Ce m-a frapat încă de la intrarea în Dobrogea sudică, observând arhitectura precum și ambianța mănăstirii Dervent, a fost estetica subtilă asociată bunului gust. Intrarea în casa lui Dumnezeu nu se face astfel într-un templu sumbru sau sobru, ci într-un ansamblu arhitectural aflat în armonie atât constructivă cât și în ceea ce privește decorațiunile sau concepția aranjamentelor arbustive ori floricole. Surprinderea simțită la Dervent avea să crească în mod plăcut lângă Adamclisi, unde o mănăstirea nouă închinata Sfântului Apostol Filip, avea să ne încânte cu arhitectura sa și cu picturile ei pline de lumină. Poate n-aș fi vizitat acest ansamblu, dar venid dinspre Ostrov în fuga mașinii spre panta de la intrarea în Adamclisi, am remarcat un petic interesant colorat, suit în depărtare pe partea dreaptă a drumului. Aflat vis-a-vis de cetatea romană de pe aceste locuri, petecul - ca de lumină, se proiecta pe arămiul dealului. Am frânat și am întors volanul, oprind surprins lângă un ansamblu căruia deja îi văzusem fugar câteva fotografii, fără să știu că este vorba tocmai despre acesta. În sinea mea jinduisem să văd locul din imagini, dar un calcul de timp, dăduse înapoi dorința de a explora alte posibilități suplimentare de extensie a traseului turistic propus prin Dobrogea de sud. Lăcaș de cult recent ridicat (2007-2008), se află încă în stadiul de finisare, având o pictură murală atât exterioară cât și interioară deosebit de frumoasă și cu o simbolistică aparte. Încă de la intrare în biserică, fațada te întâmpină cu scara Sfântului Ioan Scărarul și cu imaginea apostolilor Petru, Pavel, Andrei și Filip. Dincolo de aceasta, arhitectura este și aici frumoasă și plină de bun gust. Curtea interioară este de fapt un atrium delimitat de două rânduri de coloane, legate prin arcade și decorate cu piatră. Piatra decorativă este folosită și în paraclisul de la demisolul bisericii, precum și la structurile de legătură între aceasta și restul ansamblului. Câțiva arbuști ornează exteriorul, lor adăugându-li-se un brâu de ulcioare în tonuri calme. La interior, sculptura lemnului catapeteasmei și scaunelor se integrează discret picturilor, printre care se regăsesc în pronaos unele cu un iz specific de istorie națională. Tot la interior, separația dintre naos și pronaos se face cu arce sprijinite pe un stâlp care pare de marmură. Florile apar peste tot, lângă altar, la colțuri, în decorațiunile prelungirilor arcelor de boltă, în centura verde care înconjoară mănăstirea. Candelabrele sunt lucrate cu migală, obiectele de cult fiind și ele plăcute ochiului. Contextul antic este suținut de atât de desenul structurii centrale a bisericii, cât și de rândurile de coloane ale curții, precum și de brâul de ulcioare exterioare. Piatra aduce legătura cu piatra cetății romane, iar în tot acest amestec se află picături de Orient, savant dozate și amestecate cu gust într-un parfum de Bizanț. La demisol se află un paraclis în formă de criptă, decorat - la fel, cu piatră. De parcă estetica nu ar fi fost de ajuns ca să te năucească, sfinții din picturi au un zâmbet aparte. Leii de la baza scaunului arhieresc, până și ei, par că au un zâmbet discret, fiind figurați cu gurile închise, blânzi și supuși. Picturile sunt pline de lumină, îndemnând oamenii să vină la sfântul lăcaș cu pace în inimi, iar zâmbetele sfinților îi întâmpină cu bucurie. Nu am mai văzut nicăieri până aici atâta lumină și deschidere în pictura murală cultică ortodoxă, iar surprinderea mea a fost mare în fața melanjului de ortodoxie, Bizanț, Orient și Antichitate. Am cerut așadar o explicație părintelui care se afla acolo și am primit un răspuns: oameni trebuie să vină la Biserică cu bucurie... Nu m-aș fi gândit că această explicație simplă poate sta la baza ideilor care au stat la baza concepției arhitecturale și stilistice a acestui lăcaș, dar iată că se poate. Așada consumați o oră din timpul vostru pentru a vizita această mînăstire și admirați-o prin toți porii, pentru că aveți ce vedea. Nu este încă terminată și de lucrat se mai lucrează la ea – atât la structură cât și la finisaje, precum și la pictura exterioară. Vizitați-o ACUM și revizitați-o pentru a fi din nou surprinși, peste 3 sau poate peste 5 ani, când va fi terminată. Petreceți timp încercând să înțelegeți simbolistica picturilor de pe tavanul pronaosului, petreceți timp dând roată exteriorului și petreceți timp încercând să înțelegeți mesajul zâmbetului sfinților zugrăviți pe pereți în naos sau la exterior. - Pictura a fost realizată de o echipă coordonată de Sergiu Ivas, care a pictat și catedrala mănăstirii Sf. Mironosiţe Marta și Maria din Hagimus, raionul Căușeni, Republica Moldova. - Pe mine personal nu m-a interesat în mod deosebit funcția cultică a lăcașului, dar pentru cei pe care îi interesează în special acest lucru, menționez că aici se află moaștele a 5 sfinți dobrogeni. Acestea sunt preluate dintr-o criptă descoperită în anii '70 ai secolului XX, sub altarul bisericii mari din cetatea Adamclisi. În ceea ce privește autenticitatea moaștelor există încă îndoieli, discutate de teologi și de către arheologi cu argumente și contraargumente.