Situată în inima Maramureșului, la întretăierea drumurilor 109 F și 186 B și la circa 30 km sud de Sighetu Marmației, comuna Budești, cu cei aproape 3.000 de locuitori ai săi, se mândrește cu o așezare pitorească la poalele Munților Gutâi, fiind înconjurată de șapte coline. Motiv pentru care vicarul Tit Bud i-a dat în 1899 porecla „mica Romă” . Nu numai așezarea frumoasă este motiv de mare fală printre localnici, ci și istoria satului reședință de comună, atestat documentar încă din 1361 într-un act emis de regele Ludovic cel Mare. Iar bisericile din lemn sunt cele care atrag aici cei mai mulți vizitatori. Sunt două ‒ Budești Josani și Budești Susani, ambele cu hramul Sfântului Nicolae, iar prima dintre ele a fost inclusă în 1999, alături de alte 7 locașuri de cult maramureșene, în Patrimoniul Mondial UNESCO. Și, evident, pe ea am vizitat-o în circuitul din august 2024 făcut în nord-vestul țării. Biserica a fost construită, potrivit tradiției locale, în 1643 pe o colină mică din centrul satului, și în ciuda demersurilor insistente făcute de greco-catolici, a rămas din 1948 în administrarea Bisericii Ortodoxe Române. Este un edificiu impunător prin dimensiuni (lungime 17 m, lățime 8 m, înălțimea turnului 26 m), fiind cea mai amplă biserică de lemn din Maramureș. După ce am trecut de poarta maramureșană sculptată în lemn a curții, am urcat panta domoală pe cărarea cu trepte mărginită de crucile cimitirului, având răgazul de a admira proporțiile armonioase ale clădirii ridicate exclusiv din lemn de stejar, cu turnul clopotniță flancat de alte patru turnuri mici în stil gotic (element singular în arhitectura regională) și cu acoperiș din șindrilă în două ape. În interior suntem așteptați de o ghidă care ne furnizează informații despre istoria lăcașului. Aflăm că acesta s-a păstrat aproape nemodificat până în zilele noastre, cu excepția unor intervenții din 1922 la pictura murală. În cea din naos și pronaos, alcătuită din registre în culori calde, luminoase, despărțite prin dungi, se remarcă stilul postbizantin al autorului, Alexandru Ponehalschi din Berbești, o cunoscută personalitate artistică a Maramureșului din secolul al XVIII-lea. Acesta s-a inspirat din miniaturile manuscriselor studiate și în lucrările sale recunosc diverse reprezentări biblice: cei doisprezece apostoli, Iisus pe tron flancat de Maria și Ioan Botezătorul, prooroci, Fecioara cu Pruncul, Iisus pe cruce, Coborârea de pe cruce etc. Întreg ansamblul este de o frumusețe calmă care îndeamnă la meditație și reculegere O inscripție din 1762 menționează că Ponehalschi a pictat și o mare parte din icoanele bisericii. Din păcate, pânza pictată pentru bolta naosului nu mai există; a dispărut în condiții obscure. În schimb, ghida ne atrage atenția asupra absidei altarului, pictată în stil baroc în 1812 de un alt meșter zugrav, Ioan/Ianoș Opriș, cel care a realizat și icoana Încoronarea Mariei de pe masa altarului. Tot din explicațiile ghidei aflăm că biserica păstrează un manuscris din 1648, numeroase cărți religioase, o valoroasă colecție de icoane pe sticlă, precum și multe icoane pe lemn datând din seolele XVII-XVIII și chiar mai vechi. Printre acestea se numără o icoană a Sfântului Ioan Botezătorul ajunsă la Budești de la o biserică ridicată înaintea veacului al XV-lea într-o zonă apropiată aparținând astăzi Ucrainei. În fine, un ultim amănunt: în biserică sunt expuse și câteva zale din ceea ce se presupune a fi fost cămașa faimosului haiduc Pintea Viteazul. La fel ca la Surdești, și aici zestrea artistică e completată de obiecte care țin de meșteșugurile populare (cergi, ștergare brodate), o împletire dintre religios și laic ce pune și mai bine în valoare acest magnific exemplu de arhitectură și pictură veche românească.