Cetatea Alba Carolina

Cu prilejul celei de-a 10-a Întâlniri și în ciuda vremii capricioase care s-a instalat brusc peste România am făcut câțiva pași prin Cetatea Alba Carolina și nu numai. Aveam deja în gând, după câteva lecturi documentare și vizionare de filme turistice, punctele pe care vroiam să le ating în plimbarea prognozată; ar fi fost mult mai multe dacă vântul tăios și picăturile reci nu ne-ar fi alungat la un moment dat către Hotel Transilvania ( vezi impresii ). Am vizitat pentru prima dată Alba Iulia cu mai mult de 10 ani în urmă, înainte de transformarea uimitoare prin care a trecut; lucrările de restaurare începuseră deja, zeci de milioane de euro fiind cheltuiți pentru punerea pe hartă a unei fortificații superbe, azi cu rol preponderent turistic. Încă nu bănuiam atunci schimbările radicale prin care Alba Carolina va străluci din nou astfel că am fost uimit acum doi ani când am revenit pe străzile cetății. Întâlnirea a constituit ocazia de a revedea (pe fugă) câteva obiective, dar și să descopăr noi comori istorice, spirituale și arhitecturale. Voi enumera pe scurt în acest articol punctele de atracție turistică descoperite în plimbarea efectuată prin Alba Iulia. Cetatea stil Vauban. Fortificația bastionară în stil Vauban a apărut în Alba Iulia în secolul al XVIII-lea, acoperind urmele castrului roman și a cetății medievale. Construită la porunca casei imperiale de Habsburg, în contextul înfrângerii turcilor sub zidurile Vienei în 1683 și a relațiilor tensionate cu Principatul Transilvaniei, cetatea a îndeplinit în principal un rol militar, dar și politic și social. Marchizul de Vauban , strălucit inginer militar, mareșal al Franței, concepe un sistem defensiv complex, bazat pe ziduri de cărămidă, șanțuri și bastioane sub formă de vârf de săgeată, sistem care se va răspândi în secolul al XVIII-lea în Europa. Sistemul de fortificații permitea un foc încrucișat asupra inamicului, neexistând puncte moarte. Cetatea Alba Carolina, numită așa în cinstea împăratului Carol al VI-lea de Habsburg, a fost construită între 1715-1738, urmând stilul Vauban, sub „bagheta” arhitectului italian Giovanni Morando Visconti. Ce a ieșit din combinația și planurile celor doi străluciți reprezentanți ai Veacului Luminilor? O frumoasă cetate bastionară în stil baroc care ne impresionează și astăzi. De la înălțime cetatea bastionară are forma unei stele, la sol te pierzi prin șanțurile de apărare. Am pătruns în cetate pe latura de Nord, prin Poarta a VII-a – o cale de acces cu rol administrativ, utilizată puțin timp după construcția fortificației, blocată ulterior printr-un zid de cărămidă și alte lucrări tehnice. Ne trezim într-o „vale” strânsă de rânduri de zid din cărămidă roșie; în acest spațiu a fost amenajată o alee pavată cu piatră cubică ( Aleea Sfântul Capistrano ), spații verzi, arbuști ornamentali și amplasate surse de iluminat. Plăcuțe informative sunt prezente în punctele de interes. Am mers pe sub zidurile înalte de 12 metri admirând sculptura din vârful bastionului Sf. Elisabeta și medalionul cu leul rampant, am ajuns lângă ravelinul Sf. Elisabeta într-o piațetă. Statuia unui toboșar român din trupele austriece este amplasată în piațetă pentru a comemora sacrificiul suprem al soldaţilor români necunoscuţi din regimentele de graniţă româneşti ale armatei austriece. Ne învârtim pe lângă bastioane, raveline, clești, contragardă – o mulțime de elemente defensive care împiedică inamicul să pătrundă în incinta fortificației. Am fost fascinat de asemenea structuri de apărare, elemente de fortificație asemănătoare fiind construite și pe centura de apărare a Bucureștiului (observate de mine la Fortul Jilava). Amănunte despre toate aceste construcții, arhitectură, porți și sculpturi găsiți accesând linkul: apulum.ro/index.php/patri ... niu/arhitectura . Catedrala romano-catolică „Sfântul Mihail”. Cea mai veche catedrală din România, exponent valoros al stilului romanic, a fost ridicată în secolul al XIII-lea. Este imposibil să nu observi turnul pătrat de peste 50 de metri înălțime care parcă se ia la întrecere cu zvelta clopotniță a Catedralei Încoronării (cele două construcții sunt vizibile „în pereche” din multe puncte ale orașului). Despre catedrală doresc să menționez două lucruri mai puțin cunoscute/observate de turiști. În primul rând, pe latura sudică în exterior, o zonă mai puțin căutată de turiști se află cea mai veche sculptură romanică din Transilvania: Maiestas Domini . Este vorba de o lucrare de la sfârșitul veacului al XI-lea – al XIII-lea, provenită din prima catedrală distrusă de invazia tătară din 1241. Arcadele în cascadă, împodobite cu mici coloane cu capiteluri sculptate cu motive vegetale îți dau impresia de „adâncime”. În al doilea rând ar fi de menționat capela Lászay , edificată în 1512 și care reprezintă astăzi cel mai important monument al Renașterii Timpurii din Transilvania. Aflată pe latura nordică a catedralei este ușor trecută cu vederea de turiști, deși ornamentația sculpturală este foarte bogată. Ridicată de un om al bisericii, Ioan de Lázó, un cleric învățat și călător prin Țara Sfântă și Egipt, micuța capelă îmbină elemente de arhitectură gotică cu cele ale renașterii italiene. Dedicată Sfântului Duh, capela este ornamentată la exterior cu basoreliefuri reprezentând însemne heraldice, eroi ai mitologiei, personaje biblice sau regi maghiari. Priviți cu atenție și aceste elemente ale Catedralei romano-catolice din Alba Iulia! Palatul Apor. Latura de nord a Cetății Alba Carolina e mai puțin străbătută de pașii turiștilor aceștia concentrându-și atenția pe traseul central. Mergând pe strada Mitropolit Andrei Șaguna, pe lângă clădirile istorice aparținând azi Universității „1 Decembrie 1918”, ajungem pe strada Gabriel Bethlen în fața Palatului Apor (detalii despre această stradă citiți aici: adevarul.ro/locale/alba-i ... 9257/index.html ). Construcția a fost ridicată în veacul al XVI-lea, în stil gotic târziu, apoi trece prin mai multe faze de restaurări și îmbunătățiri, cea mai profundă fiind efectuată la comanda contelui Stefan Apor (tezaurar al Transilvaniei) în ultimul pătrar al secolului al XVII-lea. Apoi clădirea are parte de alte modificări, trecând de la stilul Renașterii la cel al barocului prin transformarea fațadei, adăugarea unui portal de acces și a unei scări monumentale. Am admirat portalul încheiat cu stema imperială a lui Carol al IV-lea susținută de doi lei; interesante sunt și ancadramentele de piatră ale ușilor și ferestrelor. Biblioteca Bathyaneum. Mai mergem câțiva pași și ajungem la clădirea care adăpostește vechea instituție de cultură cunoscută de români astăzi drept loc în care se află celebrul Codex Aureus ( bibnat.ro/Codex-Aureus-s109-expo1-ro.htm ). Construită cu rol de biserică la începutul secolului al XVIII-lea, clădirea își schimbă rolul odată cu preluarea ei de către episcopul Ignác Batthyány. Acesta comandă modificări interioare pentru a adăposti aici tipografia, biblioteca și observatorul astronomic care aparțineau de fundația sa. Am admirat fațada cu portalul de acces întrerupt de un ancadrament de fereastră, precum și celelalte chenare de piatră. De la ceva distanță am privit etajul superior, acolo unde se afla observatorul astronomic și unde mai există doar începutul unei inscripții: „Uraniae”. Câteva date inedited aflați citind materialul de aici: adevarul.ro/locale/alba-i ... 4aae/index.html . Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” - Micești. Supranumită „Arca lui Noe” biserica poartă două hramuri: Sfinții Ioan Botezătorul, Ioan Teologul și Ioan Gură de Aur și Sfinții martiri Brâncoveni. Lăcașul de cult a fost ridicat între anii 2007-2015 din inițiativa unui om de afaceri și cu ajutorul preotului din parohia locală. La edificarea acestei biserici au colaborat specialiști: arhitectul Dorin Ștefan, pictorul Ioan Popa și sculptorul Virgil Scripcariu – rezultat: o biserică atipică, dar atrăgătoare prin inedit și mesaj. Noi am ajuns cu autoturismul acolo, sunt circa 4,5 km de la Catedrala Încoronării până la „Arca lui Noe”, urmând Calea Moților și Strada Zlatnei; am observat și stație pentru mijloacele de transport în comun. Se virează la dreapta pe Calea Labului și deja ne apare în fața ochilor silueta lăcașului de cult. De când am citit despre sfințirea bisericii în 2015 și am văzut fotografii am dorit să ajung acolo. Mi-am îndeplinit parțial dorința, observând biserica doar din exterior, de după gard, poarta fiind încuiată sâmbăta la ora 14.00. O clădire rectangulară la bază care își schimbă forma spre partea superioară luând aspectul unei cruci se înalță în mijlocul unei curți spațioase. Sub acoperișul destul de plat se află un șir continuu de ferestre mici, apoi un brâu cu texte religioase. Deasupra frumoasei uși de acces metalice, sculptată cu imagini specifice, se află pisania și o icoană de mari dimensiuni reprezentând chipul lui Hristos. Dimensiunile se învârt în jurul cifrei 12: înălțime și lățime 12 m, lungime 24 m. Clopotnița ne captează de asemenea atenția: o structură de beton cu un șir de clopote de diferite mărimi agățate în aer liber, un fel de „zvoniță” moldovenească. Informații suplimentare și mai ales imagini din interior găsiți în acest articol: adevarul.ro/locale/alba-i ... 7d22/index.html . Recomandări. Dacă vă aflați în orașul Marii Uniri și timpul vă permite să vă plimbați cât de mult doriți nu excludeți din traseu și obiectivele menționate în acest articol. Alba Iulia se distinge în rândul orașelor românești prin întreaga sa viață istorică și culturală, prin monumente și lăcașuri de cult, prin cetatea bastionară și muzee, dar mai ales prin faptul că este „Cealaltă Capitală” – Orașul Marii Uniri din 1918. La mulți ani români! Start vot! Superb articol, dar știind ”scriitorul”, nici nu mă mai miră!

Chiar în ultima zi de ianuarie, s-a anunțat locul întâlnirii de anul acesta, la Alba-Iulia. Cum eu nu am fost de câțiva ani, (la întâlnire) mi-am spus că nu pot rata și anul acesta, cu atât mai mult că se întâmpla într-un oraș atât de frumos și de încărcat de istorie, pe care eu nu-l mai văzusem. Despre întâlnire v-am povestit, vezi impresii , acum să vă povestesc câte ceva despre cum am văzut eu cetatea, pe o vreme închisă, sub glugă sau sub umbrelă. Desigur că mi-ar fi plăcut mult să merg și în excursia la crame, pe drumul vinului, la Jidvei, dar eram mult mai curioasă să văd cetatea. Sâmbătă dimineața pe la ora 10, ne-am adunat în fața hotelului, ne-am împărțit pe două grupuri, unul care avea traseul ceva mai lung, unde am fost și noi, iar celălalt, aproximativ la fel, doar cu excepția vizitării celor trei fortificații. Se anunța ploaie, lumea era „înarmată” cu umbrele sau haine impermeabile, cu glugă, cum am avut și noi, pentru cazul în care nu ploua cu găleata. Am pornit la drum spre cetate, pe uscat, încă nu ploua, ghida, începând să povestească frumos despre ce aveam să vedem. Grație cadoului de la tombolă primit de la @Ioana74, căreia îi mulțumesc frumos, voi scrie câteva date culese din cărticica primită despre cetate. Istoria orașului, începe cu cetatea Apoulon , cetate dacică, reședința unui grup de triburi așezate în munții Apuseni și zona Mureșului. După al doilea război, daco-roman, care urmărea bogăția de aur și minele de argint, perioada dacică se încheie începând epoca romană, iar Apoulon devine Apulum . Atunci are loc o mare înflorire a regiunii, iar castrul roman al Legiunii XIII Gemina , ajunge aici pentru a apăra și păzi, teritoriul aurifer, precum și drumul aurului. În evul mediu, o evoluție importantă a fost sub conducerea principelui Gabriel Bethlen , (1613-1629) atunci când au fost adăugate cetății Bastionul Sașilor și Bastionul Bethlen . Mai târziu în 1699, după semnarea tratatului de la Karlovitz , Transilvania trece sub conducerea Imperiului Austro-Ungar . Pentru a întări granițele imperiului, cetatea devine una bastionară de tip Vauban . Se numește așa pentru că urmărește stilul promovat de un inginer militar pe nume Sebastien le Prestre De Vauban , un mareșal care a servit în armata regelui Ludovic al XIV-lea . În documentele oficiale ale cetății, întâlnim numele de Bălgrad , Weissenburg , Gyulafehérvár , Carlsburg , Károlyfehérvár și desigur Alba-Carolina . Albul vine se pare de la calcarul alb de la Ighiu, care era exploatat încă de pe vremea romanilor. La începutul sec. XX, își pierde importanța militară, dar căpătă, o altă latură, odată cu realizarea Marii Uniri la 1 decembrie 1918. Un alt moment deosebit în istoria cetății are loc la 15 octobrie 1922, când are loc festivitatea încoronării Regelui Ferdinand și a Reginei Maria ca Regi ai României Mari. Prima poartă văzută, frumoasă, atât pe o parte cât și pe cealaltă, te introduce parcă într-o altă lume... parcă am pășit într-o filă din cartea de istorie. Am admirat apoi, zidurile masive din cărămidă, care înveleau de fapt un strat gros, de pământ, ceea ce-l făcea aproape impenetrabil. Noi ascultam toți cuminți explicațiile foarte corecte și binevenite ale bunei noastre gazde. Poarta I are forma unui arc de triumf cu trei intrări, deasupra vedem statuile lui Marte și Venus , care încadrează stema Casei de Austria . Pe ambele părți sunt frumoase basoreliefuri, reprezentând scene din mitologie, cum ar fi Enea salvându-și tatăl din flăcările Troiei, lupta dintre Hercule și Anteu , pe exterior, iar pe partea din interior, Perseu , cu capul Medusei , precum și lupta lui Hercule cu leul din Nemeea . O alee în urcare, ne conduce spre Poarta a II-a , care a fost în mare parte distrusă în perioada interbelică. El este refăcut aproape în totalitate pe baza imaginilor existente despre ea. Imediat în stânga celei de a doua porți, este Obeliscul ridicat în amintirea Răscoalei din 1784 , a conducătorilor ei, Horia, Cloșca și Crișan . A fost inaugurat în anul 1937, are o înălțime de 22,5 m, este realizat din granit, iar simbolic, la baza ei, este o celulă, închisoare pentru cei trei conducători. Desigur, că printre spusele ghidei, furam imagini și peste oraș, care acum se vedea superb în vale. Picături de ploaie începuseră să cadă binișor, dar noi încă ne îndesam doar gluga pe cap, ca să nu ne ocupăm mâinile cu umbrela, să putem imortaliza ceea ce ne încânta în jurul nostru. În fața obeliscului înaripat, simbolizând libertatea, este Poarta III, de fapt poarta principală de intrare în cetate, după cum ne-a spus și tânăra noastră ghidă, foarte bine informată, care a presărat frumoase amintiri din copilărie, despre bunici, despre oraș. Cea de-a treia poartă , a fost construită în stil baroc, între 1715-1738 și a fost dedicată împăratului Carol al VI-lea , dar și prințului Eugeniu de Savoia , comandantul armatei imperiale, pentru a celebra victoria asupra turcilor. Poarta are trei intrări, despărțite de patru pilaștri în stil doric și are forma unui arc de triumf, iar deasupra susține un postament de forma unei piramide. În vârful piramidei este statuia ecvestră a lui Carol al VI-lea. Și aici avem frumoase basoreliefuri, pe exterior, plecarea la luptă și întoarcerea glorioasă, iar pe interior, patru statui, care reprezintă cele patru virtuți: Abundența , Înțelepciunea , Cumpătarea și Forța . Sus, la baza soclului statuii lui Carol, este o cameră, ce presupune că a fost locul în care a stat încarcerat Horia, până la execuție, la 28 februarie 1785. Am admirat poarta, este superbă, cu multă atenție la detalii, dar am remarcat și mecanismul interesant al porții, de fapt al podului. Poarta a IV-a , construită tot în stil baroc, este de fapt poarta clădirii ce adăpostea Corpul de Gardă . Este ornamentată cu basoreliefuri care reprezintă steme și steaguri, are și stema casei de Austria, precum și doi atlanți de o parte și alta a intrării. Poarta a V-a , este amplasată la colțul de sud-vest al Ravelinului Sf. Mihail și podul care face legătura cu linia a treia de apărare, Contragarda. Noi mai departe nu am mers, ne-am desprins de grup, din cauza unei probleme tehnice, mi se terminase cardul la aparatul foto, ne-am pus undeva la adăpost întrucât ploua deranjant, iar până am terminat, grupul se depărtase destul de mult, încât să nu-mi doresc să fug după ei. Am aflat că am ratat doar o mică degustare la crame. :( Vă voi povesti însă ce am mai văzut acolo în cetate și ce mi-a plăcut foarte mult. Desigur, Catedrala Ortodoxă sau Catedrala Încoronării , am văzut-o de departe, un adevărat Monument al Unirii. Nu am intrat, dar am văzut statuile regelui și reginei de la intrare, am pășit doar puțin în curte admirând chiar și pe ploaie, tot ansamblul bisericesc. Catedrala Romano-Catolică, Sfântul Mihail , este ctitorită de Sfântul Ștefan și construită în două etape, este un ansamblu monumental de plastică arhitecturală și decorativă. Statuile regilor Ungariei, Ștefan și Ladislau , altare din sec. XVIII-lea, sarcofagele lui Iancu de Hunedoara , ale fratelui Ioan și fiului Ladislau , ale principelui Sigismund Zapolya și reginei Isabella , portalul în stil gotic timpuriu, reliefuri romanice, toate astea îi dau statutul de unicat în arhitectura și arta religioasă a evului mediu românesc. Ce am mai remarcat printre picăturile de ploaie? Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul , realizată în bronz, dezvelită în 1968. Este chiar în fața Palatului Princiar , în zidul căreia se spune că ar fi încastrat Basorelieful Unirii , care îl reprezintă pe Mihai Viteazul primind simbolic omagiul celor trei țări române. Undeva lângă statuie este și celebra toaletă de mulți bani, care a făcut atâta vâlvă la vremea realizării ei. Am fost și acolo, curat, totul e mai plăcut pe acorduri muzicale. :) Una din cele mai frumoase clădiri din cetate, care mie personal mi-a plăcut cel mai mult, este Muzeul Național Al Unirii , o clădire monumentală, poate cea mai importantă construcție de artă romantică din Alba-Iulia. Construită undeva între 1851-1853 și servind atunci ca locuință pentru familiile ofițerilor din armata austro-ungară, de aceea era și denumit Pavilionul Ofițerilor . Din 1968, este muzeu. Chiar vizavi, este Sala Unirii , inițial Cazinou militar, pentru garnizoana din Alba-Iulia, locul de desfășurare al evenimentelor marii Uniri. În anul Domnului 1918,1 decembrie, în acest loc s-a proclamat pentru totdeauna și în mod irevocabil prin votul solemn și unanim al poporului, unirea Transilvaniei cu întreaga Daco-Romania. Eternă fie aducerea aminte a acestui act măreț. Acest text este inscripționat în piatră, pe frontispiciul arcului de triumf ce domină intrarea în Muzeul Unității Naționale. Am avut ocazia să intrăm în Sala Unirii , care acum se pregătește pentru renovare, era goală, dar chiar și așa este impresionantă prin dimensiuni, măreție, coloane, marmură, personalități. Îmi propun s-o revăd când va fi gata. Palatul Princiar , după cum îi spune și numele a fost reședință princiară. Aici au locuit regina Isabella și Mihai Viteazul . Construcția a început la mijlocul sec. XIV, a continuat în mai multe etape, a fost distrus parțial și refăcut de principele Gabriel Bethlen. Universitatea 1 decembrie 1918 , este ridicat în anul 1896, pe locul fostului lăcaș al iezuiților- Biserica Báthory . Este un edificiu grandios, în stil neoclasic. Palatul Apor , este amplasat pe latura de nord a cetății, cea mai reprezentativă construcție de arhitectură civilă medievală, cu parter și etaj, de formă dreptunghiulară, a fost proprietatea contelui Ștefan Apor, trezorierul Trasilvaniei , care a și construit-o. Informații despre palat am primit de la @Vasile S, în urma discuțiilor la cina festivă, noi stând alături. Clădirea Ierihon , a fost destinată Seminarului Diecezan , astăzi este sediul Parohiei Romano-Catolice . În documente este consemnat și denumirea de Casa Profesorilor . Monumentul Custozza , este ridicat în 1906, în memoria militarilor căzuți la Custozza, în războiul austro-italian din 1866, este situat în parcul cetății. Monumentul Losenau , ridicat în 1860, pentru comemorarea colonelului austriac Ludovic von Losenau , căzut în luptele dintre armata austriacă și revoluționarii maghiari. Castrul Roman a fost construit odată cu cantonarea în această zonă a Legiunii XIII Gemina , care după cum am mai spus avea rolul de a păzi ținutul aurifer din Munții Apuseni. Azi mai vedem ruine din Poarta de Sud și o parte din zidul fortificat. Despre istoria romană din zonă putem afla mai multe vizitând Muzeul Principia , despre care au scris deja frumos @elviramvio și @tata123. Grupul nostru a vizitat și Traseul celor trei fortificații , cu bilet de intrare 15 lei de persoană. Am început cu Poarta de Sud , singura care mai există, apoi Tabăra Militară , am văzut Hotelul Medieval , frumos amplasat aici, cu o vedere superbă de jur-împrejur. În perioada domniei Principelui Gabriel Bethlen , se întăresc zidurile, astfel la colțul cetății de sud-vest se construiește Bastionul Bethlen , iar sașii la colțul de sud-est construiesc Bastionul Sașilor . Urmează apoi Platforma de Artilerie , un punct serios de atracție, aici sunt trei tunuri, încă funcționale, păcat că nu se organiza în această perioadă schimbarea gărzii, cu salvele de tun. Tunurile sunt fabricate în atelierele cetății, prin sec. XVI. Legătura între zidurile fortificate și platforma de artilerie, se face prin tunelul de acces, sau tunelul de retragere, cu scări destul de abrupte, cam dificile. De aici de pe platformă, am mers pe o alee pavată spre locul de belvedere, de unde sigur am privit către orașul de jos, care se zărea frumos. Trecând peste un pod de lemn, am ajuns la Ravelinul Sfântul Francisc de Paola , la locul de execuție , de tristă amintire, dar dorit să fie văzut de toată lumea. :) Caponiera , este ca un tunel, ca o galerie ce străbate zidul dintre Bastioanele Eugeniu de Savoia și Sfântul Ștefan . Aici sunt în prezent, camerele de gardă ale corpului de artilerie, dar și o expoziție de imagini din timpul restaurărilor și statui, restaurate sau chiar originale. Ce am mai văzut, sau mai degrabă nu am văzut, pentru că era foarte întuneric? Temnița . Înspăimântătoare... :( Nu am putut vedea Sala Armelor , fiind în proces de restaurare. Peste toate acestea mi-au plăcut tare mult statuile din cetate, sau ansamblurile statuare, de epocă, foarte haioase, foarte pozate de toată lumea. Mi-ar fi plăcut și mai mult să pot sta mai mult în contemplare, pe o bancă, sigur, pe o vreme senină, să admir totul în liniște... simt însă că mă voi întoarce, au mai rămas locuri de văzut, muzee, de vizitat. Vizita noastră s-a încheiat puțin mai devreme, după cum v-am povestit, dar ne-am adăpostit de ploaie și frig, la locul stabilit de câțiva dintre noi, la restaurantul Pub 13 , unde la o cafea, am așteptat colegii. Dar despre asta într-un alt articol.

Vizitarea cetatii renovate a Alba Iuliei am copt-o inca de anul trecut. Dupa o vizita, in trecere, intr-o seara prin cetate, am ramas atat de impresionat ca am hotarit sa includ o vizita la Alba Iulia pe lista mea de planuri plimbarete cu familia. Nu a fost sa fie pana de Rusaliile din acest an, pentru ca desi am rezervat in doua randuri cazari in toamna trecuta, probleme de sanatate repetate au amanat punerea in fapt a planului nostru. Intre timp m-am documentat si m-am documentat si iar m-am documentat. Am pus la loc de cinste doua postari deosebit de valoroase: ale lui @michi vezi impresii si una mai recenta si mai nocturna a lui @bogumil vezi impresii . Am luat legatura inca de anul trecut, cu revenire anul acesta si cu un ghid local, Dan C. . Asa ca mai trebuia “”un singur”” lucru: un week-end prelungit, precum cel de Rusalii, si …. un calup de sanatate in grup pentru familie. Intre zidurile acestei cetati, pe meleagurile acestui oras s-au petrecut mai multe evenimente de prim rang pentru istoria romanilor. Da, este vorba de Cetatea Alba Carolina , orasul Alba Iulia. Izvoare atesta existenta pe aceste meleaguri a unor asezari preistorice datand din mileniul al V-lea i. C. Dacii ating apogeul lor politic, social si economic in Apoulon , care devine in timpul romanilor Apulum . Imediat dupa al doilea razboi daco-roman, in anul 106, aici a fiintat castrul legiunii a XIII-a Gemina . A urmat perioada in care popoarele barbare si alte natii au trecut pe aici lasand si ele mai multe denumiri precum Balgradul, Fehervar sau Weissenburg. In secolul al XII-lea aici se stabileste episcopia romano-catolica a Transilvaniei. O deosebita atentie acorda orasului si episcopiei Iancu de Hunedoara , el pregatind aici atacul impotriva turcilor care au invadat Transilvania. Iancu este inmormantat la Alba Iulia, sarcofagul sau aflandu-se in catedrala romano-catolica. Apar nume noi ale orasului Alba lui Gelu , mai apoi a lui Gyula Iulia, adica Alba lui Iulia si in fine Alba Iulia , in limba romana. Aceasta devine in 1541 capitala principatului autonom al Transilvaniei . In secolele al XVI-lea si al XVII-lea se construieste aici o noua cetate. Importante evenimente istorice s-au intamplat la Alba Iulia. La 1 Noiembrie 1599 Mihai Viteazul intra victorios cu oastea sa in cetate dupa triumful de la Selimbar, iar Alba iulia devine, dupa cucerirea Moldovei, prima capitala a celor trei tari unite sub sceptrul marelui voievod. In secolul al XVII-lea turcii prada cetatea, iar mai tarziu are loc intrarea Transilvaniei in Imperiul Habsburgic. Curtea de la Viena hotaraste construirea la Alba Iulia a unei mari fortificatii , care se ridica in secolul al XVIII-lea dupa planurile inginerul Visconti sub conducerea generalului austriac Eugeniu de Savoia si sunt de tipul celor realizate la frontierele Frantei, de catre Vauban. Secolul al XVIII-lea este marcat de framantari sociale, la apogeul acestora Horea si Closca inainteaza o cerere imparatului. Lor li se alatura Crisan si cei trei conduc cea mai mare rascoala. Capeteniile razmeritei au fost aduse la Alba Iulia in cetate si mai apoi trase pe roata prin executie publica in cazul primilor doi, ultimul luandu-si singur viata. In 1848 are loc la Alba Iulia o adunare populara a meseriasilor si intelectualilor, iar un an mai tarziu garnizoana se aliaza revolutionarilor condusi de Avram Iancu . Dupa primul razboi mondial, odata cu prabusirea Imperiului Habsburgic, fortele politice ale natiunii romane din Transilvania, cu sprijin larg popular, si sub conducerea Regelui Ferdinand I , au trecut la infaptuirea idealului de veacuri, unirea Transilvaniei cu Romania . La 1 Decembrie 1918, multimea adunata inconjoara cu steaguri tricolore cladirea in care se va tine marele sfat national. Sala unde s-a pecetluit acest moment istoric se numeste Sala Unirii . Ca o recunoastere a rolului pe care l-a avut Alba Iulia in istoria romanilor, in fiecare an, la 1 Decembrie, se sarbatoreste aici Ziua Nationala a Romaniei , municipiul Alba Iulia fiind declarat de catre Parlamentul Romaniei in anul 1994, CETATE - SIMBOL a marii uniri a romanilor . Turul ghidat la cetatii – alegere deosebit de inspirata Punctul de intalnire cu ghidul Dan C. a fost la bariera din parcarea Hotelului Cetate, pe str. Unirii . Grupul nostru a numarat circa 12 persoane. Am coborit printr-un tunel, pe trepte, in santul cetatii, in dreptul Bastionului Sf. Mihail . Santul din jurul cetatii, ramas o perioada de timp acoperit, a fost eliberat la restaurarea cetatii si astfel s-a redat imaginea de sant de aparare. Santul este acoperit cu iarba si ingrijit. Am urmat un fel de zig zag printre zidurile cetatii pe niste alei inguste unde ghidul ne-a scos in evidenta sistemul de aparare si constructia zidurilor cetatii, care s-au pastrat in timp deosebit de bine, portiunile unde au fost necesare completari / renovari fiind putine raportate la imensitatea zidului gros de 3 metri Suntem in partea de vest a cetatii si urmam plimbarea noastra pe podul din lemn care conduce la Poarta a VI-a , poarta pe care a intrat Regele Ferdinand I la marele moment al unirii din decembrie 1918. In partea de vest a cetatii se afla 3 din cele 7 porti ale acesteia. Noi ne-am indreptat catre Poarta a IV-a. Accesul se face pe un pod din lemn, lung, ornat cu flori, loc potrivit pentru cadre fotografice cu podul, cu poarta, cu santul descoperit pe care il traversam din nou, cu iubita, cu iubitul, cu familia, cu copiii, cu prietenii. In afara zidurilor impresionante din caramida, la trecerea prin porti, cei curiosi pot studia si mecanismele cu roti si lant de inchidere / deschidere ale portilor si de ridicare / coborire ale podurilor. Vom intra in Cetatea propriu-zisa prin Poarta a IV-a , una din portile de acces cele mai uzitate. Cetatea are forma unei stele in 7 colturi, unde sunt amplasate bastioane, dar despre inconjurul cetatii sau turul bastioanelor va povestesc separat intr-o plimbare …. pedalata. ^^ urmeaza link^^. Poarta a IV-a cu o intrare semicirculara flancata de doi pilastri prezinta la partea interioara a cetatii constructii de basoreliefuri, care includ si stema cu Vulturul bicefal Cetatea este de fapt constituita din 3 fortificatii construite la diferite momente de timp. Materialul de prezentare din dreptul portii a IV-a, completat cu vorbe bine alese de ghidul nostru Dan C, ne explica istoricul si evolutia cetatii. Un mare plus pentru informatiile prezentate clar si vizibil si explicit in diferite puncte ale cetatii. Prima fortificatie este cea romana, numita si Castrul Legiunii a XIII-a Gemina, a fost realizata inte anii 106 – 271. Elemente specifice similar am intalnit si la Sarmizegetusa Ulpia Traiana vezi impresii . A urmat fortificatia medievala pana in anul 1711, usor modificata fata de cea romana. Cea de a treia fortificatie este cea delimitata de actualele ziduri exterioare, este o fortificatie bastionara de tip Vauban si a fost realizata intre 1715 – 1738, cand au aparut in peisaj toate bastioanele si ravelinurile cetatii, Alba Carolina devenind cea mai mare cetate de tip Vauban din sud-estul Europei. Unul din traseele recomandate este denumit chiar traseul celor trei fortificatii , despre care voi relata separat vezi impresii . Partea vestica a cetatii este dominata de Catedrala Ortodoxa si de Catedrala Romano Catolica, doua constructii care nu au cum sa nu fie remarcate chiar si de la distanta, de exemplu din Parcul Unirii, din afara cetatii. Avem un ghid placut si foarte bine informat si ne bucuram ca am ales aceasta prima cale de a cunoaste cetatea, pe care v-o recomand si Dumneavoastra cand veti ajunge aici. Pe stanga aleii principale care traverseaza cetatea de la vest al est, numita strada Mihai Viteazul, se afla Catedrala Ortodoxa a Incoronarii , sau Catedrala ReaIntregirii inconjurata de un zid acoperit, cu multe arcade boltite si o alee situata la cativa metri deasupra celei principale a cetatii. La ora trecerii noastre, se desfasura slujba de duminica, ale carei incantantii placute se auzeau pana afara. Arhitectura catedralei in stil brancovenesc este inspirata din cea a Curtii Regale din Targoviste. Aici a fost incoronat in anul 1922 regele Ferdinand I, ca si suveran al tuturor romanilor. Catedrala Romano Catolica Sf. Mihail este una dintre cele mai vechi constructii de gen, dateaza din anul 1177 si este construita in stil gotic. Este cel mai valoros monument arhitectural transilvan din evul mediu timpuriu. In perioada renasterii s-a construit capela Lazo. In prezent catedrala are un turn cu ceas, in trecut au existat doua turnuri, dar unul a fost distrus, acesta fiind la vremea respectiva depozit de munitie. Catedrala romano-catolica este ridicata pe urmele unei vechi biserici romanice. Patina timpului imbinata cu modul reusit de conservare al constructiei da o imagine care te face sa te intorci in timp. Spatiile din jur sunt ingrijite si amenajate, alei cu piatra cubica, separate de portiuni de gazon tuns. Civilizat, frumos. Intrarea in catedrala este incadrata de basoreliefuri vechi lucrate in piatra, care se intalnesc la majoritatea edificiilor similare ale epocii. Catedrala prezinta o sala lunga de rugaciuni cu banci din lemn. In dreapta, cum am intrat noi se gaseste sarcofagul lui Iancu de Hunedoara , la care am gasit semne de apreciere aduse atat de romani cat si de maghiari. Acesta este incadrat de un frate si un fiu al sau. Interiorul catedralei este destul simplu, deasurpra usii de la intrare este amplasata orga, una din orgile impozante care se gasesc in tara noastra. Pe peretele exterior al catedralei, pe aleea din spate (secundara) se remarca un ceas sculptat in piatra, care a functionat cadva de mult pe baza umbrei lasata de soare la diferitele ore din zi. @ Dan&Ema - Felicitari pentru articol. Nu stiu cum se face, dar si eu imi tot propun sa ajung la cetate si nu reusesc. Si asta de ani de zile Intre timp, la fel ca tine, ma tot documentez si ma documentez, de aproape ca am sentimentul ca deja. Ia-ti inima in dinti si spune : acum! Pe cai! Documentare ok, dar crede-ma ca merita sa traiesti cateva zile in cetate. Articolul, împreună cu continuarea, a fost selectat ca MiniGhid pentru această destinație. @ webmaster - multumesc de apreciere

În continuarea sejurului făcut anul trecut în judeţul Alba ( vezi impresii ) am vizitat Cetatea Alba Iulia ( Cetatea Alba Carolina ), inima oraşului ardelean şi fostă capitală a Moldovei, Transilvaniei şi a Ţării Româneşti între 1600-1601 sub Mihai Viteazul. Cum nu cunoşteam oraşul şi nici adresa cetăţii, am fost inspirat şi am setat GPS-ul pe strada …Cetăţii. Ajunşi pe Bulevardul Încoronării şi în preajma străzii setate am putut observa intrarea în cetate, am parcat maşina şi ne-am îndreptat spre cetate unde pe un panou am citit că ne aflăm la Poarta de intrare nr. 1 . Prima din cele şapte porţi de intrare ale cetăţii care asigură accesul din partea estică este foarte frumoasă şi are trei intrări. Este construită în formă de arc şi ornată cu basoreliefuri mitologice. În partea superioară se află stema Austriei încadrată de zeul Marte şi zeiţa Venus. De aici se urcă o mica pantă, încadrată de ziduri şi se ajunge la Poarta nr. 2 . La fel de frumoasă, această poartă este realizată în stil baroc, iar intrările (tot trei ca la prima poartă) sunt realizate de patru piloni din marmură cu sculpturi la partea superioară. Imediat după această poartă se află monumentul în formă de obelisc ridicat în memoria conducătorilor răscoalei ţărăneşti de la 1784, Horea, Cloşca şi Crişan. De pe platoul din jurul monumentului se poate vedea o parte a oraşului, unele ziduri exterioare şi câteva din cele 7 bastioane ale cetăţii. Următoarea poartă, cea mai mare şi cea mai frumoasă, este Poarta nr. 3 cu ornamente sculpturale deosebite pe ambele faţade. Este construită în dublu arc de triumf, are două intrări pietonale şi una carosabilă. La partea superioară se află statuia lui Carol al VI-lea, împăratul austriac din timpul construirii cetăţii. În faţa porţii un gardian echipat în costum de epocă face primirea turiştilor ce vin la cetate, iar în interiorul porţii duble se află vechiul mecanism de ridicare al podului ce asigura accesul la poartă. Înaintând în interiorul fortificaţiei trecem pe lângă o clădire ce adăpostea o unitate militară şi unde citim următoarele: Din această cazarmă a plecat pe frontul antihitlerist eroul pontonier Eftimie Croitoru, care la 17. XI. 1944 fiind în garda tehnică a unui pod de vase peste râul Tisa şi-a sacrificat viaţa explodând o mina plutitoare ce se apropia de pod . Mergem mai departe, trecem pe lângă Zidul Monetăriei şi intrăm în Piaţa Cetăţii ( Piaţa Custozza ) unde întâlnim o construcţie în formă de turnuleţ sculptat în stil neogotic, Monumentul Losenau ridicat de Franz Iosif în memoria colonelului austriac Ludovic von Losenau căzut în timpul revoluţiei de la 1848. Tot în această piaţă se află Monumentul Custozza , ridicat în memoria ofiţerilor şi soldaţilor căzuţi în bătălia de la Custozza dintre austrieci şi italieni pentru posesiunea Veneţiei. Pe latura estică a pieţii se află Universitatea “1 Decembrie 1918” ce funcţionează într-o clădire istorică, fostă Cazarma Mică a Infanteriei . După ce “stăm de vorbă”cu unele statui din piaţă reprezentând unele personaje istorice (vezi PO 10), intrăm în Piaţa Mihai Viteazul unde în faţa Palatului Princiar (reşedinţa voievodului după intrarea acestuia la 1599 în Alba Iulia) admirăm statuia ecvestră ridicată în memoria viteazului Mihai la 50 de ani de la Marea Unire din 1918. Următoarea clădire este Sala Unirii , locul unde s-a desfăşurat Marea Adunare Naţională, cea care a proclamat unirea Transilvaniei cu România la 1 dec. 1918. Clădirea a fost construită în secolul XIX şi a fost folosită de către armata austro-ungară drept cazinou. Interiorul adăposteşte exponate din perioada Marii Uniri. Despre Sala Unirii @Creivean a scris un review foarte bun, îl puteţi parcurge aici Vis-a-vis de Sala Unirii se află o altă clădire istorică ce a servit ca spaţiu de locuit pentru ofiţerii şi subofiţerii garnizoanei. Construită în secolul XIX clădirea Babilon (cum mai era denumită) a fost transformată ulterior în Muzeul Naţional al Unirii . Deşi este un muzeu intitulat al unirii, pe parcursul celor peste 100 de încăperi dispuse pe 2 etaje am admirat exponate din diferite perioade istorice (statui din mitologia antică, fragmente de basoreliefuri, arme etc. majoritatea găsite pe teritoriul judeţului Alba şi bineînţeles în interiorul cetăţii. Într-o încăpere se află roata, instrumentul de tortură cu care au fost ucişi Horea şi Cloşca, doi dintre capii răscoalei ţărăneşti de la 1784. Alături se află haina pe care a purtat-o Horea, precum şi alte obiecte ce au aparţinut răsculatului. Alături, pe partea stângă, se află Catedrala Romano-Catolică , o clădire gotică cu elemente romanice, cu trei turnuri şi o frumoasă capelă pe latura de nord. În interior se află osemintele lui Iancu de Hunedoara alături de cele ale fratelui şi a fiului cel mare. Unul din obiectivele care mi-a plăcut cel mai mult la cetate a fost Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba Iulia , un complex care pe lângă catedrală are unele construcţii deosebite, cu pridvoare, terase, balcoane în arcadă amintind de stilul brâncovenesc şi multă verdeaţă între clădiri. Catedrala Ortodoxă în stil bizantin a fost construită cu sprijinul casei regale şi aici a avut loc încoronarea Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria, catedrala numindu-se şi Catedrala Încoronării . Catedrala are trei turle (două mai mici în pronaos şi unul mare în naos), iar intrarea se face printr-un pridvor deschis cu arcade imense sprijinite pe patru coloane. În nişele laterale sunt patru inscripţii comemorative din care una este cea a unirii de la 1600, înfăptuită de Mihai Viteazul. De pe platoul din faţa catedralei am avut ocazia să vedem nişte imagini superbe asupra cetăţii, am făcut poze, apoi am mers la Poarta nr. 4 , o construcţie barocă la fel de frumoasă ca precedentele ce leagă 2 bastioane şi ornată cu basoreliefuri. Are o singură intrare, iar deasupra se află o clădire ce în trecut adăpostea camera de gardă. Aceasta a fost ultima poartă pe care am vizitat-o. O ploaie deasă ce ne-a sâcâit şi dimineaţa la plecarea din zona Cheilor Turzii a reînceput şi ne-a pus pe fugă amânând pentru altă dată vizitarea altor puncte de atracţie din cetate. Un loc care ne-a plăcut, vi-l recomandăm şi dumneavoastră şi vă dorim vizionare cât mai plăcută.

Din nou hai-hui prin Transilvania cu necesitatea de a lua o noapte cazare în zona Alba Iulia. Scormonim ofertele Booking-ului, mă atrag câteva opțiuni de cazare chiar în interiorul cetății, dar un titlu îmi sare în ochi: Mercure Hotel . Este un hotel nou de patru stele, deschis în august 2025, parte a lanțului internațional Accor. Verific pe site-ul mamă, mă înscriu drept membru All-Accor și obțin un preț bun pentru o noapte de cazare cu mic dejun inclus. Adresă : str. Dimitrie Cantemir nr. 2a Web : all.accor.com/hotel/B9K2/index.en.shtml Hotelul se înscrie în arhitectura specifică lanțului, în Alba Iulia accentul fiind pus pe descoperirile arheologice romane de sub clădire. În subsol au fost prezervate fragmente din casa romană a unui cavaler care a făcut parte dintr-o unitate de cavalerie de elită și parte dintr-o baie romană, vestigii din secolul al III-lea d. Ch. De asemenea, la interior s-au utilizat decorațiuni specifice romane, fresce, corpuri de iluminat stil mozaic, vase din lut. Hotelul are 118 camere împărțite între două corpuri cu înălțimi inegale și parter dedicat conferințelor și restaurantului; la subsol este zona de spa și fitness. Parcare. Hotelul beneficiază de un spațiu de parcare propriu, dotat cu bariere, dar insuficient raportat la numărul de camere, vorbim de circa 20-25 locuri de parcare disponibile. Noi am parcat pe o stradă laterală, fără probleme. Recepția și lobby. O intrare sub forma unor arcade, pereți placați cu cărămidă aparentă, un spațiu verde cu fântână arteziană și plante decorative, o ușă rotativă – toate acestea te întâmpină pe latura dedicată accesului în hotel. Recepția nu este foarte mare spațiul fiind deschis și spre sala restaurantului. Ne întâmpină o domnișoară amabilă care caută rezervarea în calculator, întocmește hârtiile de cazare și procesează plata cu cardul. Prețurile afișate la recepție pentru cazare sunt sensibil mai mari. Câteva canapele și fotolii colorate formează un careu în zona de lobby , spațiu de așteptare și socializare înconjurat de câteva ghivece de plante. Primim cartelele de acces în cameră și pentru activarea iluminatului (2 la număr), precum și informații privind orele de desfășurare a micului dejun și check-out. Pentru alte informații am fost sfătuiți să accesăm canalul tv special dedicat hotelului și serviciilor oferite (parola wi-fi, prețuri bar, room service, zona spa etc.). Accesul către etajele superioare se poate efectua pe scări sau cu ajutorul a două lifturi silențioase în zona cărora se află un panou ce te anunță că dormi deasupra unor ruine romane. Camera twin. Rezervarea a fost efectuată pentru o cameră twin clasică care are 22 mp și e compusă dintr-un mic hol, în dreapta baia, în față camera propriu-zisă. Predomină culori nu foarte deschise, efectul este liniștitor și cald. Pe hol este amplasat un fel de dulap deschis ce înglobează bara cu umerașe, un rând de rafturi și cuierul cu spațiu de bagaje. Pe rafturi se află seiful, halatele de baie și papucii de unică folosință. Pe peretele de vis-a-vis avem la dispoziție o oglindă înaltă. În spațiul camerei se află cele două paturi cu saltele înalte (destul de comode pentru noi), lenjerii albe, două rânduri de perne (cam „tari” pentru gustul nostru), o tăblie de pat capitonată, două noptiere (parțial acoperite de o protecție metalică, utilă în cazul băuturilor fierbinți) și două veioze led flexibile fixate în perete (+ două lămpi de veghe fixe orientate spre tavan). Peretele din spatele patului este decorat cu o imagine „istorică” reprezentând un conglomerat de vase antice – drăguță aluzia! Lângă ferestre mai găsim un scaun și o veioză înaltă cu picior. În fața paturilor se află un birou cu scaun scoică ce înglobează minibarul (contracost), iar pe blat, pe aceeași suprafață metalică de protecție se află colțul băuturilor calde: cană fierbător, pahare, pliculețe de ceai, ness și zahăr. Și din partea casei o apă plată îmbuteliată la cutie de carton personalizată Mercure. Pe birou se află o veioză micuță și telefonul fix de interior. O măsuță metalică rotundă este amplasată în zona ferestrei, pe ea tronează un anunț ce interzice cu desăvârșire fumatul, amenințând cu plata unei amenzi usturătoare. Pe perete este prins un tv lcd de mari dimensiuni. Ferestrele sunt acoperite de perdele și draperii, pe jos avem parchet și două covorașe pufoase. Iluminatul este suficient de puternic și se poate controla de la mai multe întrerupătoare (de pe hol, din zona paturilor). De asemenea, nu lipsesc prizele electrice, suficiente pentru multitudinea de gadgeturi moderne. Din zona panoului unde se introduce cartela se pot controla mesajele „Nu deranjați” sau „Curățenie” ce se vor afișa pe panoul de afară. Aerul condiționat este centralizat, se poate seta de la un mic controller aflat pe perete în cameră. Ușa de acces e grea și izolează perfect, am avut cameră în zona lifturilor și nu am auzit nici un zgomot de pe hol. Baia. Spațiul este generos în ceea ce privește zona dușului walk-in (prevăzut cu ușă culisantă, set dublu: duș de mână și duș fix tip ploaie, fir de alarmă/panică/faianță albă tip fagure), dar incomod în privința accesului la vasul de toaletă („ascuns” după ușă). Am beneficiat de seturi complete de prosoape albe, seturi de igienă, hârtie igienică și dozatoare de săpun lichid, gel de duș, șampon (nu foarte practice întrucât banda adezivă cu care erau fixate în perete nu reușea să le țină acolo... hi, hi). Există coloană de aerisire, oglindă cosmetică, uscător de păr, coș de gunoi. Iluminatul este optim pentru acest spațiu. Balconul. Nu foarte mare, dar util pentru o clipă de relaxare: avem un set de mobilier specific de grădină. Nici priveliștea nu e rea: un cartier de case și turla bisericii ortodoxe „Sf. Treime” . La prima oră a dimineții (07.00) s-au auzit stăruitor clopotele unei biserici, apoi iar la jumătate de oră. Micul dejun. între orele 07.00-10.00 micul dejun este oferit în același spațiu ocupat și de restaurantul hotelului. O insulă și un blat lung la perete ne pun la dispoziție produsele specifice micului dejun. Vorbim de produse de calitate (mezeluri, brânzeturi, ouă, fructe și legume, gem), aparate pentru băuturi (două espressoare de cafea, unul pentru lapte cald, unul pentru sucuri), distribuitoare de cereale, prăjitor de pâine etc. Este amenajat chiar un „colț românesc” cu produse specifice: tobă, slănină, cârnați crud-uscați, fagure de miere. Micul dejun se poate savura la interior sau la câteva mese așezate afară și protejate de umbrele de soare. Zona spa și fitness. După ce am mâncat micul dejun am luat liftul și am coborât la nivelul -1 unde se află zona spa. Aici vom vedea fragmentele de zid roman protejate/reconstituite parțial, o zonă de încălzire centralizată prin sistemul hipocaust, un fragment de mozaic, panouri explicative. Sunt prezente două cabinete de masaj, o saună umedă și una uscată; într-un alt spațiu nu foarte mare sunt câteva aparate de fitness și benzi de alergare – nu păreau a fi date în folosință. Alte facilități. În zona restaurantului, pe platforma exterioară, se găsește un mic loc de joacă pentru copii . De asemenea, hotelul pune la dispoziția oaspeților o cameră pentru bagaje . Amplasarea hotelului la doar câteva minute de zidurile cetății Alba Carolina (exact 220 m până la scările ce urcă pe unul din „vârfurile” fortificației, lângă biserica de lemn „Mihai Viteazul” , apoi încă 550 m până la Poarta a III-a) reprezintă un avantaj major pentru turiștii care vor să viziteze cetatea, muzeele și catedralele. Hotelul promovează o politică ecologică de economisire și utilizare a unor materiale/produse bio. Concluzii. Ne-am simțit bine la Mercure Hotel, am apreciat liniștea și confortul camerelor, am interacționat pozitiv cu angajați amabili și zâmbitori. Recomand! Alegeri inspirate!