Muzeul Unirii din Iași

În pană de inspirație (da, mi se întâmplă și mie, oricât de greu v-ar veni să credeți), nu găsesc nicio idee deșteaptă de introducere la acest review care ar trebui să cuprindă niște recomandări de locuri de luat masa în Iași. Așa că voi începe abrupt, cum nu (prea) îmi stă în fire. În fiecare din cele cinci zile ale șederii în capitala Moldovei noastre am mâncat de prânz la un restaurant. Sar peste cârciuma de lângă gară (a cărei denumire nu am reținut-o), cu toate că nu-i corect din partea mea, din moment ce în după-amiaza sosirii, după ce mi-am recuperat bagajele și în așteptarea orei de check-in, m-am cadorisit cu mici și bere pe terasa sa, chestie care m-a făcut să râd de una singură amintindu-mi de Tanța, Costel și Lehliu Gară... Așadar, în ziua a doua, petrecută în mare parte în tovărășia colegului @adso, la recomandarea acestuia am mers să luăm prânzul la Strada Nicolae Gane nr. 1; Telefon: 0783 136 677; e-mail: bistrofelix@gmail.com pe FB ; instagram.com/bistro.felix Nr. 45 pe Tripadvisor din 246 restaurante recenzate, scor 3,9 Strada Nicolae Gane nr. 1; Telefon: 0783 136 677; e-mail: bistrofelix@gmail.com Nr. 45 pe Tripadvisor din 246 restaurante recenzate, scor 3,9 Se află la intersecția cu strada Vasile Conta, și cred că pe acolo am pătruns și noi, motiv pentru care nu am văzut terasa cea mare, cu intrare pe cealaltă parte. Localul a fost amenajat într-o clădire veche frumos restaurată, la fel ca celelalte care o înconjoară. Ne-am așezat la una din cele 7-8 mese de afară, într-o curticică umbrită de copaci înalți și despărțită de un gard viu de lumea nebună, nebună, nebună de afară, într-o ambianță intimă și plăcută. Imediat ne-a fost adus meniul, pe care l-am fotografiat cu conștiinciozitate. Am constatat că e destul de cuprinzător pentru un bistrou și bazat în mare măsură pe gastronomia italiană: aperitive gen bruschette sau antipasti, evident paste și „insalate” , dar și câteve feluri de ciorbe/supe și preparate la grătar din carne de pui, vită, porc și pește. În completare, ceva deserturi, cafea, băuturi răcoritoare, ceai, tării și bere – n-am văzut să servească vin, dar poate că greșesc. Eu am ales o cremă de legume cu brânză și paste carbonara iar Gabriel cred că a poftit o ciorbă rădăuțeană și buger cu cartofi prăjiți. Pe care le-am stropit (numai un pic) cu câte o bere. Până să vină comanda, am stat la taclale, bineînțeles despre excursiile noastre, și v-am bârfit pe toți. Ca să știți! Nu am intrat în clădire, dar cred că decorul e elegant și păstrează aceeași ambianță caldă și primitoare ca afară. Nu știu cât a costat masa, Gabriel fiind un gentleman desăvârșit și achitând el nota, dar prețurile mi s-au părut, atât cât le-am studiat, medii spre măricele. Mâncarea a fost gătită corectă și serviciul prompt și amabil. În zilele care au urmat am luta prânzul de una singură, ceea ce nu mai făcusem din anii ’80, când mergeam în delegații mai lungi prin țară și eram nevoită, după ce-mi epuizam rezervele de sendvișuri luate de acasă, să recurg la ofertele restaurantelor, adică, aproape invariabil, la celebrele ciorbe de văcuță și fripturi de porc la tavă... Care, din fericire, au apus, așa că slavă Domnului! acum am avut ce și de unde alege. Nu mi-am făcut planuri dinainte, n-am cercetat pe net în căutare de localuri cu scoruri bune, ci m-am oprit acolo unde m-a răzbit foamea și mi-a fost la îndemână. Adică pe Esplanada Palatului Culturii, în imediata apropiere a uneia din intrările la Palas Mall, pentru ca, după prânz, să străbat sus numitul centru comercial, așa cum mă învățase @adso, și să ajung rapid la mine „acasă” , pe strada Sfântul Lazăr. Primul astfel de popas l-am făcut la Strada Anastasie Panu nr. 31 ; Telefon: 0787 888 788; e-mail: legendpub2014@gmail.com legendpubiasi.ro ; pe FB ; instagram.com/legend.iasi Nr. 3 pe Tripadvisor din 10 baruri și puburi, scor 3,8 Strada Anastasie Panu nr. 31 ; Telefon: 0787 888 788; e-mail: legendpub2014@gmail.com legendpubiasi.ro ; pe FB ; instagram.com/legend.iasi Nr. 3 pe Tripadvisor din 10 baruri și puburi, scor 3,8 Și aici m-am așezat tot la terasă, ca să pot fuma, dar am aruncat un ochi și înăuntru, atrasă de decorul tipic de pub englezesc: pereți căptușiți cu cărămizi false, mobilier din lemn, tejghea din zinc și muzică rock la un volum acceptabil totuși. Dar parcă mai drăguț era pe terasa cu vedere spre întreaga esplanadă. Meniul recrea și el atmosfera de pub din anii ’60. Tipărit pe coli A3, cu niște desene care imitau reclamele din acea perioadă, conținea în principal gustări (haloumi, cartofi gătiți în fel și chip, bruschette, guacamole, inele de ceapă și de calamari), dar și salate, șnițele, cărnuri la grătar, risotto și câteva deserturi. Mult mai impresionantă este selecția de băuturi (ceea ce era de așteptat): o mulțime de cocktailuri și shoturi, tării și beri, plus un număr insignifiant de nealcoolice, doar așa, să fie, să se găsească! Studiind cu maximă atenție oferta, am dibuit o supă cremă de roșii cu crutoane și o salată de ton, ambele mai bune decât aș fi crezut cu putință la un pub. Cu tot cu espresso și Aperolspritzul comandate, nota de plată a totalizat 102 lei, o sumă rezonabilă, după părerea mea. Și aici am fost servită prompt și profesionist, drept pentru care nu pot decât să citez de pe site-ul lor: „Legend este locul unde berea e mai rece decât ți-ai putea imagina, mâncarea este mai bună decât atunci când nu mai poți de foame, iar petrecerile sunt mai nebune decât orice-ai văzut înainte. De ce? Fiindcă trăim totul la superlativ. Despre asta este #Legend.” Așa o fi! O a doua oprire în aceeași zonă am făcut-o în altă zi la Palas 7A, Esplanada Teatrul Luceafărul; Telefon: 0786 364 316; e-mail: hello@trumpets.ro; thetrumpets.ro ; pe FB ; instagram.com/The.Trumpets Nr. 13 pe Tripadvisor din 246 restaurante, scor 4,1 Palas 7A, Esplanada Teatrul Luceafărul; Telefon: 0786 364 316; e-mail: hello@trumpets.ro; thetrumpets.ro ; pe FB ; instagram.com/The.Trumpets Nr. 13 pe Tripadvisor din 246 restaurante, scor 4,1 N-am idee de ce, spre deosebire de Legend, a fost încadrat la categoria restaurante, din moment ce e, în mod evident, tot un pub. De altfel, după salutul „Hello, love!” , pe site-ul propriu (în engleză, cu excepția meniului bilingv, a doua limbă fiind româna…) se autoprezintă drept „a casual London-inspired pub” , fapt ce corespunde cu decorul asemănător cu cel de la Legend, dar și cu câteva cabine telefonice roșii englezești, stegulețe ale Regatului Unit și Angliei, fotografii cu fotbaliști și vedete rock britanice etc. L-am ales fiindcă eram obosită și „trompetele” astea se află practic în Palas Mall, așa că după masă am ajuns repejor la domițiliul temporar. M-am încăpățânat să stau afară, la o masă cu fotolii prevăzute cu perne, nu doar pentru a-mi savura țigara la cafea, dar și pentru a admira Palatul Culturii. M-am conformat propunerii din descrierea de pe site-ul pubului și am coamndat finger food, mai exact piept de pui crispy cu cartofi prăjiți, care apar în meniu sub denumirea Led Zeppelin, cu ketchup dulce, și am plusat cu un gin tonic. Total distracție 88 lei. Serviciu satisfăcător. Nu știu de ce nu am pozat meniul, cred că de lene, dar îl găsiți aici: thetrumpets.ro/food-menu . Servesc salate, burgeri, sendvișuri, fish and chips (desigur), coaste de porc, hot dogs, nachos, mici, precum și câteva feluri de prăjituri și înghețate. La capitolul băuturi, oferta cuprinde cocktailuri, o gamă variată de cafele și beri la butoi sau sticlă, vin și răcoritoare. Într-o altă zi s-a pornit o ploicică de vară cam sâcâitoare, care m-a făcut să iuțesc pasul și să mă îndrept spre apartamentul închiriat mai devreme decât îmi propusesem. Se făcuse totuși ora 3 și jumătate după-amiaza și foamea nu-mi dădea pace. Așa că m-am adăpostit de ploaie și am luat prânzul în imediata apropiere a locuinței mele, și anume la Str. Sfântul Lazăr 27, la parterul United Business Center 5; Telefon: 0760 013 014; e-mail: office@salsafood.ro; salsafood.ro ; pe FB ; instagram.com/salsa_mexic ... inspired/?hl=ro Nr. 62 pe Tripadvisor din 246 restaurante, scor 3,8 Str. Sfântul Lazăr 27, la parterul United Business Center 5; Telefon: 0760 013 014; e-mail: office@salsafood.ro; salsafood.ro ; pe FB ; instagram.com/salsa_mexic ... inspired/?hl=ro Nr. 62 pe Tripadvisor din 246 restaurante, scor 3,8 Apariția unor restaurante cu specific etnic nu-i de mirare într-un oraș ca Iași, important centru universitar și de business. Totuși ceea ce m-a atras aici nu a fost prezentarea de pe site-ul propriu, care începe așa: „Hombre, mâncarea mexicană reprezintă cu siguranță impulsul unei aventuri de neuitat…” . Nu sunt deloc amatoare de aventuri, și cu atât mai puțin de cele mexicane, din simplul motiv că detest „picanteriile” – în mâncare, nu în alte circumstanțe, ca să fim înțeleși. M-am oprit la Salsa fiindcă alte alternative nu aveam decât la food courturile din Palas Mall, care nu-mi făceau deloc cu ochiul. Bine, nici aici nu mă așteptam să găsesc cine știe ce delicii culinare, mai ales că localul e situat la parterul unui bloc cu sedii de firme. Până la urmă experiența n-a fost atât de neplăcută; nu m-a deranjat decât aroganța chelnerului, drept care nu i-am lăsat bacșiș niciun leu. Să-i fie învățătură de minte! Până să-mi fie adusă quesadilla cu porc comandată, am sorbit din Aperolspritz și am studiat meniul, pe care îl găsiți aici: salsafood.ro/meniu . Cuprinde burritos, tacos, enchilladas, burgeri, supe, salate, taquitos, fajitas și tot felul de alte mâncăruri despre care nu mă sfiesc să recunosc că n-am habar ce înseamnă. Plus churros la desert – ăștia știu ce sunt, am mâncat în Spania ‒, bere, cocktailuri și băuturi răcoritoare. Spre plăcuta mea surpriză, quesadilla n-a fost îngrozitor de picantă iar porția suficient de mare cât să-mi astâmpere foamea. Totuși la consumația de 80 de lei nu am adăugat nimic – din cauza chelnerului țâfnos, după cum v-am povestit. Probabil că unii din voi se întreabă cum de n-am gustat în acest sejur din preparatele moldovenești, pe care – vă asigur – le apreciez maxim. Răspunsul e că nu mi-au ieșit în cale localuri tradiționale, și adevărul e că nici nu le-am căutat, preferând prânzurile mai ușoare. Și bine am făcut. Drept dovadă: două luni mai târziu, cu ocazia unui circuit organizat în Mărginimea Sibiului, am clacat căzând la pat după o zi cu ciorbă groasă și sarmale cu smântână. Nu știu de ce, dar corpul meu nu mai procesează așa cum trebuie mâncărurile grele. Ba nu, mint. Știu de ce. Bătrânețea! La Salsa nu am intrat niciodată, pentru că 50 de metri mai încolo este Vivo , unde se pot comanda cei mai buni burgeri din târg. Așa că, dacă sunt prin zonă, alegerea mea e simplă! Legend Pub e o crâșmă faină, care organizează evenimente. Dacă nu mă înșel, ultima dată am fost acolo acum vreun an și jumătate, când au concertat cei de la Om la lună . Nu mai știu ce am mâncat, dar vă pot fredona La capăt de linie , dacă doriți. Bistro Felix e unul dintre locurile mele favorite, pentru că este situat lângă Casa Studenților , care de mai bine de zece ani este, în mod provizoriu, dar se pare că definitiv, sala de concerte a Filarmonicii ieșene. După concert, deseori oprim acolo. Voiam să scriu și eu despre acest restaurant, dar așteptam să faceți asta dvs, mai întâi.

Din nou la Iași... Nu ocolim frumosul orașul moldav când ajungem în nordul țării, ne place să ne plimbăm prin locurile emblematice ieșene. În această incursiune am vizitat un obiectiv nou pentru mine: Muzeul Municipal „Regina Maria” . După ce ultima zi de octombrie a adus temperaturi de 26 grade – perfect pentru o vizită la „Festivalul Toamnei” din Grădina Botanică ( vezi impresii ), a urmat o zi ploioasă – perfect pentru o vizită la interior. Localizare. Adresa oficială este str. Zmeu nr. 3, lângă o clădire modernă aparținând Universității de Medicină și la trei pași de Parcul Grigore Ghica și Biserica Barnovschi. Nu prea există locuri de parcare în zonă, doar dacă găsiți pe strada muzeului, sau vis-a-vis de sediul universității. Informații acces. Clădirea este bine semnalizată, restaurată acum câțiva ani, casă declarată monument istoric (reședința vornicului Burchi-Zmău clădită la începutul anilor 1800, transformată ulterior). Programul de vizitare este de miercuri până duminică între orele 10.00 – 17.00. tarifele de acces sunt următoarele: 8 lei/adult, 5 lei/pensionar, 3 lei/elev sau student. Se pot face fotografii gratis, fără blitz. Detalii și alte informații la adresa web: muzeulmunicipalreginamariaiasi.ro . Timp de vizitare. În funcție de interes, timp disponibil și componența grupului care vizitează plimbarea prin muzeu variază ca durată. Noi am explorat sălile muzeului aproximativ 45 de minute, poposind mai mult în locurile care ne-au plăcut și lecturând o mare parte din textele afișate. Săli muzeu. Există un traseu de vizitare pe parcursul căruia am fost însoțiți de o tânără muzeograf care ne-a răspuns la întrebări. Circuitul debutează cu sala dedicată „Evoluției iluminatului la Iași , facilitate esențială care crește confortul vieții umane (de la opaițe și felinare, până la „soarele electric” și uzine electrice), continuă cu încăperea atribuită „Evoluția urbană a orașului Iași” unde o machetă de mari dimensiuni ne prezintă centrul orașului Iași de la Râpa Galbenă și până la Podu Roș la mijlocul veacului al XIX-lea, și trece prin spațiul care reproduce „Ulița Mare” – o serie de prăvălii și ateliere meșteșugărești care ne arată viața economică a orașului acum circa 200 de ani. Mergem mai departe și admirăm două diorame în antiteză: „De la Orient la Occident, o lume apune, alta răsare!” . Pe de o parte avem moda boierească orientală din perioada preregulamentară și anii pașoptismului, pe de altă parte moda de pe la 1850 cu frac și rochie cu crinolină. Urmează sala „Iași – un spațiu cosmopolit” care ne prezintă aspecte din viața comunităților etnice care își duceau traiul în Iași: armeni, evrei, greci, ruși lipoveni și țigani. Traversăm apoi galeria domnilor care au lăsat urme în viața orașului (clădiri administrative și de utilitate publică, lucrări edilitare, biserici etc.). Coborâm în subsol unde descoperim „Iașul de sub Iași” , o expunere de obiecte descoperite în urma cercetărilor arheologice și povestea alimentării cu apă a orașului . Ne întoarcem la suprafață pentru a viziona sălile dedicate primei conflagrații mondiale: „Armata în timpul Primului Război Mondial” și „Salon de spital din 1917” . În strânsă legătură cu acestea este și spațiul numit „Biroul Reginei Maria” , loc care recreează atmosfera în care emblematica Regină și-a desfășurat activitatea la Iași în timpul Refugiului și conține câteva obiecte orginale (birou, scaun, globul pământesc). Turul muzeal se încheie cu două frumoase spații de expunere: „Viața cotidiană la Iași” și „Salon – secolul al XIX-lea” în care vedem mostre din interiorul restaurantelor, cafenelelor ori cofetăriilor de altădată precum și atmosfera saloanelor de tot felul din urbea ieșeană (de dans, literare, de jocuri de noroc, muzicale și altele). Puncte/exponate interesante. Am fost plăcut impresionat de amenajarea muzeului, de dioramele create de specialiști care ilustrează diverse aspecte din viața orașului, de galeria domnilor sau de subsolul interesant aranjat. Lampagiul din prima sală aproape că m-a convins, de la depărtare, că e o persoană adevărată. Sunt deosebite și prăvăliile reproduse cu fidelitate, „băcălia” lui „Iancu Constandin” fiind un fel de supermarket al timpurilor noastre. Viața boierească prinsă între tradițional și modern este bine ilustrată de dioramele așezate în antiteză. Excepțională mi s-a părut a fi galeria decorată cu coloane a unui palat în care vedem portrete de domni alături de creațiile lor care au dăinuit în timp. Pivnița îmbrăcată în piatră este reușit amenajată șiptindu-ne prin exponate povestea apei adusă în Iași prin apeducte și cișmele. Salonul de spital și uniformele militare ne aduc aminte de momente mai puțin plăcute din istoria noastră. Piesele de mobilier, vesela și costumele expuse în ultimele săli ale muzeului ne demonstrează atracția societății ieșene pentru frumos. Vizita se încheie cu vizionarea unor opere de artă (tablori, sculpturi, schițe) aflate în câteva încăperi. Minusuri. Lipsa unor texte explicative în limbi străine. Lipsa unei garderobe disponibilă în anotimpul rece (doamnele au fost amabile și ne-au permis să lăsăm hainele ude de ploaie și bagajele în camera unde se vând biletele). Ponturi. Se pot face fotografii gratis, fără utilizarea blitzului. Un muzeu accesibil pentru toate categoriile de vizitatori – numărul mai mic de exponate, dar concentrate pe un subiect, și dioramele fac din acest muzeu un punct de atracție. La intrare în încăperea unde se vând biletele există și vitrine cu suveniruri, cărți și publicații. Articole relaționate. Un alt muzeu ieșean care mi-a plăcut mult: Muzeul Unirii ( vezi impresii ), Muzeul Mitropolitan ( vezi impresii ), Muzeul „Sf. Ierarh Dosoftei – Mitropolitul” – Casa Dosoftei ( vezi impresii ).

Cei care nu au fost niciodată sau nu au fost de multă vreme la Iași, cred că ar trebui să-și înceapă vizita în capitala moldavă cu o plimbare pe fosta Ulița Mare, actualmente Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, zona pietonală. Era 2 ianuarie 2023 când - fără o planificare prealabilă - am ajuns la Iași cu unicul scop de a revedea (eu), după mulți ani, "dulcele târg al Ieșilor". M-am lăsat condusă de mai tinerele mele rude, cu toții buni cunoscători ai orașului. N-aș putea spune cu exactitate unde anume am parcat. Pot spune doar că era o parcare cu plată, situată pe lângă Hotel Unirea, nu departe de Piața Unirii. Piața Unirii - locul unde s-a încins prima oară Hora Unirii, în 1859, ne-a primit liniștită la orele dimineții, atunci când am ajuns noi acolo. În mijlocul pieței aflată la intersecția a trei mari artere istorice (Bd. Ștefan cel Mare - fosta Ulița Mare, Str. Alexandru Lăpușneanu - fosta Ulița Sârbească și Str. Cuza Vodă - fosta Golia), Statuia lui Alexandru Ioan Cuza ne-a întâmpinat solemnă. Monumentul din bronz, realizat de sculptorul italian Raffaello Romanelli, dedicat primului domnitor al Principatelor Române Unite - Alexandru Ioan Cuza - a fost inaugurat la 27 mai 1912 în prezența regelui Carol I, a principilor Ferdinand și Carol, precum și a unei mari mulțimi de oficiali și de cetățeni ai orașului. În grupul statuar de la baza soclului i-am identificat pe Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, Nicolae Kretzulescu și generalul Ioan Emanuel Florescu. Pe toate cele patru laturi ale soclului sunt amplasate coroane de bronz în interiorul cărora remarcăm plăci care amintesc momente importante din istoria noastră. Piața Unirii este locul în care se întâlnesc ieșenii la sărbătorile naționale, la proteste, dar și pentru a admira, iarna, bradul de Crăciun. Grand Hotel Traian , Palatul Braunstein , Hotel Select , Hotel Continental și alte frumoase construcții de sfârșit de sec. XIX și început de sec. XX, cu decorațiunile lor, încântă și acum privirile. Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt , zona pietonală a orașului, avea să ne ofere cele mai multe atracții. Mai întâi trebuie să menționez că bradul de Crăciun din Piața Unirii nu a fost decât un preambul la Târgul de Crăciun amenajat în tot lungul bulevardului, până la Palatul Culturii. Mașinuțe, trenuleț, roata mare, Moș Crăciun, căsuța piticilor, mai mulți brazi, unii înalți, frumos împodobiți, dar și obișnuitele tarabe cu produse specifice unui târg stradal de Crăciun încă îi mai atrăgeau pe localnicii ieșiți la plimbare în cea de-a doua zi a anului. Trecând pe lângă Centrul de Pelerinaj "Sfânta Parascheva" și Doxologia - Librăria Mitropoliei Moldovei și Bucovinei , am ajuns deja în fața Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, numită mai simplu Catedrala. Catedrala Mitropolitană din Iași (care prăznuiește trei hramuri - Sf. Cuvioasă Parascheva, Întâmpinarea Domnului și Sf. Mucenic Gheorghe), inclusă pe Lista monumentelor istorice, sfințită în 1887, proiectată de Alexandru Orăscu și pictată de Gheorghe Tattarescu, adăpostește (din 1889) moaștele Cuvioasei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, aduse de la Biserica "Sf. Trei Ierarhi". Acesta este locul în care, în fiecare an, în preajma zilei de 14 octombrie, se adună mii de credincioși. Și atunci când am fost noi acolo, la început de ianuarie, coada la sfintele moaște se întindea până afară, în curte. Nu am rămas la această coadă, am dat ocol bisericii cu ziduri albe, cu cele patru turle amplasate la colțuri, apoi, prin intrarea vestică, am pătruns în interior pentru a admira pictura și icoanele catapetesmei executate de Gheorghe Tattarescu. În incinta ansamblului Mitropoliei Moldovei și Bucovinei se află Biserica "Sf. Gheorghe" - Mitropolia Veche din Iași , construită în perioada 1761-1769 de mitropolitul Gavriil Callimachi. Cunoscut sub numele de Mitropolia Veche sau Catedrala Veche, lăcașul a fost Catedrală a Mitropoliei Moldovei până în 1887, când s-a sfințit noua catedrală. Nu era deschisă atunci când am fost noi acolo. În pridvor și în exterior, lângă zidul nordic al bisericii se află mormintele unor mitropoliți ai Moldovei (Gavriil Callimachi, Leon Gheucă, Iacov Stamate și Meletie Lefter), precum și ale altor personalități. Nestingheriți de nimeni, am putut fotografia pridvorul deschis susţinut de stâlpi cu capiteluri corintice, vechile pietre funerare, precum și decorațiunile zidurilor. Pe peretele estic sunt reprezentate în mozaic scene din Paradis și aducerea moaștelor Sfântului Apostol Andrei la Iași, de la Patras (Grecia), în octombrie 1996. Mozaicul de pe boltă cuprinde patru scene: Crearea viețuitoarelor, Crearea omului, Căderea în păcat și Alungarea lui Adam din rai. Din documentările ulterioare, am aflat că după terminarea noii catedrale, Catedrala Veche a devenit muzeu mitropolitan, aici fiind expuse mai multe artefacte bisericești cu valoare istorică. Din păcate, nu am putut vizita acest muzeu. Vis-à-vis de Catedrala Mitropolitană, din Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, făcând un ocol pe Str. Ion C. Brătianu, privind dincolo de gard Parcul Teatrului aflat acum în reamenajare, am ajuns la Teatrul Național "Vasile Alecsandri" , cel mai vechi teatru național din România, înființat în 1840 de Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu. Frumoasa construcție proiectată de renumiți arhitecți vienezi, găzduiește în prezent și Opera Națională Română din Iași. Cu prilejul aniversării a 140 de ani de la primul spectacol în limba română, în 1956, teatrul a primit numele marelui poet, dramaturg și om de cultură Vasile Alecsandri. Statuia bardului de la Mircești străjuiește în prezent intrarea. Un panou informativ aflat vis-à-vis de Teatrul Național (sunt foarte multe panouri de acest gen în centrul istoric al orașului), în română, engleză și franceză, ne face cunoscut faptul că: "Într-o cochetă grădină de vară numită ' Pomul Verde' , acum dispărută, s-a înființat în 1876 o trupă profesionistă de teatru cu actori evrei, în limba idiș, considerată primul teatru evreiesc din lume. Înființată de poetul și dramaturgul Avram Goldfaden, trupa a făcut turnee în țară și în străinătate, funcționând ca o pepinieră pentru întreaga scenă a teatrului idiș din lume... Terasa ' Pomul Verde' a activat cu întreruperi până în 1971 când lasă locul Parcului Teatrului Național. " Lângă Teatrul Național, pe partea opusă, a fost amplasat bustul lui Avram Goldfaden. Ocolind Parcul Teatrului Național ascuns de prelatele șantierului în lucru, pe lângă Casa de Oaspeți "Sf. Nicolae" și Primăria Municipiului Iași, revenim în Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt. Primăria Municipiului Iași , cândva Palatul Roset-Roznovanu , este un monument de arhitectură construit în a doua jumătate a sec. XVIII, restaurat ulterior de mai multe ori. Până în 1891 când a fost vândută statului, clădirea era reședință a familiei Rosetti - Roznovanu, o puternică și influentă familie în arena politică a vremii. În timp, clădirea a îndeplinit mai multe roluri - reședință temporară a familiei regale, gazdă pentru sediile ministerelor refugiate de la București în Primul Război Mondial (regele Ferdinand I avându-și biroul în încăperea în care se află acum cabinetul primarului). În actuala sală de ședințe, în 1918, s-a întrunit Consiliul de Război al României. La parter a fost amenajat un spital civil al Misiunii Crucii Roșii Americane. Din 1944 palatul a devenit sediul Comitetului Orășenesc de Partid, apoi sediul Primăriei Iași. În micul parc din fața primăriei pot fi văzute busturile unor foști primari ai orașului, precum și impresionanta statuie a regelui Ferdinand I. Surprinzător pentru mine a fost faptul că am descoperit undeva, plasată în iarbă, la marginea bulevardului, Capsula Timpului (2008-2058) - "Prima Capsulă a Timpului din cultura română". Conform informațiilor de pe plăcuță "A fost sigilată la data de 6 octombrie 2008, ziua în care orașul Iași a împlinit 600 de ani. Capsula păstrează pentru o jumătate de veac, mesajele culturii, credinței și ale cetății Iașului. Capsula va fi deschisă la 6 octombrie 2058 de către copiii născuți în ziua sigilării. " Continuându-ne plimbarea pe artera pietonală, spre Palatul Culturii, nu putem trece nepăsători pe lângă cel mai frumos edificiu din oraș - Biserica "Sfinții Trei Ierarhi" . Nu voi intra în amănunte pentru că despre Biserica "Sfinții Trei Ierahi" - Iași , acest giuvaer al lumii ortodoxe, am scris deja câteva rânduri. Până a ajunge la Palatul Culturii, înainte de a traversa, remarcăm tot pe partea dreaptă a bulevardului Școala Primară "Gheorghe Asachi" . În fața școlii se află Statuia lui Gheorghe Asachi - personalitate complexă, îndrumător și animator al vieții artistice și culturale, organizator al școlilor naționale din Moldova și inițiatorul învățământului în limba română în Moldova. Lucrarea realizată în marmură de sculptorul Ion Georgescu, dezvelită în 1890, a fost amplasată inițial (până la realizarea statuii lui Vasile Alecsandri) în fața Teatrului Național. Cu ocazia strămutării, în cripta de la baza soclului au fost depuse osemintele lui Gheorghe Asachi și ale soției sale. Pe placa de marmură de pe soclu este inscripționat: "Primului învățetor, Gheorghe Asaki, școalele românești recunoscătore". Pas după pas, mai oprindu-ne, mai fotografiind și mai admirând câte ceva, iată, ne apropiem de Palatul Culturii, unul dintre cele mai emblematice edificii din Iași! Din păcate, lumina soarelui care bătea dinspre spatele palatului, nu ne-a permis cele mai frumoase imagini. După o mică abatere (și chiar vizită) la Biserica "Sfântul Nicolae Domnesc" ctitorită de Ștefan cel Mare în 1491-1492, dar refăcută din temelii în perioada 1884-1904 de arhitectul francez André Lecomte du Noüy, paraclis metropolitan aflat sub administrarea Mănăstirii "Sfinții Trei Ierarhi", am admirat fugitiv Casa Dosoftei sau "Casa cu Arcade" construită în 1677. Această casă a găzduit a doua tiparniță din Moldova și pe mitropolitul Dosoftei care a rămas în istorie ca fiind primul ierarh care a tradus în limba română cărți religioase, militând pentru folosirea limbii române în instituțiile de cult. În prezent Casa Dosoftei este secție de literatură veche a Muzeului Literaturii Române din Iași. Muzeul era închis la vremea trecerii noastre pe acolo, dar am putut admira și fotografia în voie Statuia mitropolitului Dosoftei , lucrare în bronz realizată în 1975 de sculptorul ieșean Iftimie Bârleanu. O privire aruncată în lungul străzii, dincolo de Casa Dosoftei, ne dezvăluie Hotelul Moldova și un mare centru comercial, precum și Casa Pătrată , un edificiu comunist, fostul sediu al Comitetului Central al PCR - Iași, astăzi sediu al Consiliului Judeţean şi al Prefecturii. Fiind zi de sărbătoare - 2 ianuarie 2023 - toate muzeele erau închise. Se înțelege de ce, de astă dată nu am vizitat Palatul Culturii , un alt edificiu emblematic al orașului Iași. Construit în perioada 1906-1925 pe locul fostului palat domnesc din curtea medievală a Moldovei, clădirea a fost inițial Palat Administrativ și de Justiție. Abia în 1955 a devenit sediu al unor instituții culturale, astăzi adăpostind Complexul Muzeal Național "Moldova" care include Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul de Artă și Muzeul Științei și Tehnicii "Ștefan Procopiu". Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare amplasată în fața intrării în palat, marchează începutul vechii străzi principale a orașului, Ulița Mare. În spațiul larg din fața statuii am remarcat cu plăcută surprindere, pe asfalt, conturate hotarele României în mijlocul cărora era înscrisă cea mai dragă urare a românilor în zi de sărbătoare: "La mulți ani! " De asemenea, în fața unor bănci, mai aproape de stradă, era marcat codul prin intermediul căruia puteai afla mai multe amănunte despre monumentele din Iași. Amânând pentru o dată viitoare vizita la Palas Mall - acest veritabil oraș în inima orașului, oferind o splendidă belvedere pentru Palatul Culturii, înzestrat cu magazine, restaurante şi cafenele, cu săli de evenimente, cu parc și cu o mare parcare subterană - ne-am îndreptat spre Grădina Publică Palas situată în spatele Palatului Culturii. Coborând treptele dintre fântânile în cascadă (acum, în ianuarie, fără apă), ajutați și de lumina soarelui care învăluia palatul, am putut admira și fotografia mult mai bine clădirea-monument istoric. Patinoarul Palace Ice amenajat la baza dealului era locul cel mai animat din zonă. O mulțime de copii și tineri se delectau pe gheață sau își așteptau rândul la intrare. M-au impresionat doi copii mici care se jucau în zăpada artificială colectată la întreținerea patinoarului. M-am întrebat dacă văzuseră până atunci, în scurta lor viață, o zăpadă adevarată. Eu, de doi ani, nu am mai văzut-o. De aici, de la Grădina Publica Palas, am luat-o pe drumul de întoarcere. Același pentru că având de ales între o masă de prânz la Palas Mall și o alta la Restaurant-pizzerie "Mamma Mia" , sorții au fost de partea restaurantului din Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, nr. 10-12, Pizzeria "Mamma Mia" . Până a ajunge acolo, pe partea stângă a bulevardului, remarcăm Biblioteca Județeană "Gheorghe Asachi" , iar în fața ei un misterios loc denumit de localnici La Cub . Am rămas în urma micului grup cu care venisem la Iași pentru că am vrut să mă dumiresc ce este cu acest cub. Un panou informativ pe care l-am fotografiat și pe care l-am mai studiat acasă, spune că în anii ' 80, la sistematizarea urbanistică a fostei Ulițe Mari, astăzi Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, la escavații, au fost descoperite vestigii ale unor vechi edificii ecleziastice moldave. S-a propus retragerea frontului de blocuri și acoperirea ruinelor cu beton pentru transformarea zonei subterane în muzeu, aceasta primind lumină naturală prin intermediul unui luminator în formă de cub. Proiectul nu a fost realizat, dar structura cubică a rămas, dând micii piațete un nume. În prezent, în subteran se află cea mai dinamică zonă de baruri și cluburi din oraș. De acolo se pot vedea - parțial - aceste vestigii. Neavând timp, eu nu am coborât. Am văzut doar ceea ce se putea vedea de la capătul de sus al scărilor. Cam atât am văzut noi în plimbarea de o jumătate de zi în cea mai veche, dar și cea mai frumoasă parte a orașului Iași. Știu că mai sunt încă multe de văzut, dar sper că viitorul va fi de partea noastră și ne va oferi și alte ocazii. După o frugală masă de prânz, revenind la mașină, ne-am îndreptat spre Copou în intenția de a vizita Grădina Botanică "Anastasie Fătu" - Iași . Mai înainte de a ajunge acolo, cu toate că știam că Muzeul "Ion Creangă" - Bojdeuca din Țicău, primul muzeu literar din România (inaugurat la 15 aprilie 1918) este în renovare, ne-am abătut și pe Str. Simion Bărnuţiu, nr. 4, să vedem bojdeuca măcar pe dinafară. Căsuța cu două odăi, în care a locuit Ion Creangă din 1872, când a fost răspopit și până la moartea sa, unde au fost așternute pe hârtie nemuritoarele sale povești și amintiri, căsuța în care marele povestitor l-a primit pe bunul său prieten Mihai Eminescu, de la începutul anului 2022 se află în restaurare. Și va mai fi până în 2024.

După o plimbare în zona pietonală a orașului, pe Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt cu cele mai importante obiective care îl mărginesc, după ce am admirat Târgul de Crăciun de la Iași (încă foarte căutat de localnici chiar dacă pășiserăm deja în noul an), dar și după ce am poposit la Restaurant-pizzerie "Mamma Mia" pentru a ne ostoi foamea, revenind la mașină, am continuat spre Copou. Intenționam să vizităm Grădina Botanică, un obiectiv care nu trebuie să scape niciunui vizitator al orașului. Grădina Botanică "Anastasie Fătu" se află în Str. Dumbrava Roşie, nr. 7-9. În fața intrării sunt doar câteva locuri în care îți poți parca mașina. Prea puține în opinia mea. Dacă sunt toate ocupate, nu-ți rămâne decât să cauți unul de-a lungul străzii. Așa cum am procedat și noi. Programul de vizitare pentru spaţiul exterior este zilnic, în intervalul orar 9.00-17.00. Complexul de sere este închis în zilele de Luni și Miercuri. În celelalte zile, acesta se poate vizita în intervalul orar 9.00-16.00. La intrare, un afiș atenționează că la ora 18.00 porțile grădinii se închid. Taxa de vizitare este 15 lei/persoană - adulți, 10 lei/persoană - studenți, pensionari și grupuri (cel puțin 10 persoane), 5 lei/persoană - elevi. Achitând taxa de vizitare, dat fiind că ne aflam acolo puțin înainte de ora 15, doamna de la casa de bilete ne-a sugerat să mergem mai întâi la sere pentru că se închid la ora 16.00. Așa am și procedat. Îndreptându-ne spre Complexul de sere care se află ceva mai înainte, pe partea dreaptă, ne atrage atenția un panou care redă un citat din memoriile medicului și naturalistului Anastasie Fătu - mare patriot, filantrop și om de cultură, referitor la Grădina Botanică din Iași, prima de acest gen din România, fondată în 1856: "Fondând această grădină mi-am propus a îmbunătăți salubritatea orașului Iași, a îndemna pe giunimea studioasă la învățarea botanicei și a procura iubitorilor de științe naturale ocaziunea de a contempla frumusețile naturii în momentele lor de repaus. " Câte ceva din istoricul grădinii Cu eforturi financiare personale, susținute doar ocazional de autoritățile publice, pe un teren cumpărat în apropiere de Râpa Galbenă, medicul și naturalistul Anastasie Fătu a pus bazele primei grădini botanice din Iași și din întreaga Românie. Grădina înființată în 1856 a dăinuit până la moartea fondatorului (1886) când terenul a fost vândut, iar materialul botanic risipit. Societatea de Medici și Naturaliști din Iași, cu fonduri asigurate de ea însăși și prin munca asiduă a Dr. Dimitrie Brândză, înființează în 1873 o a doua grădină botanică, cea mai mare parte a plantelor provenind din fosta grădină a lui Anastasie Fătu. În preajma anului 1900, la insistențele Prof. Al. Popovici, Universitatea solicită să-i fie cedat terenul din spatele Palatului Culturii în scopul înființării unei noi grădini botanice. Toate demersurile au rămas fără un răspuns concret cu toate că se întocmise deja un amănunțit proiect de amenajare. Lipsa de fonduri și ulterior Primul Război Mondial au fost principalele cauze ale neîmplinirii acestui deziderat. Abia în 1921, pentru a satisface cerintele învățământului biologic, Prof. Al. Popovici reușește să înființeze pe un teren de aprox. 1 ha, situat în spatele Universității, o nouă grădină botanică incluzând un mic complex de sere pentru plantele tropicale. Timp de mai bine de 40 de ani, până prin 1963-1964 când a fost mutată (sub supravegherea Prof. Emilian Țopa) pe actualul amplasament din Dealul Copoului, grădina fondată de Prof. Al. Popovici a deservit învățământul botanic din țara noastră. În prezent, Grădina Botanică din Iași se întinde pe o suprafață de aprox. 100 hectare, fiind cea mai mare din țară și una dintre cele mai mari din Europa. Vizita noastră la Grădina Botanică "Anastasie Fătu" - Iași Așa cum am menționat, din cauză că programul de vizită a serelor se apropia de final, vizita noastră la Grădina Botanică "Anastasie Fătu" - Iași a început cu Complexul de sere. Este, cred, cea mai spectaculoasă zonă a grădinii (cel puțin în acest sezon) și - dat fiind faptul că serele nu pot fi vizitate în fiecare zi (conform programului actual Complexul de sere fiind închis în zilele de Luni și Miercuri), aș sugera să țineți cont de acest aspect atunci când vă planificați o vizită la Grădina Botanică "Anastasie Fătu" din Iași. Este păcat să ajungeți acolo și să nu vedeți serele. În fața clădirii centrale, în mijlocul unui rond cu flori de sezon, se află bustul primului fondator al Grădinii Botanice din Iași, Anastasie Fătu. Lucrarea în bronz este opera sculptorului ieșean Iftimie Bârleanu, realizată în 1981. Complexul de sere include 12 sere, fiecare găzduind diferite plante din flora globului pămânesc - plante mediteraneene, tropicale, subtropicale, ornamentale... Numai 9 dintre aceste sere sunt deschise permanent, celelalte trei sunt deschise doar cu ocazia unor expoziții. Rând pe rând, urmând săgețile indicatoare, am trecut prin toate serele vizitabile atunci. Remarcând ambientul specific dezvoltării fiecărei categorii de plante (cald și umed sau cald și uscat), am admirat colecții întregi de cactuși, o mulțime de specii de azalee și camelii înflorite, plante carnivore, arbore de cafea, de dafin sau de piper, citrice, etc... toate cu notițe informative cuprinzând denumirea populară și cea științifică a plantei, precum și zona de proveniență. Din loc în loc, pentru informarea vizitatorului care vrea să afle mai multe, sunt panouri cu detalii foarte interesante. Aș vrea să menționez aici că am văzut câteva plante tropicale atât de înalte încât acoperișul de sticlă al construcției a trebuit modificat pentru a nu împiedica dezvoltarea firească a plantei. Îl cunoașteți pe Ciprian? Nu? Eu l-am cunoscut. Ciprian este un personaj care a ținut să-și lase posterității numele scrijelit pe tulpina unei plante exotice, în seră. Și nu doar o dată. (Vezi P17). Concluzionez cu această ocazie că Grădina Botanică din Iași nu este vizitată doar de iubitori ai plantelor, ci și de unii care confundă o grădină botanică îngrijită cu devotament și migală cu... o pădure de uscături. Din care face parte și el, Ciprian. Dacă vizitați Complexul de sere din Grădina Botanică - Iași în luna februarie veți avea ocazia să vă delectați privind colecțiile de azalee și camelii. Aceste minunate plante începuseră deja să înflorească în ianuarie, atunci când am fost noi acolo. Plimbarea noastră prin grădină, zona exterioară, cea mai întinsă, a durat până la terminarea programului, adică până la ora 17.00, dar n-am reușit să o străbatem decât într-o prea mică măsură. De aceea se impune o revenire și poate încă una și încă una, fiecare în alt anotimp pentru a-i vedea cât mai multe din schimbătoarele sale înfățișări. Acum, în luna ianuarie - un ianuarie primăvăratic - în Grădina Botanică din Iași iarba era verde, iar straturile pregătite pentru plantele de exterior care înfloresc primăvara devreme - lalele, narcise, zambile. Vedeta lunii era varza ornamentală, o plantă surprinzător de frumoasă, multitudinea de nuanțe și forme ale frunzelor permițând aranjamente coloristice de toată lauda. Panourile amplasate la vedere ne informează că varza ornamentală se trage din varza sălbatică din care au evoluat și alte subspecii - varza comestibilă, varza de Bruxelles, broccoli... Din bazinul mediteraneean unde se cultivă începând din sec. IV î. H, varza s-a răspândit peste tot în lume. A ajuns și în China de unde, mai apoi, în Japonia și SUA, ultimelor două țări datorându-li-se ameliorarea verzei ornamentale. Contrastul dintre frunzele marginale verzi și cele centrale, divers colorate (alb, roz, lila, purpuriu, violet, albăstrui-brumat), m-a făcut să mă îndrăgostesc iremediabil de aceată plantă. Dacă la frumusețea ei adăugăm faptul că planta este rezistentă la temperaturi scăzute (până la -10 grade C) înțelegem de ce varza ornamentală este atât de apreciată în decorul grădinilor în lunile reci, de iarnă. Am aflat cu această ocazie că în lume există aproape 100 de soiuri și hibrizi de varză ornamentală, colecția Grădinii Botanice din Iași deținând 48 dintre acestea. În afară de mai multe straturi și aranjamente peisagistice în care varza ornamentală este vedeta, cu toții am admirat păunul cu imensa lui coadă frumos colorată, din... varză ornamentală. Nu vreau să închei articolul de față fără a aminti că activitatea științifică a Grădinii Botanice din Iași se desfășoară în 10 secții și 2 laboratoare de cercetare. Aleile mărginite de vegetație bine îngrijită, precum și de panouri cu fotografii, scheme și explicații, te conduc la fiecare dintre ele. Flora și vegetația României este foarte bine reprezentată, aceasta ocupând o suprafață de 25 ha. Sectorul Ornamental unde se află și bustul lui Anastasie Fătu - cel care a apus bazele grădinii, este cel care atrage atenția datorită plantelor decorative ce se pot vedea aici. De apreciat este și inițiativa de a se amenaja în cadrul Grădinii Botanice un sector pentru nevăzători. Înființat în 1991, acest sector reuneşte peste 30 de specii ale căror principale caracteristici sunt parfumul puternic și anumite particularități ale frunzelor, prin atingere, nevăzătorii identificând diferite plante - lavandă, busuioc, mentă și altele. Etichete scrise în alfabetul Braille le oferă acestora informații în plus, esențiale pentru cunoașterea plantei expuse. Secţia Biologică amplasată în partea centrală a grădinii include două grupuri de stâncării cu o cascadă... Nu prea am înțeles ce și cum va fi, zona fiind împrejmuită, în curs de amenajare. Există și un sector al plantelor utile (plante care provin din flora spontană sau introduse în cultură în scop alimentar sau medicinal), un sector recreativ, dar și unul dedicat florei globului pământesc renumit pentru plantele din America de Nord, America de Sud, Africa, Asia, bazinul mediteranean, Siberia și Europa Centrală. Secția Rozarium - cu cele câteva sute de specii de trandafiri, o colecție unică în România, recunoscută de The World Federation of Rose Societies - uimește în special la începutul verii, atunci când zona este o explozie de culoare și parfum. Din colecție fac parte și soiuri de trandafiri create de specialiștii români. Dacă veniți la Grădina Botanică - Iași în octombrie-noiembrie veți fi fascinați de expoziția de crizanteme, tufănele și alte plante specifice toamnei. Plimbându-te pe aleile centrale ale grădinii, nu poți să nu remarci bustul lui Emilian Țopa - primul director al Grădinii Botanice în care ne aflăm, lucrare realizată în bronz de sculptorul Iftimie Bârleanu (1986). De asemenea, bustul lui Constantin Papp - profesor și director al Grădinii Botanice, lucrare realizată în bronz de sculptorul Ovidiu Ciubotariu (1992) și bustul lui Constantin Burduja - profesor și director al Grădinii Botanice, lucrare realizată în bronz de sculptorul Dimitrie Căileanu (1988). Reținem, deci că Grădina Botanică din Iași este frumoasă în orice anotimp, fiecare dintre ele încântându-ne cu plante, flori și aranjamente specifice perioadei. De aceea, o vizită aici este o nouă surpriză oricând.

Grădina Botanică din Iași ocupă mare parte din versantul vestic al Dealului Copou , intrarea principală fiind prin partea înaltă, dinspre Parcul Expoziției . Traseul este mereu în coborâre, dar asta numai până te hotărăști să te întorci; e bine de conștientizat că tot ce ai coborât trebuie urcat înapoi – doar dacă nu vei folosi pentru ieșire una dintre căile de acces secundare de la capetele Șoselei Munteni. În principiu, Grădina se împarte în două: un platou cu pantă descendentă lină în partea superioară, la intrare (voi reveni) și o zonă în coborâre abruptă printr-o pădure, în continuarea platoului. Cea de-a doua parte este pentru cei care au timp, adică au alocat măcar trei ore vizitei, și nu este din cale afară de spectaculoasă – încep cu ea. Aleea de la intrare, după 250 de metri, începe să coboare prin secția numită Biologica către Lacul Grădinii Botanice , aflat în mijlocul zonei dedicată Florei și vegetației României . În dreapta aleii se află secțiile Fitogeografica , apoi Silvostepa Moldovei . Către stânga e un Arboret / Dendrarium de cca 18 ha. Nu am cine știe ce cunoștințe în domeniu, așa că cei curioși pot găsi mai multe pe botanica.uaic.ro/harta_sectoare.htm . Este o zonă plăcută pentru plimbare, mai ales vara, când răcoarea pădurii nu are egal, sau primăvara, când copacii sunt în floare. În afară de aleea est-vest, de la intrare către lac (de fapt, pe multe segmente sunt șiruri de trepte – ne amintim că se coboară abrupt), există o lungă alee sud-nord. În partea sudică a acesteia (stânga față de intrare) sunt vizibile câteva izvoare de ape minerale, care în anii 90 erau exploatate comercial sub numele de Apa minerală Amfiteatru ; au fost reclamații privind calitatea acestei ape, la analize s-au găsit cam multe impurități și izvoarele au fost trecute în conservare. În extremitatea nordică, aleea devine Strada Podgoriilor și intră în cimitirul Mănăstirii Copou vezi impresii . Șoseaua Munteni, accesibilă autovehiculelor ziaruldeiasi.ro/stiri/far ... nt--290945.html , merge pe la baza dealului, de la sud la nord, trecând pe lângă lac, și unește cele două intrări secundare: cea dinspre cartierul Păcurari cu cea din dreptul Mănăstirii Copou. La aceste intrări nu prea m-a întrebat nimeni de bilet, dar nu pot să spun că am trecut atât de des pe acolo încât să pot afirma că așa e mereu. Cum au acces mașinile, înclin să cred că da. Ne întoarcem la zona spectaculoasă a Grădinii, situată de-a stânga și de-a dreapta intrării, pe o adâncime de doar vreo 250 de metri. Către dreapta găsim Complexul de sere și secția de Plante ornamentale . Biletele de luni și cele de miercuri sunt mai ieftine (6 lei în loc de 10) și nu includ accesul în sere – sunt zilele dedicate studenților și activităților științifice, precum și celor de întreținere. Dacă nu sunteți presați de un program prestabilit și nici nu veniți des în Iași, să spuneți că vor mai fi și alte vizite, merită să ocoliți cele două zile: chiar e o pierdere să nu vedeți serele / plantele ornamentale de interior. În fața pavilionului central găsim bustul patronului Grădinii Botanice din Iași, Anastasie Fătu – creator al primei grădini botanice din Iași, astăzi pierdută. Intrările în o parte dintre sere, precum și cea în pavilionul înalt – cel al plantelor tropicale, se realizează pe ușa aflată în spatele acestui bust. Tot în această clădire se pot găsi și toalete, deși nu e prea clar dacă ele sunt pentru public sau doar pentru angajați. Ocolind către dreapta pavilionul înalt aflăm intrări în alte sere, precum și frumoase aranjamente florale exterioare. Peste drum de acestea este un delușor plăcut copiilor (uneori am găsit aici bonzai), precum și un pavilion chinezesc. Tot în această zonă, nu ratați păunul din flori, verzele multicolore sau cele câteva pergole. Aici se organizează în fiecare toamnă, în luna noiembrie, Expoziția de Crizanteme . Majoritatea pozelor cu Grădina din Iași care circulă pe internet sunt realizate în timpul acestui eveniment: google.com/search?q=gradi ... ih=738&dpr=1.13 . În cele două-trei săptămâni cât durează expoziția, cozile de la intrare sunt uriașe – se așteaptă una-două ore pentru a putea vedea cu ochii tăi cum arată Paradisul. Acuși se deschide! Revenind la aleea centrală, în stânga sa găsim alte două atracții majore ale Grădinii. Mai întâi, identificăm bustul prof. Emilian Țopa , primul director al acestei Grădini Botanice – una relativ nouă, înființată după 1960. Urmând aleea din spatele bustului ajungem la Iazul cu nuferi , aflat alături de Amfiteatru . În orice zi, la orice oră, e plin de copii, care aduc un plus farmecului naturii. Pe lângă nuferi, iazul e plin de pești decorativi – stând pe o bancă, merită să urmărești copiii care urmăresc peștii! În continuare, nu departe, găsim Rosarium -ul. Există chiar pe articole care îl descriu. Către capăt e și un grup statuar (P8) care aduce cu cel din fața Corpului B al Universității – nu știu dacă au același autor, dar m-a frapat asemănarea. De aici, un șir de trepte ne poartă către Izvorul Amfiteatru. În final, ar fi de spus că aleile mai mici ale Grădinii au asfaltul destul de denivelat, trebuie atenție la mers, iar tocurile nu se pretează. De vină ar putea fi rădăcinile copacilor, care au tendința să iasă la lumină. Dacă veți căuta care sunt principalele atracții ale Iașului pe un site specializat, de exemplu aici tripadvisor.com/Attractio ... st_Romania.html , veți constata că primele cinci sunt Palatul Culturii, Complexul Palas, Grădina Botanică, Centrul istoric și iarăși Complexul Palas ????. Deci Grădina noastră e singurul intrus în zona Palatului. Ajungem aici și noi, ca majoritatea ieșenilor, cam de două-trei ori pe an, pentru sufletul nostru. Dacă ai și oaspeți, e cam obligatoriu să îi aduci în Grădina Botanică. Așa a fost acum două săptămâni. Pe scurt: Am stat la coadă la intrare 20 de minute, deși nu venise încă vremea Expoziției de crizanteme. M-a distrat numele uneia dintre speciile de cactus, cea din P26. De fapt, de asta am scris articolul – ca să încarc poza asta și pe următoarea: Trandafirii erau deja trecuți. Dar, în parceluța fiecărei specii, câte o floare obosită tot mai găseai. Mai puțin în parcela celei intitulată sugestiv așa cum se vede în P47. (Fotografiile mai ochioase din Rosarium sunt făcute tot în 2021, dar în iunie) În spatele serelor se pregăteau crizantemele pentru expoziție (P30-P34). Le-am pozat în avanpremieră. Vă invit pe dumneavoastră să le vedeți în toată splendoarea! Eu nu înțeleg cum a rămas Iași-ul nebifat, pentru că mereu a fost în planurile noastre. Cred că este printre puținele orașe de la noi prin care nici măcar nu am trecut vreodată. Și așa îmi doresc să văd și eu Palatul și Grădina, despre care am mai citit și am văzut poze superbe! Cred că tot amânăm pentru că l-am pus la pachet cu Cricova și Chișinău și încă nu s-a ivit sejurul ăla mai lung, care să le cuprindă pe toate. Care ar trebui să fie și într-o anume perioadă, adică ideal pentru grădină, primăvara. Numai că acum îmi dau seama că o expoziție de crizanteme nu poate să fie decât deosebită. Ceea ce n-ai putea vedea primăvara. Da... se pare că ar trebui să separăm Iași-ul de alte destinații și să nu mai condiționăm vizitarea lui de vreun anotimp. Sau nu? Săracele soacre... de ce mereu ele?