Farul Genovez din Constanța

Probabil clădirea care îmi este cea mai dragă de la malul mării este Cazinoul din Constanța, simbol al orașului și una dintre clădirile emblematice ale țării noastre, de care sunt extrem de mândru. Nu voi povesti despre istoria "Cazin-ului", am făcut-o în urmă cu mulți ani într-un review pe care mi l-am dorit ca un minighid despre construcția, strălucirea și decăderea acestui monument național. Impresiile le găsiții aici și aici , sunt din urmă cu 13, respectiv 15 ani și unde am refulat la adresa autorităților care si-au bătut joc de acest simbol național. Lucrările de renovare au durat mult mai mult decât s-a estimat inițial, au început la începutul anului 2020 când Compania Națională de Investiții a alocat 94 milioane de lei. Ar fi trebuit ca lucrările să fie gata după 2 ani și jumătate, însă problemele apărute ulterior la fundație, când au fost montați piloni de 9 metri, a făcut ca aceste lucrări să fie întârziate cu încă 3 ani. Este drept, a fpst o problemă și cu finanțarea care a ajuns la peste 200 de milioane de lei. Costurile au fost ridicate pentru că s-a dorit ca renovarea să păstreze detaliile originale ale Cazinoului, au fost procurate materiale rezistente cât mai apropiate de cele originale, a fost adus granit din Egipt, s-au inlocuit vitraliile și s-au schimbat balustrăzile, păstrând elementele originale ale părților metalice. Cea mai mare provocare au fost ornamentele care au fost refăcute în totalitate, fiind aplicate pe unele dintre acestea foiță aurită. În totalitate au fost folosite 5 kg de foiță aurită. Apropo de foița aurită, citeam luna trecută că au fost cazuri în care vizitatorii au incercat să dezlipească foița crezând că au dat lovitura și se vor îmbogăți. Un alt element interesant sunt vitraliile cu ornamente florale care au fost realizate de artiști români. S-a păstrat forma originală și câteva din vitraliile care n-au fost distruse, pentru reconstruirea gamei cromatice. Pentru cele 3 ferestre au fost realizate 265 de panouri vitrate, montate în panouri de sticlă securizată cu dimensiuni care ajung la peste 4 metri, conferind o lumină difuză cu nuanțe de culoare interesante, respectând eleganța stilului Art Nouveau. Cea mai mare problemă a fost la pereți și acoperiș, practic a fost construit un alt planșeu în interiorul clădirii, a fost înlocuită tâmplăria, feroneria, s-a înlocuit complet instalația termică, sanitară și cea de iluminat, s-au confecționat candelabre și aplici noi, care păstrează elementele originale, a fost înlocuită ventilația. La exterior s-a aplicat o vopsea specială care împiedică acumularea de murdărie, s-a consolidat zidul de protecție marin și s-au înlocuit balustrăzile, felinarele, acoperișul. S-a amenajat terasa cazinoului. Posibil ca din vara anului 2026 să fie amenajată o cafenea, unde doritorii pot admira marea de pe noua terasă. Cei care au lucrat la restaurarea Cazinoului au descoperit la parterul acestuia, înscrisuri cu creta pe grinzile metalice ale celor care au lucrat la restaurarea din 1951 și 1986, când a fost ultima reparație capitală a clădirii. În 1951 s-au folosit deținuți politici, printre ei si arhitecți, care au suferit condiții dure de detenție. Compania Națională de Investiții garantează lucrările inaugurate în acest an pentru 100 de ani. Fiind constănțean, am urmărit desfășurarea întregului proces de restaurare. Faleza Cazinoului a fost pe jumătate închisă pentru circulația pietonală, permițând mașinilor cu materiale să aibă acces facil la șantier. Mult timp nu s-a văzut ce se petrece la interior, am putut evalua doar stadiul lucrărilor la fațada exterioară. Cazinoul a fost re-inaugurat în acest an chiar pe 21 mai cu ocazia zilei orașului Constanța, iar după câteva zile aveam să-l vizitez prima dată în acest an. Mă pot mândri că am participat la primul eveniment de când acesta a fost deschis publicului. Ulterior, zilele trecute l-am vizitat împreună cu mama, care păstrează o mulțime de amintiri despre Cazino. Doar că acum, în afară de decorațiunile interioare, nimic nu mai seamănă cu ce a fost înăinte. Nu mai există restaurantul unde obișnuia să vină cu tata, cafeneaua și cofetăria, nu mai există cabaretul care oferea spectacole cu diferite ocazii. Și nici nu vor mai fi, mai puțin cafeneaua care este preconizată să se deschidă anul viitor. Să vă povestesc câte ceva despre ceea ce găsiți acum în Cazino. După părerea mea, tariful de 53 de lei/adult este destul de ridicat, chiar dacă în interior descoperim o mulțime de ornamente care atrag și expoziții interesante. Totuși, la Pelișor, tariful este de 30 de lei și cred că vizita acolo este mult mai interesantă. Am asistat la multe discuții pe faleză, când localnicii și turiștii se plângeau de costul ridicat al biletelor. Totuși a fost coadă în fiecare zi la casa de bilete, chiar dacă mulți veneau cu bilete achiziționate online. Se pare că în doar 4 luni, 170.000 de vizitatori au trecut pragul Cazinoului, ceea ce nu este puțin, trebuie să recunoaștem. Doar în 4 luni! În comparație, Castelul Peleș a avut 408.000 vizitatori iar Castelul Cantacuzino, 260.000 pe întreg anul 2024. Deci ce găsim în interiorul Cazinoului? După ce se achită biletele de la domnișoarele de la casierie, ne îndreptăm către scara din marmură în 3 rampe și ornamente păstrate de la arhitectul Daniel Renard. Întrăm în sala de bal, devenită acum sală de conferințe/simpozioane/spectacole de muzică clasică, în opinia mea, cea mai spectaculoasă încăpere din Cazino. Admirăm uriașele lustre și aplici care păstrează designul original, vitraliile uriașe în formă de scoică și noua scenă din lemn de pin siberian. Am încercat să stau departe de foițele aurite de la ornamente, simțeam în permanență că am un ochi în ceafă, chiar dacă în spatele meu nu se afla nimeni. Dar sunt o mulțime de camere video. Expoziția de la etaj dedicată lui Anghel Saligny, celebrul inginer care a construit podul de la Cernavodă și a modernizat portul Constanța. adăpostește o biografie a renumitului inginer, fotografii cu amenajarea portului și a silozului de cereale și o machetă a podului de peste Dunăre, de la Cernavodă. Sunt informații interesante. iar fotografiile tehnice sunt captivante. Mai există o sală goală de unde se poate admira marea și portul. Se pare câ în această lună, expoziția dedicată lui Anghel Saligny va fi înlocuită de una dedicată procesului de reabilitare a Cazinoului, unde vor fi diferite activități educaționale și ateliere pentru cei mici. La parter descoperim o expoziție dedicată istoriei Cazinoului, unde sunt prezentate informații, documente și fotografii istorice, planuri originale ale celor 3 edificii începând cu 1880, prezentând evoluția arhitecturală a Cazinoului. Tehnologia de astăzi permite să vedem cum a fost Cazinoul în urmă cu 100 de ani, sala de bal, mesele de joc prin animații 3D. Este o experiență interesantă care fascinează. La subsol descoperim poveștile Mării Negre, într-un format tridimensional, cu grafică modernă, unde aflăm despre "Metamorfozele" poetului Ovidiu sau despre puterile zeului Poseidon și a zeiței Fortuna, protectorii vechiului Tomis, Constanța de astăzi. Tot la subsol poți călătorii în adâncurile Mării Negre pentru a descoperi corăbiile scufundate cu ajutorul tehnologiei VR sau pot fi pentru scurt timp scafandru, cu ajutorul tehnologiei AV - nu prea știu exact cum se traduce, într-un decor subacvatic impresionant. În această toamnă vor fi organizate două noi expoziții tematice. Cam asta a fost vizita, iar dacă decidem să achiziționăm un suvenir, putem alege tricouri, genți și alte elemente decorative, dintr-o colecție exclusivistă. Din vara anului 2026 Cazinoul va beneficia de o cafenea/bistro de 350 de locuri, proiectul va fi publicat în Monitorul Oficial și apoi cei interesați se pot înscrie. Pentru toamnă-iarnă, Cazinoul continuă evenimentele culturale sau cele de business ale antreprenorilor români, prin spectacole și conferințe. În același timp, programul pentru vizitare se modifică și va fi între orele 10.00 - 18.00. - Elevi/studenti/pensionari: 26 lei - Persoane cu dizabilitati/însoțitor si copii sub 7 ani: gratuit. Biletele se pot achiziționa de la fața locului sau online, accesul pentru cei care achiziționează online se realizează pe o altă intrare. Dacă ajungi la Cazino nu te grăbi. Oprește-te și fă câteva poze. Cazinoul nu e doar o clădire impunătoare, este sufletul orașului, o pagină vie din istoria noastră, un simbol al eleganței de altădată. Este și sufletul meu! Stai în fața lui, lasă marea să-ți vorbească și încearcă să simți ce a însemnat locul acesta pentru generații întregi.

Pentru că trecuseră deja ceva timp de la vizita anterioară, am simțit nevoie de a revizita acest loc. În ultima zi de vară a anului în curs, adică pe 31 august, am decis să mergem spre județul Constanța pentru a vedea spectacolul cu delfini. Am achiziționat online biletele, de pe site-ul oficial adică de aici , cu câteva zile înainte. Nu am nimerit foarte bine perioada, pentru că fix atunci, dimineața de 31 August, a plouat torențial în județul Constanța și mai multe drumuri au fost inundate. Am cumpărat bilete pentru spectacolul de la ora 11:00, un bilet de adult având un tarif tare ciudat dacă îl procurai online... Dacă procurai biletele fizic de la casa de bilete, erau culmea... mai ieftine deși după logica mea, deranjul era mai mic pentru ei, adică nu mai făceai coadă la poartă, nu mai stăteai, ia banii, ia cardul, dă biletele, etc. Noi având bilete procurate deja, doar ni s-au scanat de către personalul de la intrare. Așadar la 'poartă' biletele erau... 30 de lei de adult... 7,5 lei de student iar copiii sub 7 ani aveau GRATUIT... dar dacă procurai online era 1 leu și 11 bani. Logică de... oameni școliți, ajunși directori și manageri pe acolo. De clarificat că locația oferă mai multe obiective sau atracții. Mai sus am vorbit strict de Delfinariu adică de spectacolul cu Delfini. Mai există și spectacol cu Lei de mare care la data scrierii acestei recenzii, este suspendat (costa 40 de lei de adult), apoi mai au Acvariu, la fel închis temporar... Planetariu cu maxim de 35 de locuri/demonstrație, cu 12 lei dar și cursuri de echitație. De asemenea locația mai oferă și un mic parc zoologic, o microrezervație plus păsări exotice, care este inclusă în prețul Delfinariului. Nu este ceva WOW, cred că mai degrabă un efort nereușit de a face multe. Mai bine s-ar focusa pe redeschiderea acvariului sau a spectacolului cu lei de mare. În fine... *Later edit: se pare că prețurile diferă în funcție de sezon. Nu mai găsesc biletele procurate online dar cred că am dat undeva la 60 de lei de persoană, fiind încă vară (ultima zi), așadar consultați site-ul oficial pentru prețurile actuale! Demonstrațiile cu delfinii au loc de luni până duminică, la ora 11 și la ora 15. Nu cred că-i musai să procurați bilete în avans. Lucrurile mergeau destul de rapid la casa de bilete de la fața locului. Eu am preferat evitarea statului la altă coadă și le-am procurat de acasă. Delfinariul din Constanţa şi-a început activitatea la 1 iunie 1972, constituind prima formă muzeistică de acest gen din ţară şi prima din sud-estul Europei la acea dată. În amfiteatrul cu piscină şi în bazinul acoperit, se organizează demonstraţii cu delfini. În Marea Neagră trăiesc trei subspecii de delfini, şi anume: marsuinul, delfinul comun şi afalinul. Delfinariul Constanţa a găzduit în bazinele sale toate cele trei specii de delfin din Marea Neagră. Primii au fost marsuinii (Phocoena phocoena relicta) şi delfinii comuni (Delphinus delphis ponticus), iar în urmă cu aproape 20 de ani au fost aduşi şi afalinii sau delfinii mari cum mai este numită specia Tursiops truncatus ponticus, din care făcea parte şi Mark, veteranul şi totodată vedetă a Delfinariului până în 2009. Delfinariul este situat pe Bulevardul Mamaia 255. Din păcate locuri de parcare nu prea sunt. Recomandarea mea este să mergeți din timp pentru a găsi un loc. Cele câteva locuri cu plată de lângă intrare, sunt ocupate mereu, așa că majoritatea celor care vin, parchează la Mc'Donalds-ul vecin sau la Lidl-ul aflat la câteva sute de metri. Parcarea de la Lidl era destul de liberă când am ajuns noi pe la 10 și ceva dar când ne-am întors, era arhi-plină, multe mașini fiind parcate neregulamentar pe drumul de pământ de lângă magazin sau blocând trotuarele din parcare ori trecerile de pieton. Așa ceva nu se face, dar asta este altă discuție. Referitor la ce am menționat anterior, bulevardul de lângă Delfinariu fusese inundat, iar apa intrase în toate clădirile din jur. Era plin de poliție dar și personal de la salubritate care curăța de zor bulevardul de noroi, crengi, frunze, dar desfundau și canalizările. Am avut noroc mare, am ratat la mustață furtuna ce abia se oprise și care inundase multe alte străduțe de prin Constanța. Ne-am postat așadar la intrarea în Delfinariu, era destul de liber, bucuria mea căci nu suport locurile aglomerate. Dar ușor ușor holul ce părea mare, a devenit neîncăpător pentru puhoiul de lume ce nu contenea să se oprească din a intra. La un moment dar eram ca sardinele, umăr la umăr, noroc că vremurile pandemice au trecut iar respirarea aceluiași aer cu cel al altei persoane din jur, nu mai este tocmai atât de periculos. Ne-au dat drumu' în zona spectacolului, unde sunt scaunele și bazinul, undeva pe la 10:40, adică cu 20 de minute înainte de a începe spectacolul. Spațiul imens, s-a umplut rapid, dar scaunele au fost suficiente, pentru că au rămas destule libere. Până să înceapă spectacolul am tot primit indicații prin boxele amplasate în incintă, să nu facem fotografii cu blițul și să luăm în considerare că dacă stăm pe locurile din față, sunt șanse mari să fim stropiți. Nu aș refuza o bălăceală vara dar afară era destul de frig și nu voiam să ne udăm așadar am stat la 2-3 rânduri distanță de bazin. Spectacolul a început la ora 11 fix și nici nu mă gândeam despre ce avea să urmeze. Noua sală ce înconjoară bazinul unde cei doi delfini, Ni Ni și Chen Chen, desfășoară spectacolele și-a dublat capacitatea de la 600 de locuri cât avea în trecut, la 1300 de locuri în prezent și va putea fi folosită atât vara cât și iarna. Modernizarea a fost făcută cu o finanțare de la Consiliul Județean Constanța, Ministerul Dezvoltării și cu fonduri europene. De giumbușlucurile delfinilor se ocupau mai mulți antrenori (sper să fie corect termenul folosit de mine). Erau 2 delfini care făceau spectacolul mare, cred că Ni Ni și Chen Chen, sper să nu greșesc, ne-au fost prezentați dar am uitat iar pe site așa este notat. Dar mai erau și alți 2-3 delfini care făceau trucuri mai ușoare, la marginea din dreapta a bazinului. Antrenorii principali, două doamne, una mai tânără, una mai în vârstă se ocupau de cei 2 delfini principali. Doamna mai tinerică nu a stat doar pe margine, ci a intrat în bazin cu delfinii oferind un spectacol INCREDIBIL. Am rămas profund impresionat de toate acrobațiile făcute atât individual de delfini, cât și de cele făcute de ei 2 dar și de cele în combinația delfin-om. La un moment dat doamna s-a urcat pe delfin și a mers pe el ca pe o placă de surf. Am rămas fără cuvinte și impresionat până la lacrimi. Armonia dintre ea și delfin mi-au făcut pielea de găină, lucru pe care îl resimt și acum când scriu aceste rânduri. Să vă povestesc ce făceau, cum făceau, mi-e greu, m-aș încurca în cuvinte și nu aș putea să mă exprim corect. Cel mai bine ar fi să mergeți acolo, mai ales dacă sunteți cu domiciliul în zona de Sud-Est a României. Sunt convins că în spatele acestor trucuri, stau multe ore de muncă dar și o legătură puternică între antrenori și delfini. Nu știu dacă animalele sunt chinuite, bănuiesc că asta se tot vehiculează de multe ori prin spațiul public. Nu sunt specialist, nu pot să emit păreri vis-a-vis de acest lucru dar știu că ei arătau ok, păreau fericiți și cu siguranță sunt îngrijiți și hrăniți corespunzător. Ca și concluzie, recomand cu toată inima spectacolul cu delfini și cu siguranță voi reveni cu prima ocazie pentru că am avut ce vedea. Spectacolul nu a durat mult, undeva la 20 de minute dar au fost foarte intense, fără timpi morți. Cu siguranță acest obiectiv este probabil cel mai important din județul Constanța. Mărturie stă și numărul imens de recenzii de pe Google Maps, unde locația adună peste 26.000 de păreri, cu o notă de 4,6.

Mă gândeam că vi s-a făcut dor de mine și, mărinimos la suflet cum sunt și cum mă cunoașteți, m-am gândit să vă ostoiesc suferința. Doar mă știți ce suflet larg și inimă duioasă am în dotare, Zâna Bună este Regele canibalilor pe lângă mine. Astăzi o să vă fur niște minute din viață, a ălora de mă citiți, povestindu-vă despre Constanța. Nimic filosofic doar că vreau să schimb, un pic, nota: cu toții vorbim despre Constanța mai ales în perioada verii, când luăm cu asalt Litoralul. Ei bine, vă propun o altă variantă, cea a unei Constanțe cumva relaxată ,așa cum este ea în afara sezonului, mie lucindu-mi ochișorii pe-acoloșa în week-end-ul de tocmai ce-a fost, 29-31.03.2024. Ca de obicei vă avertizez, în scris, ca să rămână, ca nu care cumva să considerați ceea ce vă voi povesti drept un ghid de călătorie, pe care să puneți bază. Bălmăjelile mele, de le-ndrug acuma, aici, pe sait, reprezintă trăirile de le-am avutără io după ce mi-am bâțâit fizicul prin Centrul Vechi al Constanței, în jurul Pieței Ovidiu. Încep prin a vă spune că istoria Constanței este una bogată și plină de evenimente importante care reflectă schimbările politice și culturale din această regiune a Europei de Est de-a lungul mileniilor. Constanța, cunoscută în antichitate sub numele de Tomis, care însemna „tăietură”, a fost fondată de coloniștii greci în secolul al VI-lea î. Hr. A fost un punct important de pe Drumul Mătăsii și un centru comercial activ sub stăpânirea romană. În anul 8 î. Hr., Tomisul a devenit parte a Imperiului Roman, iar cele mai cunoscute evenimente din această perioadă sunt legate de exilul poetului latin Ovidiu. După căderea Imperiului Roman, regiunea a fost controlată de Imperiul Bizantin. Tomisul a devenit un important centru al creștinismului timpuriu. În secolele următoare, orașul a fost periodic cucerit de diverse popoare, inclusiv de huni, goti și bulgari. La începutul secolului al XV-lea, după 1417, orașul a fost cucerit de Imperiul Otoman și a devenit cunoscut sub numele de „Kustendje” . În timpul stăpânirii otomane, a fost un port important și un centru comercial în regiunea Mării Negre. Asta mai ales după înființarea Comisiei Europene a Dunării, 1856, când englezii au realizat importanța legăturii maritime pentru transportul cerealelor din Balcani spre Anglia, ce fusese lovită în acei ani de secetă și alte boli ce le afectase recolta de cereale și cartofi. După Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, mai exact la 14 noiembrie 1878, Dobrogea și, firesc, Constanța a devenit parte a României moderne, în schimbul Basarabiei, luate de Imperiul Țarist. Acesta a fost un punct crucial în istoria sa, deoarece a marcat trecerea de la dominația otomană la statutul de oraș românesc. Sub stăpânirea românească, Constanța a devenit un important centru industrial, comercial și cultural. În plus, a devenit un port crucial pe Marea Neagră și a cunoscut o creștere semnificativă a populației și a infrastructurii sale. Sunt sigur că știați toate astea, cei care-ați fost la școală și n-ați mîncat creta, ca mine, ca să faceți , în mod artificial ,temperatură și să stați acasă. Constanța, orașul străvechi al Dobrogei, a captivat imaginația și interesul multor călători și exploratori de-a lungul secolelor. Aceștia au lăsat în urmă descrieri pline de farmec și mister despre acest loc fascinant. A fost menționată și în primele hărți făcute în perioada veche, despre ea au scris ofițeri englezi sau francezi ajunși pe-aici cu diferite misiuni militare sau diplomatice, scriitori, Hans Christian Anderssen de exemplu. În concluzie, Constanța a fost mereu un punct de atracție pentru călători și exploratori, care au lăsat în urma lor descrieri ale acestei părți a litoralului Mării Negre. Ei, cu asemenea pedigiri al Constanței, ajunși la Marea Neagră ne-am hotărât să schimbăm, un pic, abordarea. Profitând de vremea foarte frumoasă de-am dat peste ea, în dimineața de 30.03.2024 am decis, Adriana, de fapt, să mergem și să ne plimbăm prin Centrul Vechi al Constanței. Doar să ne plimbăm, niciun magazin de hanțe, sulemeneli sau mobilă, ori piese auto. Eventual, dacă obosim corespunzător, o terasă cu o cafea și niște fleacuri pe care să le ronțăim în lene, a la dolce vita. „Când vrei să cunoști un oraș nou, te duci în piață” spune o vorbă, nu mă-ntrebați cine-a scos-o primul că eu nu-s Google. Am plecat din Mamaia spre Constanța și am ajuns exact unde am vrut, în Portul Turistic, relativ lângă Plaja Modern. Parcare în larga amenajare destinată acestui scop și-apoi, per pedes apostollorum, spre Piața Ovidiu, cea care era Centrul Vechi al Constanței. Se ajunge firesc, așa cum la Brăila, Salut, Zozo! toate drumurile duc la Faleză! Așa și la Constanța, toate drumurile duc la Piața Ovidiu! Cel puțin alea din imediata apropiere! Fostă „Piața Independenței” , Piața Ovidiu gâlgâie de istorie, prin clădirile ei vechi și străzile din imediata apropiere. Dominată de frumoasa și impetuoasa clădire a Muzeului de Istorie și Arheologie, clădire păzită de veșnicul neconsolat poet Ovidiu pentru a lui „carmen et eror” , piața este un amalgam de oameni, imagini și povești. A fost locul unde se aflau printre cele mai frumoase clădiri, sediul unor instituții importante ale vremii sau casele potentaților de-atunci. Se vede minaretul, înalt de 47 de m al Moscheiei Carol I și alte clădiri care și acum sunt frumoase. Piața adună, firesc, toate străzile și stradelele care au ca punct final vecinătatea mării. Toate acele obiective dar și numeroasele terase și restaurante adună multă lume, de toate etniile, vârstele, dornice să schimbe idei, să afle noutăți sau doar să se bucure de mângâierea blajină a soarelului în timp ce sorb, alene, dintr-o cafea. Statuia Lupoaicei din Constanţa este o copie din bronz, a vestitei statui din Roma, Lupa Capitolina. Statuia reprezintă lupoaica, despre care legenda spune că i-ar fi alăptat pe Romulus şi Remus. Poate cea mai celebră stradă din Constanța, este o străduță îngustă, lată de cel mult 2 metri și lungă de vreo 200 de pași, pleacă de lângă mare și urcă spre prima biserică ortodoxă grecească din Constanța. Metamorfosis. Strada, a doua cea mai îngustă din țară, după celebra stradă a ”Sforii” din Brașov ,duce legenda de-a fi fost pomenită în scrierile sale de către Hans Christian Anderssen. Este chiar o legendă, danezul a fost în Constanța pe la 1840, dată la care stradela nu exista, dar, de ce să ne amestecăm noi în legende? „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” poate fi înțeleasă și-așa. Stradela, deși îngustă, se bucură de prezența unor clădiri de locuințe foarte frumoase. Prima biserică de rit creștin din Constanța. Construită pe vremea când Imperiul Otoman stăpânea Dobrogea constructia bisericii a demarat in anul 1862 cu acordul sultanului Abdul Aziz Bin Mehmet Han care raspundea astfel pozitiv la cererea comunității elene de a construi un lăcaș de cult in zonă. Clădirea Muzeului de Artă Populară Constanța A fost construită, clădirea spun, la 1893. Inițial a fost sediul Primăriei (Palatul Comunal), apoi sediul clădirii Poștei. Unii spuneau că imobilul trebuia să fie biserică, însă lăcașul de cult nu a putut fi sfințit pentru că au fost găsiți doi îndrăgostiți care pângăriseră spațiul. Potrivit altei legende, un muncitor a căzut de pe schele și a murit în timpul lucrărilor de construire, iar destinația clădirii a fost schimbată, deoarece se considera că acest incident va purta ghinion viitoarei biserici. Ca și la stradelă, tot e legendă, clădirea a fost construită de la începout cu țelul de-a deveni Palat administrativ. Casa Avocat Bârzan , construită în vecinătatea Palatului de Artă Populară. A fost construită în perioada 1902 – 1929. Stilul construcției este unul eclectic francez cu mansardă dublă. Avocatul Ioan Bârzan era un membru important al Baroului Constanţa, iar în anii în care a finalizat casa, în 1923-1934, conducea publicaţia juridică “Justiţia Dobrogei” (directori fiind I. C. Theodorescu Valahu şi Calms Ginsberg), care avea redacţia în strada Carol nr. 7. A aparținut negustorului armean Dicran Ermizian. Clădirea de la malul mării a fost construită după planurile arhitectului român, Ion Berindei, între anii 1895 şi 1898, dovadă fiind elementul unificator: prezenţa necontenită a leilor. Numele clădirii provine de la existenţa celor patru lei sculptaţi pe coloanele de susţinere ale imobilului. Amplasată vis-a vis de Casa cu lei, a fost construită în 1926, pe ruinele fostului hotel” Metropol” , hotel unde ar fi fost cazat Vodă Cuza atunci când a efectuat cea de-a doua sa Călătorie spre Constantinopol. Palatul Regal din Constanţa a fost prima reşedintă regală la Marea Neagră iar construcţia a început în anul 1902, fiind finalizată în 1906, anul în care Regele Carol I serba patru decenii de domnie. Stilul sobru a fost cerut de suveran şi adoptat de proiectanţi, elementele specifice de decor exterior fiind puţine. În 1922, în mod oficial Regele Ferdinand şi Regina Maria au renunţat la Palatul Regal din Constanţa, imobilul intrând în administrarea Ministerului Justiţiei. În schimbul a două milioane de lei, familia regală a convenit, în 1924, ca aici să îşi deschidă sălile Tribunalul judeţului. Clădirea este amplasată în zona istorică a orașului, la câțiva pași de Muzeul de Artă Populară. Acest lăcaș de dimensiuni nu prea mari are o insemnatate imensa pentru istoria si multiculturalitatea Constantei, fiind cel mai vechi edificiu de cult musulman din oras. Mai este cunoscută și sub numele de „Moscheea Aziziye” după numele sultanului Abdulaziz, în timpul căruia a fost construită moscheea. Construită între anii 1910-1913 sub domnia lui Carol I în semn de admirație pentru cultura și comunitatea musulmană din Constanța. Minaretul, construit în stil maur are p înălțime de 47 de me iar în interior este un covor celebru, dăruit comunității de un fost președinte turc. Biserica „Sfântul Anton de Padova” Construită în 1938 după planurilor lui Ramon de Simon, biserica romano- catolică are o formă specifică Italiei de Nord. Catedrala ortodoxă „Sfinții Apostoli Petru și Pavel“ Catedrala reprezinta cel mai mare si mai important lacas de cult ortodox din Dobrogea, fiind cunoscuta si sub numele de Catedrala Arhiepiscopală a Tomisului. Construită între anii 1883 si 1885, frumoasa biserica a fost primul așezămînt ortodox ridicat in Dobrogea dupa eliberarea de sub dominatia Imperiului Otoman. Lăcașul de cult a fost construit din cărămidă și beton, după planurile celebrului arhitect Ioan Mincu. A fost construit pe locul unde funcționa înainte o „cazină” -clădire din lemn unde se țineau spectacole de teatru sau baluri. Cazinoul a fost construit între anii 1904-1910, dar construcția sa a fost destul de controversată, fiind legată de numeroase scandaluri generate de costuri, modelul construcției, motiv pentru care a durat atât de mult și construcția, în sine. În final clădirea a fost inaugurată la 15 august 1910, în prezenţa Principelui Ferdinand. A fost cel mai mare edificiu de acest fel de pe teritoriul României, oferind jocuri de ruleta, blackjack, baccarat. Contrar numelui, construcția Farului nu are nimic în comun cu genovezii, el a fost construit în timpul dominației turcești de un inginer armean. Gata, v-am plictisit suficient ca să mă declar muțumit. Toate aceste clădiri de care am amintit, într-o ordine aleatorie, sunt construcții frumoase, care dau un aer aparte acelei părți din Constanța... Evident că sunt mult mai multe, plăcerea descoperirii lor lăsându-mi-o pentru altă dată. Cert este că, obosiți de ocolul nostru, făcut la pas, ne-am tras sufletul la o terasă, Adi pentru a cafea și un suc. Era în jurul orei prânzului, eram pe lângă Geamia Aziziye și muezinul a început să cheme lumea la rugăciune. Strada era îngustă și, pentru câteva clipe mi-am adus aminte de Istanbul, părea că sunt acolo. Nu de alta dar, acum un an eram chiar la Istanbul. Din toată această descriere luați și voi, dacă puteți, ideea că orașul Constanța este frumos, mult mai frumos decât suntem obișnuiți noi să-l vedem. Și, dacă tot vorbim de frumusețe, cultivați momentul , nu vă faceți păcate înjurându-mă, am și io o inimă, ca orice căruță! Iar eu, ca răsplată pentru voi, uite, mă fac cuminte și plec, haidi, pa! ” Portul Turistic. Când o să am, aici îmi andochez iahtul Cum, inca nu ai? Stai la malul marii si nu ai iaht? Si eu voiam sa ma auto-invit la vara la tine. N-ai iaht, nu mai vin! 😒 ” Se ajunge firesc, așa cum la Brăila, Salut, Zozo! toate drumurile duc la Faleză! Așa și la Constanța, toate drumurile duc la Piața Ovidiu! Cel puțin alea din imediata apropiere! Salut Yersi! Tare ma bucur ca ai revenit si inca asa de "in forta", cu frumusetile orasului tau adoptiv. Ca sufletul tau tot la Marasesti va ramane! Daca vei mai veni la Braila si vei avea placerea sa ma anunti, iti voi arata si eu cateva frumuseti pe care, cred, nu ai apucat sa le vezi. Mi-a placut periplul tau constantean. V-ati mutat acolo pentru vara?

Acoperişurile de case, cu aspect mediteran, au drept ecran albastrul mării. E o polichromie plăcută, siluete ce nu se întâlnesc ori unde. Bolta geamiei cu minaretul svelt alăturea, împrumută ceva din tonalitatea orientală. Admir tabloul variat, dar ceia ce vezi, îţi evocă şi sforţarea făcută de noi, pentru ca nici în 50 de ani, o clipă în viaţa unui popor, să schimbăm un biet port pescăresc, în care abea puteau ancora corăbiile cu pânze, cu pântecele umflat, în al doilea port al Mării Negre, de unde pleacă vapoarele noastre spre ţărmuri – Ion Simionescu, „O țară din povești - Dobrogea” O vizită neașteptată la Constanța nu se putea desfășura fără o incursiune scurtă la malul Mării Negre, locul ales fiind faleza Cazinoului – prilej de a observa stadiul lucrărilor la celebra clădire. Pentru delectare am preferat să privesc Marea de la înălțime, drept urmare am mai făcut câțiva pași în plus și am mers la Marea Moscheea „Carol I” (Kral Camii) . Localizare. În zona Peninsulei constănțene, centrul vechi al orașului, descoperim de la distanță minaretul semeț al unei moschei, adresa oficială fiind str. Crângului nr. 1 , la doar câțiva pași de Piața Ovidiu. Se poate ajunge cu mijloace de transport în comun până la Poarta 1 de unde urcați pe jos pe str. Arhiepiscopiei circa 400 m; puteți veni pietonal și dinspre Piața Ovidiu (100 m) sau cu autoturismul (atenție la sensurile unice/puține locuri de parcare în zonă). Interesant mi se pare faptul că mergând pe str. Arhiepiscopiei în drum spre moscheea „Carol I” observi și alte lăcașe de cult aparținând altor confesiuni: catedrala „Sf. Ap. Petru și Pavel” și biserica Romano-Catolică „Sf. Anton de Padova” ; la câțiva zeci de metri distanță de Piața Ovidiu se află Sinagoga Mare. Informații acces. Lăcașul de cult musulman este deschis zilnic între orele 9.30-21.30 (pe timpul verii/în anotimpul rece programul e mai scurt), iar un bilet de acces costă 5 lei/adult , reducere pentru elevi și studenți. Chioșcul de bilete se află în curte – se mai pot achiziționa vederi și o broșură dedicată lăcașurilor de cult musulmane din Dobrogea. În vestibul puteți lectura câteva informații despre istoria moscheii, material afișat pe perete în limba română și engleză. Timp de vizitare. În funcție de preferințele și interesul fiecăruia, de temperatura de afară, de condiția fizică o vizită poate dura o jumătate de oră sau mai mult. Perioada cea mai mare de timp o petreci în balconul minaretului admirând Marea Neagră, portul turistic și centrul vechi al orașului Constanța. Considerații istorice. Moscheea Regală din Constanța a apărut pe fondul îmbunătățirii relațiilor cu Imperiul Otoman după Războiul de Independență, un prim pas fiind făcut în 1906 când regele Carol I aprobă construirea unei geamii la București cu ocazia Expoziției Generale Române, un eveniment dedicat împlinirii a 40 de ani de domnie și 25 de ani de la încoronarea ca Rege ( vezi impresii ). De altfel, regele Carol I afirma în Proclamțiunea către Dobrogeni din noiembrie 1878: Locuitorilor musulmani, dreptatea României nu cunoaşte deosebire de neam şi de religiune. Credinţa voastră, familia voastră, vor fi apărate de o potrivă ca şi ale creştinilor. Afacerile religiunei şi ale familiei vor fi pentru voi încredinţate apărării Muftiilor şi Judecătorilor aleşi din neamul şi legea voastră. Avocatul Scarlat Huhulescu, prim-ajutor de primar la Constanța, scria într-un raport la 1934: … când administraţia românească a luat în primire un sat turcesc în ruină, Kiustendje. Oraşul nu se întindea atunci mai departe de unde este astăzi Grand Hotel şi chiar în această suprafaţă căsuţele, mai bine zis bordeiele, erau rare ca dinţii în gingiile unui octogenar. Din sătucul turcesc ce era Constanţa de altă dată, stăpânirea românească a făcut ceiace se vede astăzi, un oraş modern, primul port maritim al ţării şi o localitate balneară şi climaterică ce stă în fruntea tuturor celorlalte de pe litoral. Desvoltarea propriu zisă a oraşului se poate urmări foarte elocvent din cifra populaţiei la diferite epoci; în anul 1878 Kiustendje avea 1263 locuitori turci, tătari, greci, armeni, bulgari şi foarte puțini români, la 1890 numărul populaţiei s-a ridicat la 7.800 locuitori, ajungând astăzi să numere peste 65 mii locuitori, într-o impresionantă majoritate români. În acest context favorabil comunității turco-tătare apare la începutul secolului al XX-lea dorința regelui Carol I de a ridica o moschee impunătoare în Constanța. În 1910 se pune piatra de temelie a noului lăcaș de cult, ridicat pe locul unde s-a aflat o geamie mai veche, ceremonie desfășurată în prezența ministrului Cultelor, Spiru Haret. Pentru proiectarea edificiului este ales arhitectul Victor Ștefănescu, antrepriza construcției e deținută de inginerul Ion Niculcea care apelează pentru soluții inovatoare la savantul Gogu Constantinescu. La 31 mai 1913 are loc ceremonia inaugurării moscheii în prezența familiei regale, a oficialităților, a trimișilor sultanului și un numeros public. Miile de persoane au ocupat străzile din jur cu ore înainte de începerea ceremoniei, elevi de la școlile musulmane și soldați de naționalitate turcă erau aliniați în fața lăcașului. Regele și Regina (care poartă voal conform obiceiului musulman) sosesc la amiază cu trăsura regală, pătrund în interior și asistă la o slujbă religioasă, după care au loc scurte cuvântări de mulțumire. La ieșire din moschee regele Carol I primește în dar de la sultanul Mahomed al V-lea un covor roz de Persia lucrat în atelierele imperiale, apoi se face o fotografie de grup în curtea edificiului. Solemnitatea se încheie cu plecarea suveranilor către Pavilionul Regal din port. A doua zi regele Carol I revine la moschee însoțit de arhitectul Ștefănescu pentru a privi în voie noul lăcaș de cult musulman. De-a lungul timpului Moscheea Regală a trecut prin mai multe reparații, primele chiar în 1925, apoi după bombardamentele din 1942 și ulterior între 1957-1959 (minaret și cupolă). Mici intervenții au mai avut loc din când în când, actualmente impunându-se lucrări urgente (se pare că în aprilie 2021 s-a eliberat un certificat de urbanism pentru consolidarea și restaurarea moscheii). Puncte de interes/vizită interior. Pătrundem în incintă pe sub un portal străjuit de o inscripție (versetul 103), ajungem într-o curte interioară prevăzută pe laterale cu cișmele pentru abluțiune (spălare rituală). Admirăm capitelurile și detaliile arhitecturale din exterior, fotografiez și semnătura în piatră a arhitectului Victor Ștefănescu. Trecem pe sub al doilea portal și pătrundem în vestibul de unde în dreapta se deschide accesul către turnul minaretului. Pentru a vedea sala de rugăciune trecem de al treilea portal, portalul din marmură neagră încătușat de frumoase ornamente de bronz. Nu avem voie să călcăm pe covoare (oricum ar trebui să ne descălțăm – în laterale sunt rafturi pentru încălțăminte), o bandă ne limitează accesul doar în zona intrării. Admirăm interiorul și apreciem munca arhitectului care s-a străduit să îmbine stilul egipteano-bizantin (minaretul și cupola) cu elemente românești (corpul propriu-zis al construcției). Sala de rugăciune are dimensiuni impresionante (14x14 m) și e foarte bine luminată natural (vedem și ferestre vitrate). Pereții sunt îmbrăcați în ceramică de Kutahya , pe jos sunt așternute covoare persane; în margine este celebrul covor de la moscheea din insula Ada-Kaleh – donație a sultanului Abdul Hamid, are 144 mp și circa 500 kg. În față se află mihrabul (altarul orientat spre Mecca, un fel de stalactite policrome), în dreapta minbarul (amvonul mare de unde se oficiază predica săptămânală; superbe lucrăturile în lemn și cupola de aramă – e o piesă păstrată de la vechea geamie de secol al XIX-lea), iar în stânga kürsü (amvonul mic). De coloane sunt agățate un fel de tablouri octogonale, așa-numitele lehva care conțin inscripții (numele lui Allah, a Profetului Mohammed, a unor califi). De cupola pictată într-un albastru intens pigmentat cu motive vegetale este atârnat un candelabru al cărui corp are o frumoasă lucrătură în metal. Balconul femeilor are 14 m lungime și 3 m lățime. Din vestibul începem a urca cele 140 de trepte pe o scară în spirală în turnul moscheii - minaret până la un balcon susținut de console, loc de unde muezinul chema de cinci ori pe zi credincioșii la rugăciune. În vârful minaretului, dar și al cupolei, se află semiluna Islamului. Chiar dacă spațiul pe scară e îngust, abia trec două persoane una pe lângă cealaltă, merită efortul de a ajunge în balconul aflat la peste 40 m înălțime. Vederea ce ți se deschide spre toate punctele cardinale nu o întâlnești în altă parte în Constanța, iar briza care îți atinge fața te răcorește după atâtea trepte urcate. Celor care nu au vizitat încă moscheea „Carol I” ( prima construcție de beton armat și cărămidă din țară ) și nu au urcat în minaret le recomand să nu ocolească acest monument istoric. Minusuri. Se simte un ușor miros de umezeală/igrasie în interior și se observă semnele de degradare în diverse locuri. Ponturi. Să aveți în zilele călduroase o sticlă de apă pentru hidratare, mai ales după ce urcați în minaret. Articole relaționate. Moscheea „Esma-han Sultan” din Mangalia ( vezi impresii ); Geamia din Babadag ( vezi impresii ); Geamia „Hunchiar - Regele Carol I” din București ( vezi impresii ). Articol selectat ca fiind „ de interes editorial crescut ” — (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă ; — (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ al descrierii. Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari. (Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA , respectiv 600 PMA )

2 Ianuarie. Stiam ca Ema vrea la Constanta. Cum nu aveam program pe 3, am stabilit sa uzam calea de rulare a anvelopelor masinii pe ruta Bucuresti – A2 – iesire pe A4 spre Mamaia – Constanta – iesire spre Agigea – A4 – A2 – Bucuresti. 2,5 ore la ducere si tot atat la intoarcere, fara trafic aglomerat, traseu parcurs cu viteza regulamentara si plata prin sms a taxei de pod. Vreo 500 km cu fataiala prin Constanta, cu tot. 5. Sa vezi alta Constanta decat cea estivala, una mai linistita 7. Sa mananci ceva peste acolo la malul marii - Eu sunt cel mai mare port din Romania. Eu sunt aici din vremuri antice, sunt frumoasa, misterioasa, descopera-ma! Stiti, demult ma bate gandul sa scriu despre Constanta. Constanta este orasul unde s-a nascut mamaia mea care m-a crescut. Asta a avut drept consecinta rude si cunostinte in Constanta si Navodari si an de an cel putin o vizita in orasul de la malul marii. Aveam varsta de 1 an cand am fost prima data la Constanta. Am revenit la 2, la 3, la 4 etc. Intr-un singur an din viata mea nu am ajuns aici. Astfel pot spune ca am vazut-o si cu ochi de copil si cu ochi de adult. Cum s-a dezvoltat in timp? Poate revenim la intrebarea asta, mai vedem. Am sa incep cu cateva informatii din sursa wiki si apoi va spun pe unde puteti a va plimba pasii pe urmele noastre. Constanta este cea mai mare poarta de iesire / intrare in / din sud-estul Romaniei. Este municipiu resedinta de judet al judetului omonim, Constanta. Dpdv administrativ inglobeaza localitatea Palazu Mare si statiunea Mamaia. Circa 250.000 locuitori traiesc in Constanta, numar in scadere din motive cunoscute. Peste 80% sunt romani majoritar ortodocsi, circa 5% turci si tatari impreuna de religie musulmana. Imi amintesc de intercatiunile jucause si placute cu copiii turci si tatari in copilarie si de casele acestora amenajate si decorate dupa specificul si religia lor. La Constanta putem spune ca suntem la cota 0. Wiki insa ne spune ca altitudinea medie a orasului este 25 mdm. Constanta s-a nascut cu numele grec Tomis in sec. VII i. H. Tomisul a luat fiinta pe un teritoriu populat de geti. Tomisul grecesc a fost cucerit de romani in sec. I i. H si a luat numele de Constantiana , dupa numele surorii imparatului Constantin cel Mare. Viata asezarii de la Marea Neagra a fost influentata de negustorii genovezi (apogeu in sec XIII), apoi de otomani, cand a devenit un simplu sat de pescari greci si crescatori tatari de cai si oi. In sec. XIX, Constanta infloreste din nou dupa ce a fost construita linia de cale ferata de la Cernavoda si portul, care au inlesnit dezvoltarea comertului. Portul Constanta are o suprafata de 40 kmp, o lungime de 30 km, este cel mai mare port la Marea Neagra si al 4-lea in Europa. Plaja din Constanta (din oras) are o lungime de 6 km, iar cea din celebra statiune Mamaia 7 km intinsi pe malul unei lagune. In partea lagunara a orasului se gaseste Lacul Siutghiol , lacul laptos in limba turca, in dreptul statiunii Mamaia, unde se poate face o croaziera pana pe Insula Ovidiu si Lacul Tabacariei , in nordul orasului, in jurul caruia faceam candva ocolul lacului cu trenuletul, dupa care ne opream in Satul de Vacanta la una sau alta dintre casele traditionale, astazi din pacate departandu-se de conceptul original si oha trenulet. Epoca comunista si-a lasat amprenta prin construirea Canalului Poarta Alba – Midia Navodari si a Canalului Dunare – Marea Neagra . Din capitolul “Stiati ca... ”: “Constanta este singurul municipiu din România și printre puținele orașe din lume care tratează apa potabilă destinată populației cu ultraviolete. ” . Clima constanteana este umeda si calda datorita influentei marii. Cine nu a venit la mare pentru briza, pentru aerosoli? Nu de putine ori am plecat la ora de noapte din Bucuresti sa prindem rasaritul soarelui la malul Marii Negre si sa “prindem aerosolii”. Da, si in extrasezon! Iarna plaja nu este la fel de populata ca vara, nu veti cheltui bani pe sezlonguri. Temperatura si aerul rece nu iti permit sa te lungesti pe cearceaf sau pe sezlong, dar te imbie la o plimbare si functie de conditiile meteo la spectacolul de culori al rasaritului de soare si la cel oferit de valurile spumoase ale marii. Plajele isi asteapta clientii in sezonul estival, turistii asteapta si ei zilele calduroase de balaceala in apele marii. Iarna, in bataia vantului, uneori mai aspru, poti urca nestingherit in posturuile salvamarilor, in barcile acestora, poti culege scoici, sa le duci la urechi sa asculti povestea lor. Alaltaieri au fost in jur de 0 grade dimineata si 5 grade la pranz, cu vant moderat. Real feel cu 5 grade mai putin; nu puteai sta mult intr-un loc. Noi iubim plaja de la La Butoaie (nu si supermarketul de acolo, care te arde la buzunar de zici ca ai iesit din tara). De aici ne plimbam spre nord spre Tabara Nord si Mamaia Sat sau spre sud catre Vega, ex-Rex, Cazino, pana la Perla, langa fosta Radio Vacanta. Despre o plimbare prin Mamaia, dragostea noastra, puteti citi aici vezi impresii . Sa purcedem in oras si sa facem o oprire la Complexul Muzeal de Științe ale Naturii pe Bd. Mamaia la nr. 255, pe malul Lacului Tabacariei, care poate fi vizitat si iarna. Cea mai importanta sectiune a acestuia este binecunoscutul Delfinariul , care are pe google nota de 4,6 din 5. S-au scris mai multe articole pe despre delfinariu, care bucura cu spectacolele sale atat pe cei mici cat si pe cei mari. In spatele specatculoaselor reprezentatii de circa 20 minute sta munca unor oameni deosebiti, mari iubitori ai acestor mamifere marine inteligente. O postare a mea despre delfinariu gasiti aici vezi impresii . Dupa cele mai multe dintre vizitele la delfinariu, mi-am indreptat pasii catre Planetariu si catre Observatorul astronomic , aflat in acelasi areal, notate cu 4,3 din 5. Intr-un timp invatasem aproape pe dinafara prezentarea expusa la planetariu care incepea si incepe cu apusul soarelui la Constanta, urmand a afla pe bolta cereasca simulata pe tavanul cupolei planetariului lumea astrelor ceresti. In anii de dupa Revolutie pe malul lacului a fost amenajata si deschisa Microrezervatia si Expozitie de pasari exotice , o mini-gradina zoologica, unde copiii pot cunoaste diferite animale si pasari si pot afla tainele acestora. Inclusiv echitatie veti putea descoperi aici. Continuam pe bd. Mamaia si facem stanga spre centru si spre port. Ajungem pe malul marii, facem pasi pe faleza. Trecem pe la Farul Genovez , pe la Statuia lui Eminescu . Numaidecat suntem la Acvariu , care este si acesta parte a complexului amintit. Se gaseste pe Bd. Regina Elisabeta I, vis-à-vis de Cazino, pe faleza, la malul marii, in zona portului. Mii de turisti au trecut pragul micutului acvariu, ramas cam in urma in timp, la fel cum l-am cunoscut cu 50 de ani in urma. Ca sa sune pozitiv voi puncta ca exista mult potential de modernizare. Chiar si asa cu 4,3 din 5 inregistreaza o nota buna de la ai sai clienti. O vizita la acvariu puteti urma aici vezi impresii ca sa aflati cine se balaceste toata viata in apa. Suntem langa Cazinoul din Constanta , despre a carui speranta de viitor a scris candva @pepsi70ro aici vezi impresii . Acum cativa ani am putut vizita si eu ruina acestui edificiu emblematic al Constantei si foarte recent am auzit la TV ca in sfarsit s-ar fi lamurit cu licitatia in urma careia ar trebui schimbata fata Cazino-ului. Ar fi cazul, caci este rusine sa ramana asa. Ce cladire, cate vederi cumparam in copilarie cu Cazino-ul sa scriu cateva ganduri / urari cunoscutilor din vacantele de la malul marii. Sa ramanem in zona portului. La varsta scolara ma plimbam pe digul portului pana hat departe in largul marii. Au urmat ani cand s-a interzis accesul pe dig, mai nou acesta s-a prelungit si s-a redeschis partial. Este fascinanta viata portuara, sa stai sa o urmaresti pe indelete. E si frumoasa daca prinzi un dublu curcubeu cum am avut noi privilegiul intr-o vara. Aici, in port, daca va interesati in prealabil, puteti vizita un obiectiv mai putin cunoscut, Muzeul Portului sau Cuibul Reginei /hotel9.php ... nstanta&id=3496 . Pe dig puteti admira si Farul Carol I . Vara autobuzul estival etajat are acces si statie chiar in port. Din port va propun sa urcam catre Piata Ovidiu prin vechiul centru istoric. Atat de vechi si lasat prada degradarii ca trebuie sa aveti grija sa nu cada vreo bucata de tencuiala sau vreun ornament arhitectural valoros. Acelasi potential de a face ceva bun si frumos…. Si mai sigur pentru trecatori. Cu putin inainte de piata merita sa ne oprim la Geamie . Nu mai stiu de cate ori am urcat scarile acesteia la viata mea. Silueta minaretului poate fi identificata de la distanta si nu aveti cum sa o ratati. De ce sa o vizitati cititi aici vezi impresii . Astazi poarta denumirea Moscheea Carol I. Nota 4,5. In Piata Ovidiu se gaseste Statuia lui Ovidiu . Statuia din bronz il infatiseaza pe poetul roman Publius Ovidius Naso. Nota 4,6 din 5 pentru acest obiectiv. Suntem chiar in fata Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie , fosta Primarie, si a Edificiului Roman cu Mozaic . Am vrut sa scriu un articol amplu despre acest muzeu pe care l-am indragit cand eram elev, azi o umbra a ceea ce a fost. La mozaic am putut intra cu bunavointa gardianului avand sansa ca se deschisese neoficial pentru niste reprezentanti ai primariei. In mod normal, muzeul este partial vizitabil dupa programul afisat. Nota 4,2 de la google-isti. Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie din Constanța are o viata de mai mult de un secol. Dupa anul 1877 lucrarile de extindere ale orasului au dus la descoperirea de vestigii ceramice, statuare, epigrafice, numismatice, acestea atestand existenta Tomis-ului antic. Sapaturile cele mai importante au avut loc in a doua jumatate a secolului trecut. Au iesit descoperite de sub pamant edificii antice. Descoperirea Edificiului cu mozaic s-a produs in anul 1959 atunci cand au inceput lucrari de construire a unor blocuri. Dupa sapaturi, au vazut lumina termele, bazinele pentru sarat peste, o intreaga de retea de strazi / cai si canale de scurgere. Perla locului este Edificiul cu mozaic ridicat pe 3 terase. Acesta avea si rol de sustinere a falezei impotriva alunecarilor de teren. Sala mare pavata cu mozaic are o suprafata de 2000 mp si reprezinta motive geometrice. Aceasta comunica printr-o poarta cu piata veche. Astazi s-au pastrat doar 400 mp din superba sala pavata cu mozaic, in care sunt expuse ancore vechi, amfore, vase, placi ceramice si de marmura. Inserat in mozaic este reprezentat si un porumbel. Constructia avea incaperi boltite folosite ca depozite si spatii de comert. Se considera ca a fost ridicat in sec. III – IV. Peretii sunt placati cu marmura si contin si motive zoomorfe. Edificiul cu mozaic a facut parte dintr-un complex de terme (bai publice), numit Lentiarion . Din pacate, numai este posibil accesul din muzeu catre zona acestuia situata afara, acces inainte permis, astazi interzis din cauza starii precare a geamurilor si scarilor. Ce pacat! Zona poate fi vizitata insa din exterior de pe strada Termele Romane, prin Parcul Carol I cum se numeste spatiul verde din dreptul acestuia. Strada coboara spre port. Sa continuam plimbarea prin Constanta si sa urcam catre Parcul Primariei unde sunt expuse alte vestigii istorice (“pietre”) si inaintea acestuia sa cotim stanga pe strada Traian. Vom ajunge numaidecat la Muzeul Marinei Romane . Un muzeu superb cu un spatiu de expunere atat interior cat si exterior, cu vedere spre port. Detalii de la vizitarea acestuia puteti citi aici vezi impresii . Nota 4,6 din 5. Cu siguranta sunt si alte obiective demne de o vizita in Constanta: Muzeul de Arta Populara, Muzeul de sculptura “Ion Jalea”, Catedrala Sf. Ap. Petru si Pavel (ortodoxa), farul alb, farul nou, fantanile din parcul de langa gara... Si sa nu uit de plajele Trei Papuci, Tataia si Modern, optiuni la indemana daca stati cazati in oras, nu in statiune. Vara! Daca vreti sa mancati in Constanta optati pentru La Scoica vezi impresii pe bd. Mamaia, pentru Taverna Sarbului, pentru o cina la o casuta din Satul de Vacanta, pentru Pizza Hut in City Park Mall, pentru Restaurant Rustic pe bd. Tomis sau pentru On Plonge vezi impresii , in portul turistic, in special vara. Mai stiu a va povesti multe despre Constanta, chiar si despre imprejurimi, dar ma opresc aici. Imi doresc mult ca orasul–port la Marea Neagra, Constanta , sa se dezvolte si sa tina mai bine pasul cu timpul, pentru ca are un potential turistic nepus in valoare. Si sa se inceapa cu Cazinoul! Iar daca vreti sa faceti o tura de oras, dar vara, nu evitati “etajatul” vezi impresii , alias Constanta City Tour . Numai de bine si calatorii minunate tuturor!