Biertan fortified church

La Biertan am fost si acum doi ani. Cetatile si bisericile sasesti fortificate - atat de multe in Transilvania - impresioneaza si cheama iar si iar pe cei care apreciaza trecutul indepartat si inteleg graiul zidurilor vechi si naruite. Din Medias, ruland spre Sighisoara, in Sarosu pe Tarnave, un indicator dreapta semnaleaza ca localitatea Biertan se afla la 8 km. Drumul laturalnic este bun, asfaltat in totalitate. Doar norii grosi si din ce in ce mai intunecati ne ingrijoreaza. De pe culmea dealului, biserica cetate domina satul si se zareste din departare. Parcam in centru, intre micul parc si Pensiunea Thomas recent renovata printr-un proiect SAPARD. Biertan – una dintre primele asezari sasesti din Transilvania, atestat documentar din anul 1224, este in prezent un sat cu putini locuitori, familii intregi emigrand in Germania. Este ora 15 si ne grabim sa intram (6 lei/persoana) pentru ca peste doua ore se incheie programul de vizitare. Accesul spre biserica fortificata se face printr-o scara acoperita, cu vreo 70 de trepte de stejar, care porneste chiar din piata centrala, aceeasi cu piata satului din evul mediu. Trecem de cele trei randuri de ziduri - fortificatiile bisericii – admirand rand pe rand toate turnurile, bastioanele si monumentele din incinta. Din cer, octombrie a inceput sa cearna picuri mici si reci pe iarba uscata, pe frunzele ruginii ale pomilor, pe turnuri, pe biserica, pe noi. Fotografiem, dar lumina imputinata nu promite imagini prea reusite. Suntem singuri si dam roata bisericii incercand usile ferecate. Cum? Am venit pana aici si nu revedem interiorul cu renumitul altar poliptic si sacristia cu usa a carui sistem de incuietori a uimit lumea in 1900 la Expozitia Mondiala de la Paris? Asemeni unui cersetor, raman in usa bisericii la adapost de picaturile reci, iar sotul meu da fuga sa intrebe cum sa facem sa vizitam lacasul. Spre bucuria mea, a revenit insotit de o doamna muzeograf micuta si zgribulita de frig, cu un manunchi de chei arhaice din care a ales-o pe cea mai mare. Cheia de la intrarea principala in biserica are vreo 20 cm, e ruginita, dar inca isi face bine treaba. Am intrat in biserica. Ceea ce vedeam, precum si ceea ce ne povestea ghida, ne-a transpus intr-o alta lume, veche de mai multe sute de ani. Se presupune ca primul zid al cetatii a fost ridicat o data cu construirea primei biserici, in sec. XII. Biserica actuala a fost inaltata mai tarziu, in 1486-1524. Pentru ca timp de 300 de ani aici a fost sediul Episcopiei Evanghelice, iar in 1572 preotul Lucas Unglerus din Biertan a fost ales intendent suprem al comunitatii evanghelice din Transilvania, Biertan a beneficiat de construirea uneia dintre cele mai puternice cetati taranesti, in jurul bisericii adaugandu-se in timp alte randuri de ziduri cu turnuri de poarta cu mai multe niveluri, drum de straja si metereze. Biserica este de mari dimensiuni, cu intrari prin trei usi amplasate in vest, nord si sud. Pentru ca in sat mai sunt putini locuitori, in prezent biserica nu are preot. Un preot din Medias oficiaza o data la cateva saptamani, in rest lacasul este doar muzeu. Interiorul impresioneaza in primul rand prin altarul poliptic. De o deosebita valoare artistica, altarul este cel mai mare de acest gen din Transilvania si cuprinde 28 de panouri pictate executate in perioada 1482-1513. In centru este reprezentat Iisus rastignit, Fecioara Maria si Maria Magdalena imbratisand crucea. Dupa ce admiram si ne intrebam cum ar arata altarul cu toate cele 28 de panouri etalate, suntem condusi in sacristie, o incapere aflata langa altar, in care se pastrau in vremuri tulburi tezaurul bisericii si avutiile satenilor. In zilele noastre sacristia nu prezinta interes pentru niciun jefuitor, saracia fiind prea mare si lacasul avand nevoie de ajutoare pentru a dainui. Interesanta este usa acestei incaperi care a capatat faima prin sistemul complicat al celor 19 incuietori, realizat de mestesugarii sasi in anul 1515. Acest sistem original a fost premiat in anul 1900 la Expozitia Mondiala de la Paris. Ghida ne-a asigurat ca incuietorile functioneaza si astazi, dar am rugat-o sa nu faca o demonstratie. Daca usa ar fi refuzat sa se descuie, cine ne mai scotea de acolo? Biserica fortificata din Biertan a avut mai multe orgi, cea actuala – realizata la Viena - dateaza din 1869. Amvonul este frumos, avand reprezentari biblice artistic cioplite in piatra. Am mai ramas un timp in cetatea fortificata cu trei randuri de ziduri, admirand si incercand sa identificam rostul fiecarui turn si bastion. Turnul cu ceas (care inca mai functioneaza), cu ochiuri de tragere si drum de straja din lemn, este in opinia mea cel mai frumos. Intregeste imaginea bisericii si impreuna se vad din piata satului, din curtea interioara a restaurantului Unglerus sau de pe sosea, din departare. Turnul cu clopot, Turnul mausoleului (cu pietrele de mormant ale unor preoti si episcopi), Turnul catolic (cu capela sasilor neconvertiti), Turnul Primariei (prin care trecea drumul pentru carute), Turnul Slaninii (care adapostea alimentele in vreme de asediu), sunt edificii care completeaza ansamblul bisericii fortificate de la Biertan. Prin ploaia care se intetea, am coborat in sat la restaurantul medieval Unglerus pentru a lua masa. Am mai fost aici si in urma cu doi ani, mi-a placut, dar nu i-am retinut numele. Acum, cand am aflat mai multe amanunte din istoria satului sasesc Biertan, nu contenesc a ma mira de inspiratia de a da restaurantului numele unui preot (ridicat din vatra satului la rangul de intendent suprem al comunitatii evanghelice din Transilvania). Restaurantul Unglerus este la poalele dealului, chiar langa scara de acces in cetate. La intrare – pe usa albastra, scrie clar ca in restaurant fumatul este permis. Interiorul este placut si creaza atmosfera tavernelor medievale. Langa mesele si scaunele masive de stejar, parca lasate de cavalerii disparuti, zac armuri, sabii, coifuri, steaguri de lupta si embleme de epoca. Urcam la etaj pe scarile de lemn si ocupam o masa sub grinzile groase, lacuite. Am servit aceleasi preparate ca si acum doi ani si au fost la fel de bune si la fel de mari. Pe niste farfurii – adevarate platouri – ne-au fost aduse tochitura domnitei (bucatele de carne frageda in sos alb) si tochitura haiducului (bucatele de carne de porc, ficat, kaizer si carnaciori in sos rosu, picant) cu mamaliguta fierbinte. O portie, prea mare pentru un om normal, costa 20 lei. Am reintalnit aici grupul de elvetieni de la Viscri, care – dupa ce a vizitat cetatea Biertan – a poposit la restaurantul Unglerus pentru specificul local si pentru a se incalzi la o cana cu ceai sau cafea. Melodia atasata poate fi inlocuita/stearsa!

După ce am admirat frumusețea tuberozelor și ne-am îmbătat cu mirosul lor la Festivalul tuberozelor de la Hoghilag, am plecat către Biertan să mâncăm la Restaurantul Unglerus. Puteam ajunge foarte repede de la Hoghilag la Biertan, direct din DN14... dar cum nu ne era așa foame și nu ne grăbeam am luat-o pe alte drumuri județene, de am ajuns în Biertan pe unde se iese... :p Am mai fost în Biertan... nici nu mai spun când, că mi se pare atât de demult... ocazie cu care am vizitat Biserica fortificată și am mâncat tot aici la Unglerus, numai că atunci era frig și mâncat la interior. De data aceasta fiind o zi de vară însorită, am găsit mese așezate la umbra clădirii sau pe sub umbrele, pe lângă cele câteva mese din curtea interioară... Restaurantul este lângă zidul bisericii cu acces într-o mică curte interioară de unde în stânga se intră în salonul pe două niveluri destul de generos... cu un aspect medieval... Iar în partea dreaptă a curții sunt toaletele, curate dar cam înghesuite... Sorin mi-a confirmat că la fel este și la toaleta bărbaților... nu știu cum se descurcă cei cu gabarit depășit... =)) Era un pic de agitație... cam aglomerat... mese rezervate... iar noi nu ne hotăram unde să stăm... Am găsit o masă liberă la umbră... de fapt erau două mese lipite și ni s-a recomandat să stăm la una din ele... și cum ne-am așezat am și primit meniul. L-am studiat, am analizat și ne-am hotărât ce vom mânca... câte o ciorbă și fel principal cu pește, iar de băut... o limonadă pentru șofer și bere la halbă pentru mine... Am constatat că au de toate în meniu inclusiv pentru vegetarieni, că felurile principale includ garnitură și sosuri... pâinea este inclusă în comanda de mâncare... iar prețurile sunt pe măsură, într-un cuvânt îți potolești foamea dacă ai răbdare... Asta ne-a spus tânăra de ne-a servit după ce am comandat... durează pentru că este foarte aglomerat... Și pot spune că chiar a fost foarte aglomerat cât am stat noi să mâncăm... pe lângă grupul ce avea rezervat salonul interior au mai venit câteva autocare cu turiști... și cum majoritatea doreau să mănânce sau să bea câte ceva după ce vizitau biserica, dar aveau timp limitat de ședere, motiv pentru care au fost și câteva vociferări de nemulțumire... că nu sunt locuri, că durează mult... Dar noi eram relaxați... eram zen după mirosul tuberozelor... am avut răbdare și pe rând am primit ce am comandat. Mai întâi băuturile și după aceea ciorbele... de fasole cu afumătură pentru Sorin și ciorbă gulaș pentru mine... prea fierbinți dar bune... Asta după ce au fost așezate pe masă câte un suport de hârtie cu reclama Complexului Medieval Unglerus, un coș cu pâine și tacâmuri. Până am primit și felul principal am mai comandat o halbă de bere... trebuia să sting iuțeala după gulaș... dar mai ales că a durat ceva până a venit peștele... am avut timp și de vizitat căsuțele cu suveniruri din apropiere... atmosferă de vacanță... Păstrăv la tigaie cu mujdei și mămăliguță pentru mine și pentru Sorin șalău în crustă de porumb cu cartofi natur și sos de lămâie... buneee... de ne-am lins pe degete, am gustat unul de la altul să ne convingem de gustul bun al fiecăruia... Și după ce ne-am lins pe degete... vorba vine... am zis Sărut mâna pentru masă, am achitat nota cu cardul și greu ne-am ridicat de la masă... pe bon a fost 199 lei dar acasă am văzut că am plătit o halbă în plus... pe cuvânt că numai două beri am băut și am omenit-o serios și pe tânăra de ne-a servit pentru că a fost drăguță, depășită de situație la un moment dat... dar asta a fost, altădată să ne punem ochelarii și să verificăm mai bine... deci, practic ar fi trebuit să plătim cu 10 lei mai puțin. Pentru că atât costă o halbă de bere 10 lei, o limonadă 18 lei, ciorba de fasole este 22 lei iar ciorba gulaș 26 lei și la fel principal, porția cu păstrăv a fost 49 lei iar cea cu șalău a fost 54 lei. Cu toate aceste mici inconveniente eu tot vă recomand să mergeți la Biertan și după ce vizitați biserica să vă opriți la masă la Unglerus, sigur veți găsi ceva de băut și de mâncat... pentru că spune o vorbă că acolo unde este aglomerat înseamnă că mâncarea este bună și proaspătă... iar aici la Unglerus ne-am convins pentru a doua oară că așa este! Aveți grijă unde lăsați mașina, acolo în centrul satului parcarea este cu plată... 3 lei / oră, dar sigur găsiți locuri libere pe ulițe dar ceva mai departe... în zile de sărbătoare sau în sezonul vacanțelor este aglomerat... și este normal, Biertan este un sat turistic ce merită vizitat. Și nu uitați dacă tot sunteți în vacanță și ajungeți în zonă, în primul weekend din august este Festivalul tuberozelor de la Hoghilag, merită să vă abateți puțin din drum și să vedeți grădinile cu tuberoze și mai ales să le admirați și să le mirosiți... și să vă bucurați de atmosfera de la târgul organizat în curtea bisericii fortificate... Mutat, la reorganizare, în rubrica "Unde mâncăm în zona Biertan?, BIERTAN [SB]" (deja existentă pe sait)

Cetatea Biertan este una dintre cele mai frumoase biserici fortificate ale Transilvaniei. În 1993 a devenit parte a patrimoniului mondial. Biserica a fost construita pe locul unei bazilici catolice si este un amplu edificiu gotic, având si elemente renascentiste si baroce. Intrarea în cetate se face direct printr-o scară de lemn acoperită, lungă de 100 m, 73 de trepte din bârne de stejar, ce datează din anul 1795 și care a fost acoperită în 1845. Biserica exista din anul 1282, fiind fortificată în 1486, pentru că o treime dintre localnici a fost scutită de regele Matei Corvin de a nu participa în război, pentru a păzi cetatea. Până în secolul 19 a fost sediul episcopiei luterane. Altarul bisericii este una dintre cele mai mari din Transilvania, iar ușa sacristiei construită în secolul 16, dotată cu cincisprezece încuietori, a câștigat medalia de aur în 1900 la Expoziția Mondială de la Paris. Localnicii au încuiat în această cetate cuplurile care vroiau să divorțeze. Ei trebuiau să petreacă în această fortăreață două săptămâni, împărțind un singur pat, o masă și un singur tacâm. Numai un singur cuplu a divorțat după aceste două săptămâni, timp de patru sute de ani. Turnurile Bisericii fortificate de la Biertan sunt asezate de jur-împrejurul cetatii, astfel încât observatorii puteau da alarma în cazul unei invazii: turnul cu ceas, turnul catolic, turnul-clopotnita, primaria (initial un turn-poarta, care bloca intrarea în cea de-a doua curte interioara), turnul slaninii (turn aerisit si racoros; fiecare familie îsi aducea aici slanina spre pastrare) si turnul-poarta exterior (prevazut cu o poarta prin care puteau trece carutele cu merinde sau arme). La Biertan există o orgă, despre care există informații de la 1523 si care este functionala. Cetatea a fost recunoscută cu premiul Europa Nostra în 1991. Aici este organizată întâlnirea tuturor sașilor din Transilvania. Mutat, la reorganizare, în rubrica "Biserica fortificată Biertan, BIERTAN [SB]" (deja existentă pe sait) Cât de previzibilă este arhitectura asta!

Plecăm de la Câmpia Libertății cu destinația Biertan. La fel ca celelalte locuri anterior vizitate aceste două zile, și Biserica Fortificată din Biertan, este un obiectiv nou pentru noi! Mergem spre Mediaș, apoi continuăm drumul pe DN14 și facem dreapta la intersecția cu localitatea Șaroș pe Târnave intrând pe DJ141B. După o oră de la plecarea din Blaj, ajungem în Biertan. Deși este o mică comună, totul pare foarte bine organizat. Aveau parcare amenajată unde se plătea (1 leu parcă pe oră) la un automat special! Precum găsești prin orașe mari ca Sibiu sau Brașov. Mi s-a pătut foarte interesantă chestia asta. Intrarea costă 15 lei de adult. Nu pot să nu spun că mi s-a părut cam piperat prețul ținând cont de locația dată dar mno... cine sunt eu să pun preț pe istorie? Intrarea în cetate se face direct din piața centrală printr-o scară de lemn acoperită lungă de 100 m ce datează din anul 1795. Aceasta face legătura exteriorului fortificației cu interiorul. Ușa de la intrare datează din anul 1780 și este construită în stil renascentist. Prima atestare documentare are loc în anul 1486 printr-un document al regelui Matei Corvin. Biserica este construită în stil gotic târziu și este Evaghelică. Comuna Biertan este una tipic săsească, usor accesibilă, situată la sud de răul Târnava Mare, din Sibiu. În centrul comunei se află probabil cel mai important punct al zonei. Considerată una dintre cele mai bine păstrate și fortificate biserici din Transilvania, în jurul ei străduțele pavate sunt prezent în continuare și ne duc cu gândul la acele vremuri. Locul în sine este foarte pitoresc și gotic. Există și o legendă interesantă care ne spune că soții ce se certau, înainte de divorț erau închiși în cetate pentru două săptămâni fiind nevoiți să se suporte. Aveau la dispoziție o masă, un pat, un scaun, o singură lingură, o furculiță, și nu aveau cuțit. Din aces motiv, în peste 300 de ani, la Biertan a avut loc un singur divorț. Ce mi s-a părut foaaaarte interesantă a fost ușa sacristiei ce datează din 1515 și este realizată din lemn de stejar. Unicitatea ei este dată de sistemul complicat de închidere manevrat printr-o cheie și o manivelă. Prin cheie sunt activate patru mecanisme iar prin manivelă alte cinsprezece. În caz de asediu aici erau adăpostite toate bunurile de valoare ale comunității. Noroc cu o doamnă care cred că era ghid, ce ne-a îndrumat spre ușă. Este într-adevăr ceva deosebit. Vedeți pozele urcate! Este un fel de... ușă metalică de pe timpuri. ???? Dar muuuult mai rezistentă și mai mecanizată! Primul zid al fortificației cuprinde trei turnuri și un bastion. Al doilea zid este împânzit de creneluri, stâlpi proptitorii și arce de rond si are o înălțime de 7 – 8 m. Ne bucurăm că am reușit să vizităm acest loc căruia i-am acordat o atenție mai sporită, comparativ cu Câmpia Libertății, unde am fost mai mult pe fugă. Într-adevăr prețul este just. Banii încasați sunt redirecționați către întreținerea acestui colos! Cine crede că o asemenea construcție se menține cu ușurintă, greșește. Articol selectat ca fiind „ de interes editorial crescut ” — (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă ; — (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ al descrierii. Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari. (Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA , respectiv 600 PMA )

Casa Ana este situată în Biertan, pe strada Horea nr. 22, la o distanță de cca. 500 metri de Biserica Fortificată Biertan -- vezi impresii . Aceasta este o construcție pe un singur nivel, cu o gradină și loc de parcare în curte. Frigider este pe hol. Există o terasă mare cu mese, canapele și scaune unde se servește micul dejun, bogat și gustos, care se plătește separat. Se poate opta și pentru pensiune completă. De asemenea aici puteți face cumpărături de la magazinul mixt care este tot proprietatea doamnei Ana. Camera triplă are un pat matrimonial și o canapea extensibilă. În cameră este un șifonier mare, măsuță, tabureți, suport bagaje, aplice, tablou, televizor cu ecran plat. În cameră a fost cald și liniște, în pensiune am fost doar noi cazați. Este cu duș cu cadă zidită și perdea. Apă caldă permanent. Consumabile au fost hârtie igienică și săpun lichid. Prosoapele au fost câte două/persoană și au fost schimbate zilnic. De asemenea zilnic ne-a fost aranjată camera, împachetate hainele, făcută curățenie și ordine. Curățenia și ordinea domnește peste tot. Micul dejun a fost servit pe un platou mare din lemn pe care s-au regăsit: ochiuri, brânză, salam, șuncă, zacuscă, icre, unt, dulceață, miere, roșii, ardei, gogoșari, măsline, castraveți. De băut a fost: cafea, ceai, lapte. Doamna Ana este foarte amabilă, este cu zâmbetul pe buze, te face să te simți binevenit și să îți dorești să te reîntorci acolo.