Painted Churches of Moldavia

În această vară am ajuns pentru prima oară pe frumoasele meleaguri bucovinene. Dulcea și mândra Bucovină ne-a omenit cum se pricepe dânsa mai bine: cu peisaje grozave, obiective turistice de neratat, ospitalitate și bucate ”pe alese”. Deoarece ne-am propus încă de acasă să vizităm cât mai multe obiective într-un timp relativ scurt iată-ne intrând după-amiaza, în prima zi a sejurului nostru, în localitatea Voroneț pentru a călca pragul unuia dintre cele mai cunoscute obiective turistice bucovinene – Mănăstirea Voroneț . Drumul până la mănăstire nu era foarte bun în perioada în care noi am ajuns în zonă, întrucât în localitatea Voroneț aveau loc ample lucrări la rețeaua de canalizare a localității. În ceea ce privește accesul către lăcașul de cult , din centrul localității Gura Humorului am pornit pe DN 17 spre Câmpulung Moldovenesc. După aproximativ un kilometru, în această direcție de deplasare, urmărind indicatoarele, am ajuns la o intersecție cu un drum secundar pe partea stângă; am traversat calea ferată, am trecut podul peste râul Moldova și am intrat în Voroneț. Cei cinci kilometri din Gura Humorului până la Mănăstirea Voroneț i-am parcurs în aproximativ zece minute. În apropierea lăcașului de cult există o parcare spațioasă, unde am lăsat autoturismul contra sumei de doi lei. Am traversat rapid, am trecut pe lângă zona de suveniruri din apropierea mănăstirii pe care ne-am propus să o explorăm în final și iată-ne ajunși lângă zidul care împrejmuiește curtea lăcașului de cult. Privită din exterior, Mănăstirea Voroneț este o adevărată fortăreață, zidul înalt de câțiva metri apărând-o în trecut de invazii. În ceea ce privește istoricul obiectivului , Mănăstirea Voroneț este un lăcaș de cult datând din secolul al XV-lea, mai precis din anul 1488, fiind ridicată într-o perioadă de timp extrem de scurtă pentru posibilitățile tehnice ale constructorilor din acea perioadă. Mănăstirea a fost construită în trei luni și trei săptămâni, în perioada 26 mai 1488 – 14 septembrie 1488 și a fost pictată în interior în anul 1496. În anul 1547, Mitropolitul Grigorie Roșca, un ucenic al lui Daniil Sihastrul, a mărit biserica adăugându-i în partea vestică un pridvor închis, apoi a început împodobirea bisericii cu deosebitele picturi exterioare, opere ale unor artiști anonimi. În anul 1785, după ce Bucovina a fost anexată la Imperiul Habsburgic, viața monahală s-a întrerupt și a fost reluată în anul 1991, cu obște monahală formată din călugărițe. Legenda referitoare la ridicarea mănăstirii amintește de două mari personalități: Sfântul voievod Ștefan cel Mare și Sfântul Daniil Sihastrul . Se spune că sihastrul trăia retras în sălbăticie în chilia pe care și-o săpase într-o stâncă pe valea Putnei (chilia se păstrează și astăzi) și, într-o noapte, a primit vizita lui Ștefan Vodă, care se afla la vănătoare pe acele meleaguri sălbatice și care se rătăcise de tovarășii săi. Daniil l-a primit cu bucurie pe voievod și l-a găzduit peste noapte. Sihastrul l-a sfătuit pe Vodă să construiască pe aceste meleaguri un lăcaș lui Dumnezeu iar acesta îl va ajuta în toate treburile lui. Ștefan Vodă a plecat și în scurt timp a urmat sfatul sihastrului, ridicând Mănăstirea Putna. Întrucât zona s-a populat rapid după ridicarea lăcașului de cult, cuviosul Daniil a părăsit chilia lui și s-a stabilit într-o pustietate și mai mare, pe valea pârâului Voroneț, întrucât își impusese să trăiască în singurătate și rugăciune. Ștefan Vodă l-a întâlnit din nou pe sihastru după bătălia cu turcii de la Războieni, când oastea moldovenească suferise pierderi mari și se retrăsese momentan din calea invadatorilor. Daniil l-a sfătuit pe Vodă să promită că va ridica și pe aceste meleaguri un lăcaș închinat lui Dumnezeu, îndemnându-l apoi să plece din nou la luptă pentru că, în final, va răpune inamicul. Vodă l-a ascultat, a pornit încă o dată la luptă și, învingându-i pe turci, a ridicat lângă apa Voronețului o mănăstire frumoasă, numită ”a Voronețului”, drept mulțumire pentru ajutorul divin primit. (Date preluate dintr-o broșură achiziționată de la magazinul de suveniruri al Mănăstirii Voroneț) Am mers pe lângă zidul mănăstirii de-a lungul unei alei, către poarta situată sub turnul în care se află clopotnița. Poarta de intrare este realizată din lemn masiv, pe care este sculptată stema Moldovei. Pe zidul exterior, lângă poartă, am văzut afișate taxele pentru vizitarea obiectivului: 5 lei adulți; 2 lei elevi; 10 lei taxă foto (numai exterior); 10 lei taxă video (numai exterior). Conform informațiilor afișate, aceste taxe sunt folosite pentru plata lucrărilor de restaurare a lăcașului de cult. Bun! Am intrat și am nimerit într-o aglomerație lângă magazinul de suveniruri, însă am plătit repede și ne-am îndreptat către biserica mănăstirii, ale cărei nuanțe de albastru la exterior, celebrul ”albastru de Voroneț”, le-am observat imediat ce am pășit în curte. Această pictură care a învins timpul i-a adus Voronețului supranumele de ”Capela Sixtină a Estului”, făcând ca obiectivul să fie inclus în patrimoniul mondial Unesco. Am înconjurat de două ori biserica cu hramul ”Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” , privind cu deosebit interes frescele care au dus renumele mănăstirii dincolo de granițele țării. Între timp, ne-am apropiat de un grup care era însoțit de o măicuță pe post de ghid. Astfel că am putut pricepe și câteva detalii referitoare la pictura originală a exteriorului de la Voroneț. Pe pereții exteriori ai absidei altarului ne-a fost indicată Procesiunea Tuturor Sfinților din Vechiul și Noul Testament, aceștia părând a se îndrepta spre Răsărit, către figura centrală a Mântuitorului. Ne-au fost indicate și alte picturi reprezentând diverși filozofi greci, profeți din Vechiul Testament, dar și scene biblice precum Arborele lui Iesei sau diverse episoade din Geneză. Ghidul grupului, măicuța, a prezentat și câteva detalii referitoare la tehnica picturală folosită, care a făcut ca celebrele culori să reziste în fața scurgerii necontenite a timpului și a intemperiilor. Am reținut doar că meșterii au folosit un amestec ce nu a fost descifrat în totalitate nici în prezent. Înainte de a intra în biserică am fost conduși spre fațada vestică a lăcașului de cult, unde am admirat în detaliu pictura de mari dimensiuni ”Judecata de Apoi” . Aici am stat mai în față, astfel că am ascultat cu atenție explicațiile oferite. În partea de sus am observat prezentarea lui Dumnezeu Tatăl; în planul inferior este redată scena Deisis, în care ne-au fost indicați apostolii care sunt așezați pe scaune. Dedesubtul Mântuitorului este redat Sfântul Duh sub forma unui porumbel alb, iar de la picioarele lui Iisus izvorăște un râu de foc în care păcătoșii își primesc pedeapsa cuvenită. Dedesubtul Sfântului Duh am văzut balanța ce cântărește faptele omului, iar în lateral îngerii luptă cu demonii pentru sufletul unui om atârnat în balanță. În partea de jos către nord este reprezentat Raiul, iar spre sud am remarcat Iadul. Diavolul nu lipsește nici el din reprezentare – l-am putut regăsi în partea de jos a râului de foc, așezat pe un balaur cu două capete. Explicațiile oferite referitoare la această frescă impresionantă – Judecata de Apoi – ne revin clar în minte de fiecare dată când răsfoim fotografiile realizate de noi aici. Ceea ce înseamnă că măicuța a fost un ghid excelent... Întrucât turiștii lângă care am stat nu doreau încă să viziteze interiorul, noi ne-am îndreptat către intrarea în biserica Mănăstirii Voroneț. Ne-am grăbit puțin, nu de alta, dar se apropia seara și noi nu aveam cazare! Am intrat pe ușa săpată în zidul masiv într-o formă dreptunghiulară și destul de îngustă. Deasupra intrării este ilustrată pe zid pisania lăcașului de cult. Am trecut rapid prin pridvor și am pătruns în pronaos, admirând o imagine a Fecioarei realizată pe boltă. În lateral jos am descoperit o piatră funerară cu o candelă care ardea așezată alături de câteva buchete de flori. Am citit înfiorați pe plăcuța informativă că ”Acesta este mormântul părintelui nostru David, schimnicul Daniil” . Așadar, stăteam alături de mormântul Sfântului Cuvios Daniil Sihastru, unul dintre cei mai cunoscuți sfinți din calendarul nostru ortodox, prăznuit în fiecare an pe data de 18 decembrie. După ce ne-am recules câteva momente, am pătruns în naosul bisericii unde am descoperit o pictură interesantă în care Sfântul Voievod Ștefan cel Mare închină lăcașul de cult nou-construit Mântuitorului. Naosul era destul de aglomerat, astfel că am mai admirat câteva momente picturile restaurate, apoi am ieșit în curtea mănăstirii. Am mai observat anexele mănăstirii din partea stângă a curții construite simplu, dar elegant printr-o îmbinare reușită a lemnului cu piatra. Din ghivece atârnau mușcatele multicolore care ne îmbiau parcă la visare! Dacă înainte de a intra în biserică picturile exterioare ne furaseră privirea, acum, după ce am ieșit, am observat și câteva amănunte arhitecturale: biserica este așezată pe un soclu din piatră și forma sa este prelungită, evidențiind parcă trăinicia construcției care a făcut ca edificiul să reziste atâtea veacuri. Acoperișul refăcut este asemenea unei pălării cu boruri largi, care protejează pictura exterioară, iar deasupra se înalță mândră turla lăcașului de cult. Întrucât eram destul de obosiți din cauza drumului lung parcurs până aici, ne-am îndreptat agale spre ieșire, cu intenția de a găsi cât mai repede cazare în zonă. Bineînțeles că nu am plecat fără a achiziționa câteva suveniruri de la magazinul aflat la intrarea în curtea mănăstirii (printre acestea am cumpărat și broșura din care am conspectat datele prezentate la istoricul Mănăstirii Voroneț). Am ieșit din curte încântați și ne-am îndreptat către parcare, nu înainte de a arunca priviri curioase și spre suvenirurile expuse pe aleea din apropierea mănăstirii. În cazul în care veți ajunge în zonă nu ocoliți Mănăstirea Voroneț, una dintre perlele din șiragul strălucitor al mândrei Bucovine! Noi putem spune încântați: Am fost acolo și ne-a plăcut!

Îmi doream de mult un sejur la Voroneț Blue, dar de fiecare data când sunam sa facem rezervare, nu mai aveau camere libere. 🙈 Asa ca, deoarece mai aveam câteva zile libere în luna aprilie, am făcut o rezervare la începutul lunii martie pentru perioada 25-27 aprilie. Prețul a fost 1420 lei, cazare cu mic dejun și cina, ambele bufet suedez și acces la Spa. Pensiunea are aceiași patroni ca La Conac în Bucovina ( vezi impresii ), asa ca am regăsit aici câteva dintre elementele de la Conac. Pensiunea este ușor de găsit, deoarece se afla exact la drumul de acces către mănăstire, pana acolo fiind vreo 5-6 km. Pensiunea are doua corpuri de clădire, unul dintre ele fiind deasupra zonei spa. Noi am avut o camera dubla cu pat matrimonial (camera 13) la etajul 2 (în primul corp de clădire), format tot din două paturi unite, același tip de saltea ca la Conac. Camera era mărișoara cu dotările clasice specifice, avea aparat de cafea si cana electrică, iar terasa era destul de mare și ea, cu doua scaune, o măsuță cu scrumiera. Predomină corpurile de mobilier în nuanța de albastru deschis, pentru a fi în ton cu denumirea unității. Baia este micuta ca dimensiuni, dar ai loc să te miști, fata de Conac este cu cada, aici se cam împrăștie apa după dus. Am găsit doua rânduri de prosoape, prosoape albastre pentru Spa, săpun-gel de dus lichid și câteva pliculețe cu căști de dus, buretei și vanity kit. Camera era curata, terasa însă nu mai văzuse o matura de mult timp 🤔. Erau multe bucatele de var care cădeau de sus și picături de clei de la niște scânduri de sus care curgeau la noi și cu greu puteau fi desprinse. Pensiunea are o curte care nu este atât de generoasă ca la Conac, dar are o terasa frumoasa unde sunt și pături pentru vremea rece, un loc de joaca destul de bine dotat, un teren de tenis (unde am jucat și noi badminton), o căsuța țărănească (nu știu sigur dacă era tot a lor, dar asa părea) care era închisă, multe spatii verzi si o parcare mare aproape plina 🙃 Este destul de spatios, având doua zone unde se poate manca, locul unde este bufetul având și câteva mese, și zona propriu-zisa a restaurantului unde sunt mai multe mese, un șemineu și zona de bar. Micul dejun a fost foarte bun, cu produse proaspete, am regăsit multe dintre preparatele de la Conac, suficient de diversificat, dupa cum veți vedea și în poze. Prajiturile și partea de deserturi au fost parca mai bune aici. A fost un mic dejun îndestulător, nu ne mai era foame pana la cina. Nu se grăbesc însă să suplimenteze tăvile, decât când acestea sunt aproape goale. Cina a fost tot sub formă de bufet suedez, suficient de multe mâncăruri, doua feluri de ciorba în fiecare seara, prăjiturele foarte bune și dozator cu apa. Totul foarte gustos. Mai exista și un lobby-bar foarte frumos amenajat în interior și lângă el este și un loc de joaca în interior cu destul de multe atracții pentru cei mici. Am regăsit și aici multe dotări asemănătoare zonei lor de la Conac, am trecut prin clasicul tunel pentru a ajunge la subsol unde se află centrul. Aici găsim o piscina de dimensiuni mai micute ca la Conac, dar cu apa mai caldă, o zona de jacuzzi, piscinuta pentru copii și câteva șezlonguri de jur împrejur. Mai exista și acele șezlonguri curbate intr-o alta încăpere ca un fel zona de relaxare. După ce se iese din zona piscinei spre tunel, există o sauna umeda, una uscata și o salina, toaletele, vestiarele și din nou o camera de jocuri cu biliard, masa de fotbal și joc cu pucul. Și aici am regăsit un ciubar exterior, cu apa sarata foarte caldă și o mica terasa exterioara. Zona arata destul de bine, dar este mult mai aglomerat, iar unele persoane au cam uitat de bunul simt, stropind cu apa în piscina în neștire, sărind sau țipând tare. Nu ar strica niște reguli mai stricte și atras atenția când acestea se încalca. Prima doamna de la recepție a avut o atitudine rece, ne-a verificat rezervarea și ne-a dat cheia, atât. Am întrebat noi despre programul de spa și mese. Cealaltă doamna este foarte amabila, ne-a oferit multe informații și era mereu zâmbitoare. Doamnele de la curățenie au intrat în fiecare zi în camera, au schimbat prosoapele și au luat coșul de gunoi, dar cam atât. A trebuit sa anunțăm noi la recepție sa ne facă un pic de curățenie și in balcon, au venit, dar au făcut extrem de superficial, cleiul rămânând tot acolo. Am rămas cu impresia ca nu e chiar punctul lor forte curățenia. Nu ma înțelegeți greșit, nu pot sa spun ca era mizerie, dar la prețul plătit ma asteptam la mai mult. Doamna de la camera alăturată la fel găsise balconul și a luat de undeva o matura și a început ea sa mature 😼 De data asta am vizitat Muzeul Casa Memoriala Nicolae Labiș, doamna de la muzeu fiind foarte amabila, ne-a oferit extrem de multe detalii despre poet și familia lui, o pierdere extrem de mare pentru literatura noastră dispariția lui. Apoi am mers la Mănăstirea Slatina, care se afla la aproximativ 40 de minute de Voronet, iar în rest ne-am mai plimbat puțin prin zona. În concluzie, mi-a plăcut foarte mult la Voroneț Blue, cu precizarea ca ar putea sa insuste mai mult asupra curățeniei și a respectării regulilor de la piscina. Distracție plăcută tuturor în minivacanta de 1 mai.

Pentru a nu mai avea și altcineva experiența abuzivă și nefericită cu administratorul și proprietarul acestei pensiuni, am decis să scriu această recenzie. Deoarece nu am fost de acord să luăm și micul dejun (noi fiind 5 familii și plătind și avans de cazare) acest lucru efectiv fiind impus, acest domn S. M., proprietarul, a avut un comportament violent verbal și efectiv agresiv, tonalitate ridicată și impunere forțată, comunistă. "Dacă nu ne convine să mergem în altă parte, astea fiind regulile impuse pe proprietatea lui". Deși am dorit să avem o conversație in care să găsim înțelegere nu aveai cu cine. S a inroșit la față de nervi și a inceput să iși arunce toate frustrările probabil si personale asupra noastră, articulând și argumentând cu tot felul de aberații că il ia lumea de prost si multe altele. Că mi a spus la telefon să luăm si mic dejun dar nu că ar fi o condiție obligatorie. Deplorabil. Un comportament [... ]. Ideea nu este că vii de la 250 de km și abia aștepți să te relaxezi, e că te aștepți să fii tratat cu bun simț și respect, da? Trăiesc de pe urma noastră, a turiștilor astfel de specimene si când ajung de se văd cu sacii în căruță unii încep să își arate chipul de neaveniți. Strategia comportamentul [... ] era să ne indimideze și să cedăm să acceptăm si micul dejun. Miza pe faptul că e o perioada plină 30noiembrie 2 dec și că o să acceptăm condițiile lui. Însă nu i a mers. Am plecat de acolo și am găsit în altă parte, unde oamenii au fost recunoscători că le am călcat pragul și ne au tratat ca atare.

Anul trecut o serie de pensiuni au inițiat programe destinate seniorilor (nu neapărat celor de peste 60 de ani, căci am văzut și ”seniori” de 40 – 45 ani), care ofereau acestora posibilitatea de a-și petrece un sejur, la prețuri bune, în locațiile respective în perioada luni – vineri (vineri începând perioada de week-end condițiile erau altele). Sincer vorbind, perioada oferită (luni-vineri) este, pentru noi seniorii, sejur de week-end, nu trebuie să așteptăm neapărat vineri-duminică. 😅 Ca atare, profitând de o astfel de ofertă, am accesat site-ul Pensiunii Perla Bucovinei și, telefonic, am rezervat un sejur, pentru 4 persoane, în perioada 10 – 14 iulie 2023. Pensiunea este situată în Gura Humorului – Voroneț, la cca. 100 m în spatele Mănăstirii Voroneț, pe creasta unui deal deasupra satului. Accesul este relativ facil, după GPS, dar și mai simplu după ce ai învățat drumul (nu întotdeauna GPS-ul te duce pe drumul cel mai accesibil). Plecăm de acasă dis-di-morning, când soarele era de-aproape o suliță pe cer, pe la orele 9.30 adică, și după o călătorie de cca. 5h și 30 min. – cu pauze de rigoare – ajungem la destinație pe la ora 16.00. Prima impresie, când am văzut clădirea pensiunii, a fost aproape de dragoste la prima vedere. O construcție nouă, modernă, cu parcare corespunzătoare, flori, balcoane la camere, terase în curte unde puteai mânca, bea cafeaua sau sta la o șuetă, pădure de brazi în spatele ei. Plasată departe de șosea, într-o zonă pitorească și liniștită, pensiunea îți oferă toate condițiile pentru petrecerea unui sejur plăcut, într-o atmosferă aproape patriarhală (să nu uităm vecinătatea mănăstirii), de destindere și refacerea forțelor (da, chiar și noi seniorii avem nevoie de așa ceva!). 😌 Cazarea s-a făcut destul de rapid. Spun asta pentru că noi venind luni, după un grup foarte numeros ce abia plecase, a trebuit să așteptăm puțin, suportabilă așteptarea, până să putem intra în camere. Ceea ce am văzut pe net, referitor la camere, am găsit și în realitate: cameră mare, luminoasă – chiar dacă geamul era orientat spre o culme din spatele clădirii, împădurită bine cu brazi, cu un balcon mare cât lățimea camerei, unde tolănit într-un fotoliu de rafie puteai să admiri peisajul, sau să stai la palavre cu vecinul. Paturile mari, foarte comode, iar lenjeria albă ca neaua proaspătă, foșnitoare așa cum ne place nouă. Dotările camerei sunt standard pentru cele 4* pe care le are: televizor LED cu diagonală mare, minifrigider, minicasetă de valori (nu am folosit-o pentru că diamantele le-am lăsat în portbagaj 😃.), dulap, fotolii, o măsuță și alte alea. Baia, destul de mare, cu duș și cu tot ce are nevoie omul să se îngrijească, prosoape mari pufoase, schimbate zilnic, uscător de păr. Holul de la intrarea în pensiune este bine dotat cu mobilier (fotolii, canapele, mese) care fac ca așteptarea turistului în vederea cazării, și nu numai, să fie agreabilă. Tot mobilierul din camere și holuri, ușile, balustradele teraselor sunt executate din lemn, nu PFL, PANEL, PAL sau alte prostii din astea. Și nu-i de mirare având în vedere că locația este situată într-o zonă unde, vorba ceea, pică pădurea pe ei. Împrejurimile sunt o încântare pentru ochi, și nu numai, verdele în nuanțe închise spre negru sau argintii la brazi, până la verdele mai palid de pe pășunile bătute de soare (să nu uităm că era iulie), culorile pastel ale florilor, contribuie din plin la senzația de mulțumire sufletească că am ajuns aici. Sejurul a fost de 4 nopți, 5 zile. Nu ne-am plictisit deoarece în fiecare zi am plecat la un alt obiectiv din multele care se află în zonă. Astfel că am revăzut” Muzeul oului” din Vama, Mănăstirea Moldovița, Bazilica „Adormirea Maicii Domnului” din Cacica, am urcat pe Obcine la Palma –” Monumentul drumarilor” , unde am încercat să mă dau cu tiroliana. Am încercat doar (pus hamuri, legat bine) însă când am ajuns pe margine unde să mă duc în hău, mi-am făcut cruce, am zis că nu-i de mine și am renunțat. 😞 Aaa! Am uitat să zic măcar două vorbe despre personalul pensiunii: amabilitate deosebită, prezență permanentă dar discretă, servicii” Jos pălăria!” . Tot sejurul a fost cu demipensiune, însă câte ceva despre ce am mâncat acolo într-un review separat. Drumuri bune și excursii frumoase! Mă bucur că v-a plăcut cazarea la Perla Bucovinei! Am fost și eu în urmă cu niște ani doar pentru a servi prânzul și am fost încântată de ce am văzut! Vacanțe frumoase în continuare! 😊