În prima zi a circuitului Povești din Țara Făgărașului , după un popas la Brașov pentru un tur pietonal, după un alt popas la Cetatea Feldioara aflată la numai câțiva kilometri distanță și apoi un altul, la Doripesco, pentru a servi masa de prânz, iată-ne, în sfârșit, intrând în Făgăraș! Cetatea Făgărașului este fără îndoilală cel mai important obiectiv turistic din oraș și - desigur - nu putea să lipsească nici din programul nostru de vizite în grup. Am ajuns acolo în a doua parte a zilei, așa încât vizita la muzeu a fost făcută cam în viteză, mai ales în partea ei finală. Autocarul ne-a lăsat în Str. Mihai Viteazul, aproape de Podul Secundar aflat pe latura opusă centrului civic, Podul Principal, cel dinspre Primărie, fiind supus unor lucrări de refacere. Am fost plăcut impresionați de amplasamentul cetății, de zidurile sale robuste și mai ales de șanțul de apărare care încă mai dăinuie, plin cu apă de Olt, umbrit de sălcii și animat din când în când de câteva lebede. Se spune că aceste elegante păsări de apă au viețuit aici de secole, înaintașele lor primindu-și zilnic rația de "pâinișoară". Este o plăcere să te plimbi prin jurul cetății, admirându-i zidurile mărețe, turnurile robuste și vechiul șanț de apărare. Abia în zilele următoare, când am revenit în oraș, am avut răgazul să facem această plimbare frumoasă, lumina soarelui ajutându-ne cu mult mai bine în imortalizarea imaginii cetății în fotografie. Nu-mi amintesc să mai fi fotografiat vreodată o cetate oglindită în apă. Atunci, la prima noastră vizită, n-am avut timp de prea multe contemplări. Pe latura estică, am traversat șanțul cu apă și ne-am îndreptat întins spre poarta de intrare. Am trecut pe lângă casa de bilete ignorând-o (pentru noi, ghidul s-a ocupat de procurarea biletelor după ce colectase banii în autocar). Program de vizitare și taxe de acces Sunt în măsură să informez că grupurile organizate (minim 15 persoane) beneficiază de explicațiile unui ghid local și de o prezentare a istoricului cetății. Programul de vizitare este: Marți - Vineri în intervalul orar 8.00-17.00 (cu ultima intrare la ora 16.00) și Sâmbătă - Duminică în intervalul orar 9.00-17.00 (cu ultima intrare la ora 16.00). Taxa de vizitare este de 20 lei/persoană - adulți și 10 lei/persoană - elevi, studenți, pensionari. Copiii mai mici de 7 ani, precum și persoanele cu dizabilități și însoțitorii acestora beneficiază de acces gratuit. Pentru neprofesioniști, nu se percep taxe suplimentare pentru fotografiere sau filmare. De recomandat este ca înainte de a planifica o vizită la Cetatea Făgărașului, mai ales dacă intenționați să o faceți pe cont propriu, să accesați site-ul obiectivului pentru a vedea - pe lângă scurte prezentări ale cetății și ale muzeului "Valer Literat" - ultimele informații privind expozițiile și evenimentele organizate acolo, dar și eventualele schimbări ale programului de vizită sau ale taxelor de acces. Vizita noastră la Cetatea Făgărașului Cetatea construită din piatră în sec. XIV, pe locul unei fortificații mai vechi, din lemn și pământ, datând din sec. XII-XIII, are formă de patrulater neregulat, cu laturile orientate către cele patru puncte cardinale. În fiecare colț a fost înălțat câte un turn - Turnul Temniței (în partea de nord-est), Turnul Thomory (în partea de sud-est), Turnul Roșu (în partea de sud-vest) și Turnul Negru (în partea de nord-vest). Intrarea în curtea interioară se face printr-un portal, de fapt o rămășiță a Turnului Pestriț, înglobat ulterior în zidul exterior. Zidurile de apărare care înconjoară fortificația, adăugiri datând de la începutul sec. XVI, cu mai multe anexe lipite de laturile estice și vestice, au și ele, la fiecare colț câte un bastion - Bastionul Cuptorului , Bastionul Toboșarului , Bastionul Ioan Szabo și Bastionul cu jgheaburi . În curte, prima care ne-a atras atenția a fost Casa Temnicerului din Turnul Temniței . Am dat năvală cu toții în încăperile reci, întunecoase și neprimitoare, privind uimiți zidurile groase, din cărămidă și instrumentele de tortură utilizate în evul mediu - cătușe pentru mâini și pentru picioare, butucul cu secure și paloșul călăului, lanțuri cu greutăți sferice, din fier și altele asemenea. Într-o firidă remarcăm ceea ce pare să fi fost vatra în care se încingeau cleștii și celelalte instrumente metalice de tortură. Fecioara de Fier, cel mai de temut instrument de tortură, a fost ceva despre care încă nu auzisem nici din cele citite, nici cu ocazia altor vizite la muzee. Cușca strâmtă, de metal, este prevăzută cu cuțite care-l străpung pe condamnat chinuindu-l până la moarte atunci când este închis acolo. Despre Turnul Temniță de la Făgăraș construit în sec. XVI, se spune că în perioada comunistă (1948-1960) a fost închisoare politică, aici fiind încarcerați mulți oameni, unii fără a fi judecați sau condamnați. Datorită condițiilor inumane de detenție, aici și-au pierdut viețile 166 de persoane. Uimiți de cele ce vedeam aici, am uitat că timpul nostru de vizită la Cetatea Făgăraș este limitat. Mulți dintre noi au început să se fotografieze în cadrul lugubru al temniței, cât mai aproape de instrumentele de tortură. Ghidul, plecat să ne aranjeze vizita în muzeu, nu ne mai găsea. În cele din urmă, după întrunirea grupului, am fost zoriți spre scările care duc la muzeu. În grabă, am apucat totuși să observ - în dreapta intrării în clădire - două plăcuțe care informează că acolo se află atât Muzeul Ţării Făgăraşului "Valer Literat" , cât și Biblioteca Municipală "Octavian Paler" . Pe holul de la etajul unu, în dreapta, vedem blazonele familiilor nobiliare care au stăpânit - pe rând - domeniul, alături de un mare panou cu o lungă lista cu numele stăpânitorilor Cetății Făgăraș (cu anii marcând perioada de început și de sfârșit a stăpânirii lor), precum și cu schema și cu un scurt istoric al cetății. Am intrat mai întâi în Sala Tronului , dar nu înainte de a ne pune supraîncălțările de plastic, acei papucei albaștri, protectori. Un ghid local s-a înfățișat de îndată și și-a început prezentarea. Sala inaugurată acum câțiva ani, sala în care acum câteva sute de ani au fost primiți soli din Țara Românească și din Moldova, din Polonia, de la Înalta Poartă și de prin alte părți, sala rotundă, cu ziduri de piatră și mobilier de epocă (e drept, confecționat în zilele noastre, la comandă, cu bani grei de la bugetul local), are jilțuri și candelabre care amintesc de vremuri de mult apuse. Iluminatul discret nu ne-a ajutat în obținerea unor imagini prea frumoase din acest interior. Câteva picturi moderne, precum și steagurile României și Uniunii Europene completau - nu știu cât de inspirat - decorul acestei încăperi de epocă. Nu vreau să reproduc istoricul de peste 600 de ani al Cetății Făgăraș. Cei interesați vor găsi cu siguranță suficiente detalii. Aici, e suficient să amintim că Cetatea Făgăraşului este cel mai impunător monument al ţinutului, unul dintre cele mai mari şi mai bine păstrate din ţara noastră şi chiar din Europa. Complexul feudal fortificat de la Făgăraş, început a se construi la finele sec. XIV în scop de apărare împotriva incursiunilor tătare și otomane, a cunoscut transformări și adăugiri succesive timp de aproape trei secole (până la mijlocul sec. XVII). Ștefan Mailat, fiul unui boier din zonă, intrând în posesia domeniului feudal Făgăraș, a întărit cetatea dublându-i zidurile de apărare. Importante lucrări au fost întreprinse și în vremea principilor Balthazar Báthory, Gabriel Béthlen (care construiește cele patru bastioane) şi Gheorghe Ráckóczi I (care lărgește şanţul de apărare din jurul cetăţii umplându-l cu apă din Olt). În urma acestor lucrări, ca și a altora, de înfrumusețare, Cetatea Făgăraşului - centrul politico-administrativ al marelui domeniu al Făgăraşului - a devenit un impunător ansamblu medieval și o fastuoasă reşedinţa princiară. Demn de amintit este și faptul că în 1599, cucerind cetatea, Mihai Viteazul a dăruit-o soției sale, Doamna Stanca. Un bust al acesteia, realizat de Spiridon Georgescu în 1938, la propunerea lui Nicolae Iorga, poate fi văzut și astăzi în Făgăraș, pe Str. Mihai Viteazul, aproape de cetate. Pe soclul monumentului stă scris: "Aici a suferit toate umilințele și amenințările, pentru că a cerut dreptate neamului său, chinuită și apoi veșnic nemângâiata soție a lui Mihai Viteazul, Doamna Stanca. " De asemenea merită menționat și faptul că în anul 1657 principesa Zsuzsanna Lorantffy (soția principelui Gheorghe Rákóczi I), stăpână a domeniului feudal, a înființat la Făgăraș prima școală de nivel mediu, cu limbă de predare română, școală care a funcționat sub patronajul său. Mai sunt și altele de spus despre Cetatea Făgăraș sub stăpânirea habsburgică și din perioada ulterioară, dar mă opresc aici. Muzeul Ţării Făgăraşului "Valer Literat" Și aici, o nouă serie de supraîncălțări de plastic, papuceii albaștri, protectori. Supraveghetoarea nu ne-a întrebat de bilete, doar ne-a îndemnat să ne grăbim pentru că programul de vizite s-a încheiat. Așa încât, am început o goană nebună prin sălile muzeului, oprindu-ne doar din când în când pentru a admira câte ceva sau pentru a fotografia ceea ce ne atrăgea atenția cel mai mult. Informații despre acest muzeu am obținut doar acasă, din documentările personale. Muzeul Ţării Făgăraşului "Valer Literat" este un muzeu mixt (istorie, artă, etnografie, arheologie, religie), este muzeul unei întinse perioade istorice și a unei întinse zone etnografice. Vizitatorii au la dispoziție numeroase detalii scrise referitoare la exponate, de aceea este necesar să mergeți acolo doar după ce v-ați asigurat că aveți suficient timp la dispoziție. Eu am fotografiat în grabă câteva dintre ele urmând ca acasă să încerc a descifra textul fotografiat. Palidă documentare la fața locului! Muzeul Ţării Făgăraşului "Valer Literat" a fost înfiinţat în anul 1923 pe baza colecţiei etnografice a profesorului Valeriu Literat (1885-1972), reprezentant de frunte al vieţii culturale din Făgăraş în perioada interbelică. La început, până în 1951, muzeul a funcţionat sub patonajul "ASTRA", apoi i-a fost atribuit un sediu şi a primit statut de instituție de stat. Până în 1981 s-a numit Muzeul "Cetate Făgăraş", apoi, până în 2004 s-a numit "Muzeul Ţării Făgăraşului". Din anul 2004 - pentru cinstirea memoriei celui care i-a pus bazele - muzeul a fost denumit Muzeul Ţării Făgăraşului "Valer Literat". Muzeul are un bogat patrimoniu, peste 20000 de piese grupate în colecții de arheologie, arme, numismatică, documente și carte românească, lapidarium, sticlărie, artă plastică, ceramică populară, port tradițional, ţesături, icoane pe sticlă, ouă încondeiate, arta lemnului și alte meşteşuguri. Expoziţia de bază a muzeului este structurată în trei secţiuni: Istoria Ţării Făgăraşului (arheologie, epoca medievală, epoca modernă şi arme), Etnografia Ţării Oltului (ceramică, ţesături, port popular, interior ţărănesc, icoane) și Galeria de sculptură Virgil Fulicea (1907-1979), o donație a artistului plastic contemporan făgărăşean. Pentru importanța deosebită a acestui obiectiv, precum și pentru faptul că Cetatea Făgăraș adăpostește Muzeul Ţării Făgăraşului "Valer Literat", precum și Biblioteca Municipală "Octavian Paler" - alte obiective culturale importante ale orașului, consider că Cetatea Făgărașului merită vizitată de oricare dintre noi. Deși vizita noastră a fost cam pe fugă, cel puțin în ultima parte, sunt totuși mulțumită că începutul a fost făcut. Când voi reveni în Făgăraș, cu mai mult timp la dispoziție, sper să pot vizita din nou cetatea, mai pe îndelete. Bifând acest important obiectiv din Făgăraș în chiar prima zi a minicircuitului nostru Povești din Țara Făgărașului , ne-am continuat drumul încă vreo 35 km până la Arpaşu de Sus. Spre seară ajungem la Complexul Turistic Păstrăvăria Albota , locație de cazare minunat amplasată la poalele Munților Făgăraș unde urma să ne petrecem cele 4 nopți ale periplului nostru. Despre Complexul Turistic Păstrăvăria Albota am scris, conform regulamentului și al indicațiilor , un articol separat.