Peștera Muierilor

Trecutul nostru, dar, nu e un cuvânt banal, o vorbă, de care se face caz la banchete sau conferinţe pentru a se smulge aplauzele auditoriului: trecutul există, se poate urmări bine în monumentele, bisericile, pietrele, crucile, ce le găsim pretutindeni, şi pe care trebuie să le cinstim, fiindcă vom cinsti astfel neamul nostru, pe înaintaşii neamului nostru . Virgil N. Drăghiceanu, 1913. Toamna lungă și călduroasă a anului 2019 ne-a îndemnat să ieșim pentru câteva zile din tumultul Bucureștiului. Destinația aleasă a fost (din nou) Oltenia de sub Munte, un areal geografic care combină în chip fericit Natura, oamenii și monumentele de tot felul. După ce ne-am stabilit baza în Baia de Fier într-o pensiune dragă nouă – Pensiunea Andreea ( vezi impresii ) – am pornit să explorăm atât locuri cunoscute, dar mai ales obiective nevizitate până acum. Dacă în 2015 v-am prezentat într-un articol ( vezi impresii ) câteva obiective din zonă (biserica „Duminica Tuturor Sfinților” din Baia de Fier), drumul județean 665 spre Curtișoara și biserica de lemn din Marița, în 2019 vă voi aduce în atenție alte destinații interesante din județele Gorj și Vâlcea. Punct de plecare în drumeții și vizite istorico-culturale, Baia de Fier s-a dezvoltat intens în ultimii 10 ani. Au apărut pensiuni de tot rangul și nu doar în satul reședință de comună, ci și în așezările mai mici, s-a deschis un supermarket al unei rețele cunoscute, din 2013 există în localitate un Muzeu al satului și Casa Artelor „Gheorghe Mecu”. Cel mai important obiectiv aflat în localitate este Peștera Muierilor , la care se adaugă Cheile Galbenului ( vezi impresii ) cu traseele de escaladă și hamacele atârnate de stânci, precum și biserica „Duminica Tuturor Sfinților”. O capodoperă a arhitecturii sacre este biserica din lemn situată în cătunul Grămești, localitatea Pietreni, comuna Costești, în apropierea mănăstirilor Bistrița și Arnota ( vezi impresii ), la circa 35 km depărtare de Baia de Fier. Mergând pe DJ 646 spre mănăstirea Bistrița întâlnim la un moment dat indicator către biserica de lemn, virăm dreapta și în circa 3 km ajungem la destinație. Lăcașul de cult se află pe un tăpșan la aproximativ 100 m distanță de șosea, pe o alee asfaltată care se termină la marginea pădurii. Urcăm pe o alee pietruită și imediat ni se înfățișează o bijuterie de biserică de lemn cu analogii clare în arhitectura rurală din zona premontană. Pe un soclu înalt de piatră se înalță un edificiu eclezial căruia meșterii lemnari i-au conferit un aspect de casă țărănească, pridvorul întârind această senzație. Urcăm câteva trepte până în pridvor și călcăm pe podeaua pietruită. Istoricul Virgil N. Drăghiceanu vizita la 1909 zona și găsea aici: ... o admirabilă biserică de lemn, superbă ca artă națională și foarte însemnată ca document pentru urmărirea fazelor prin care trece construcţia bisericilor de la peşterile munţilor, până la minunea Curţii de Argeş . Ctitorul bisericii de lemn din Grămești este un înalt ierarh, mitropolitul Țării Românești – Ștefan I care la 1664 zidește lăcașul. Această faptă e atestată de pisania în limba chirilică sculptată caligrafic deasupra ușii de acces de popa Stan. Ancadramentul ușii e deosebit și se individualizează prin modelele sculptate cu grijă. Zidită „cu trudă” biserica nu este foarte mare și beneficiază de împărțirea clasică: pronaos (tindă), naos și altar. Pe una din fațade se mai află câteva inscripții în limba chirilică care îl atestă pe popa Stan drept primul preot al acestei biserici. Așezată într-un loc pitoresc, cu vedere spre dealurile împădurite din jur, biserica de lemn reflectă măiestria meșterilor lemnari și calitatea lucrării (atât partea constructivă, cât și pictura interioară – aici se detașează portretul ctitorului, Chir Ștefan). Același Virgil Drăghiceanu scria că … aci e numai artă românească, aceeaşi pe care o face ciobanul la munte, când, numărându-şi zilele ce mai are până să coboare în vale, crestează răbdător, înflorind frumos, furca pe care are să o aducă logodnicei lui; aceeaşi artă pe care o face ţăranul împodobindu-şi tronul în care îşi va ţine zestrea sau stâlpii prispei şi porţilor care-i ornamentează casa; aceeaşi pe care o fac femeile în lungile seri de iarnă când îşi înflorează iile sau fotele. Pe întreg arealul comunei Costești se găseau în prima jumătate a veacului al XX-lea opt biserici, cea de la Grămești fiind cea mai veche dintre ele. Arhitectura tradițională românească din Nordul Olteniei este încă prezentă în satele și cătunele comunei încântându-ne inima și sufletul cu căsuțe ca din povești. Caracteristic arhitecturii vâlcene și gorjene din Oltenia de sub Munte este tipul locuinței înalte , atribut datorat formelor de relief (deal și munte). Gospodăria e compusă din casa de locuit, anexele destinate creșterii animalelor și acareturile pentru depozitarea produselor agroalimentare. Observăm că pe teren coexistă casele cu un singur cat și cele în alte, cu etaj. Dacă în cazul primelor predomină arhitectura de lemn, în ceea ce privește al doilea model lemnul se îmbină cu piatra necesară ridicării soclului, utilizat de multe ori drept beci. În afara gospodăriei, în fânețe, se înalță „conacul”, o construcție anexă temporară sau permanentă folosită pentru depozitare și adăpost. Am oprit autoturismul de mai multe ori pentru a fotografia case vechi, acoperite cu șindrilă, cu prispă și soclu de piatră, cele mai multe aflate în stare proastă de conservare, nelocuite. Mi-au plăcut și porțile din lemn sau fântânile. Nu ocoliți această zonă în care arhitectura lemnului e de o rară frumusețe! Doar la câțiva metri de intrarea pe aleea ce urcă spre Mănăstirea Horezu se află biserica parohială a satului Romanii de Jos, monument religios din epoca brâncovenească. Ctitorul acestui edificiu ridicat la începutul secolului al XVIII-lea este Ioan Arhimandritul, stareț al Mănăstirii Hurezi. Biserica are hramul „Sfinții Îngeri” și aspect de navă, fără turlă. Interesant este pridvorul cuprins sub acoperișul de șindrilă; decorațiile exterioare constau în două brâuri gen „zimți de fierăstrău” colorate. În zilele de duminică și sărbători puteți vedea interiorul în care rezistă pictura brâncovenească de la 1757. Situat doar la vreo 40 de km distanță de Baia de Fier, urmând pitorescul drum județean 665, acest muzeu al satului în aer liber sintetizează geniul arhitectural țărănesc din zona Gorjului. Te simți într-un sat autentic de acum 100-200 de ani și aștepți ca în orice clipă să apară un locuitor preocupat de treburile gospodărești. Tariful este unul modic (5 lei/adulți, 2,5 lei/elev, 15 lei/taxă foto) iar doamna muzeograf ne-a însoțit la fiecare gospodărie și ne-a spus lucruri interesante. Am mai vizitat de două ori muzeul gorjean dar niciodată nu mă satur a admira complexitatea arhitecturală din lemn a locuințelor și anexelor gospodărești, bogăția obiectelor din ceramică și lemn, mulțimea de textile de tot felul etc. Interesantă e Casa Colțescu adusă din Cărbunești-Sat prin prezența „umblătoarei” legată de casă printr-o pasarelă de lemn, gospodăria Ion Gârcu de la 1726, biserica „Sf. Gheorghe” și casa-culă aparținând politicianului Gheorghe Tătărescu. Din păcate o parte din patrimoniul muzeului a rămas în zona restituită moștenitorilor conacului Neamț și a culei Cornoiu ( vezi impresii ). Cu toate acestea patrimoniul Muzeului arhitecturii populare din Gorj e valoros și nu ezitați să intrați în momentul în care vă aflați în zonă. În drum spre Curtișoara/Baia de Fier vă puteți opri jumătate de oră și la Mănăstirea Crasna ( vezi impresii ), ctitorie boierească din prima jumătate a anilor 1600, reparată de primul ministru Gheorghe Tătărescu. Pe șoseaua care străbate zona de sub munte întâlnim în multe locuri troițe , vechi cruci de lemn, de multe ori pictate, unele adăpostite de construcții de protecție, inscripții atestând vechimea și ctitorii. Fântânile sunt și ele împodobite cu picturi naive religioase și închinate de obicei „Izvorului Tămăduirii”. Istoricul Nicolae Iorga scria atât de frumos despre aceste simboluri creștine: Cât privesc troiţele, ele sunt ctitorii ieftine ale unor credincioşi care nu aveau mijloace de a-şi arăta credinţa prin durarea unei biserici. La obârşie, însă, cred că au fost altceva. Pe timpurile mai vechi decât domniile noastre, până şi bisericile de lemn erau foarte rare. Atunci, în jurul unei astfel de cruci, se făcea toată slujba; ea înlocuia biserica, o rezuma în ce avea mai caracteristic. Din nou am oprit de câteva ori autoturismul pentru a admira și fotografia asemenea fântâni și troițe care au cel puțin 100 de ani vechime. În Cărpeniș am găsit mai multe fântâni având chiar trecute numele celor care au contribuit la amenajarea sursei de apă, precum și numele înaintașilor lor, precum și anul săpării puțului (de ex. 1885). O troiță ștearsă de vremuri și o fântână de la 1899 se află la o intersecție de drumuri în Arinișu din Deal. Întreg traseul e înțesat de troițe și fântâni și pe ici-colo exemplare de case vechi cu pridvor sau foișor. Concluzii. Zona Olteniei de sub Munte este presărată cu nenumărate monumente istorice și religioase, obiective naturale (peșteri, chei, trovanți), muzee, cule, drumuri alpine și trasee montane. Unele obiective pot părea mărunte, insignifiante, ele interesează doar o anumită categorie de pasionați sau cercetători, dar toate, în ansamblu fac parte din cultura și istoria noastră. Frumusețea se ascunde sub multe forme și este interpretată diferit de fiecare dintre noi. România e frumoasă! Articol selectat ca fiind „ de interes editorial crescut ” — (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă ; — (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ necesar unei astfel de selecții. Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari. (Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

Adresa: Gura Văii, Baia de Fier 217030, jud. Gorj

Veneam de departe si am zis ca nu strica sa luam o noapte undeva inainte de a pleca spre casa. Insa am fost foarte surprins de ceea ce am intalnit. In mod special de acea "gradina" din spate, care mi-a cam luat rasuflarea. Ceva domestic atat de salbaticit, incat era asa, un pic ireal. Alei de iarba printre tufe intregi de ferigi, mesteacani impletiti cu un parau, loc de foc de tabara. Ce mai, locatia f buna, locul de relaxare excelent. Merita venit in grup. Ma gandesc serios la revelion...

Oltenia de sub Munte. Toamna. Neobișnuit de cald la sfârșit de octombrie. Sunt ingrediente care garantează reușita petrecerii unui weekend pe meleaguri gojene + vâlcene. Vineri după-amiază parcă tot Bucureștiul se urcase în autiovehicule și porniseră spre cele patru zări. Un drum pe care îl parcurgi de obicei în circa 3 ore și jumătate s-a transformat în unul de 5 ore. Dar plecam să ne relaxăm și să admirăm haina ruginie a Toamnei astfel că am încercat să nu ne enervăm. Pensiunea Andreea din Baia de Fier este locul unde am revenit aproape anual de vreo 10 ani încoace , uneori chiar de două ori sau doar pentru un popas de 1-2 ore. Calitatea serviciilor și amabilitatea gazdei, doamna Mihaela M., reprezintă succesul acestei afaceri. Bineînțeles că în spatele a tot ceea ce vedem noi se află multă muncă și dăruire. Noi ne simțim ca „acasă” atunci când ajungem la Pensiunea Andreea lucru care spune totul despre acest loc de cazare. Relaxare și starea de bine se instalează de cum pătrunzi în curtea pensiunii. Situată într-o zonă geografică deosebită, la poalele munților Parâng, într-un areal înțesat de istorie și spiritualitate, Pensiunea Andreea este un loc ideal pentru noi atât ca punct de plecare în mici excursii, cât și ca bază pentru petrecerea timpului liber. Pensiunea este o afacere de familie care are în spate peste un deceniu de activitate. Amplasată în mijlocul unui teren generos, la circa 150 m depărtare de stradă, unitatea de cazare a devenit de-a lungul timpului un adevărat ansamblu turistic. De la București la Baia de Fier sunt circa 235 km distanță, parcurgând A1 spre Pitești, apoi E 81 până la Râmnicu Vâlcea, după care DN 67 spre Târgu Jiu. În sat se poate pătrunde pe două căi: pe breteaua de lângă „Pădurea colorată” (există indicator) sau pe DJ 675C care duce spre Peștera Muierilor. Adresa oficială este: strada Principală nr. 933, localitatea Baia de Fier, județul Gorj . În curtea interioară găsiți suficient de multe locuri de parcare pentru a nu duce grija automobilului. Pensiunea Andreea e formată în momentul de față din patru corpuri de cazare și un generos spațiu exterior . Primul corp de cazare deschis cu peste zece ani în urmă cuprinde câteva camere (și apartament), o sală de mese cu șemineu și biroul administrativ (care înglobează fântâna gospodăriei inițiale). Prin 2008 a apărut al doilea corp de cazare cu o arhitectură gen cabană, camere duble și două săli de mese. Deoarece vestea serviciilor de calitate a circulat și turiștii au tot crescut ca număr în 2013 apare un corp de cazare nou pe structura unor anexe gospodărești – la parter se păstrează spațiile administrative, iar cele două etaje găzduiesc camerele pentru turiști. În sfârșit, în 2019 se deschide cea de-a patra clădire destinată găzduirii oaspeților, dar și cu facilități moderne (centru spa, sală de conferințe etc. – încă în stadiu de amenajare). Am surprins toate aceste momente de dezvoltare mergând de atâția ani acolo, am văzut transformările constructive, l-am văzut pe Ursu, câinele pensiunii crescând de la un an la altul. În acest articol vă voi scrie câteva rânduri despre cel mai nou corp de cazare amplasat pe locul fostei livezi de pruni. Chiar dacă spațiile de relaxare și de evenimente nu sunt încă date în folosință, partea de cazare a fost terminată și introdusă în circuitul turistic. Camerele , în număr de 12, identice, sunt amplasate la etajul 1, pe ambele părți ale clădirii. Avantajul lor constă în spațiul mare, prezența balconului, a minifrigiderului și aerului condiționat. La parter se află Recepția și un dozator de apă. Scara spre nivelul superior e lată, coridorul la fel, acoperit cu o mochetă pufoasă care se continuă și în camere. Iluminatul este acționat de senzori de mișcare. Ușile au încuietori clasice cu cheie, dar există și o cartelă pentru energie electrică. Holul camerei e încăpător astfel că în acest loc au fost amplasate șifonierul cu două uși, cuierul cu băncuță și o oglindă cu scaun pentru bagaje, plus o priză electrică. Patul dublu e învelit în lenjerie albă, are salteaua confortabilă, pe laterale sunt prezente noptiere și veioze. Peretele de la capătul patului e acoperit cu un tapet dungat și așteaptă un tablou care încă se află depozitat la parter. Din designul interior fac parte și grinzile vizibile ale tavanului. Deasupra noptierelor avem întrerupătoare cu dublă comandă și priză de alimentare cu energie electrică. Un birou de mari dimensiuni reprezintă bază pentru tv-ul lcd cu diagonală mare și pentru minifrigider. Răcoarea e furnizată în anotimpul cald de un aparat modern de aer condiționat, iar căldura e oferită de un calorifer înalt cât peretele controlat printr-un mic panou electronic. Pe masă am găsit telecomenzile și o tăviță cu două pahare. Rețeaua wi-fi e neparolată și a funcționat bine. Balconul e spațios, dotat cu două scaune și masa, plus sursă de iluminat și priză electrică. Ușa de acces e rabatabilă și protejată cu plasă de țânțari. Am avut vedere spre sat și dealurile înconjurătoare, lumina crepusculară a apusului fiind superbă. Baia are dimensiuni generoase, o faianță în degrade, ventilator pentru aerisire și două surse de iluminat. În dotare intră prosoapele albe standard (5 la număr), hârtie igienică, două recipiente cu săpun, gel de duș, șampon la chiuvetă și în duș. Pe perete este plasat uscătorul de păr și o priză electrică. Cabina de duș e încăpătoare, de fapt e vorba de un spațiu închis parțial cu geam și cu scurgere în podea. Pensiunea Andreea oferă contra cost micul dejun, 25 lei/persoană, până pe la ora 10. Veți găsi la primele ore ale dimineții ouă, mezeluri de „n” feluri, legume, brânză, lapte și cereale, cafea, fructe etc. De asemenea, restaurantul e deschis atât celor cazați, cât și celor aflați în trecere. Meniul conține preparate de bază, prețurile sunt bune, bucatele gustoase și porțiile mari. În spațiul exterior descoperim o filigorie de mari dimensiuni, adică trei foișoare dotate cu mobilier masiv din lemn și lcd-uri. Lângă ele se află un colț dedicat grătarului, proțapului și afumătorii; în curte găsiți și toalete. Pentru copii există leagăn, topogan, masă de ping-pong. Concluzii. Noi ne-am simțit bine la Pensiunea Andreea și revenim cât putem de des în Oltenia de sub Munte. Impresiile de mai sus sunt subiective, reprezintă opinia mea personală despre acest loc, cei interesați vor extrage informațiile utile și dacă vor dori vor merge la Baia de Fier. Am apreciat mereu raportul calitate-preț ca fiind excelent, am petrecut ore frumoase, am mâncat bine, am vizitat obiective turistice interesante în zonă ( vezi impresii sau vezi impresii ). Locatia intre vii imi aminteste de cazari avute in Italia (Umbria si Abruzzo) Foarte frumos, mai ales tomna cand rugineste frunza in vii! Daca participati si la cules, apoi la zdrobit, iar prin vara la gustat licorile produse, circuitul e complet. Frumoase locuri avem si chiar merita ,uneori,sa revenim iar si iar...

La întoarcerea din Lefkada, am hotărât să mai stăm până la sfârșitul săptămânii undeva la munte și am ales Baia de Fier, Pensiunea Andreea unde ne-am simțit minunat acum doi ani. Am făcut rezervarea telefonic, fără plata unui avans, pentru perioada 2-4 august. Când am ajuns, în curtea pensiunii am obervat o clădire nouă. Este o investitie realizată cu fonduri europene, un concept nou, total diferit de ceea ce aveau până acum. Nouă ne-a spus că au dat-o în folosință de două săptămâni. Ce norocoși am fost! Clădirea nu era complet terminată pe dinafară, urma să se pună gresia pe terasă, iar la subsol se lucra la sala de fitness, aparatele erau pe hol, la saune, jacuzzi... va fi excepțională pensiunea. Este o construcție pe trei nivele: subsolul și parterul destinat activităților de relaxare și sport, recepția, iar la etajul întâi sunt camerele pentru cazarea turiștilor. Toate camerele sunt duble, au balcon și răcitor în cameră. La vechea clădire, camerele nu erau cu balcon și cu răcitor în cameră. Pensiunea are mochetă pe jos, automat de apă pe hol, lângă recepție. Camera noastră m-a impresionat în mod plăcut din prima clipă. Camera este mare, cu mochetă nouă și pufoasa pe jos, cu un miros de nou și parfum de interior foarte plăcut. Este mare, de aici se intră în baie și în cameră. Aici este amplasat un șifonier mare, un cuier și un suport pentru bagaje. Camera are un pat matrimonial mare, cu saltea excepțională, perne și așternuturi de calitate, totul este extrem de confortabil, nou. Este o senzație foarte plăcută să te cazezi la nou, parcă sunt făcute pentru tine special toate. La toate acestea se adaugă liniștea și odihna este garantată. Deasupra patului sunt două aplice și de o parte și cealaltă a acestuia este câte o noptiera. Aplicele sunt foarte decorative. În cameră mai este un fel de birou în care este mascat răcitorul și pe care este așezat un televizor mare, telefon și pahare. Caloriferul sunt vertical, poziționat pe perete, pentru că peretele de la balcon este complet din sticlă termopan. Este superb, camera are multă lumină naturală. Draperiile sunt bordo, asortate cu mocheta. În cameră este aparat de aer condiționat, termostat, erau 24,5 grade Celsius când am fost noi, nouă ne-a fost foarte cald și am dormit cu balconul deschis. Acesta are o ușă cu plasă contra insectelor. Se azeau greierii cum cântă, un cantec atât de placut! În tavan sunt bârne vopsite în aceeași culoare cu mobilierul. Este o încăpere mare, modern concepută, împărțită în două de un perete de sticlă. Dușul are scurgerea în podea, nu este cu cădiță, spațiul este foarte mare. Acesta este cu o pară fixă și una mobilă, cu recipient cu gel de duș și șampon. Chiuveta are forma pătrată, are un recipient cu săpun lichid, o oglindă mare deasupra, uscător de păr fixat pe perete lângă chiuvetă. Prosoapele sunt câte două /persoană. Totul este de calitate, culorile sunt atent asortate, realizat cu mult bun gust. Este semnal Wi-Fi si multe programe la televizor. Parcarea este gratuită în curtea pensiunii. Vă recomand aceasta cazare de care sunt sigură că veți fi mulțumiți. Prețul camerei nu este mare, 120lei/zi. Noi pentru ca am fost trei persoane am avut un pat suplimentar în cameră, care a costat 30 lei/zi. Noi am mâncat la pensiune toate mesele, mâncarea este gustoasa și ieftină. Am achitat totul cu cardul de vacanță.