Sarmizegetusa Regia

După vizitarea Castelului Corvinilor , grupul s-a scindat în două părți, una care a dorit să mearga la picnic pe malul lacului Cincis, și o altă parte care a optat pentru vizitarea Sarmizegetusei Regia. Eu m-am încadrat în grupul al doilea, îmi doream să ajung la Sarmizegetusa Regia de când am citit articolul scris ce colega noastră

Sunt două popasuri ale Dacilor, m-am prins până la urmă consultând site-ul web unde sunt informații despre ambele, pare-se că sunt ale aceluiași proprietar. Un popas e în Costești, în sat cumva. Celălalt, la care mă refer în acest articol e mai sus, spre Sarmisegetuza și e în Grădiștea de Munte. Însă tot în comuna Costești, asta te poate fenta un pic. He he, e ca și cum ai avea un băiețel, Ionel și mai faci un băiețel și-l botezi… Ionel, așa, să nu-i încurce lumea :) Mie mi-a plăcut mult aici, pensiunea e postată pe valea unui pârâu de munte (Sargetia după site-ul pensiunii, Grădiștea după alți autori) E faină pădurea care parcă se prăvălește peste cabană. Curtea e foarte mare, cu iarbă bine îngrijită, cu pomi, flori și alte cele plăcute ochiului obosit de prea mult calculator și flipchart. Sunt foișoare prin curte, care mai mari, care mai mici, foarte inspirat făcute, fiecare găsește ce vrea, fie o masă liniștită, retrasa, fie un loc de stat cu prietenii laolaltă, oricum te poți bucura de liniște și de natură. Semnal la telefon cam subțirel, depinde de rețea și asta ajută la și mai multă liniște. Este însă wifi, nu ca fulgerul dar merge, cât să nu rămâi în urma cu feisbucuceala. Foarte mulți se opresc la pensiune pentru masă; pensiunea e fix la drumul ce duce către Sarmisegetuza, de la pensiune până la situl arheologic sunt vreo 7 km. Preturile mi se par a fi rezonabile unele chiar… mici (4 lei, he, he, cu muștar), tradiționala ceafă la grătar 14 lei, cartofi pai 6, o ciorbă cam 12 lei. Am atașat și doua poze cu meniul disponibil. Parcă mi-ar fi plăcut să fie disponibile bucate mai tradiționale, locale, specifice, cred ca ar avea mare trecere. Sau, de exemplu – un meniu cu ce fel de mâncăruri erau pe vremea dacilor (ei, bucătari amatori dumneavoastră, să vad ce meniu ați găti fără roșii, ardei, porumb, cartofi, vinete, ulei de floarea soarelui, piper… și alte bunătăți, fie americane fie nedescoperite încă). Cam greu, trebuie sa fi fost tare mare plictiseala în bucătărie pe atunci… Totuși cred că merita încercat, doar suntem într-o zonă în care te aștepți la așa ceva. Micul dejun nu e inclus în prețul camerei și costa 16 lei de căciulă. Camera frumoasă, nu au fost probleme, este balcon și la cameră și un balcon mai mare pe etaj, numai bun dacă ai de gând sa ieși si să savurezi peisajul. În baie este săpun din partea casei, nu însă și șampon, să vă aduceți cu voi. Curățenia – ok peste tot. Pentru doritori, este și loc de grătar, chiar și o bucătărioară comună, amenajată cu tot ce trebuie. V-am mai spus parca de peisaj și de pădure că sunt punctele forte ale locației. Ei, acum să vă dau un algoritm de deconectare: Pasul 1: se ia o bere de la barul pensiunii (5 lei, bere locală foarte bună) Pasul 2: se mai ia încă una, de rezervă, Pasul 3: se efectuează deplasarea până la pârâul de lângă pensiune, se alege un loc fain, cu soare Pasul 4: se alege o piatra așa, mai lată Pasul 5: se dau jos încălțările Pasul 6: se desface berea (sau sticla de vin, după caz) Pasul 7: ne așezăm pe pietroi și ne (scuzați) băgam picioarele în apă în particular și în probleme în general Pasul 8: se ia o gură de bere, se privește apa din pârâu sau pădurea, Pasul 9: se inspiră adânc și se mai ia un gât de bere, în acest moment butonul de rest se apasă în mod automat. Daca nu, reîncepeți de la pasul 8 până ajungeți la rezultatul dorit. Cam asta ar fi, e un loc fain de venit fie cu familia, fie in gașcă cu prietenii, pentru plimbat în natură, sau chiar pentru… bicileală. Camera triplă costă 150 de lei, e ok. Mai este o clădire în construcție în apropiere, e o zonă cu potențial aici, eu zic că în curând se va aglomera și de altfel, așa e și normal. Aș reveni oricând cu drag aici, ceea ce vă recomand și vouă. Fiți însă siguri că executați în mod riguros algoritmul precizat mai sus :) Foarte bun review-ul, frumoase fotografiile, o zonă frumoasă, unde sincer să fiu, nu prea am ajuns, dar unde întâlneşti istoria la fiecare pas. Fiind un împătimit fan al muntelui, pot să spun că am aplicat de multe ori algoritmul propus de tine, care de altfel este unul de preferat atunci când mergi la munte, recomandarea ta este de apreciat.

După ce am vizitat monumentul istoric Sarmizegetusa Regia, am coborât 4 kilometri cu autocarul și ne-am oprit în Valea Albă, la Expoziția Inima Aurului Dacic. Expoziția este deschisă zilnic iar taxa de vizitare este de 5 lei/ persoană. Aici sunt expuse replici după faimoasele brățări dacice, kosoni, matrița din bronz, lana de aur, artefacte dacice, toate sunt aranjate într-un decor reconstituit. Pe pereti avem panouri informative cu fotografii, editate bilingv, in limbile romana si engleza. Sub titlul " In căutarea comorilor regilor daci", pe un perete avem expus un panou informativ cu Columna lui Traian, cu scena 138 ilustrând Comoara, care poate reprezenta tezaurul lui Decebal. În această scenă este ilustrat jaful soldaților romani care încarcă, pe catâri și în carele legiunilor romane cuceritoare, obiecte, lingouri, bijuterii, comori, etc., din aur și argint. Conform cronicilor cunoscutului istoric roman Dio Cassius, legiunile romane au transportat la Roma 165.000 de kilograme de aur și dublul acestora în argint, sub formă de obiecte. Trupele romane au cucerit Dacia pentru a o jefui, aici găsindu-se cele mai mari cantități de aur din Europa. Dacia a fost ultima țară din Europa pe care romanii au cucerit-o, doar în proporție de 14 % și prima țară din care au plecat. Moneda rară din argint Regalion/ Regalianus (un strănepot al lui Decebal care a alungat trupele romane de pe teritoriul Daciei cu mult înainte de Aurelian), are o valoare foarte mare, ea se vinde la licitație cu 60.000$. În anul 1543, s-a descoperit un tezaur fabulos în munții Orăștiei, constând în zeci de mii de monede de aur și alte obiecte, o parte rămânând în proprietatea cardinalului G. Martinuzzi iar cealaltă parte a fost trimisă la Viena pentru colecția imperială. În perioada 1802-1804, în zona munților Orăștiei se consemnează exodul căutătorilor de aur, se descoperă foarte mult aur sub forma monedelor Koson, aproximativ 2700 de monede, care ulterior au fost topite și valorificate de Imperiul Habsburgic. Jaful obiectelor din aur a continuat și continuă și în anii de după 1990, comorile fiind înstrăinate pe piața neagră, mii de obiecte pierzandu-se, statul răscumpărand ulterior doar o parte dintre acestea. Un caz fericit este tezaurul de Kosoni descoperit de un pădurar pe platoul Târsa-Luncani din Munţii Orăştiei, în 1996-1997, când toate cele 522 de monede de aur au intrat în posesia unor institute abilitate. Încă mai sunt multe comori care urmează a fi “descoperite”, ... de" norocoși"! Un alt exponat pozitionat intr-un colt al camerei, este "lâna de aur", o tehnică primitivă care s-a păstrat mult timp, adică blana din lâna de oaie care scufundată în râu reține aurul aluvionar. Procedeul de colectare a aurului aluvionar cu ajutorul blănii de oaie a fost larg răspândit în perioada preistoriei și postistoriei a Europei. Granulele de aur se depuneau pe blană și apoi blana se lăsa la uscat, dupa care se colectau granulele de aur prin scuturarea și pieptănare lânii. Istoria spune că dacii puteau stoca anual între 15-20 de tone de aur. Rezerva estimată înainte de războiul daco-roman era de 1000 de tone. Unde este restul aurului dacă la Roma au ajuns doar 165 de tone? Se spune că, Comoara Dacică este protejată de blestemul șarpelui! În partea dreaptă a intrării în sala de expoziție, sunt expuse copii ale faimoaselor zece brățări de aur găsite în anul 2000 de către căutătorii de comori într-o groapă. Brățările de aur de la Sarmizegetusa Regia fac parte din patrimoniul mitologic și simbolistic al unor ritualuri religioase ale Daciei, de la mijlocul sec. I î. Chr. Brățările au fost realizate dintr-o singură tijă de aur, prelucrată la rece și decorată prin ștanțare, gravare și pansonare. Greutatea lor este cuprinsă între 682- 1196 grame. Matrița de bronz de la Sarmizegetusa Regia Un alt exponat așezat central, este Matrița de bronz descoperită accidental de către Vladimir Brilinsky, administratorul sitului, în urma prăbușirii unui copac în noaptea de Sânziene, în anul 2013. Matrița a fost produsă aproximativ în urma cu 2000 de ani și era folosită pentru obținerea de bijuterii, medalioane, accesorii, decorațiuni din foi de aur și argint. Aceasta are o formă geometrică cu opt fețe, are aproximativ 8 kilograme, este din bronz, decorată în negativ cu reprezentări zoomorfe reale sau fantastice: lei, lupi, vulturi, grifoni, antilope, ursi, mistreti, cai, zimbrii, iepuri, hipoptami... lupi cu aripi, animale batandu-se. Într-un colț al sălii sunt expuse copii ale monedelor Koson, care au circulat numai pe teritoriul Daciei, datate în a doua jumătate a sec. I î. Chr. fiind atribuită regelui Koson a cărui domnie a urmat după Burebista. Artefactele originale sunt expuse la Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva. Vă recomand să vizitați acest muzeu dar și pe cel de la Deva unde sunt expuse în original artefacte, sa cititi despre comorile dacilor si sa fiti constienti ca inca mai sunt multe comori ascunse. Mutat, la reorganizare, în rubrica "Descoperă Sarmizegetusa Regia [M-ții Orăştiei], COSTEȘTI [HD]" (deja existentă pe sait)