pe lângă parc/coborând la stația „Parcul Mogoșoaia” ) sau doar 550 m dacă coborâți la stația „Palatul Brâncovenesc” . Se discută acum despre prelungirea cu încă 2 stații a magistralei 4 de metrou până la Mogoșoaia ( clubferoviar.ro/cj-ilfov- ... ul-de-mogosoaia ). Programul de funcționare în sezonul rece este de marți până duminică între orele 09.00-17.00. Prețul unui bilet este de 15 lei/adult , dar există reduceri și gratuități pentru diverse categorii de vizitatori. Tarifele actualizate se pot consulta pe site-ul oficial, menționat mai sus. Biletele se pot achiziționa și online ( easy2visit.com/ro/castelu ... enesc-mogosoaia ) adăugându-se câțiva lei pentru procesarea rezervării. Cine dorește să facă fotografii în interior trebuie să achite 20 lei/taxă foto. La Mogoșoaia găsim un adevărat complex arhitectonic realizat în mai multe etape: biserica „Sf. Gheorghe” , palatul brâncovenesc, turnul porții, cuhnia, ghețăria, vila d"Elchingen, serele Bibescu și cavoul familiei Bibescu. Pentru a te bucura de toată frumusețea locului, a arhitecturii, muzeului și expozițiilor trebuie să aloci circa 2 ore, dacă nu mai mult (în funcție de interes). Câteva cuvinte despre istoria domeniului și a palatului pentru a ști unde ne aflăm în spațiu și timp. Boierul Constantin Brâncoveanu cumpără în zona Mogoșoaia și Chitila primele părți de moșie la 1681, iar peste 7 ani, chiar cu o lună înainte de a urca pe tron termină de ridicat biserica cu hramul „Sf. Gheorghe” destinată a fi biserică de curte. Palatul este construit până în 1702 și dăruit celui de-al doilea fiu – edificiul combina mai multe stiluri și elemente arhitecturale (se remarcă pivnița monumentală, încăperi înalte boltite, loggia, foișorul). După mazilirea și uciderea domnului domeniul rămâne în familie (este răscumpărat) până în jurul anilor 1830 când intră în posesia familiei Bibescu. Au loc restaurări și renovări, extinderi și redimensionări (vila d"Elchingen), apar construcții noi (serele și cavoul). În 1945 Martha Bibescu pleacă în exil, palatul este declarat monument istoric și în perioada anilor 1950 începe odiseea muzeului de artă brâncovenească. Merg pe lângă parcul domeniului, depășesc serele , numite „Bibescu” după numele comanditarului (structura de fier este comandată la Paris în 1890), trec pe lângă biserica „Sf. Gheorghe” , ctitorie a Brâncoveanului, închisă (în interior se află un frumos portret al ctitorilor: familia lui Constantin Brâncoveanu; interesantă și turnul clopotniță/turla adăugată pe laterala vestică). Intrăm în curte pe sub turnul porții , construcție cu rol de reprezentare, dar și de apărare în vremurile de demult când o centură de ziduri încingeau reședința domnească. Palatul a apărut la începutul anilor 1700 pe locul unor case boierești, pe malul unei ape și în mijlocul unei zone verzi (transformată ulterior în grădini cu iz occidental și parc pentru plimbări relaxante). Am cumpărat bilet de acces (+ taxa foto), am fost îndrumat în ceea ce privește traseul de urmat și am purces grabnic la vizitat (mai ales că am văzut un grup de turiști români care se îndreptau spre palat; oricum am fost depășit pe traseu, ei s-au „vâjâit” rapid prin palat). Dacă privești dinspre turnul de poartă vei observa forma inițială a palatului, cu un foișor central, iar în dreapta, pe latura de nord, o extindere executată 175 de ani mai târziu de către Nicolae G. Bibescu. Palatul domnesc avea două nivele, la etaj fiind situate apartamentele familiei conducătoare și săli de primire a oaspeților ori de întrunire a Sfatului Domnesc, iar la parter erau camerele slujitorilor și alte încăperi cu rol administrativ. Parterul are ferestre mai mici, întregul palat putând fi transformat într-o fortăreață în caz de pericol. Începem vizita cu etajul, loc unde se află o colecție mixtă de artă plastică și decorativă, în mare parte bazată pe donația Liana și Dan Nasta ( contributors.ro/dan-nasta ... ionarul-creator ), circa 300 de piese de artă comparată. Suntem impresionați de colecția de scoarțe și tapiserii. Încăperile cu tavan boltit, consolele de piatră cu însemne domnești păstrate până în zilele noastre, loggia în stil venețian cu vedere către oglinda apei și grădini, ușile din lemn sculptate și pictate sunt elemente care dau farmec reședinței. Spațiile de la etaj au o oarecare tematică: Holul cu mozaic venețian, Sala Turco-Persană, Sala Cancelariei Domnești, Sala Fanariotă, Sala Franceză, Sala Transilvană, Sala Sfatului Domnesc . În sălile de la parter sunt găzduite expoziții temporare de artă. O restaurare temeinică pentru readucerea la lumină a stilului brâncovenesc a executat timp de peste 7 ani arhitectul George Matei Cantacuzino , la cererea prințesei Martha Bibescu . Este momentul în care fosta curte domnească capătă aspectul de azi (palatul capătă strălucire, vila Elchingen este transformată după stilul cuhniei – ulterior, peste decenii, va mai trece printr-o schimbare, paraclisul restaurat, parcul refăcut). Tânărul arhitect umblă prin țară pe urmele Brâncovenilor și nu numai recuperând fragmente de piatră și coloane de la diverse case sau palate vechi. Astfel sunt aduse coloane de la palatul brâncovenesc de la Potlogi, lei de piatră dintr-un sit roman din Dobrogea (au fost amplasați pe malul apei), ancadramente de piatră sculptată pentru uși aduse din București. Tot în perioada anilor 1920 se construiește scara de onoare din piatră (cu diverse însemne heraldice și decorațiuni) ce urcă spre foișorul domnesc , loc de întâmpinare a oaspeților (deasupra ușii din foișor se află pisania palatului ). Pivnița palatului este impresionantă, prin sistemul de boltire și masivul stâlp central de susținere. Aici sunt expuse fresce salvate de la fosta Mănăstire Văcărești. În exterior am admirat mica grădină geometrică dinspre lac, apoi locurile unde se află expoziții temporare de artă: Galeria Foișor (încăperea de sub foișorul domnesc), Ghețăria (o clădire semi îngropată cu același sistem de bolți din cărămidă și stâlp central de susținere) și Cuhnia (impresionantă bucătărie de epocă cu o sală centrală unde erau vetrele de foc și turle de evacuare a fumului, plus încăperi laterale cu rol de depozite). E greu de expus pe scurt istoria acestui palat, nu mai vorbesc despre epopeeafamiliilor ce au trăit aici. Te plimbi prin încăperile palatului ori pe aleile parcului și încerci să intri în pielea personajelor care au trecut pe aici, de la capete încoronate la boieri și diplomați, de la artiști și meșteri pietrari la bucătari și slujitori. Recomand celor care merg la Mogoșoaia să aloce măcar o oră vizitării palatului și anexelor, dar mai ales să citească suplimentar despre oamenii care au avut legătură cu acest loc. ” E greu de expus pe scurt istoria acestui palat, nu mai vorbesc despre epopeea familiilor ce au trăit aici. ... și nu numai a celor care au stăpânit-o, la un moment sau altul. Zeci de ani, Vila Elchingen a fost Casă de creație a Uniunii Scriitorilor din România. La camera 6 locuia (semipermanent) Marin Preda, care aici și-a găsit sfârșitul, câteva luni după lansarea Celui mai iubit dintre pământeni . E foarte frumos Palatul Mogoșoaia. Nu l-am văzut de multă vreme, se cuvine să „repar” asta. Mulțumiri pentru articol! Felicitări pentru articol și pentru pozele atașate! Am vizitat și eu Palatul Mogoșoaia în sept. 2009. Ce văd acum în pozele tale, din interior, nu-mi amintește deloc de ceea ce am văzut eu atunci! La vremea aceea nu era atât de mult mobilier, nu-mi amintesc de Sala Cancelariei, de Sala Turco-Persană, de cea Franceză, de tapițerii, de scoarțele alea frumoase... totul părea mai întunecat! Poate că eu atunci nu am văzut decât o aripă a Palatului, altfel, nu-mi dau seama cum s-au șters din memorie atâtea lucruri! Am poze de atunci, dar numai din exterior. Mai știu că în anii '80 Corpul de clădire d'Elchingen a fost folosit drept „Casă de creație” pentru scriitorii români de-atunci, iar până în '89 a folosit drept depozit pentru materialele folosite la spectacolele omagiale ale lui Ceaușescu. După '90 - cred - că a funcționat și un restaurant acolo, dar nu sunt sigură! Ce-am citit și văzut acum îmi place mai mult decât ce am văzut eu Mi-ar fi plăcut să văd atunci și Cuhnia, dar nu se putea vizita! Mă bucur că ne-ai povestit despre actualul Palat Mogoșoaia, simbol al arhitecturii și istoriei noastre!... și, bineînțeles, Daca ar trebui să aleg doar trei obiective turistice din București, și din imediata apropiere, pe care să le prezint unui turist străin, acestea ar fi: Palatul Mogosoaia, Palatul Cotroceni, Muzeul Satului. Toate trei sunt puse în valoare de cadrul natural, și au un farmec aparte toamna. La Mogosoaia, poți petrece o zi întreagă, dacă vremea e placuta! Biserica, muzeul, expozițiile temporare, o plimbare pe malul lacului și pe aleile din pădure, un picnic în poiana special amenajată sau o cafea la restaurantele din parc… Ultima dată am avut plăcerea să asistăm la un concert de pian în Sala cu scoarțe, are o acustică foarte bună. În luna decembrie se amenajează un târg de Crăciun… este frumos în toate anotimpurile la Mogosoaia!