Salina Turda este cel mai important obiectiv turistic din orașul situat pe malul Arieșului. Noi am vizitat-o anul trecut în luna mai când am petrecut un weekend în acest oraș. Salina poate fi vizitată tot timpul anului, programul de vizitare fiind de luni până duminică în intervalul orar 09.00 – 17.00, iar accesul în salină este permis între orele 09.00 – 16.00. Tariful de intrare era de 20 lei pentru adulți, 12 lei pentru pensionari și 10 lei pentru pentru copii, elevi și studenți. Copiii cu vârsta mai mică de 3 ani beneficiază de gratuitate. Temperatura în salină este constantă, fiind de 10-12 grade Celsius, iar umiditatea este ridicată, având valori cuprinse între 78-82%. Primele dovezi referitoare la extragerea sării în zona Durgău-Turda datează din perioada preromană (anul 50 î. C – 106 d. C). Romanii au continuat să exploateze sarea în zona Durgău, numai la suprafață până la o adâncime de 12-15 m, de unde sarea putea fi scoasă ușor la suprafață. După retragerea romanilor în anul 274, până în secolul al XI-lea nu există dovezi certe că extracția sari ar fi continuat. Primul document care atestă explicit existența ocnei de sare de la Durgău-Turda, datează de la 1 mai 1271, când a fost dăruită capitului Episcopiei Transilvania ocna de sare. În anul 1932 a fost sistată definitiv exploatarea sării la Salina Turda din cauza dotării tehnice primitive care determina un randament scăzut, iar în anul 1992 a fost redeschisă în scop turistic și curativ. În anul 2008 a intrat într-un amplu proces de modernizare cu fonduri europene, fiind redeschisă în anul 2010, în scop turistic și curativ. După 2 ani de lucrări și 6 milioane de euro investiți salina are o nouă înfățișare (informații preluate de pe wikipedia). Accesul în salină se poate face atât pe la intrarea veche din strada Salinelor, cât și pe la cea nouă din zona Durgău. Întrucât Garsoniera Iulia, locul unde am fost cazați, este situată la numai 30 m de intrarea veche în salină, am intrat pe aici. Așadar, dimineața la ora 09.00 eram la poarta salinei cu speranța că vom evita aglomerația (așa am calculat noi!). Calculul nostru s-a dovedit a fi greșit, deoarece la poartă așteptau foarte multe personae, fiind vorba și de două grupuri. În weekend-ul petrecut în Turda am fost să vedem și intrarea nouă în salină. Logic, aceasta arată mult mai frumos decât intrarea veche, în plus sunt mai multe locuri de parcare decât cele care sunt disponibile la intrarea din strada Salinelor. Ne-am continuat deplasarea prin tunel și am ajuns la Sala Crivacului și cea a puțului de extracție. Aici am văzut utilaje care erau folosite în trecut la extracția sării. Trebuie să fac precizarea că aceste utilaje sunt foarte bine conservate. Există și un panou informativ pe care este inscripționat următoarul mesaj: ”Mașina de extracție se numește ”CRIVAC”, datează din anul 1881 și este confecționată din lemn de brad, foarte rezistent la mediul salin; fiecare braț al mașinii era acționat de unu sau doi cai în schimburi; un otgon din cânepă era răsucit de două ori în jurul tamburului din partea superioară a instalației, un capăt se înfășura, iar celălalt se desfășura; capetele otgonului treceau prin două canale până în sala alăturată, la puțul de extracție unde erau trecute peste doi scripețidin fier (molete; în timp ce un căpăt al otgonului cobora, celălalt urca; sarea (cca. 500 kg) era ridicată din mină în saci confecționați din piele de bivol; operațiunile de încărcare-descărcare erau derulate simultan; după fiecare manevră de extracție era inversat sensul de rotație al crivacului”. Continuându-ne traseul de vizitare a salinei am ajuns la Scara Bogaților, o scară din lemn acoperită cu un strat subțire de sare. Coborând scara pentru a ajunge la liftul care coboară spre Mina Rudolf am trecut pe lângă Sala de apel unde există o cruce și o icoană cu Fecioara Maria. Odată ajunși pe platforma de unde se ia liftul care coboară spre Mina Rudolf, ne-am așezat la rândul destul de mare care se formase la ușa acestuia, doar era zi de weekend. La acest nivel este amenajat un balcon de unde vizitatorii au posibilitatea de a admira mina de sus, iar imaginea este spectaculoasă. Trebuie să menționez că liftul are capacitatea de șapte persoane și în ciuda aglomerației mari nu am așteptat mai mult de 15 minute până să ne urcăm în acesta. Partea bună o constituie faptul că liftul este unul silențios și panoramic; urcarea / coborârea cu acesta oferă o priveliște deosebită. Alternativa la aglomerația de la lift o constituie coborârea a 13 etaje pe niște scări de lemn, inconvenientul îl constituie faptul că scările sunt înguste pentru o persoană, întâlnirea cu o alți oameni care urcă / coboară crează ceva probleme. Această mină este gândită pentru a-ți petrece timpul într-un mod plăcut sau pentru a ocupa timpul copiilor veniți la tratament. Așadar, sunt amenajate terenuri de minigolf, bowling, mese de tenis, de billiard, un teren de handbal, o roată mare din care poți admira mina de sus (5 lei /adult și copil mai mare de 3 ani), un loc cu tobogane pentru copii și un amfiteatru unde se țin spectcole. -închiriere teren minigolf (30 min.): 10 lei o crosă + o bilă; -închiriere teren de sport (60 min.): 100 lei; -închiriere tenis de masă (60 min.): 10 lei o masă; -închiriere masă billiard (1 min.): 0,2 lei/masă; -închiriere pistă bowling (20 min.): 10lei; -închiriere amfiteatru (60 min.): 200 lei; -roată mare (8 min.): 5 lei/persoană. Pe lângă aceste posibilități de a petrece timpul în Mina Rudolf trebuie să mai adaug că adulții au posibilitatea de a citi o carte pe una dintre puținele bănci care se găsesc aici. De asemenea, este amenajat un punct de vânzare suveniruri și două puncte de informații și închirieri echipamente. Din cauza infiltrațiilor, pe unul din pereții minei s-au format stalagmite, acestea se pot observa cu ușurință și în pozele atașate. După vizitarea Minei Rudolf, ne-am îndreptat din nou spre lift pentru a coborî la următorul nivel, în Mina Terezia. Și coborârea în această mină se poate face în cele două moduri menționate mai sus, cu precizarea că liftul are capacitatea de doar 4 persoane și nu este panoramic. Având în vedere faptul că aici așteptau foarte multe persoane, am ales să coborâm pe scările de lemn (alte 13 etaje). În această mină este amenajat un lac cu apă sărată pe care se pot face plimbări cu barca. O plimbare durează 20 de minute, iar închirierea unei bărci costă 10 lei. Tot în această mină este montată o punte din lemn peste apă, precum și mai multe bănci circulare luminate, care privite de sus par OZN-uri. La întoarcere am urcat pe scările de lemn (nu constituie un efort fizic deosebit) până în Mina Rudolf, dar am întâlnit destui oameni care coborau și de fiecare dată trebuia să ne oprim pentru a ne face loc de trecere unul altuia. De la nivelul Minei Rudolf până la suprafață am urcat cu liftul întrucât nu mai era aglomerație la acesta. După revenirea în tunelul de acces, ne-am îndreptat spre ultimul obiectiv de vizitat în salină, sau sala de tratament. Aceasta este o sală în formă de clopot în care se găsesc canapele, mese și scaune din plastic. În centru sălii, pe un suport din lemn este montat un ceas de perete, precum și televizoare și monitoare LCD. Este bine de știut că în salină este interzis consumul de alimente și băuturi alcoolice. Am fost acolo și ne-a plăcut, fapt pentru care recomand vizitarea salinei. Sper că am reușit să vă trezesc interesul celor care nu ați vizitat încă această salină, un obiectiv ”must see” (din punctul meu de vedere) pentru cei care ajung în Turda. Drumuri bune și călătorii frumoase! Webmaster vă rog să atașați următorul videoclip: www.youtube.com/watch?v=HUoTaZjPQXo