Salina Turda

Să mergi în Transilvania, să fii cazat la Turda și să nu vizitezi salina? Mai ales dacă nu ai mai fost acolo niciodată? Ar fi păcat! Știu că există și nemulțumiți... unii din cauza taxelor de acces prea mari, alții pentru că nu pot consuma alimente în subteran, unii pe motiv de claustrofobie, altii din cauza ipoteticului pericol de prăbușire a scărilor (și așa destul de alunecoase) și nu în cele din urmă din cauza aglomerării de la lifturi. Programul circuitului Nordul Apusenilor - Satu Mare pe care l-am făcut în vara anului trecut, includea două cazări situate la numai câțiva kilometri de salină - Hotel A3 - Câmpia Turzii și Pensiunea Milexim - Câmpia Turzii - așa încât pentru Salina Turda - una dintre cele mai spectaculoase atracții turistice din zonă, "Poarta spre inima Transilvaniei" cum este denumită de experții în turism - am rezervat o jumătate de zi. Autocarul ne-a dus la intrarea principală, noua și moderna intrare din centrul turistic Salina-Durgău (Str. Aleea Durgăului, nr. 7) și ne-a lăsat în parcare, după care s-a retras. Menționez că mai există o intrare, mai veche, în Str. Salinelor, nr. 54A, uneori mai puțin aglomerată, de asemenea cu locuri de parcare. Taxa de acces fusese colectată în autocar, așa încât nu am pierdut timp la coada de la intrarea în salină. Și pentru că veni vorba, trebuie să spun că taxele de acces sunt: adulți - 50 lei/persoană de Luni până Vineri și 60 lei/persoană în zilele de Sâmbătă, Duminică și sărbători legale. Pensionarii, copiii, elevii și studenții - 30 lei/persoană. Abonamentele (minim 7 zile) sunt doar cu puțin mai ieftine: 40 lei/persoană/zi - adulți și 25 lei/persoană/zi - pensionari, copii, elevi și studenți. Mai există și alte taxe pe care nu le-am reținut, pentru ghid local, pentru foto-video profesionist, pentru vizitarea minei Ghizela sau pentru alte servicii. Programul de vizitare este: Luni - Duminică în intervalul orar 09.00-17.00, cu ultima intrare la ora 16.00. Intrarea în salină este o construcție frumoasă, modernă, cu uși rotative și piste pentru persoane cu dizabilități... Există aparate la care poți plăti parcarea, poți obține bani cash sau poți plăti taxa de acces dacă nu ai făcut-o deja online. Câteva panouri informative ne pun în temă în legătură cu obiectivul - monument istoric ce urmează a fi vizitat. În legătură cu exploatarea de sare în zona Durgău-Turda există dovezi datând din perioada preromană (50 î. H. -106 d. H.). La Durgău, romanii exploatau sarea în gropi pătratice, de mică adâncime, sarea scoțându-se ușor, pe punți alunecoase și cu dispozitive simple de ridicat. După un timp, părăseau extracția și începeau o alta, gropile părăsite devenind ulterior lacuri. După retragerea romanilor (în anul 274) nu se mai știe nimic despre extracția de sare din zonă. Asta până în anul 1075 când un document emis de cancelaria maghiară amintește de vama ocnelor de sare de la Turda. Existența ocnei de sare de la Durgău-Turda este menționată prima oară la 1 mai 1271, când aceasta este dăruită Episcopiei. În acea vreme sarea era mai valoroasă decât aurul Transilvaniei, cavalerii teutoni fiind răsplătiți cu bolovani de sare pentru serviciul și pentru loialitatea lor. Odată cu instaurarea puterii habsburgice, la începutul sec. XVII, salina de la Turda a devenit un obiectiv strategic pentru curtea de la Viena, în vistieria imperiului intrând importante venituri ca urmare a extragerii minereului de sare de aici. În timpul stăpânirii austriece în Transilvania, la Salina Turda, în sec. XVII-XIX, au fost deschise cinci ocne. Mai întâi, în 1690, au început lucrările la mina Terezia. Au urmat alte două ocne - mina Anton și mina Cojocneană, apoi încă două - mina Rudolf și mina Ghizela. În anul 1853 au început săpăturile la galeria de acces Franz Josef menită să ușureze transportul sării la suprafață. La sfârșitul sec. XIX lungimea galeriei ajunsese la 917 m, din care aproape 400 m în masivul de sare. Cea mai mare parte a galeriei este astăzi vizitabilă, iar dacă ajungeți acolo pe la vechea intrare (cea din Str. Salinelor), pe peretele din stânga, înainte de a pătrunde în galeria săpată în sare, veți descoperi o încrustație: K. F. J. Fü. Sb. (König Franz Josef Fürst von Siebenbürgen - Regele Franz Josef, prinț al Transilvaniei). În epoca modernă, din cauza dotărilor învechite, a randamentului scăzut, dar și al concurenței, în 1932 exploatarea sării din Salina Turda a fost stopată. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, galeria de transport Franz Josef și camerele subterane din Salina Turda au fost adăpost antiaerian pentru locuitorii orașului, iar în perioada 1948-1992 galeria a fost utilizată ca depozit de brânză telemea. În scop turistic și curativ, Salina Turda a fost redeschisă în anul 1992 și este vizitabilă în tot timpul anului. Cu fonduri europene, în anul 2009 s-au efectuat ample lucrări de amenajare în scop turistic și curativ. Dacă investiția a meritat, apreciați și singuri făcând o vizită acolo! În scopul includerii în circuitul turistic și a minei Iosif, nedeschisă până atunci publicului, în perioada 2012-2014 a fost săpat un tunel de legătură între mina Terezia și mina Iosif, în lungime de 50 m. Noi, în pântecul pământului, la Salina Turda Fuseserăm atenționați că temperatura în salină, în tot timpul anului, este de 11-12 grade, așa încât cu toții eram pregătiți cu o haină în plus pentru a mai diminua diferența față de temperatura de afară (am fost acolo în luna august). De asemenea, fuseserăm avertizați că în salină este interzis consumul de alimente. La intrare, la rugămintea mea, am căpătat două mici pliante informative, unul dintre ele incluzând și două scheme - vedere laterală și vedere de sus - a Salinei Turda, materiale care m-au ajutat mult în înțelegerea fenomenului Salina Turda. E adevărat că în subteran sunt multe indicatoare și panouri informative - în română, maghiară și engleză, dar, în acea lume fantastică nici nu știam ce să privesc mai întâi. Multe dintre aceste panouri au fost fotografiate și studiate acasă. Tunelul în care pătrunzi de îndată ce treci de intrare este făcut parcă pentru a te familiariza cu ceea ce va urma. La început are un perete exterior în întregime din sticlă, prin care mai zărești lumea de afară, apoi, coborând mai multe trepte (107 conform informațiilor de pe un panou), tot înaintezi în adâncul pământului. Tunelul este bine luminat, iar de o parte și de alta vezi săgeți indicatoare și panouri ilustrate. Nu avem timp să studiem totul. Ne urmăm ghidul care este decis să ne conducă spre cele mai importante și mai atractive puncte ale salinei. Am văzut Galeria Franz Josef săpată cu dalta și ciocanul în perioada 1853-1870 pentru a transporta sarea la suprafață. Minereul era ridicat cu ajutorul crivacului, un dispozitiv acționat de caii reformați din cavalerie. Am văzut Sala Crivacului și crivacul însuși, singura mașinărie de acest gen din Europa, păstrată pe locul său inițial. Prin geam, am văzut și Baza de tratament din Mina Ghizela , un staționar balnear bine dotat pentru pacienții cu afecțiuni respiratorii. Nu era nimeni la tratament atunci când am trecut noi pe acolo. Mina Rudolf este punctul de atractie al salinei, locul în care au loc periodic proiecții de film și concerte, unde poți practica sportul preferat - baschet, tenis de masă, biliard, bowling, minigolf. Trebuie să spun însă că taxele de închiriere mi s-au părut cam mari: închiriere pistă bowling sau teren de minigolf - 20 lei/persoană pentru 20 minute, închiriere masă de billiard - 1 leu/minut, închiriere masă de tenis - 20 lei/30 minute și exemplele pot continua. Pentru a ajunge la mina Rudolf sau la mina Terezia trebuie să cobori fie cu liftul, fie pe scări. Urmându-ne ghidul, noi am coborât pe scări, iar la urcare am apelat la lift. Cred că aceasta este varianta ideală. Mai scutești din efort și ai și prilejul de a testa ambele posibilități. De la balcoanele ambelor mine - Rudolf și Terezia - priveliștea este magnifică. Nu regret coborârea pe scările înguste, abrupte, întortocheate și pe alocuri alunecoase, încărcate cu depuneri de sare... Parcă nu mai aveau sfârșit. La primul nivel de coborâre, echivalentul a 13 etaje, în mina Rudolf (ultima din care s-a extras sare la Turda), pe lângă cele enumerate mai sus, cea care îți atrage atenția chiar de la început este roata mare. 15 lei/persoană trebuie să achite cei care își doresc o tură de 8 minute cu gigantica roată care te apropie tot mai mult de tavanul de sare. Tot aici sunt tobogane și leagăne pentru cei mici, un magazin cu suveniruri și diverse pachete cu sare de baie, toate la prețuri mari (justificabil, dat fiind mediul în care ne aflăm). Pentru mina Ghizela la care accesul se plătește suplimentar, taxele se achită tot aici. Din grupul nostru nimeni nu a fost amator și de această nouă aventură. Dacă vreți să ajungeți la mina Terezia - și vă sfătuiesc să vreți să ajungeți acolo pentru că acolo este o lume fantastică, demnă de imaginația lui Jules Verne - mai coborâți preț de 13 etaje! Cu liftul sau pe scări, după cum vă este voia sau după cum vă permite aglomerarea de vizitatori. Mina Terezia, prima la care au început lucrările (în 1690) găzduiește astăzi o insulă de sare. Aflată la 112 m adâncime, mina poartă numele împărătesei Maria Tereza a Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană și este locul în care turiștii coboară pentru a se plimba cu barca pe apele line ale lacului sau pentru a respira aerul sărat, binefăcător. Cu 30 lei poți închiria una dintre bărcuțele viu colorate care te vor plimba pe tine și familia ta (3 persoane, greutate admisă 200 kg) timp de 20 minute. Ca să ajungi pe mica insulă treci pe un pod arcuit, din lemn. Există acolo și un debarcader, un foișor și câteva bănci din lemn, toate acoperite cu un strat generos de sare. Lacul care înconjoară insula de sare este întunecat și-ți dă fiori, iar cascada din sare și decorațiunile din jur țin de domeniul fantasticului. Am părăsit această lume de vis urcând cu lifturile. Nu erau aglomerate și nici nu am așteptat prea mult. Era în prima parte a unei zile de lucru, așa încât, dacă vă ajută cu ceva, țineți cont și de acest mic amănunt! Sunt de acord cu ceea ce au spus alții - că totul este prea comercial, făcut parcă pentru a-ți goli portofelul, că natura a fost bombardată cu prea mult modernism chiar și acolo, în pântecul pământului, dar... Salina Turda este ceva fantastic. Merită văzută măcar o dată în viață. Pentru că mi-a plăcut, redau în încheiere un fragment din prezentarea Salinei Turda, text preluat din pliantul pe care l-am procurat cu ocazia vizitei mele acolo: "Impunătoare și sofisticată, Salina Turda ascunde o lume subterană ' proiectată' cu 13 milioane de ani în urmă, a cărei arhitectură a fost desăvârșită cu instrumente rudimentare de către tăietorii de sare coborâți în adâncuri pentru a exploata una dintre cele mai valoroase resurse oferite de Terra. După ce, de-a lungul timpului, a sedus dacii, regii ungari și împărații Imperiului Habsburgic cu prețioasele sale zăcăminte, a venit rândul turiștilor din întreaga lume să admire unul dintre cele mai importante monumente ale Transilvaniei".

Am vizitat ieri (7 septembrie 2021) Salina Turda. Am mai fost acum vreo 12-13 ani, când eram într-un road-trip prin țară. După un search pe net am aflat că pe la Intarea Veche e mai lejer de intrat. Aka nu e rând la bilete, am ales să intram pe acolo. Parcare este fix în fața intrarii, însă era plină. Mai este parcare pe stradă, nu se percepe taxă pt parcare. Așa ne-a spus o localnică, dar nici vreun indicator cu taxă nu era nicăieri. ????Situația asta e la intarea veche de pe strada Salinelor. ????️ Am intrat pe la intrarea veche (de pe strada Salinelor, Nr 54, o găsiți pe google maps). Nu a fost deloc aglomerat la bilete. După bilete am trecut printr-un tunel lung, spre deliciul copiilor. Nici în tunel nu a fost multă lume, au putut alerga (deși nu recomand alergatul, că e alunecos pe jos). ???? Cum ne îmbrăcăm în salină? ????️Constant, vară-iarnă, în salină sunt circa 12° Celsius. Noi ne-am luat așa: eu jeanși lungi, pantofi sport comozi, tricou, o bluză care am carat-o în ruscac și un hanorac din bumbac (fără căptușeală). Eu nu am simțit nevoia să-mi iau și bluza, dar eu îs caz special, mi-e cald mai mereu ????. Copilul (8,5 ani): și-a luat niște pantaloni groși din "polar", tricou, bluză subțire cu mănâncă lungă din bumbac și o geacă de toamnă anti-vânt/ploaie cu o căptușeală subțire și adidași cu talpă bună, să nu alunece. Și pt el am avut încă un hanorac de polar în rucsac, dar a spus că îi e bine. Alți copii aveau și căciulă, lui nu-i place, avea glugă, în caz de nevoie. ???? De luat aminte, cei mici se și mișcă mult, aleargă, se joacă, explorează, deci circulația❤️ lor e mai bună ca a celor mari. Deci, nici piticii nu ar trebui îmbrăcați ca niște eschimoși ????. În salină a fost lume destulă, deși era marți, nu weekend și-n "extrasezon". Despre marea problemă din salină: lifturile . ???? E coadă la lift, am stat când am coborât vreo 5 min, dar când am urcat am stat vreo 10-15 min. O luam și eu pe scări de puteam. Fiul meu a urcat pe scări și ceilalți din grup. La mina aceea cu bărcuțe am coborât cu lift și am urcat pe jos, dar cum mă mișc greu având kg extra mi-a fost foarte greu să urc ☺️. Am urcat cu greu, deși mai puține scări decât alea ce duc sus, la ieșirea din Salină. Pe scara aceea spre mina cu bărcuțe se și urcă se și coboară (nu e altă scară). E și foarte îngustă. În schimb, scările care duc sus spre intrare au sens unic pt coborâre/urcare și oamenii păreau să le respecte. Fiu-mio (8,5 ani) și fiul nașei (8 ani) au urcat fără probleme toate scările, deci pt copii e ok de urcat????. Se mai plâng ei puțin de piciorușe, dar tot zburdă ca niște iezi 3 minute mai târziu. Oricum și cu stat după lifturi, merită????. E frumos! Copiii s-au distrat, s-au jucat mini-golf, au explorat, nașa și fiul ei s-au dat și pe roată, al meu nu, că nu-i place pe????. ❌ Nu e permis accesul cu mâncare în salină. Văzând că avem mâncare ne-au spus doamnele de la bilete că nu avem voie să mâncăm deloc în salină. ????Doar apă au zis ca avem voie să luăm cu noi în salină. Am lăsat gustările în dulapul cu cheie de lângă intrarea veche. Ne-a luat cam pe neprevazute, și ne-a prins foamea ulterior în salină ????. Dar na, am #rezistat cu toții. ❌ În salină nu se vinde nimic de mâncare , doar sare eventual ????. ???? La gift shop-ul din interiorul salinei se poate plăti și cu cardul. ????⛳ Pentru jocuri se plătește separat de biletul de întrare, este jos în salină "casă". Aici am plătit Cash, nu am întrebat dacă se poate și prin card. ???? Este un loc de joacă unde copiii (preșcolari) se pot juca. Cei mai măricei se plictisesc rapid, dar pt copiii mai mari sunt alte opțiuni de distracție: ping-pong, mini-golf, biliard. Am plătit 20 de lei la mini-golf pt 20 de minute. Mi s-a părut rezonabil ca raport timp-preț. ???? Este și pistă de bowling, dar acum era închisă. ???? Mai e și roata - și aici se plătește extra 15 lei/persoana, 8 minute. Am văzut că merge încet de tot, nu e gen carusel. Deci e ok și pt copii. Deși era interzis consumul de alimente în salină, unii am văzut că mâncau... Noi am încercat să respectăm regula, copiii noștri sunt și mari. Probabil pt pici mai mici e mai greu să stea 3 h fără mâncare (atât ne-am plimbat în salină). Dacă știam am fi mâncat mai ok înainte să intram. Am mâncat după ce am ieșit din salină, în centru Turdei, la vreo 5 min cu mașina de la intarea veche, la Restaurant Alegria Centrale. A fost bine, curat, mâncarea bună. Au și terasă, și locuri comode cu canapele în interior. Singura problema e că am avut de așteptat vreo 15-20 minute bune după mâncare. Fiind flămânzi ca lupii ni s-au lungit urechile ????. Dar a meritat așteptarea. Bine, ne-am pornit la alt restaurant, dar am uitat până acolo numele lui????, căutând tichete de parcare (aici în centru Turdei e parcare cu taxă) și acest restaurant ne-a atras atenția, am tot rămas aici. Am avut GPS pus pe maps, abia după ce ne-am pus la masa nașa mi-a amintit că nu la ăsta ne-am pornit ????. Sunt foarte multe restaurante și pizzerii în centru Turdei, mai exact lângă biserică Reformată. După ce am făcut pace cu foamea am mers puțin și la Cheile Turzii ????. Superb loc. Doar puțin am explorat în Defileu, ca era deja vreo 18 seara. Cheile Turzii merită o vizită separată-dedicată, de o zi. Clar nu ajung 2 h, cât mai aveam noi la dispoziție. La întoarcerea acasă, în Baia Mare, natura ne-a dăruit un apus superb????. A fost o experiență tare faină! Ne propunem să revenim atât la Salină, cât și la Cheile Turzii, să ne cazăm 2-3 zile să avem timp să explorăm pe îndelete. Acum am făcut o excursie superbă de o zi pentru care suntem tare recunoscutori ????. Turda ne-a surprins plăcut. Locuri faine de vizitat, oameni amabili ????. Restaurant Alegria Centrale - pentru prânz; Salina Turda - de vizitat și explorat. Cheile Turzii - de vizitat și luat o gura de aer. Câteva fotografii realizate de voi acolo ar fi mai mult decât binevenite — atât ca ilustraţie a textului, cât şi ca informaţie utilă, ele fiind căutate, apreciate (şi solicitate) de cititorii interesaţi în această destinaţie... Poţi folosi linkul /pic_add9.p ... 05256&hid=11779 . Sau... poate ceva video de pe acolo? Dacă ai filmat pe acolo, ar fi zuper -util — link încărcare video . Mulțumiri pentru amabilitatea cu care ai dat curs solicitării de a încărca fotografii.

Salina turistică Turda a devenit un brand turistic românesc după transformarea spectaculoasă prin care a trecut între anii 2008-2010. Fosta exploatare subterană de sare a pătruns în scurt timp în diverse topuri și clasamente internaționale, iar în România se clasează pe locul 2 în topul celor mai vizitate obiective naționale , după Castelul Bran (în 2018: 690.000 vizitatori vis-a-vis de circa 1 milion, inclusiv gratuitățile). Pe s-au scris 57 articole despre „salina Turda”, cele din ultimul an acordând calificative mai slabe obiectivului turistic. În pofida acestui fapt media notelor depășește cifra 9, iar gradul de recomandare se situează în preajma a 93%. Am vizitat salina și înainte de modernizare, atunci când exista o singură intrare, un iluminat mai deficitar, amenajări minimale, imposibilitatea coborârii în mina Terezia. În această primăvară am avut ocazia să revăd lumea subpământeană de la Turda, total transformată față de ce văzusem eu cu peste 10 ani în urmă. Mie unul mi-a plăcut! În acest articol voi puncta doar câteva aspecte pe care le consider importante pentru cei care vizitează imperiul sării de la Turda. • Consultați înainte de vizită site-ul web oficial ( salinaturda.eu ) pentru a fi la curent cu programul de funcționare (L-D: 09.00-16.00), tarifele (tocmai ce s-a mărit prețul biletelor la 40 lei/adult de la 1 mai 2019), modalitățile de petrecere a timpului în subteran, istoria obiectivului. • Biletele se pot achiziționa și online, se oferă pliante gratuite, iar la intrarea nouă există toalete. • Există două căi de acces în salină: intrarea veche din str. Salinelor nr. 54B (modernizată în anul 2018) și intrarea nouă din aleea Durgăului nr. 7. Țineți cont că galeria Franz Joseph corespunzătoare accesului vechi are circa 800 m lungime, pe când cea nouă doar vreo 200 și ceva de metri (dar și o coborâre destul de lungă la început pe scări). Noi am intrat prin pavilionul nou, modern; dacă dorești te poți plimba pe toată lungimea galeriei Franz Joseph. • Parcarea în zona veche este deficitară, pe când în zona nouă avem la dispoziție trei parcări: una lângă pavilionul de acces (5 lei/zi/autoturism; capacitate redusă – aprox. 100 locuri), una de mari dimensiuni un pic mai sus pe aleea Durgăului (acces cu barieră și bon, 2 lei/oră, capacitate de câteva sute de locuri) și încă o parcare, ilegală, într-o alveolă de pământ situată la coborârea șoselei spre salină. Parcarea aferentă pavilionului de acces se plătește la casa de bilete a salinei, pe când cealaltă parcare are un automat unde se scanează bonul cu cod de bare eliberat la intrare; în apropierea automatului de plată/barierei se află o țâșnitoare cu apă unde te poți spăla/curăța de sare. • Atenție pentru cei care au probleme medicale incompatibile cu mediul subteran sau stări de claustrofobie, intrarea în salină le poate provoca crize. E posibil să simțiți stări de apăsare, dificultăți de respirație, dureri de cap. • Toate spațiile interioare sunt iluminate foarte bine, există indicatoare și plăcuțe cu informații turistice. De asemenea, pliantul primit la intrare conține o hartă a complexului subteran care vă poate ajuta. Atenție la suprafețele alunecoase, există din belșug în subteran. • Deși consumul de alimente este interzis în salină, puteți intra cu o sticluță de apă și cu ceva de ronțăit, mai ales dacă stați mai multe ore. În subteran nu există nici un punct de vânzare alimente ori băuturi. După ce consumați gustările vă rog să aruncați ambalajele la coșurile de gunoi existente. • În subteran există o toaletă (grupuri sanitare și chiuvete cu apă) situată între baza liftului panoramic și scara de coborâre în mina Terezia. • Pentru a coborî în mina Rudolf există un lift panoramic (capacitate 7 persoane), dar și două scări de lemn (13 „etaje”) cu sens unic, situate în părți opuse ale imensei săli trapezoidale a minei Rudolf – pe cea de lângă lift se urcă, pe cealaltă se coboară. Din cauza afluxului mare de turiști și a cozilor mari la cele două lifturi noi am folosit peste tot scările. Nu ratați o plimbare pe cele două pasarele care flanchează la înălțime mina Rudolf, senzația e nemaiîntâlnită altundeva! • Accesul în mina Terezia, loc unde se află lacul subteran, se efectuează cu un ascensor închis de mică capacitate (4 persoane) și pe o scară îngustă utilizată de turiști în ambele sensuri. Atenție, se formează „ambuteiaje” pe scara de lemn și e nevoie de calm și înțelegere (între paliere există spații mici unde poți să staționezi și să oferi/primești „prioritate”). • În mina Rudolf există un stand circular de unde puteți achiziționa sare sub toate formele și suveniruri sub diverse forme. Am cumpărat un mic vagonet de mină cu un moț de sare (9 lei), iar de la casa de bilete o broșură informativă ceva mai consistentă decât pliantul primit gratis (10 lei). În holul pavilionul de acces se află un automat de unde puteți cumpăra „Salinate” , o gamă variată de specialități tradiționale de porc crud-uscate, maturate chiar în galeriile vechi ale salinei Turda. • Mina Rudolf concentrează majoritatea activităților ce le poți face în subteran: liftul panoramic, roata, amfiteatrul, terenurile de sport, locul de jaocă pentru prichindei, mesele de biliard, pistele de bowling și cele de golf. Tot aici sunt amplasate bănci și standul de suveniruri. În mina Terezia se află docul de unde poți închiria bărcuțe pentru plimbare pe lacul subpământean. • Temperatura medie este de 11-12 grade Celsius, ar fi indicat să purtați o jachetă sau hanorac. Dacă te plimbi permanent, urci și cobori scări vei fi mereu încălzit, dar în momentul în care staționezi pe o bancă mai mult timp vei simți răcoarea. • În salină nu aveți semnal la telefon, nu puteți posta fotografii în timp real pe site-urile de socializare. Aspectul științifico-fantastic este cartea pe care au mizat arhitecții și designerii care au proiectat timp de doi ani amenajările și sistemele de iluminat din salina Turda. Fiecare din noi apreciază după o scară de valori individuală și propria percepție asupra frumosului obiectivul turistic vizitat. Eu am avut ocazia să văd Salina Turda „atunci și acum” astfel că apreciez în mod pozitiv noua înfățișare a minei de sare. Salina Turda a devenit un fabulos punct de atracție pentru turiștii români și străini și motiv de laudă în presa de pretutindeni. Dacă nu ați vizitat salina vă recomand să mergeți la Turda pentru o astfel de incursiune în subteran – mie mi-a plăcut!

Întorcându-se de la coasă cu căruța plină, Vasile își mâna de zor calul. În faptul serii fiind îsi biciuia bidiviul din ce în ce mai tare. La un moment dat, sătul de atâta cotonogeala, calul se oprește in drum, se întoarce către Vasile și, cu o privire plină de expresivitate, îi spune: " Măi Vasile, dă-o mă-n aia mă-sii de treabă! Dai în mine ca într-o vită. Nu te gândești ca sunt si eu din carne, că simt fiecare lovitură și sufăr enorm. Ce dracu'mă, Vasile! " Auzindu-și calul vorbind, îngrozit, Vasile aruncă hățurile din mâini și o rupse la fugă peste fânete livid la față. Credinciosul lui câine îl urma îndeaproape. La un moment dat, obosit, Vasile se opri și se așeza pe o piatră. La scurt timp sosi și câinele care, gâfâind, îi spuse: " Bă Vasile, să fiu al dracului, ce m-a speriat calul ăla când a început să vorbească! Păi cred că și eu am mânat căruța de zor și biciuit (călcată accelerația) ca să ajung la timp la Turda, doar că nu s-a întâmplat să vorbească și să mă sperie ca pe Vasile. Poate din cauză că io îi dau benzină și nu iarbă, în fine cei care fumează iarbă o mai iau razna câteodată. Graba de această dată m-a ajutat, am putut vizita mai multe din centrul Turzii. În drumurile mele spre nordul țării sau doar până la Cluj-Napoca de multe ori am trecut prin Turda sau lângă (pe A3) dar niciodată nu am vizitat centrul istoric. Iar atunci când am avut timp liber am ales să vizitez Salina Turda, Cheile Turzii sau am făcut o bălăceală în lacurile sărate Durgău. A sosit momentul să îmi dau seama că Turda înseamnă mai mult decât salina și restul obiectivelor turistice din împrejurimi. Despre „cum ajungem în acest oraș” Eu cred că majoritatea știe cum se ajunge în Turda eu totuși îndrăznesc să scriu câteva cuvinte despre acces. DN1 sau E81 se numește drumul încă principal pe care se ajunge acolo (Cluj Napoca sau Sebeș). După ce (cu multă întârziere) se va deschide și A10, împreună cu A3 Turda va putea fi accesată de pe aceste autostrăzi. DN15/E60 este drumul spre Câmpia Turzii și Târgu Mureș. În afară de calea rutieră n-ar trebui uitată calea ferată (chiar dacă a fost uitată de autorități) și calea aerului (ce-i drept o mică distanță până la aeroportul din Cluj) Despre „Turdava” sau cum se numea de pe vremea dacilor Locul le-a plăcut prea mult romanilor atotcuceritori așa că denumirea a devenit destul de repede Potaissa. Romanilor le-a plăcut și minereul prețios găsit pe aici aproape moca denumită sare. Ei colectau sarea de 13 milioane de ani făcând doar niște săpături la suprafață, deci cum era mai ușor. Pe urmă au plecat acasă prin anii 274. Următoarea atestare documentară despre Turda urmează în 1075 de pe vremea Regelui Géza. În documentul respectiv este vorba despre vămuirea sării de pe lângă Cetatea Turda (Vama Ocnelor de sare). Cetatea a fost distrusă de către tătari în 1241. După o mulțime de evenimente politice următoarea menționare despre exploatarea sării datează din 1614, de această dată sarea se va extrage subteran după tehnica vremii. Prima ocnă de sare după tehnica nouă folosită (de fapt tehnica perioadei de atunci) a fost Durgău-Turda. După aceea au apărut ocnele ca ciupercile, zona și orașul s-au dezvoltat. Mai pe larg despre istoria salinei și orașului Turda pe aici: ro.wikipedia.org/wiki/Salina_Turda , ro.wikipedia.org/wiki/Turda Cumva nu s-a povestit nimic la ora de geografie despre Turda. Despre Cluj da dar despre Turda nimic. Localitatea se află la o altitudine deasupra mării între 310 m (Valea Arieșului partea de est al orașului) și 436 m (Dealul Slăninii). Râul care curge pe lângă oraș se numește Arieș izvorăște din munții Bihorului și are 164 km. Demografic vorbind români trăiesc pe aici 77 %, maghiari 8 %, romi 5 %, ortodocși 72 %, reformați 5 %, restul altă etnie, altă confesiune. Din punct de vedere economic au fost și mai sînt tot felul de firme pe aici, nu intru în detaliu, menționez doar fabrica de turism (salina plus altele) și fabrica de bere înainte de 1818. Ghipsul, cimentul, chimicalele, sticla sau ce o mai fi fost produs pe aici este mai puțin interesant pentru mine dar face parte din istoria economică al orașului. Am intrat în oraș într-o după amiază, primul lucru pătrunzând în Piața Republicii a fost să găsesc o parcare. Am și găsit, am plătit biletul la un automat din apropiere și la drum cu noi spre disperarea familiei care nu prea poate (sau nu prea îi place să țină ritmul cu mine. Ce am văzut în Turda în cele câteva ore? O să încep cu trei obiective turistice pe care nu le-am văzut în cele câteva ore ci le-am vizitat în trecut mai exact în2016. Atunci am scris despre Salina Turda, despre Lacurile Sărate de la Durgău și Cheile Turzii . vezi impresii , vezi impresii , vezi impresii Două din cele 3 obiective enumerate le-am vizitat și în 2013 deci am fost la a doua vizită. După părăsirea parcării primul obiectiv turistic văzut de noi a fost Catedrala ortodoxă Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril . Asta după ce am trecut un pod de peste pârâul Racilor, așa se numește, albia am văzut amenajată. Catedrala ortodoxă construită în 1935 are hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril. În piața 1 Decembrie 1918 din fața intrării principale am trecut pe lângă monumentul Eroilor din al doilea război mondial. Monumentul este clădit din piatră, în vârf se vede un vultur ținând o cruce în cioc și o sabie între gheare. Pe placa memorială scrie: Slavă eroilor români căzuți în luptele pentru eliberarea orașului Turda . Catedrala a fost ridicată timp de 9 ani în amintirea voievodului Mihai Viteazu și are o capacitate de 1200 enoriași. Are un stil arhitectural celor trei provincii istorice românești. Câteva persoane care au muncit la această catedrală voi enumera aici: Ioan Traianescu-arhitect, Paul Molda și Gheorghe Belizarie (picturi), Aurel Pop (mobilier) Sfințirea a fost realizată de către episcopul Lucian Triteanu. Personal am reușit să vizităm interiorul fiind deschisă la acea oră, după renovarea din 1986 totul mi s-a părut nou. Noi am venit în Turda cu foamea așa că nu am stat prea mult pe gânduri la primul restaurant văzut. În timp ce mâncam afară pe terasă studiam exteriorul bisericii reformate-calvine din Turda veche deoarece acesta urma pe listă. Biserica reformată-calvină din Turda veche Biserica veche și gotică a fost construită în secolul XV. A fost zidită pe ruinele unei foste biserici catolice din secolul XIII. În perioada respectivă pericolul tătar era iminent așa că s-a construit și un zid de apărare cu patru bastioane pe fiecare colț în jurul bisericii. Cu ocazia lucrărilor zidului de incintă au avut loc modificări și la biserică altfel pe partea estică unde am intrat în curte era o parte a lăcașului de cult numit cor, pe urmă un turn care nu mai există în prezent, s-a prăbușit. Turnul actual se află pe cealaltă parte s-a construit la începutul secolului XX și are 60 m înălțime. Nu am reușit să aflu vreun nume de arhitect doar atât că biserica a fost construită în timpul împăratului Sigismund de Luxembury (principe elector de Brandenburg –nu mă întrebați ce înseamnă, bănuiesc ca și Dvs ceva de rang înalt) Poarta bisericii era încuiată, probabil dacă insistam la casa parohială se putea rezolva cu vizita dar nu am avut nici suficient timp pentru asta, așa că după ce am înconjurat lăcașul de cult și observat fiecare perete exterior ne-am urnit de pe loc spre Nu era deschisă la ora vizitei și propbabil că nu aveam timp de zăbovit prea mult în interior dar prin intermediul plăcuței trilingve am aflat că a fost construită tot în secolul XV și se numea Casa cămării de sare pe urmă Palat princiar. Până în prezent au avut loc renovări și adăugiri. Istoria muzeului de istorie începe în 1943 atunci când a fost înființat pentru publicul larg se deschide în 1951. Colecția cuprinde în cea mai mare parte obiecte din perioada romană. Pentru mine și pentru Dvs. linkul muzeului aici: muzeulturda.ro Continuând plimbarea în zona pietonală a Turzii am remarcat o clădire frumoasă ecletică-neobarocă Palatul Finanțelor construită în 1901. Aici au fost o parte din fortificații. Pe lângă această clădire mai sînt cu zecile în centrul istoric, toate fac parte din Ansamblul urban central . În orice caz sînt de admirat, eu de exemplu chiar înainte să aflu despre ce casă cu ce destinație este vorba am început să le fotografiez așa rând pe rând. Articolul de pe wiki descrie nu mai puțin de 53 imobile (cu numerele aferente de la 1 până la 53) ro.wikipedia.org/wiki/Ans ... ntral_din_Turda Articolul merită citit atât înainte de vizită cât și după. Cei care vor citi înainte vor merge cu lecția învățată și vor ști deja pe teren despre ce este vorba, cei care nu, le vor recunoaște ulterior: iată că am fost și aici, am văzut și asta și asta. Am admirat aceste clădiri istorice la pas până am ajuns la biserica romano-catolică. Chiar înainte de acest lăcaș de cult la capătul zonei pietonale am observat acea fântână arteziană supravegheată de însuși Avram Iancu-adică de statuia lui. Înainte să intru în biserica catolică am dorit să observ puțin exteriorul. Așa am dat de Teatrul Municipal sau de Teatrul Aureliu Manea așa cum se numește acum. Nu ai cum să nu observi această clădire construită în 1904 în stil ecletic. Citind puținele rânduri scrise despre această clădire am aflat că avea destinații diferite începând de la teatru de cabaret până la cinematograf și teatru. Clădirea adăpostește și Biblioteca Teodor Murășanu intrarea acolo fiind de la poarta principală la stânga. Biserica romano-catolică din Turda după ce am înconjurat-o am și vizitat-o. Nu pot spune că este o frumusețe pe dinafară dar având în vedere vârsta de 514 ani (a fost construită în 1504) am găsit clădirea interesantă. Ca și în cazul bisericii reformate și aici a existat alta înainte datând din 1342 iar cea „nouă”a primit zid de incintă așa ca antivirus împotriva tătarilor. Zidul de apărare nu mai există în prezent, se află în documente și în imaginația noastră. Putem observa în schimb contraforturile puternice al lăcașului de cult o advărată fortăreață dar cam urâtă așa fără turnuri. Avea două bucăți în trecut care au fost deteriorate, demolate. Interiorul este mult mai frumos, după un incendiu izbucnit și afectând în mare parte interiorul la renovare s-a folosit mult stilul arhitectural neo-baroc. În fine acest neo-baroc putem observa în prezent vizitând biserica. Pentru mai multe informații rog WM să atașeze artiocolul de la Wiki ro.wikipedia.org/wiki/Bis ... C4%83_din_Turda De aici am început să ne întoarcem spre locul de parcare, aproape de centru pe strada Dacia am mai observat o clădire istorică Biserica Unitariană din Turda Veche . 1797 este anul construcției asta după ce unitarienii au folosit biserica catolică descrisă mai sus între anii 1568-1721. Spre deosebire de celălalte lăcașe de cult aici găsim menționarea despre un arhitect în persoana lui János Sándor din Moldovenești (localitate pe care urma s-o vizităm în următoarea zi) Ajuns înapoi la locul de parcare am dorit să mai vizitez clădirea Primăriei din Turda. Clădirea frumoasă construită în stilul renașterii în 1886 inițial a avut destinația de prefectură. În apropierea primăriei se află clădirea mai nouă a Casei de Cultură Turda, un părculeț reușit din fața acestuia și o statuie Dr Ioan Rațiu pe soclul acestuia un oarecare adevăr: Existența unui popor nu se discută, se afirmă . De aici am luat căruța și am început să mă deplasez spre locul de cazare. În drum am întâlnit un autobuz cu etaj stil hop on hop off pentru vizit urbei. Autobuzul roșu perfect identic cu unul turistic nu avea inscripția de city tour sau altele ci o reclamă de la Kaufland. Căutând pe net nu am găsit informații despre un autobuz turistic care circulă prin Turda. Dacă există cititori care știu de existența unui autobuz turistic aici rog info prin ecou aici la articolul meu. Biserica Rățeștilor din Turda am observat-o din drum, am oprit și vizitat. Lăcașul de cult este de rit greco-catolic. Biserica barocă construită în 1839 poartă hramul Adormirea Maicii Domnului. Denumirea bisericii provine de la numele ctitorilor adică familia Rațiu. Merită o oprire aici așa cum am făcut și eu. După cazare căutând un magazin alimentar care am și găsit destul de departe de locul de cazare am observat o altă biserică ortodoxă Coborârea Sfântului Duh . Este o biserică de cartier, relativ nouă cu o grădină foarte frumoasă și îngrijită. Mormântul lui Mihai Viteazu am vizitat-o a doua zi, se află în afara municipiului. Atât am reușit să vizităm (deocamdată) din Turda, pentru cei cu mai mult timp liber mai recomand din împrejurimi Castrul Roman, Pârâul Sărat , lăcașe de cult Biserica Reformată din Turda Nouă, Biserica și complexul franciscan, Biserica Șovagăilor, Sinagoga, alte obiective cum ar fi Fabrica de Bere, Castelul Bethleen, Grădina Zoologică, Băile Turda , toate acestea în afară de ceea ce am descris mai sus.

Salina Turda este cel mai important obiectiv turistic din orașul situat pe malul Arieșului. Noi am vizitat-o anul trecut în luna mai când am petrecut un weekend în acest oraș. Salina poate fi vizitată tot timpul anului, programul de vizitare fiind de luni până duminică în intervalul orar 09.00 – 17.00, iar accesul în salină este permis între orele 09.00 – 16.00. Tariful de intrare era de 20 lei pentru adulți, 12 lei pentru pensionari și 10 lei pentru pentru copii, elevi și studenți. Copiii cu vârsta mai mică de 3 ani beneficiază de gratuitate. Temperatura în salină este constantă, fiind de 10-12 grade Celsius, iar umiditatea este ridicată, având valori cuprinse între 78-82%. Primele dovezi referitoare la extragerea sării în zona Durgău-Turda datează din perioada preromană (anul 50 î. C – 106 d. C). Romanii au continuat să exploateze sarea în zona Durgău, numai la suprafață până la o adâncime de 12-15 m, de unde sarea putea fi scoasă ușor la suprafață. După retragerea romanilor în anul 274, până în secolul al XI-lea nu există dovezi certe că extracția sari ar fi continuat. Primul document care atestă explicit existența ocnei de sare de la Durgău-Turda, datează de la 1 mai 1271, când a fost dăruită capitului Episcopiei Transilvania ocna de sare. În anul 1932 a fost sistată definitiv exploatarea sării la Salina Turda din cauza dotării tehnice primitive care determina un randament scăzut, iar în anul 1992 a fost redeschisă în scop turistic și curativ. În anul 2008 a intrat într-un amplu proces de modernizare cu fonduri europene, fiind redeschisă în anul 2010, în scop turistic și curativ. După 2 ani de lucrări și 6 milioane de euro investiți salina are o nouă înfățișare (informații preluate de pe wikipedia). Accesul în salină se poate face atât pe la intrarea veche din strada Salinelor, cât și pe la cea nouă din zona Durgău. Întrucât Garsoniera Iulia, locul unde am fost cazați, este situată la numai 30 m de intrarea veche în salină, am intrat pe aici. Așadar, dimineața la ora 09.00 eram la poarta salinei cu speranța că vom evita aglomerația (așa am calculat noi!). Calculul nostru s-a dovedit a fi greșit, deoarece la poartă așteptau foarte multe personae, fiind vorba și de două grupuri. În weekend-ul petrecut în Turda am fost să vedem și intrarea nouă în salină. Logic, aceasta arată mult mai frumos decât intrarea veche, în plus sunt mai multe locuri de parcare decât cele care sunt disponibile la intrarea din strada Salinelor. Ne-am continuat deplasarea prin tunel și am ajuns la Sala Crivacului și cea a puțului de extracție. Aici am văzut utilaje care erau folosite în trecut la extracția sării. Trebuie să fac precizarea că aceste utilaje sunt foarte bine conservate. Există și un panou informativ pe care este inscripționat următoarul mesaj: ”Mașina de extracție se numește ”CRIVAC”, datează din anul 1881 și este confecționată din lemn de brad, foarte rezistent la mediul salin; fiecare braț al mașinii era acționat de unu sau doi cai în schimburi; un otgon din cânepă era răsucit de două ori în jurul tamburului din partea superioară a instalației, un capăt se înfășura, iar celălalt se desfășura; capetele otgonului treceau prin două canale până în sala alăturată, la puțul de extracție unde erau trecute peste doi scripețidin fier (molete; în timp ce un căpăt al otgonului cobora, celălalt urca; sarea (cca. 500 kg) era ridicată din mină în saci confecționați din piele de bivol; operațiunile de încărcare-descărcare erau derulate simultan; după fiecare manevră de extracție era inversat sensul de rotație al crivacului”. Continuându-ne traseul de vizitare a salinei am ajuns la Scara Bogaților, o scară din lemn acoperită cu un strat subțire de sare. Coborând scara pentru a ajunge la liftul care coboară spre Mina Rudolf am trecut pe lângă Sala de apel unde există o cruce și o icoană cu Fecioara Maria. Odată ajunși pe platforma de unde se ia liftul care coboară spre Mina Rudolf, ne-am așezat la rândul destul de mare care se formase la ușa acestuia, doar era zi de weekend. La acest nivel este amenajat un balcon de unde vizitatorii au posibilitatea de a admira mina de sus, iar imaginea este spectaculoasă. Trebuie să menționez că liftul are capacitatea de șapte persoane și în ciuda aglomerației mari nu am așteptat mai mult de 15 minute până să ne urcăm în acesta. Partea bună o constituie faptul că liftul este unul silențios și panoramic; urcarea / coborârea cu acesta oferă o priveliște deosebită. Alternativa la aglomerația de la lift o constituie coborârea a 13 etaje pe niște scări de lemn, inconvenientul îl constituie faptul că scările sunt înguste pentru o persoană, întâlnirea cu o alți oameni care urcă / coboară crează ceva probleme. Această mină este gândită pentru a-ți petrece timpul într-un mod plăcut sau pentru a ocupa timpul copiilor veniți la tratament. Așadar, sunt amenajate terenuri de minigolf, bowling, mese de tenis, de billiard, un teren de handbal, o roată mare din care poți admira mina de sus (5 lei /adult și copil mai mare de 3 ani), un loc cu tobogane pentru copii și un amfiteatru unde se țin spectcole. -închiriere teren minigolf (30 min.): 10 lei o crosă + o bilă; -închiriere teren de sport (60 min.): 100 lei; -închiriere tenis de masă (60 min.): 10 lei o masă; -închiriere masă billiard (1 min.): 0,2 lei/masă; -închiriere pistă bowling (20 min.): 10lei; -închiriere amfiteatru (60 min.): 200 lei; -roată mare (8 min.): 5 lei/persoană. Pe lângă aceste posibilități de a petrece timpul în Mina Rudolf trebuie să mai adaug că adulții au posibilitatea de a citi o carte pe una dintre puținele bănci care se găsesc aici. De asemenea, este amenajat un punct de vânzare suveniruri și două puncte de informații și închirieri echipamente. Din cauza infiltrațiilor, pe unul din pereții minei s-au format stalagmite, acestea se pot observa cu ușurință și în pozele atașate. După vizitarea Minei Rudolf, ne-am îndreptat din nou spre lift pentru a coborî la următorul nivel, în Mina Terezia. Și coborârea în această mină se poate face în cele două moduri menționate mai sus, cu precizarea că liftul are capacitatea de doar 4 persoane și nu este panoramic. Având în vedere faptul că aici așteptau foarte multe persoane, am ales să coborâm pe scările de lemn (alte 13 etaje). În această mină este amenajat un lac cu apă sărată pe care se pot face plimbări cu barca. O plimbare durează 20 de minute, iar închirierea unei bărci costă 10 lei. Tot în această mină este montată o punte din lemn peste apă, precum și mai multe bănci circulare luminate, care privite de sus par OZN-uri. La întoarcere am urcat pe scările de lemn (nu constituie un efort fizic deosebit) până în Mina Rudolf, dar am întâlnit destui oameni care coborau și de fiecare dată trebuia să ne oprim pentru a ne face loc de trecere unul altuia. De la nivelul Minei Rudolf până la suprafață am urcat cu liftul întrucât nu mai era aglomerație la acesta. După revenirea în tunelul de acces, ne-am îndreptat spre ultimul obiectiv de vizitat în salină, sau sala de tratament. Aceasta este o sală în formă de clopot în care se găsesc canapele, mese și scaune din plastic. În centru sălii, pe un suport din lemn este montat un ceas de perete, precum și televizoare și monitoare LCD. Este bine de știut că în salină este interzis consumul de alimente și băuturi alcoolice. Am fost acolo și ne-a plăcut, fapt pentru care recomand vizitarea salinei. Sper că am reușit să vă trezesc interesul celor care nu ați vizitat încă această salină, un obiectiv ”must see” (din punctul meu de vedere) pentru cei care ajung în Turda. Drumuri bune și călătorii frumoase! Webmaster vă rog să atașați următorul videoclip: www.youtube.com/watch?v=HUoTaZjPQXo