Cu prilejul celei de-a 10-a Întâlniri și în ciuda vremii capricioase care s-a instalat brusc peste România am făcut câțiva pași prin Cetatea Alba Carolina și nu numai. Aveam deja în gând, după câteva lecturi documentare și vizionare de filme turistice, punctele pe care vroiam să le ating în plimbarea prognozată; ar fi fost mult mai multe dacă vântul tăios și picăturile reci nu ne-ar fi alungat la un moment dat către Hotel Transilvania ( vezi impresii ). Am vizitat pentru prima dată Alba Iulia cu mai mult de 10 ani în urmă, înainte de transformarea uimitoare prin care a trecut; lucrările de restaurare începuseră deja, zeci de milioane de euro fiind cheltuiți pentru punerea pe hartă a unei fortificații superbe, azi cu rol preponderent turistic. Încă nu bănuiam atunci schimbările radicale prin care Alba Carolina va străluci din nou astfel că am fost uimit acum doi ani când am revenit pe străzile cetății. Întâlnirea a constituit ocazia de a revedea (pe fugă) câteva obiective, dar și să descopăr noi comori istorice, spirituale și arhitecturale. Voi enumera pe scurt în acest articol punctele de atracție turistică descoperite în plimbarea efectuată prin Alba Iulia. Cetatea stil Vauban. Fortificația bastionară în stil Vauban a apărut în Alba Iulia în secolul al XVIII-lea, acoperind urmele castrului roman și a cetății medievale. Construită la porunca casei imperiale de Habsburg, în contextul înfrângerii turcilor sub zidurile Vienei în 1683 și a relațiilor tensionate cu Principatul Transilvaniei, cetatea a îndeplinit în principal un rol militar, dar și politic și social. Marchizul de Vauban , strălucit inginer militar, mareșal al Franței, concepe un sistem defensiv complex, bazat pe ziduri de cărămidă, șanțuri și bastioane sub formă de vârf de săgeată, sistem care se va răspândi în secolul al XVIII-lea în Europa. Sistemul de fortificații permitea un foc încrucișat asupra inamicului, neexistând puncte moarte. Cetatea Alba Carolina, numită așa în cinstea împăratului Carol al VI-lea de Habsburg, a fost construită între 1715-1738, urmând stilul Vauban, sub „bagheta” arhitectului italian Giovanni Morando Visconti. Ce a ieșit din combinația și planurile celor doi străluciți reprezentanți ai Veacului Luminilor? O frumoasă cetate bastionară în stil baroc care ne impresionează și astăzi. De la înălțime cetatea bastionară are forma unei stele, la sol te pierzi prin șanțurile de apărare. Am pătruns în cetate pe latura de Nord, prin Poarta a VII-a – o cale de acces cu rol administrativ, utilizată puțin timp după construcția fortificației, blocată ulterior printr-un zid de cărămidă și alte lucrări tehnice. Ne trezim într-o „vale” strânsă de rânduri de zid din cărămidă roșie; în acest spațiu a fost amenajată o alee pavată cu piatră cubică ( Aleea Sfântul Capistrano ), spații verzi, arbuști ornamentali și amplasate surse de iluminat. Plăcuțe informative sunt prezente în punctele de interes. Am mers pe sub zidurile înalte de 12 metri admirând sculptura din vârful bastionului Sf. Elisabeta și medalionul cu leul rampant, am ajuns lângă ravelinul Sf. Elisabeta într-o piațetă. Statuia unui toboșar român din trupele austriece este amplasată în piațetă pentru a comemora sacrificiul suprem al soldaţilor români necunoscuţi din regimentele de graniţă româneşti ale armatei austriece. Ne învârtim pe lângă bastioane, raveline, clești, contragardă – o mulțime de elemente defensive care împiedică inamicul să pătrundă în incinta fortificației. Am fost fascinat de asemenea structuri de apărare, elemente de fortificație asemănătoare fiind construite și pe centura de apărare a Bucureștiului (observate de mine la Fortul Jilava). Amănunte despre toate aceste construcții, arhitectură, porți și sculpturi găsiți accesând linkul: apulum.ro/index.php/patri ... niu/arhitectura . Catedrala romano-catolică „Sfântul Mihail”. Cea mai veche catedrală din România, exponent valoros al stilului romanic, a fost ridicată în secolul al XIII-lea. Este imposibil să nu observi turnul pătrat de peste 50 de metri înălțime care parcă se ia la întrecere cu zvelta clopotniță a Catedralei Încoronării (cele două construcții sunt vizibile „în pereche” din multe puncte ale orașului). Despre catedrală doresc să menționez două lucruri mai puțin cunoscute/observate de turiști. În primul rând, pe latura sudică în exterior, o zonă mai puțin căutată de turiști se află cea mai veche sculptură romanică din Transilvania: Maiestas Domini . Este vorba de o lucrare de la sfârșitul veacului al XI-lea – al XIII-lea, provenită din prima catedrală distrusă de invazia tătară din 1241. Arcadele în cascadă, împodobite cu mici coloane cu capiteluri sculptate cu motive vegetale îți dau impresia de „adâncime”. În al doilea rând ar fi de menționat capela Lászay , edificată în 1512 și care reprezintă astăzi cel mai important monument al Renașterii Timpurii din Transilvania. Aflată pe latura nordică a catedralei este ușor trecută cu vederea de turiști, deși ornamentația sculpturală este foarte bogată. Ridicată de un om al bisericii, Ioan de Lázó, un cleric învățat și călător prin Țara Sfântă și Egipt, micuța capelă îmbină elemente de arhitectură gotică cu cele ale renașterii italiene. Dedicată Sfântului Duh, capela este ornamentată la exterior cu basoreliefuri reprezentând însemne heraldice, eroi ai mitologiei, personaje biblice sau regi maghiari. Priviți cu atenție și aceste elemente ale Catedralei romano-catolice din Alba Iulia! Palatul Apor. Latura de nord a Cetății Alba Carolina e mai puțin străbătută de pașii turiștilor aceștia concentrându-și atenția pe traseul central. Mergând pe strada Mitropolit Andrei Șaguna, pe lângă clădirile istorice aparținând azi Universității „1 Decembrie 1918”, ajungem pe strada Gabriel Bethlen în fața Palatului Apor (detalii despre această stradă citiți aici: adevarul.ro/locale/alba-i ... 9257/index.html ). Construcția a fost ridicată în veacul al XVI-lea, în stil gotic târziu, apoi trece prin mai multe faze de restaurări și îmbunătățiri, cea mai profundă fiind efectuată la comanda contelui Stefan Apor (tezaurar al Transilvaniei) în ultimul pătrar al secolului al XVII-lea. Apoi clădirea are parte de alte modificări, trecând de la stilul Renașterii la cel al barocului prin transformarea fațadei, adăugarea unui portal de acces și a unei scări monumentale. Am admirat portalul încheiat cu stema imperială a lui Carol al IV-lea susținută de doi lei; interesante sunt și ancadramentele de piatră ale ușilor și ferestrelor. Biblioteca Bathyaneum. Mai mergem câțiva pași și ajungem la clădirea care adăpostește vechea instituție de cultură cunoscută de români astăzi drept loc în care se află celebrul Codex Aureus ( bibnat.ro/Codex-Aureus-s109-expo1-ro.htm ). Construită cu rol de biserică la începutul secolului al XVIII-lea, clădirea își schimbă rolul odată cu preluarea ei de către episcopul Ignác Batthyány. Acesta comandă modificări interioare pentru a adăposti aici tipografia, biblioteca și observatorul astronomic care aparțineau de fundația sa. Am admirat fațada cu portalul de acces întrerupt de un ancadrament de fereastră, precum și celelalte chenare de piatră. De la ceva distanță am privit etajul superior, acolo unde se afla observatorul astronomic și unde mai există doar începutul unei inscripții: „Uraniae”. Câteva date inedited aflați citind materialul de aici: adevarul.ro/locale/alba-i ... 4aae/index.html . Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” - Micești. Supranumită „Arca lui Noe” biserica poartă două hramuri: Sfinții Ioan Botezătorul, Ioan Teologul și Ioan Gură de Aur și Sfinții martiri Brâncoveni. Lăcașul de cult a fost ridicat între anii 2007-2015 din inițiativa unui om de afaceri și cu ajutorul preotului din parohia locală. La edificarea acestei biserici au colaborat specialiști: arhitectul Dorin Ștefan, pictorul Ioan Popa și sculptorul Virgil Scripcariu – rezultat: o biserică atipică, dar atrăgătoare prin inedit și mesaj. Noi am ajuns cu autoturismul acolo, sunt circa 4,5 km de la Catedrala Încoronării până la „Arca lui Noe”, urmând Calea Moților și Strada Zlatnei; am observat și stație pentru mijloacele de transport în comun. Se virează la dreapta pe Calea Labului și deja ne apare în fața ochilor silueta lăcașului de cult. De când am citit despre sfințirea bisericii în 2015 și am văzut fotografii am dorit să ajung acolo. Mi-am îndeplinit parțial dorința, observând biserica doar din exterior, de după gard, poarta fiind încuiată sâmbăta la ora 14.00. O clădire rectangulară la bază care își schimbă forma spre partea superioară luând aspectul unei cruci se înalță în mijlocul unei curți spațioase. Sub acoperișul destul de plat se află un șir continuu de ferestre mici, apoi un brâu cu texte religioase. Deasupra frumoasei uși de acces metalice, sculptată cu imagini specifice, se află pisania și o icoană de mari dimensiuni reprezentând chipul lui Hristos. Dimensiunile se învârt în jurul cifrei 12: înălțime și lățime 12 m, lungime 24 m. Clopotnița ne captează de asemenea atenția: o structură de beton cu un șir de clopote de diferite mărimi agățate în aer liber, un fel de „zvoniță” moldovenească. Informații suplimentare și mai ales imagini din interior găsiți în acest articol: adevarul.ro/locale/alba-i ... 7d22/index.html . Recomandări. Dacă vă aflați în orașul Marii Uniri și timpul vă permite să vă plimbați cât de mult doriți nu excludeți din traseu și obiectivele menționate în acest articol. Alba Iulia se distinge în rândul orașelor românești prin întreaga sa viață istorică și culturală, prin monumente și lăcașuri de cult, prin cetatea bastionară și muzee, dar mai ales prin faptul că este „Cealaltă Capitală” – Orașul Marii Uniri din 1918. La mulți ani români! Start vot! Superb articol, dar știind ”scriitorul”, nici nu mă mai miră!