Odată ce parcurgi drumul european E60, la peste 50 de km de Braşov ,în apropiere de oraşul Rupea , nu ai cum să nu observi pe partea dreaptă silueta impunătoare a uneia dintre cele mai vechi cetăţi de pe teritoriul României, Cetatea Rupea . Am trecut de atâtea ori prin preajmă şi mereu am amânat să urc până pe dealul de deasupra oraşului să văd ce şi cum. Aceasta s-a întâmplat în vara anului 2013, la două luni după ce această cetate a fost restaurată în mare parte cu ajutorul fondurilor de la Uniunea Europeană, guvern şi primărie. Tot în această vară, dar câteva zile mai târziu aveam să vizitez o altă cetate la trei ani după restaurare, Cetatea Carolina Alba din Alba Iulia, semn că lucrurile au început să se mişte la acest capitol. Accesul spre cetate se face prin oraş şi are mai multe intrări, toate ducând în strada principală Republicii şi în continuare pe strada Cetăţii . Drumul este destul de bun, urcarea la cetate din Republicii fiind de dificultate medie-uşoară. Cetatea are două parcări amenajate în trepte care poate adăposti peste 100 de maşini şi 10 autocare. Programul de vizitare a cetăţii începe la orele 10:00 şi se termină la orele 20:00, aşa că sosind mai devreme a trebuit să aşteptăm ora de deschidere inspectând panourile din faţa intrării cu descrierea istoricului cetăţii şi a lucrărilor de restaurare. Taxa de vizitare este de 10 lei pentru adulţi şi 5 lei pentru copii. Parcarea şi fotografiatul în interior nu se taxează, toate clădirile din incintă se pot vizita fără nici o oprelişte. Ca istoric Cetatea Rupea este atestată documentar în anul 1324, când saşii din zonă s-au răsculat împotriva regelui Carol Robert al Ungariei şi s-au refugiat în interiorul cetăţii, Castrum Kuholm . Kuholm se traduce ca fiind piatra de bazalt pe care s-a construit acest edificiu. Cercetările arheologice atestă însă faptul că, pe aceste locuri a fost construită o cetate de către daci numită Rumidava , care a fost cucerită apoi de romani şi devine Castrul Rupes , în latină Rupes însemnând stâncă sau piatră de unde şi numele oraşului Rupea. Mai târziu, prin secolele X-XIV, cetatea se extinde, este atacată şi jefuită de turci între anii 1432-1437, iar la sfârşitul secolului XVII este părăsită ca urmare a unui incendiu devastator. Folosită din nou ca refugiu din cauza epidemiei de ciumă din secolul XVIII, este părăsită din nou, de data aceasta definitiv spre sfârşitul aceluiaşi secol. Deşi s-a încercat restaurarea în perioada comunistă, aceasta nu s-a realizat, ba dimpotrivă s-a accentuat degradarea prin exploatarea bazaltului din interiorul cetăţii pentru nevoile oraşului Rupea. Odată cu proiectul de reabilitare şi extindere turistică a oraşului Rupea şi finanţarea lui cu fonduri de la primărie, guvern şi UE, se include şi reabilitarea cetăţii ţărăneşti. Lucrările de restaurare a cetăţii s-au desfăşurat pe o perioadă de patru ani, 2009-2013, iar inaugurarea s-a făcut pe 15 iunie 2013, noi aflând aceste amănunte de la faţa locului. Vizita în cetate este foarte simplă, nu este nevoie de ghid, toate punctele de atracţie având plăcuţe cu explicaţii istorice sumare. Noi am avut totuşi parte de un „ghid”, un angajat al cetăţii care a urcat cu noi în cetate şi ne-a dat unele informaţii interesante despre obiectiv. Aşa am aflat că cetatea este construită în formă de spirală şi are trei incinte, Cetatea de Jos, Cetatea de Mijloc şi Cetatea de Sus (cea mai veche). Atunci când erau atacaţi, apărătorii cetăţii opuneau rezistenţă mai întâi în Cetatea de Jos, apoi în Cetatea de Mijloc şi în final în Cetatea de Sus care era foarte greu de cucerit. În Cetatea de Jos am vizitat mai întâi Turnul Porţii construit la jumătatea secolului XVIII din piatră şi care avea în exterior un pod mobil ce se aşeza peste şanţul capcană numită „gură de lup”. Pe faţada de nord se păstrează lăcaşul scripeţilor şi cadrul podului de lemn. În dreapta porţii este situat Drumul de Strajă , un circuit de podeţe din lemn folosit pentru supravegherea exteriorului cetăţii. Drumul de Strajă este restaurat în întregime după modelele dispărute în timp. În faţa Drumului de Strajă se află Fântâna , principala sursă de apă a cetăţii care a avut iniţial tuburi din lemn şi a fost folosită până în secolul XX. În stânga porţii se află Magazia Militară , o clădire anexă a Cetăţii de Jos care a fost folosită iniţial ca grajd, apoi depozit de armament, în prezent clădirea fiind folosită ca spaţiu comercial. Tot în stânga se află o incintă mai mare dispusă pe patru nivele, Turnul Slăninii , prevăzută cu guri de tragere, accesibilă din exterior şi care avea legătură cu Drumul de Strajă. Mai târziu turnul-bastion a fost folosit pentru păstrarea proviziilor, inclusiv a slăninei care a dat numele turnului. Un turn al slăninei aveam să vizitez şi la Biserica Fortificată din satul Viscri, judeţul Braşov. De altfel mai toate cetăţile săseşti au un turn al slăninei, unde se uscau cârnaţii şi slănina ce constituiau apoi proviziile comunităţii, în caz de erau supuşi unui atac din exterior. Lângă Turnul Slăninei se află o altă clădire dispusă pe două niveluri numită Casa Paznicului . Tot aici se află Poarta Pietonală , pe unde se făcea accesul în oraş pe o potecă ascunsă de privirile indiscrete. Din Cetatea de jos urcăm un pic şi ajungem la Poarta Cetăţii de Mijloc , apoi la Turnul Pentagonal construit în secolul XVI ca mijloc de apărare a laturii de nord a cetăţii. Avea spaţii interioare de locuit şi de depozitare a alimentelor şi a armamentului. Pe dreapta (latura de vest) alipită de zidul cetăţii, vizităm Capela , o construcţie pe patru nivele folosită într-o perioadă ca mijloc de apărare şi apoi ca locuinţă a capelanului cetăţii. Un alt punct de atracţie este Turnul Cercetaşilor cu acces din exterior, construit în secolul XV, prevăzut cu guri de tragere pentru armele de foc pe toate cele trei laturi exterioare. Ruinele Rotondei , Zidurile cetăţii (de Mijloc şi de Sus) şi Turnul Scribilor sunt alte puncte de atracţie de pe latura de vest a Cetăţii de Mijloc. Ceva ce m-a surprins într-un mod plăcut, este că în câteva clădiri sunt display-uri în care se prezintă istoria cetăţii şi a unor puncte de atracţie din interior. Urmând un drum presărat cu zgură pe lângă zidul de vest, ajungem la poarta de intrare în Cetatea de Sus numită Turnul Pulberăriei . A fost construită în secolul XIII şi folosită iniţial ca turn de poartă în vederea apărării cetăţii. Din construcţia veche se mai păstrează nivelul de intrare cu două arce de susţinere şi un nivel superior prevăzut cu trei guri de tragere. În partea stângă a porţii de intrare există trei căsuţe de locuit, A, B şi C, din care cea mai importantă este Căsuţa C , singura care s-a conservat până la acoperiş. Majoritatea caselor din Cetatea de Sus aveau la primul nivel depozite şi ateliere, iar nivelul superior era folosit ca locuinţă. Am intrat într-una din casele existente aici, însă era aproape goală fiind expuse doar nişte mese şi scaune din lemn masiv specifice perioadei când cetatea era locuită. Pe lângă zidul de sud-est am urcat la Căsuţa din Vârf sau Camera de Sus , o construcţie dreptunghiulară restaurată recent după arhitectura din secolul XVIII. Atestată documentar în anul anul 1664, este cea mai înaltă construcţie din cetate. De aici se pot admira panoramic oraşul Rupea, parcarea cetăţii, perimetrul Cetăţii de Jos sau şoseaua E60. După ce ne-am odihnit un pic pe una din canapelele dispuse pe platoul din faţa căsuţei, am coborât prin partea vestică a Cetăţii de Sus şi ne-am îndreptat spre maşina personală din parcare mulţumiţi că,am vizitat o ruină transformată într-un punct de atracţie turistic. Iată deci că se poate şi sper ca şi pentru alte obiective de interes istoric şi arhitectural să se găsească oameni cu inițiativă şi resursele necesare în vederea redării lor circuitului turistic. Dacă treceţi pe lângă oraşul Rupea, nu ezitaţi să urcaţi până la cetate pentru că veţi avea ce vedea.