Parcul Național Retezat

Ziua caldă de toamnă ne îndeamnă să mai poposim pe meleaguri argeșene, iar cromatica galben-arămie a vegetației din acest areal submontan ne „gâdilă” plăcut ochiul și sufletul. Ne întorcem de pe valea și cheile Vâlsanului ( vezi impresii ). În dreptul primăriei Brăduleț virăm la stânga pe un drum comunal perfect asfaltat care ne va traversa culmea ce desparte valea râului Vâlsan de valea râului Doamnei. Urcăm pe un drum îngust și cu multe serpentine (rampă de 17%), parcurgem drumul cu viteză mică pentru că nu ne săturam de imaginile de tablou ale pajiștilor, pădurilor și acoperișurilor caselor din vale. Oprim de două ori pentru a face fotografii, neapărat în punctul cel mai înalt al șoselei, unde este amplasată și o troiță. Coborârea este la fel de palpitantă, chiar cu mai multe serpentine, și pitorească, printre fânețe, livezi și gospodării. La un moment dat, în timpul coborârii, vedem peretele de stâncă din satul Jgheaburi în care se distinge Mănăstirea Corbii de Piatră . Biserica rupestră poartă un dublu hram, „Adormirea Maicii Domnului” și „Sf. Apostoli Petru și Pavel” , și își leagă istoria de începuturile Țării Românești. Cioplită într-un masiv vertical de natură gresoasă (circa 20 m înălțime) biserica se individualizează prin altarul cu cele două abside în formă de potcoavă și frescele bizantine din secolele al XII-lea – al XIV-lea. În ultimele decenii s-au efectuat cercetări istorice și s-au elaborat studii în vederea restaurării picturii, dar lucrurile nu se mișcă... Nu ne-am oprit la mănăstirea rupestră, am vizitat-o cu peste 10 ani în urmă, am mers mai departe către Nucșoara, șoseaua urcând din nou spre altitudinea de 800 m. După ce intrăm în sat urmărim cu privirea o anumită casă ce trebuie să se ivească pe partea dreaptă – casa memorială Elisabeta Rizea . Locuința soților Rizea a fost ridicată în perioada interbelică încadrându-se în arhitectura locului: cu pridvor, cercevele de lemn, decoruri florale din var etc. În această casă vor depune jurământul grupul de rezistență anticomunistă condus de Toma Arnăuțoiu, iar Elisabeta Rizea va fi omul de legătură cu acest grup de partizani și cea care le va duce hrană în pădure, având ulterior de suferit în închisorile comuniste (informații suplimentare aici: eroinenucsoara.ro/elisabeta-rizea-ro.php și în acest episod din „Memorialul durerii” : youtube ). În 1934 voievodul Mihai a făcut o vizită prin câteva sate muscelene, printre care Corbi și Nucșoara. Iată relatarea vizitei din „Albina” din septembrie 1934: A trecut, apoi, în satul Corbi. Aci a luat masa la un loc cu studenții, vorbind cu fiecare și întrebând mereu câte ceva în legătură cu viața satului. După aceea a vizitat și aici școala, primăria, biserica și câteva gospodării. Dar mai ales, a fost minunată seara pe care Voievodul a petrecut-o în mijlocul studenților și sătenilor din Nucșoara. I-au ieșit înainte, călări, toți studenții și toți flăcăii satului. A mers, întovărășit de ei, la Bahna Rusului, unde a vizitat frumoasa poiană în care se ridica, până nu de mult, casa de vânătoare a Regelui Ferdinand, bunicul său. După aceea s-a întors în Nucșoara, însoțit mereu de pâlcurile călăreților. În sat îl așteptau alți tineri cu o frumoasă coroană de flori, pe care Marele Voievod a mers de a pus-o pe mormântul Eroilor din Nucșoara. După aceea a trecut la primărie, la biserică, la școală. La școală, ca și la Stănești și Corbi, a vizitat muzeul (expoziția satului). A fost o minune muzeul acesta, o frumusețe, nu alta. Nu se mai sătura micul Principe, privind și întrebând mereu: Ce-i asta? Dar asta ce-i? Dar dincolo ce e? După aceea a mers prin tot satul, de la un capăt la altul. Dar ce a fost mai frumos și mai de neuitat din toate, a fost șezătoarea de seară, la care l-au chemat pe Marele Voevod studenții și locuitorii satului. Făcuseră un foc mare într-o curte și de jur împrejur așternuseră pe jos covoare și cergi. Marele Voevod s-a așezat jos lângă foc — și, după el, multă lume la fel. Au rămas, însă, și mulți în picioare, pentru că nu mai era loc. Femeile torceau sau lucrau altceva, iar bărbații — porniră a spune la snoave și la ghicitori. Spuneau unii câte o ghicitoare așa de grea, că nu o ghicea nimeni. Cei cari ghiceau, primeau ca răsplată câte o Albină. Marele Voevod a primit și el două, pentru două ghicitori dezlegate. Apoi s-a cântat din fluier, din frunză, din gură. Mai ales a cântat frumos o bătrână din sat, un cântec pe care l-a cântat pe vremuri și Regelui Ferdinand, când venea la Nucșoara și la Bahna Rusului. Focul ardea de zor, iar fetele coceau porumbi la el și cântau la întrecere. Se întreceau care să-i dea Voievodului mai degrabă porumb copt, așa că Voievodul a mâncat nu mai puțin de trei porumbi copți. S-a încins după aceea o horă cu lăutari ca în povești. Nicăici n-am auzit strigături mai frumoase ca la hora aceea. S-a jucat: Hora, Sârba, Sibianca, Hora Nuții, Șuleandra. Se făcuse târziu, când Voievodul a plecat să se culce. Studenții echipei din Nucșoara, în înțelegere cu sătenii, au hotărât să ridice un mic monument de piatră, pe care să stea scris: În satul nostru Nucșoara, Marele Voievod Mihai a dormit cea dintăia noapte din viața lui, într-un sat românesc. Urmașii familiei Rizea încearcă de câțiva ani să deschidă casa memorială ; s-au strâns bani, s-a restaurat parțial clădirea, s-a ridicat o anexă – proiectul e impresionant, dar trenează... Detalii aici: casaelisabetarizea.ro . După popasul din fața porții casei Elisabetei Rizea mai mergem câteva sute de metri și ajungem pe malul lacului Învârtita . Chiar pe malul lacului este amenajată o parcare și, mai recent, a apărut o „cafenea” rustică (un chioșc, câteva măsuțe). Un stâlp-panou din lemn, amplasat în cadrul unui proiect cu valențe turistice ( Pădurea Poveștilor Nemuritoare - arboricupovesti.ro ), ne oferă câteva informații despre lac: este situat la 780 m altitudine, are o întindere de 2,2 ha și o adâncime de 5m. Lacul Învârtita, sau Nucșoara, este un lac carstic ce ocupă o dolină formată prin dizolvare, sufoziune și tasare într-un depozit de gresii și cretă. Multe surse îl indică ca fiind singurul lac format într-un depozit de gips, dar nu, nu este singurul. Lacul Învârtita face parte din rezervația naturală Măgura – Nucșoara , o zonă depresionară deluroasă înțesată de formațiuni carstice, pajiști, trupuri de pădure. Lacul, pitoresc așezat în mijlocul așezării, a apărut undeva în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Cum era de așteptat persistă în mentalitatea populară o legendă cu un balaur fioros ce răpea tinere fete și cu voinicul Nucușor care își salvează mireasa din ghearele arătării care răpusă de sabie s-a cufundat în adâncuri, loc unde a apărut lacul. Coborâm din autoturism și „sorbim” cu nesaț peisajul de toamnă din jurul lacului. Vegetația colorată se oglindește pe suprafața apei, câteva păsări de apă înoată nestingherite, un pescar își încearcă norocul. Nu ne mai săturăm de tabloul oferit de natură, fotografiem scenele de toamnă, după care pornim pe cărarea care înconjoară lacul, câte o jumătate de cerc pe fiecare parte. Sărim un pârleaz și mergem pe aleea de pământ trecând pe lângă mici zone cu stufăriș și pontoane din lemn pentru pescuit (multe în stare de degradare). Undeva pe latura vestică vedem pe apă o corabie de lemn (nu știu ce rol joacă – practic sau decor), iar pe latura estică observăm silueta bisericii satului cu hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” . După acest popas relaxant am pornit spre Capitală străbătând numeroase sate argeșene unde mai supraviețuiesc gospodării tradiționale cu frumoase case vechi. În zonă mai găsim văi foarte frumoase, accesibile auto, cum ar fi valea râului Robaia (unde se află mănăstirea Robaia - vezi impresii )) sau valea râului Slănic. În orice anotimp recomand o vizită în această parte submontană a județului Argeș, veți descoperi atât de multe obiective și peisaje minunate.

Cazarea ideală pentru cea mai scurtă distanță pentru urcarea pe Vf. Moldoveanu prin Valea Rea, este în satul Nucșoara, dar mai exact la pensiunea Casa Carpatica. Am precizat ideală pentru că de la acestă pensiune se poate merge cu mașinile lor, până la urcarea prin Valea Rea pe Vf. Moldoveanu. De ce cu mașinile lor? Răspunsul este: pentru că drumul cu o lungime de 40 km este unul forestier, plin de gropi. Un alt avantaj este că domnii proprietari sunt frați salvamontiști în regiunea Vf. Moldoveanu și vă pot oferi o mulțime de informații actualizate și utile despre traseu, dânșii urcându-l mereu. Îi puteți întreba absolut orice despre urcarea pe Vf. Moldoveanu, vreme, etc. și vă vor răspunde cu calm și amabilitate. Noi am fost acolo la recomandarea unui prieten care a urcat cu o săptămână înaintea noastră. Numărul de telefon îl găsiți pe net. Am folosit Gps-ul și am ajuns la destinație, în satul Nucșoara. Casa Carpatica o găsiți foarte ușor pentru că este în centru. Adresa este pe strada Elisabeta Rizea, nr. 42, sat Nucșoara, jud. Argeș. Clădirea este fosta Cooperativă din sat, construită sub forma unui bloc, cu două etaje. La parterul clădirii funcționează un bar iar alăturat este un magazin mixt Mini-Market cu absolut orice doriți, de la alimente la produse nealimentare. În fața pensiunii este terasa. Pensiunea are parcare în curte interioară. Pentru persoanele cazate la pensiune există o terasă mare pe acoperiș, cu o priveliște 360 de grade asupra munților și a Lacului Învârtita. Panorama este foarte frumoasă de acolo, la înălțime. Casa Carpatica este o pensiune amenajată recent, modernă, foarte plăcută, confortabilă, cu opt spații de cazare, cu camere duble și triple. Noi am ajuns mai devreme și am cerut permisiunea de a fotografia mai multe camere, care mai erau încă libere la acea oră, turiștii urmând să sosească. Toate camerele au baie proprie modernă, frigider încorporat în dulap, televizor mare cu programe prin cablu, internet, paturi cu noptiere, o masă cu două scaune, tavă cu două pahare, șifonier, ventilator, tablou. Pardoseala este cu parchet. Deasupra paturilor sunt aplice. Unitatea oferă prosoape de baie, câte două bucăți/persoană și consumabile de baie – mini săpun, șampoane și geluri de duș la plicuri, hârtie igienică. Baia este cu cabină de duș cu hidromasaj și covorașe antiderapante pe jos în baie. Toate băile sunt cu faianță cu culorile portocaliu și gri îmbinate tip șah. Camera noastră a avut tot ceea ce am scris mai sus, un pat matrimonial cu o saltea comodă și perne bune pentru un somn odihnitor. Totul este foarte curat, miroase frumos în camera și baie. Este cald în cameră. Pensiunea oferă demipensiune. Mâncarea este preparată în bucătăria proprie, este proaspătă. Trebuie să anunțați ce mese doriți, pentru că mâncarea se prepară pe loc în cantitățile solicitate. Noi am optat pentru demipensiune, la prânz fiind plecați pe munte. Fiind plecați cu mașinile lor spre Vf. Moldoveanu, mâncarea a fost gata pe când am ajuns la pensiune, ei comunicând când am pornit spre cazare. Înainte de a mânca am fost serviți cu palincă. Prânzul constă într-o ciorba de văcuță sau de legume. Noi am ales ciorba de văcuță, a fost foarte bună. La felul doi a fost carne de pui, pulpe dezosate si friptură de porc la tavă cu carofi la cuptor și salată de varză. Am mâncat două prânzuri și oferta a fost la fel în ambele zile. La micul dejun am solicitat ochiuri, șuncă, telemea. Noi nu am vrut cafea, ceai, lapte. Micul dejun costă 25 lei iar prânzul 40 lei, adică 15 lei ciorba și 25 lei felul doi. Gazdele sunt foarte ospitaliere, fiind o afacere de familie, acești oameni fac tot posibilul ca să vă simțiți extraordinar de bine. Comunică cu atâta amabilitate cu clienții de parcă ar fi prieteni vechi. Chiar te simți binevenit acolo. Cu siguranță noi vom mai urca pe piscurile Făgărașilor și fără îndoială ne vom caza la Casa Carpatica. E prea frumos ca să nu ți se facă dor de acele locuri si de astfel de gazde.

Traseul catre Vârful Moldoveanu – o singură zi Anul acesta am dorit să ”punem pe răboj” (cum a spus gazda unde am stat) Vârful Moldoveanu. Întrucât mergem pe munte cu copilul (11 ani) și nu dorim să stăm în cort/ adăpost peste noapte, am căutat un traseu ce putea fi parcurs într-o singură zi. După studii ale netului am găsit traseul cu plecare de la Stâna lui Burnei prin Valea Rea, Vârful Viștea, Vârful Moldoveanu. Prima problemă de rezolvat: cazarea în zonă – Casa Dacica Am găsit (tot de pe net) Pensiunea ”Casa Dacica” (acreditată de Ministerul Turismului), în localitatea Sboghițești (com. Nucșoara). Pentru cei ce au posibilitatea decontării serviciilor turistice, ”Casa Dacica” oferă factură și bon fiscal. Locația pensiunii este incredibilă, fiind înconjurată de pădure din toate părțile. Waze-ul vă va anunța că ați ajuns la destinație pe un drum județean, înconjurați fiind doar de pădure. Nu există (încă) niciun semn la stradă care să anunțe existența pensiunii. Proprietarul a spus că este o operațiune ”in progress”. Pe partea stângă a drumului (orientați fiind cu fața spre deal) veți descoperi un drumeag ce intră în pădure. Mergeți pe el vreo 300 m și tot pe partea stângă veți descoperi intrarea în pensiune. Toate camerele au acces la balcoane. Este utilizat foarte mult lemn, având un aspect rustic. Complexul (sunt 3 corpuri de clădiri pt cazare: doar 2 sunt utilizate, unul fiind în construcție, există 2 ”foișoare” pentru servit masa și pt grătar. Ce m-a uimit, deși pensiunea este în mijlocul pădurii, curtea este luminată de Soare întreaga zi. Veți descoperi un iaz în care sunt pești de diferite specii și nuferi. Pentru a vedea peștii e suficient să aruncați 1-2 felii de pâine în iaz. În curte și-n pensiune veți descoperi foarte multe sculpturi realizate manual, prin partea locului (proprietarul chiar vă poate pune în legătură cu autorul acestora). Camerele sunt mari și curate. Cred că am găsit cele mai bune saltele pe care le-am întâlnit până acum la o pensiune. Proprietarul vă va întâmpina cu o foarte bună ”țuică de bun-venit”, din prune. Sticla rămâne pe masa, turiștii putându-se servi oricând doresc. Dacă doriți să serviți masa, să anunțați proprietarul înaintea sosirii. Noi am servit doar micul dejun: ouă de țară (ochiuri sau omletă), brânză, șuncă afumată, cârnăciori și roșii. Majoritatea produselor sunt tradiționale (nu ”plastice” din magazin). Fiind plecați toată ziua pe munte nu am dorit masa de prânz iar seara stăteam la un pahar de vorbă în jurul grătarului. Dar, proprietarul ne-a spus că se poate servi ”pui la cuptor” și mâncare a ceaun. Priveliștea, din cameră, este incredibilă. Liniștea este ”asurzitoare”. Deci, recomand din toată inima pensiunea CASA DACICA. P. S.: zona este de vis pentru ciclo-turism. Chiar sunt multe trasee pt mountain bike (nu neapărat marcate ca atare) ce pot fi explorate.

Anul acesta, ne-am planificat în minivacanţa de primăvară să mergem la Nucşoara, în judeţul Argeş. Ne-am cazat la pensiunea Floare de Colţ şi am pornit să vizităm împrejurimile. Deşi pensiunea este cotată la 5 margarete, preţul mi s-a părut acceptabil. Condiţiile de cazare au fost foarte bune: camera, baia spaţioase, curate, frumos amenajate, apă caldă, căldură pe timpul nopţii. Am luat masa la pensiune: mai ales micul dejun şi cina (pe parcursul zilei eram în călătorie). Mâncarea a fost delicioasă, de bună calitate. Patronul deţine şi Casa Capşa din Bucureşti şi astfel reţetele culinare sunt preluate şi realizate în colaborare cu bucătarii de la Capşa. Au o dulceaţă extraordinar de gustoasă (mai ales cea de afine şi de nectarine). Personalul este foarte amabil, primitor. Pensiunea este aşezată într-un cadru natural splendid. Am înţeles că acesta este punctul de plecare cel mai apropiat către vârful Moldoveanu. Noi nu am ajuns deoarece trebuia să parcurgem aproximativ 25-30km cu maşina până în zona unde începea traseu de mers cu piciorul. Era un drum forestier pe care, ideal, este să-l parcurgi cu o maşină de teren (noi avem un Opel Astra). Concluzia, la sfârşitul sejurului a fost că a meritat toţi banii! Ne-a plăcut foarte mult şi am promis că vom reveni cu plăcere la această pensiune dacă vom mai avea ocazia.

M-am gândit să scriu ceva şi despre călătoria noastră pentru cei care vor să viziteze această zonă. Am plecat din Bucureşti joi după serviciu, după ora 15.00 şi ne-am cazat la pensiunea Floare de Colţ din Nucşoara, Argeş. Deoarece am ajuns pe la ora 19.30, destul de târziu pentru a mai iniţia o călătorie în zonă, nu ne-a mai rămas decât să luăm cina şi să ne odihnim. Ne făceam griji să ajungem la timp pentru cină, dar personalul pensiunii ne-a asigurat că masa poate fi servită la orice oră dorim neavând reguli stricte în acest sens. Vineri, după un mic dejun delicios şi bogat, am plecat să cunoaştem împrejurimile. Doream să ajungem spre locul unde începe traseul spre vârful Moldoveanu. Aveam de mers după spusele gazdelor 25-30km pe drum forestier. Am mers în sus pe lângă cursul Râului Doamnei (râu care trece şi prin faţa pensiunii). Pe traseu am întâlnit un mini baraj ce determina o spectaculoasă cădere de apă, în jurul căreia am putut vedea şi curcubeul. Deoarece drumul era din ce în ce mai anevoios, am parcurs doar 10km cu maşina din dotare: Opel Astra. Ne-am întors la pensiune pentru a lua prânzul - ciorba de burtă a fost foarte gustoasă. Apoi am pornit spre lacul Nucşoara cunoscut în zonă şi sub numele de Lacul Învârtita - este cel mai mare lac carstic format pe gips (sulfat de calciu şi rocă solubilă) de la noi. Ultima vizită din ziua aceea am făcut-o la Mănăstirea Corbii de piatră - una din cele 3 biserici săpate în stâncă din zonă. Mai sunt Mănăstirea Nămăieşti şi Schitul Negru - Vodă. Pe hartă, cele trei Mănăstiri formează un triunghi echilateral (unind punctele unde sunt localizate). La cină am servit un păstrăv de poveste! Sâmbătă am pornit spre Cheile Vâlsanului şi am ajuns până în Poiana Vâlsanului. Aici am admirat un splendid peisaj natural - o vastă poiană acoperită de un covor galben de păpădii, înconjurată de munţii împăduriţi. Am găsit şi o pensiune unde am băut o cafea şi am aflat că putem ajunge pe un drum mai scurt la lacul Vidraru. Zis şi făcut! Hai la Lacul Vidraru! Drumul o fi fost mai scurt, dar tăia muntele prin pădure şi vă închipuiţi că era departe de a fi drumul ideal pentru maşinuţa noastră. Am mers încet şi cu grijă şi am ajuns cu bine. Era un drum ce dădea chiar în Transfăgărăşan, aproape de baraj. Pe drum, un peisaj de vis, la Lacul Vidraru un peisaj minunat! La in De aici am vizitat Cetatea Poenari (tocmai fusese deschisă de 2 zile după incendiul petrecut acolo). La sfârşitul celor 1480 de trepte am putut admira o alta priveliste încântătoare. Prânzul l-am luat în zonă la restaurantul La Cetate. În drum spre pensiunea Floare de Colţ am vizitat şi Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul, în a cărei pictură predomină o nuanţă deosebită de verde. Duminică, în ultima zi, am vizitat mai multe mănăstiri. Prima a fost Mănăstirea Robaia aşezată într-un cadru natural deosebit. Pentru a ajunge la ea am parcurs 5 km de drum pietruit, dar practicabil. Acolo se află un izvor numit Fântâna de leac despre care se spune că este sfinţit. Localnici povestesc despre cazuri în care, această apă ar fi ajutat la vindecarea unor boli. Tot aici se poate face un mic traseu cu piciorul pana la "Peştera pustnicilor". Următoarele au fost: Mănăstirea Aninoasa - cu o foarte frumoasă curte interioară plină de flori, Mănăstirea Negru-Vodă situată în oraşul Câmpulung. Drumul spre Câmpulung - DN7- este de o calitate ce lasă mult de dorit având foarte multe gropi. În cele din urmă am ajuns la Mănăstirea Nămăieşti - cea de a 2-a biserică făcută în piatră. Aici Maica stareţă Lucia ne-a prezentat muzeul de costume populare. Prezentarea o face în versuri scrise chiar de dânsa. Merită să vizitaţi acest muzeu, este ceva deosebit. Fetiţa mea de 10 ani a fost ochi şi urechi la vorbele măicuţei şi a plecat de acolo foarte încântată şi plăcut impresionată (ca şi noi de altfel). Aici se mai poate vizita Casa Memorială George Topârceanu. Cea de a treia biserică în piatră este cea de la Schitul Negru Vodă (- diferit de Mănăstirea Negru-Vodă). Noi nu am reuşit să le vizităm deoarece se făcuse târziu şi a început o ploaie torenţială când am plecat de la Nămăieşti. A fost o mini-vacanţă reuşită în care ne-am încărcat bateriile (să mai fi stat o săptămână... ne-ar fi plăcut). Mutat, la reorganizare, în rubrica "Descoperă zona Nucșoara, NUCȘOARA [AG]" (nou-creată pe sait) Am retras notele completate la capitolele CAZARE; BUC & MASĂ. Articol selectat ca fiind „ de interes editorial crescut ” — (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă SAU (1A) ar fi meritat rubrică nouă, dar crearea ei nu a fost considerată oportună (în acel moment); — (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecții. Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari. (Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)